3. Literatură și realitate.

Literatură
și istorie/ cultură. „Margini” ale
literaturii. Ficțiune și adevăr.

1
Literatură și realitate
Conceptul de mimesis (imitație)

Aristotel: despre posibil vs. real în artă. „Poezia e mai

generală și mai filosofică decât istoria”.

Poeţii „imită” realul după normele verosimilului, în

acord cu firea lucrurilor, cu bunul simţ şi logica
necesară a faptelor.

Realitatea față de modelul oferit de artă.

2
Eros și Psyche,
Musei Capitolini,
Roma, sec. II BC

3
Autor
necunoscut,
Commodus ca
Hercule (Musei
Capitolini, Roma)
180-193 AD

4
Literatură și realitate
Parcurs istoric

Literatura ia modelul picturii, ca reprezentare a realului/ a

posibilului.
Poezia - o pictură care vorbeşte.
Arta poetică a lui Horaţiu: idealul lui „ut pictura poesis”
(poezia e ca pictura).
Scriitorii din Renaştere îndemnau la imitarea maeştrilor
antici, pe lângă modelul naturii.
Poeticile clasice şi realiste: respectarea tradiţiei.
Literatura (mai ales în proză și teatru) trebuie să „imite”
acţiuni sau obiecte.

5
Literatură și realitate
Parcurs istoric

Romantismul (prima jumătate a sec. XIX): idealul

imitaţiei e înlocuit cu cel al expresivităţii.
Poezia ca „revărsare spontană de sentimente
puternice” (poetul englez Wordsworth)
Dar: „unde vei găsi cuvântul ce exprimă
adevărul?” (Eminescu)

6
Literatură și realitate
Parcurs istoric

În epoca modernă (sf. sec. XIX- sec. XX):

realitatea e percepută prin intermediul unui
subiect; arta produce, nu reproduce realitatea.
Realitatea însăși - îndoielnică, greu de înțeles (nu
numai în artă sau literatură).

7
Pablo Picasso (1881-1973), Dora Maar
cu pisica (1941)
8
Literatură și realitate
Epoca modernă

Urmuz, Pâlnia și Stamate. Roman în patru părți (1922)

„Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale,
având terasă cu giamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos,
al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar
masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O
masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și
probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a
„lucrului în sine”... (...) această cameră, vecinic pătrunsă de
întuneric, nu are nici uși, nici ferestre și nu comunică cu
lumea dinafară decât prin ajutorul unui tub, prin care uneori
iese fum...”

9
Literatură și realitate
Epoca modernă

Arta nu mai e percepută drept o imitaţie servilă a

realului, ci:
drept un complement al realităţii
(Umberto Eco),
o supranatură (George Călinescu),
o tehnosferă (Tudor Vianu).

10
„Margini” ale literaturii
Problema delimitărilor dintre sfera literaturii şi ceea ce îi
este „exterior” (non-literatura): complicată de
schimbarea, în timp, a criteriilor după care literatura e
recunoscută ca atare.
- texte scrise fără intenţia de a crea o operă literară, dar
care, totuşi, au fost citite ca literatură (= cu valoare
estetică) într-o anumită epocă: genul epistolar sau
memorialistic, scrieri de factură istorică (Bălcescu), scrieri
cu caracter religios (Antim Ivireanul) sau filozofic.
- opere literare care par să-şi piardă această calitate,
căzând în uitare pentru că nu mai răspund criteriilor
posterităţii. Literatura ca iceberg (Franco Moretti).

11
„Margini” ale literaturii

Roman Jakobson: definiţie de largă circulaţie a

literaturii, prin opoziția literar / literal.
Al doilea termen al opoziţiei are în vedere
dimensiunea materială, concretă a unui text
(„litera” lui), în timp ce primul se referă la
diferenţa specifică pe care o aduce valoarea
estetică: ceea ce face dintr-un text oarecare, un
text literar („spiritul” lui).

12
„Margini” ale literaturii
Caz special: lectura unui text nonliterar ca
şi cum ar fi literar, descoperindu-i virtuţi de
acest tip.
Ex. scriitorul Camil Petrescu și memoriile
colonelului Lăcusteanu, apreciate pentru
lipsa lor de stil „literar”.

13
Scris și oralitate
Literatură < literă
Culturi ale scrisului/ culturi ale oralității, în
funcție de mediul prin care se transmite
cunoașterea.
Alfabetizarea.
Inventarea tiparului (Gutenberg, 1455).

14
Scris și oralitate
Literatura orală (expresie improprie) - destinată
ascultării; cunoaşte mijloace specifice de a facilita
atenţia şi memoria (repetiţii, paralelisme, motive
stereotipe etc.).
Circuit permanent între scris şi oralitate,
manifestat atât prin trăsături ale oralităţii în opera
unor scriitori, cât şi prin intrarea unor texte scrise,
„culte”, în domeniul transmiterii orale.

15
Literatura populară, literatura
de masă, paraliteratura
Se confundă adesea.
„Literatura populară” desemnează şi 1) creaţiile
folclorului, dar şi 2) o literatură cu succes la publicul larg
(sinonimă în acest sens cu „literatura de consum”);
totodată, 3) un gen de scrieri menite a ridica nivelul
cultural al maselor.
Literatura de masă sau paraliteratura urmăreşte să
răspundă aşteptărilor cititorului, să-l distreze şi/sau să-l
relaxeze. Ea nu cere o atenţie deosebită, un efort
intelectual prea mare. Îi e proprie lectura rapidă, interesată
în general de mersul acţiunii, de destinul personajelor,
mult mai puţin de elementele compoziţiei sau de stil.

16
Literatură/realitate, ficțiune/ adevăr
în manualele școlare
Textele nonliterare: au teme foarte diverse; se
referă la aspecte din realitate; pot informa,
convinge sau amuza.
În operele sale, scriitorul imaginează un univers,
recreează o lume. Literatura nu se confundă
niciodată cu realitatea, fiind un produs al fanteziei
creatoare a scriitorului.
Literatura are caracter de ficțiune (invenție sau
plăsmuire).
Sensurile ficțiunii (proză; invenție; univers
imaginar)
Toma Pavel - „lume ficțională”. 17
Literatură/realitate, ficțiune/ adevăr
în manualele școlare
(cls. a IX-a) Definiția ficțiunii: rezultatul unui proces
imaginativ care presupune utilizarea unor elemente de
realitate pentru crearea unei lumi noi; nu se suprapune, nu
se confundă cu realitatea, ci o concurează. (ilustrare:
fragment din Moromeții vol. I, de Marin Preda)
Definiția mimesis-ului și a verosimilului (= apropierea de
realitatea vieții umane, conferind imaginii acesteia
atributele de adevăr și de credibilitate).
Adevăr artistic = modul propriu scriitorului de a înțelege și
recrea lumea într-o operă de artă.

18
Literatură/realitate, ficțiune/ adevăr
în manualele școlare
Literatura de consum/ paraliteratura = scrieri fără valoare
artistică, dar cu succes de public (best-seller-uri);
Genuri: SF, roman istoric, proza de aventură, însemnări de
călătorie, biografie romanțată.
Permanent schimb între cele 2 categorii.
Ilustrări din literatura română și universală.
Cls. a X-a: definiții ale fantasticului și fabulosului (nu
trebuie confundate cu fictivul). Pornind de la Harap-Alb.
Conceptul de realism (la Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și
noi). Ex. din literatura română și universală.
Cls. a XII-a: jurnalul și memoriile ca specii la granița
ficțiunii.
19
 Borges, Ficțiuni (1941) – prefața
The eight stories in this book require no great elucidation. The
eighth is a detective story; its readers will witness the
commission and all the preliminaries of a crime (…). The
others are tales of fantasy; one of them, "The Lottery in
Babylon“, is not wholly innocent of symbolism. I am not the
first author of the story called " The Library of Babel“ (…). In
"The Circular Ruins," all is unreal; in "Pierre Menard, Author
of the Quixote” the unreality lies in the fate the story’s
protagonist imposes upon himself. (…) It is a laborious
madness and an impoverishing one, the madness of
composing vast books - setting out in five hundred pages an
idea that can be perfectly related orally in five minutes. The
better way to go about it is to pretend that those books already
exist, and offer a summary, a commentary on them. (…) I
have chosen to write notes on imaginary books."
20