DIRECȚIA ÎNVĂȚĂMÂNT HÂNCEȘTI

Negocieri în rezolvarea conflictelor

Valentina TONU, Direcția Învățământ

HÂNCEȘTI, OCTOMBRIE 2017

MOTTO :

 "Pacea nu este absenţa conflictului.

Mai curând haideţi să ne rezolvăm
conflictele cu integritate şi să ne
respectăm reciproc pe toată durata
lor."
 Martha Hansen McManus
Axiome posibile

“Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească

băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă”
Albert Einstein

“Cel care este preocupat să ofere ajutor celui de sub el nu va avea

timp să-l invidieze pe cel aflat deasupra lui.”
Henrietta Mears
Premize
 peste 65% din rezultatele proaste ale unei organizaţii
provin din relaţiile încordate dintre angajaţi, nu din lipsa
de abilitaţi sau motivaţie a angajaţilor;
 până la 30% din timpul unui manager este consumat cu
rezolvarea unui conflict ;
 42% din timp este cheltuit pe ajungerea la acorduri în
situaţiile conflictuale;
 deciziile luate în timpul unui conflict sunt întotdeauna
inferioare deciziilor luate în cadrul cooperării;
 cel puţin 50% dintre toate plecările personalului au la bază
un conflict cronic nerezolvat.
Aţi auzit povestea Scufiţei
Roşii? Suntem siguri că da.
L-aţi ascultat vreodată pe
lup? Probabil că nu.
Ascultaţi-l pe lup, vă rugăm,
doar pentru câteva momente.
Să vedem ce are el de spus.
 “Pădurea era casa mea. Trăiam în ea şi ţineam foarte mult la ea.
Într-o zi, pe când curăţam pădurea de gunoaiele pe care un turist le-a lăsat
în urmă, am auzit nişte paşi. M-am strecurat în spatele unui copac şi am
văzut o fetiţă, care venea pe cărare şi care ducea un coşuleţ. Am început să
o privesc cu suspiciune pentru că era îmbrăcată destul de ciudat: avea
hainele roşii şi ceva pe cap, ca şi cum n-ar fi vrut să fie recunoscută.
Bineînţeles că am oprit-o, ca să văd ce e cu ea. Am întrebat-o cine era, unde
merge şi de unde vine. Mi-a răspuns că merge la casa bunicii sale. Şi cum
mergea ea pe cărare, am văzut cum a scos o bucată de ciocolată şi a
început să o mănânce, asta după ce a aruncat pe cărare ambalajul de la
ciocolată. Imaginaţi-vă! Nu numai că a pătruns în pădure fără permisiunea
mea, dar mai era şi nepoliticoasă cu mine. Şi, pe deasupra, îmi murdărea şi
casa! Aşa că m-am hotărât să îi dau o lecţie.
Am fugit înainte la casa bunicii sale. Când am văzut-o pe bunica ei,
m-am dat seama că o cunoşteam. Cu ceva ani în urmă, am ajutat-o să scape
de şobolanii pe care îi avea în casă. I-am explicat bunicii ce s-a întâmplat şi
ea a fost de acord să îi dăm o lecţie. Ba, mai mult: bunica a fost de acord să
se ascundă sub pat, până o chemam eu.
Când a sosit fetiţa, am invitat-o în dormitor unde eram eu în pat, îmbrăcat ca şi bunica
ei. Fetiţa s-a apropiat de mine şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi spună ceva
urât legat de urechile mele mari. Cum am mai fost insultat pe tema asta, i-am spus
doar că urechile mari mă ajută să aud mai bine. Pe urmă, fetiţa a făcut o altă remarcă
răutăcioasă, spunând că am ochii bulbucaţi. Pentru că vroiam să rămân calm, i-am
spus doar că ochii mari mă ajută să văd mai bine. Dar, următoarea insultă m-a înfuriat
rău de tot. Mi-a spus ceva legat de dinţii mei mari. Atunci m-am enervat cumplit. Pur şi
simplu nu mi-am mai putut stăpâni furia. Aşa că am sărit din pat şi i-am urlat că dinţii
mei mari mă ajută să o mănânc mai bine.
Dar, niciun lup nu ar mânca vreodată o fetiţă mică. Cu siguranţă nu aveam
intenţia de a o mânca. Cred că oricum avea un gust destul de rău. Tot ce voiam era să
o sperii un pic. Dar fetiţa a început să alerge prin cameră şi să ţipe. Am început să o
urmăresc, gândindu-mă că, dacă o prind, voi putea să o liniştesc.
Deodată, uşa a zburat dată de perete de un pădurar mare, care avea un
topor în mâini. Am ştiut imediat că sunt în primejdie, aşa că am sărit pe fereastră şi
am fugit cât de repede am putut.
Şi asta nu e totul. Bunica fetiţei nu a spus niciodată povestea aşa cum a
fost. Aşa că toţi mă ştiu acum că sunt periculos şi rău. Toată lumea mă ocoleşte acum.
Poate că fetiţa a trăit fericită mulţi ani după, însă eu, cu siguranţă nu.”

Din Resolving Conflict Creatively, Board of Education of the City of New York
A teaching guide for grades kindergarten through six

Fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte diferite şi deci, realităţi
foarte diferite. Aceste diferenţe cauzează adesea neînţelegeri şi conflicte.
OBIECTIVELE SEMINARULUI

 Să se definească conflictul și sursele acestuia;

 să se actualizeze principalele tipuri de conflict;
 Să se identifice stările conflictuale în organizație ;
 să se identifice strategii de abordare a conflictelor
și căi de rezolvare a situațiilor conflictuale;
 Să se gestioneze situațiile de caz propuse.
Ce este conflictul?

 Activitate de brainstorming.
neînţelegere dezacord ciocnire de
interese

diferend

CONFLICT
discuţie

înfruntare
confruntare antagonism
 1. CONFLICTUL - definiţie
O definiţie clasică a conflictului:
“Conflictul reprezinta o opoziţie deschisă, o luptă între indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunităţi, state cu interese economice, politice, religioase, etnice,
rasiale divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interac ţiunii sociale.”

(Elena Zamfir, “Conflictul şi modalităţi de soluţionare”, 2004)

O definiţie modernă a conflictului:

“Conflictul reprezintă o formă de opoziţie bazată pe incompatibilitatea

scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţilor care se află în interacţiune .”
(Mihaela Vlăsceanu, “Psihologia organizaţiilor şi conducerii” 1993)
Conflictul se manifestă ca o tensiune,frământare existentă atât în viața personală a
individului,cât și între membrii unui grup social sau mediu organizațional.
 Puncte de vedere asupra
conflictului:

 Punctul de vedere pozitiv

• Conflictul are efecte pozitive
• Soluţionare constructivă a problemei
• Stimulează schimbarea
 Punctul de vedere negativ
• Conflictul este o stare anormală, deci negativă
• Epuizează resursele
• Apar resentimente, tensiune şi anxietate
 Punctul de vedere echilibrat
• «  Conflictul este sămânţa din care răsare şi apoi
creşte progresul »
 Care sunt cauzele
conflictului?
 Activitate în grup.( 5 min)
 Contrapunerea răspunsurilor.
Cauzele conflictului
 În plan organizațional sunt factori
obiectivi(care sunt în afara controlului membrilor și
structurii organizaționale respective) și factori
subiectivi( care derivă din modul în care acționează
și se raportează membrii organizației la diferitele
aspecte ale vieții de organizație).
 Dintre factori obiectivi amintim:
 - insuficiența resurselor gestionate de organizație;
 -condiții inadecvate;
 Acțiuni negative sau ostile din partea unei structuri
externe(grupuri,instituții sociale)ș.a.
 Cauzele conflictului
 Factorii subiectivi
 Stilul de conducere inadecvat structurii organizaționale;
 Cunoaștere,interpretare greșită a unor aspecte ale
realității;
 Lipsa abilităților de comunicare deschisă,onestă și
eficientă;
 Instalarea unui climat psihosocial tensionat;
 Delimitarea vagă,incompletă a scopurilor,atribuțiilor și
responsabilităților;
 Atitudini partizane la nivelul sistemului de conducere și
control;
 Stimularea unor competiții neloiale.
…se adaugă:
 Incompatibilitatea de ordin
temperamental,caracterial sau aptitudinal;
 Disfuncționalități organizatorice;
 Neconcordanța în interese;
 Incompatibilități în planul valorilor și
convingerilor ideologice,politice,morale;
...se completează:

 Probleme personale , necazuri ,

nemulțumiri ,insatisfacții,frustrări pe
care individul le trăiește în afara
organizației și care își pun amprenta
asupra gândirii și comportamentului
său.
 Cauze frecvente ce duc la manifestarea unor
conflicte la nivelul echipei manageriale
 Decizii prost pregătite și ineficient realizate de către
managerii insuficient pregătiți;
 Îngrădirea membrilor care se detașează prin viziune
largă,abilități de a aborda situații critice;
 Lipsa motivației unor membri ai echipei manageriale;
 Incompatibilitatea propunerilor pentru soluționarea unei
probleme;
 Susceptibilitatea unui manager cu privire la eforturile unui
coleg;
 Rețineri în ceea ce privește accesul unui alt manager la
anumite informații;
 Lipsa de comunicare,refuzul de asumare a
responsabilităților.
Generatori de conflict
 Un generator de conflict reprezintă o circumstanţă care măreşte
şansele unui conflict interpersonal sau în grup. Atâta vreme cât
generatorul de conflict stimulează aparent conflictul constructiv, îi poate
fi permis să continue. Însă atunci când simptomul conflictului distructiv
devine vizibil, trebuie luate măsuri pentru mutarea sau corectarea
acestui generator. Printre generatorii de conflict reţinem:
 • Legislaţia ambiguă sau suprapusă
 • Competiţia pentru resursele limitate
 • Întreruperea comunicării
 • Presiunea timpului
 • Standarde nerezonabile, reguli, situaţii politice
 • Crize de personalitate
 • Diferenţieri de statut
 • Percepţii diferite
 Elementele după care poate fi recunoscut
conflictul

 Disconfortul ;
 Incidentul;
 Neînțelegerea;
 Tensiunea;
 Criza.
Caracteristici

 Disconfortul – o senzație intuitivă

conform căreia,ceva nu este în ordine,chiar
dacă nu se poate spune ceva anume. Este
un moment în care profesorul poate să
găsească o cale de acțiune pentru
prevenirea conflictului.
Caracteristici
 Incidentul presupune petrecerea unor
fapte mărunte,de exemplu,un schimb de
replici care întristează sau irită,dar nu au
persistență și se uită într-o perioadă scurtă de
timp.
 Neînțelegerea poate fi generată de o
comunicare defectuoasă.Atunci când se trag
concluzii eronate înseamnă că și-au făcut loc
prejudecățile,minciuna,agresivitatea.
Caracteristici

 Tensiunea se instalează în momentul în

care percepția acțiunii unei persoane este
distorsionată.Atitudinile negative și ideile fixe
prezente de ambele părți devin o sursă
permanentă de teamă,de frică.
 Criza este manifestarea cea mai evidentă a
conflictului.Este momentul în care se
întrerupe o relație și apar diferite manifestări
de violență verbală și fizică.
5 stadii ale conflictului
 Conflictul latent(etapa de apariție);
 Conflictul perceput(când cei implicați
recunosc existența conflictului);
 Conflictul simțit(când cei implicați resimt
stările de tensiune,de supărare,de frustare);
 Conflictul manifestat(când indivizii încep
să se manifeste prin comportament;)
 Conflict final(când problema s-a rezolvat
sau a fost amânată).
3. STRATEGII DE ABORDARE A CONFLICTELOR

FORŢARE CONFRUNTARE
Scopuri

COMPROMIS

RETRAGERE APLANARE

Relaţii
 Principii de abordare pozitivă a conflictelor în
educaţie

1. Conflictul înseamnă interacţiune şi dialog.

2. Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea şi maturizarea copiilor ca
personalităţi complexe şi autonome.
3. Cunoaşterea de sine reprezintă o condiţie a rezolvării conflictelor.
4. Orice conflict poate fi o oportunitate pentru recunoaşterea şi înţelegerea
reciprocă a nevoilor şi dorinţelor, pentru păstrarea sau întărirea unor relaţii.
5. Soluţionarea conflictelor este posibilă prin interacţiune pozitivă.
6. Sunt necesare anumite competenţe pentru ca un conflict să fie tranformat
într-o experienţă de maturizare şi dezvoltare.
7. Competenţele specifice necesare în acest sens pot fi învăţate.
8. Conflictele pot fi rezolvate într-o manieră care nu încalcă drepturile
participanţilor.
Tipuri de conflicte în medii
educaţionale
 Activitate în grup
Tipuri de conflicte în medii
educaţionale
 Conflict pedagog- pedagog;
 Conflict pedagog-elev;
 Conflict manager-pedagog;
 Conflict pedagog- părinte;
 Conflict manager-APL;
Tipuri de conflicte:
 a. Din punct de vedere al efectelor pe care le au asupra evoluţiei activităţii
organizaţiei
 - Conflicte funcţionale - Conflicte disfuncţionale
 b. Din punct de vedere al subiecţilor aflaţi în conflict
 -Conflict intrinsec individului
 -Conflict interpersonal
 -Conflict între indivizi și grupuri
 -Conflict între grupuri
 c. Din punct de vedere al conţinutului lor
 -Conflictele esenţiale ( de substanţă)
 -Conflictele afective
 d. În funcţie de durata și modul de evoluţie
 -Conflictul spontan
 -Conflictul acut
 -Conflictul cronic
 e. Din punctul de vedere al actorilor implicaţi
 -Conflictele între elevi
 -Conflictele profesor- elev
 -Conflictele profesori-părinţi
 -Conflicte între profesori
Tipuri de conflicte din punctul de vedere
al actorilor implicaţi:
Conflictele între elevi sunt determinate de atmosfera competitivă(elevii sunt
obişnuiţi să lucreze individual, le lipseşte deprinderea de a lucra în echipă,
încrederea în ceilalţi, dacă nu obţin triumful asupra celorlalţi ,îşi pierd stima
de sine), atmosfera de intoleranță (lipseşte sprijinul între colegi, apar
resentimente faţă de capacităţile și realizările celorlalţi, neîncrederea, lipsa
prieteniei, singurătatea și izolarea), comunicare slabă (elevii nu ştiu să
asculte și să comunice, să-și exprime nevoile și dorinţele, nu înţeleg sau
înţeleg greşit intenţiile, sentimentele, nevoile și acţiunile celorlalţi),
exprimarea nepotrivită a emoţiilor (elevii nu ştiu să-și exprime supărarea sau
nemulţumirea într-un mod neagresiv, își suprimă emoţiile), absența
priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate modalităţi violente mai
degrabă decât modalităţi creative), utilizarea greşită a puterii de către
profesor (profesorul utilizează reguli inflexibile, autoritate exacerbată,
atmosfera de teamă și neînţelegere). Acest tip de conflict poate fi aplanat
prin cooperare elev-elev, elev-clasă, elev-profesor, comunicare, toleranță,
expresie emoţională pozitivă.

Conflicte
Conflictele profesor-elev pot fi evitate printr-o comunicare eficientă
completă, prin luarea deciziilor în mod democratic, prin deprinderea elevilor
de a-și exprima emoţiile în mod constructiv. Trebuie să se țină seama de
interesele, dorinţele, trebuinţele elevilor în stabilirea regulilor, sancţiunilor și
să nu se manifeste autoritarism din partea cadrelor didactice.
 Conflictele profesori-părinţi sunt determinate de comunicarea
defectuoasă datorită neînţelegerilor,numărului mic de contacte, conflicte de
valori, lupta pentru putere(prejudecaţi ale părinţilor bazate pe experienţele
anterioare,neînţelegerea rolului părinţilor sau profesorilor în educaţia
copiilor). Soluţionarea acestui tip de conflict se poate realiza prin:
informarea periodică a părinţilor în legătură cu realizarea obiectivelor
educaţionale, cu performanțele şcolare ale copilului;
 contacte mai dese în care li se solicită părinţilor sugestii și opinii;
 comunicare completă,clară,pe înţelesul părinţilor a unor aspecte referitoare
la procesul educaţional.
 Conflictele între profesori pot fi personale sau profesionale şi pot fi
aplanate prin contacte cât mai dese cu managerii instituţiei şcolare, prin
aprecieri în cazul unor activităţi reuşite, prin manifestarea cooperării și
toleranței față de idei diferite.
Tipuri de conflicte în medii educaţionale

Relaţia profesor-profesor
Relaţia elev-elev

Relaţia elev-profesor
 Conflicte elev-elev
Factori de risc
(posibile cauze)
Mediu bazat pe competiţie
(sistemul de evaluare, stabilirea
de ierarhii)
Organizarea învăţării (lipsa
lucrului în echipă)
Cultura şcolii (şcoală elitistă)
Relaţii concurenţiale
(individualism, relaţii reci, lipsa
de toleranţă, etichetarea)
Nevoi de recunoaştere şi
apreciere, de autorealizare
Factori de protecţie
(modalităţi de ameliorare a comportamentului
conflictual)
Dezvoltarea unui mediu bazat pe colaborare
(lucru în echipă, proiecte de grup, sarcini
diferenţiate)
Dezvoltarea coeziunii grupului (activităţi
extracurriculare, schimbarea rolurilor de lideri în
grup, ateliere de lucru)
Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a
conflictelor (comunicare, exprimare emoţională,
gândire creativă)
Valorificarea potenţialului elevilor prin
implicarea în diferite proiecte (curriculare dar şi
educative); valorizarea tuturor în funcţie de
criterii diferite şi favorabile
 Conflicte elev-profesor
Factori de risc
(posibile cauze)
Mediu bazat pe competiţie (“goana”
elevilor după note, presiuni asupra
evaluării realizate de profesori)
Nevoia de recunoaştere şi apreciere,
de autorealizare a elevilor (selecţia în
loturile olimpice şi pentru alte
concursuri)
Motivaţia predominant extrinsecă
(nevoia de note mari) sau lipsa
acesteia
Factori de protecţie
(modalităţi de ameliorare a
comportamentului conflictual)
Valorificarea potenţialului elevilor
prin implicarea în diferite proiecte
(curriculare, dar şi educative)
Formularea de reguli de
comportament clare, coerente şi
aplicate consecvent
Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a
conflictelor (comunicare, exprimare
emoţională, gândire creativă)
 Conflicte profesor-profesor

Factori de risc Factori de protecţie

(posibile cauze) (modalităţi de ameliorare a
comportamentului conflictual)
Orgolii profesionale Valorizarea tuturor profesorilor
Dorinţa de a preda la clasele foarte bune la nivel de management
Preocuparea exagerată pentru performanţă, Implicarea în proiecte

neglijând categoria elevilor de nivel mediu educaţionale

Ierarhii deranjante – complexe, frustrări Activităţi comune care să

(categoria “monştrilor sacri” în raport cu dezvolte relaţiile interpersonale,

tânărul profesor) sentimentul apartenenţei la grup
Autosuficienţă, vedetism (excursii, petreceri)
Stimularea competiţiei însă fără
Relaţii reci, austere în cancelarie
a eluda ideea de valoare/suportul
Polemici diferite
axiologic
Metode de rezolvare a
conflictelor
 Gradul de satisfacere
Metoda a intereselor partilor
aflate in conflict
Managerul este necooperant.
Ignoră problema conflictuală
Evitare
sau evită (neagă) abordarea ei.
Interesele ambelor parți sunt
neglijate.
Managerul este necooperant.
Confruntare E hotărât să realizeze propriile
interese în dauna celeilalte părți.
Situaţii contextuale
- Problema nu este importantă sau alte probleme au devenit importante
și presante.
- Nu există nicio posibilitate de a-și satisface interesele.
- Declanşarea unui conflict este mai plauzibil decât rezolvarea
problemei.
- Pentru a permite oamenilor aflaţi în dispută să se calmeze și să-și
formeze o perspectivă mai clară asupra desfășurării evenimentelor.
- Sunt necesare informaţii suplimentare.
- Alte persoane pot rezolva conflictul într-un mod mai convenabil.
- În problemele vitale pentru instituție, când managerii sunt convinşi că
punctul lor de vedere este cel corect.
- Când rapiditatea luării deciziei este de o maximă importanţă.
- În probleme importante, care impun aplicarea unor acţiuni nepopulare
(restructurarea activităţii, reducerea numărului de personal,
introducerea unor reguli disciplinare ferme).
- Împotriva persoanelor care profită de atitudinea tolerantă a conducerii
(aplicarea unor măsuri de sancţionare,
concedieri etc.)

Managerul este cooperant și
Colaborare
încearcă să satisfacă interesele
ambelor părţi
- Combinarea opiniilor contrare.
- Când obiectivul propriu este de a învăţa, soluţionând probleme.
- Găsirea unor soluţii care să integreze interesele de importanță majoră
- Realizarea unui consens general prin luarea în considerare și
satisfacerea intereselor tuturor.

- Obiectivele urmărite sunt importante, dar riscul declanşării unui

Este o cale de mijloc , între conflict este prea mare.
Compromis
cooperare şi satisfacerea - Oponenţii cu putere egală sunt hotărâți să pună în aplicare idei care
exclusivă a intereselor proprii. se exclud reciproc.
Ambele părţi au interese - Pentru realizarea temporară a unui echilibru.
nesatisfăcute în aceeaşi - Pentru asigurarea unei retrageri "onorabile" atunci când colaborarea
proporţie. sau competiţia nu poate duce la un rezultat pozitiv în privinţa
satisfacerii propriilor interese.

- Când se ajunge la concluzia că propriile raţionamente nu sunt

Managerul este cooperant şi
dispus să satisfacă interesele
Aplanare
celeilalte părţi în dauna propriilor
interese.
corecte
- Pentru a permite ca o altă variantă mai bună, sa fie aplicată
- Pentru a demonstra decenţă în situaţia când agresivitatea celeilalte
parți ar presupune un comportament propriu inacceptabil (limbaj,
manifestări, atitudini, replici etc.)
- Când problemele sunt mai importante pentru adversari sau pentru a
le da satisfacţie, cu scopul menţinerii relaţiilor de colaborare.
- Pentru a obţine credit social în perspectiva apariţiei unor probleme
viitoare mai importante.
- Pentru a minimiza pierderile.
- Când situatia este scapată de sub control.
- Când armonia și stabilitatea sunt vitale.
Cum răspund eu conflictelor... Instrucţiuni

Citeşte aserţiunile de mai jos. Apoi gândeşte-te bine. Dacă ai acest comportament
frecvent, pune cifra 3 în dreptul propoziţiei. Dacă numai uneori, pune 2 , dacă
este rar pune 1 şi deloc - 0. Când se iveşte un conflict în clasa de elevi,
eu…
1. Spun copiilor să se potolească.

2. Încerc să fac pe fiecare să se simtă uşurat.

3. Ajut copiii să înţeleagă fiecare punctul de vedere al celuilalt.

4. Separ copiii şi îi ţin departe unii de alţii.

5. Las directorul să rezolve problemele.

6. Decid (stabilesc) cine a început.

7. Încerc să aflu care este problema reală.

8. Încerc să ajung la un compromis.

9. O iau în glumă.

10. Le spun să nu mai facă atâta zgomot pentru nimic.

11. Pun copiii să se scuze.

12. Încurajez copiii să găsească soluţii alternative.
13. Ajut copiii să decidă cum să continue.
14. Încerc să le distrag atenţia de la conflict.
15. Atâta vreme cât nimeni nu este rănit, îi las să continue.
16. Voi trimite copiii la director.
17. Le prezint copiilor nişte alternative din care să aleagă.
18. Ajut pe fiecare să se simtă mai confortabil.
19. Fac să fie toţi ocupaţi, punându-i să facă altceva.
20. Le spun copiilor să rezolve problema lor după ore, în
timpul liber.
INTERPRETARE
 I 1 ,6,11,16; II 2,7,12,17; III 3,8,13,18;IV 4,9,14,19;V 5,10,15,20.
 Se face totalul de puncte pe fiecare coloană. Însumând punctajul pe
verticală se constată ce tip de abordare personală predominantă este
caracteristică fiecărui cadru didactic. Fiecare coloană reflectă un anumit
mod de rezolvare, o anumită abordare a rezolvării conflictelor, după
cum urmează:
 I. Abordarea implicării, caracterizează cadrul didactic care încearcă
să fie cinstit şi corect faţă de copii, conştientizând că aceştia au nevoie
de o orientare fermă în învăţare pentru a înţelege ce este acceptabil şi
ce nu în comportamentul lor;
 II. Abordarea rezolvării de probleme, se concentrează pe
identificarea problemei care a generat conflictul, prin dramatizarea de
grup a unei situaţii prin care cadrul didactic şi elevii să poată rezolva
împreună problema apărută. Acest proces va produce idei creative şi
interrelaţii mai puternice.

 INTERPRETARE
 4 III. Abordarea de tip compromis, vizează ascultarea ambelor
părţi, cadrul didactic ascultând elevii şi ajutându-i să se asculte reciproc
şi să cedeze fiecare câte puţin din ceea ce îşi doreşte. Mai bine mai
puţin decât nimic!...
 IV. Abordarea de tip neimplicare, caracterizează cadrul didactic
care consideră că majoritatea conflictelor pe care le au copiii sunt
neimportante, de aceea preferă redirecţionarea atenţiei spre alte
aspecte.
 V. Abordarea de tip ignorare, presupune stabilirea limitelor încă de
la începutul situaţiei sau a secvenţei educaţionale şi asigurarea
ulterioară a independenţei elevilor, pentru a se descurca singuri,
deoarece „este bine pentru ei şi au nevoie să înveţe din consecinţele
faptelor lor”.
Conflictele între profesori şi
părinţi
Conflictele între profesori şi părinţi
Principalele cauze ale acestor conflicte
sunt : ?????????????
ACTIVITATE ÎN GRUP
Conflictele între profesori şi
părinţi
 Comunicarea defectuoasă datorită neînţelegerilor
sau numărului mic de contacte pe parcursul unui
an şcolar.
 Conflictul de valori şi lupta pentru putere - părinţii
au prejudecăţi bazate pe experienţele lor
anterioare sau nu le este clar care este rolul
profesorilor în viaţa copiilor.
Îmbunătăţirea relaţiilor cu
părinţii
-prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte
ireconciliabile presupune : - Informarea periodică, în scris
sau verbală a părinţiilor în legătură cu realizarea
obiectivelor educaţionale, cu reliefarea progreselor
înregistrate de copilul lor.
- Creşterea numărului de contacte în care solicitaţi părinţilor
sugestii şi opinii pe care arătaţi că le primiţi cu plăcere.
- Acomodarea cu ideile diferite ale părinţilor despre
desfăşurarea procesului de învăţământ şi explicarea,pe
înţelesul lor, a demersului educaţional care a generat
diferenţele de opinii.
Conflictele între profesori
 Îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi profesori
presupune între altele :
 Îmbunătăţirea comunicării, creşterea cooperării şi
toleranţă faţă de ideile diferite ale altor persoane.
 Oferirea de soluţii concrete profesorilor în privinţa modului
în care aţi lucrat cu unii elevi dificili din clasele la care
predaţi şi dumneavoastră sau la care îi observaţi pe colegi.
 Când apar aceste probleme în aceste clase, încurajaţi-i pe
ceilalţi profesori să se focalizeze asupra problemei şi nu
asupra elevilor implicaţi.
Modalități de abordare a
conflictului
 Șansele de soluționare a unui conflict
sporesc,dacă atenția cade asupra
problemei și nu a persoanelor
implicate.
Modalități de abordare a
conflictului

 Evitarea ,abandonul,amânarea sau ignorarea

conflictului (una
( dintre părțile implicate nu
recunoaște prezența conflictului și se retrage din
teamă de consecințele pe care le-ar avea.De multe
ori,retragerea este realizată cu intenția de a-l face
pe celălalt să se retragă.O asemenea procedură
poate duce la alimentația tensiunii și conflictul ar
putea izbucni mai puternic,de-aceea profesorul
trebuie să fie în alertă și să intervină pentru
păstrarea relațiilor de armonie).
Modalități de abordare a conflictului

 Ajustarea sau reprimarea presupune

refuzul părților de a lua act de existența unui
conflict pentru păstrarea relațiilor de armonie .
Reprimarea poate fi potrivită când există un
dezacord,dar atunci când se păstrează tăcerea ,
cealaltă parte nu știe ce gândești.
 Modalități de abordare a
conflictului
 Câștigător-învins-modalitate de abordare a unui conflict ca
urmare a puterii unui sistem ierarhic care poate lua decizie de
soluționare doar în favoarea unei părți,cealaltă fiind complet
nesatisfăcută.O asemenea strategie este considerată un eșec,deoarece
persoana care a pierdut are sentimentul frustrării,poate deveni
necooperantă sau sursă a unor viitoare conflicte.De exemplu,2 elevi se
încaieră,se lovesc,își rup hainele.Deși unul a inițiat conflictul,nu poate fi
doar el vinovat,deoarece o criză nu izbucnește din senin.Între cei doi au
existat tensiuni mai vechi,pe care profesorul trebuie să le
analizeze.Dacă scade nota la purtare numai celui care a făcut primul act
agresiv,profesorul comite o eroare de management al conflictului.
Modalități de abordare a
conflictului

 Câștig – câștig este o strategie în care o parte

implicată ia în considerare nu numai ce dorește
ea,ci și dorințele celeilalte părți.Aceasta înseamnă
o altă abordare mentală,conform căreia,dacă o
persoană câștigă,nu înseamnă ca să piardă
cealaltă,astfel ambele părți au de câștigat dacă se
avansează unele idei de soluționare cum ar fi
cooperarea,lucrul cu parteneri și nu ca adversari.
 Modalități de abordare a
conflictului
 Compromisul reprezintă o modalitate de depășire a
unei stări conflictuale,atunci când ambele părți nu pot să
obțină integral ceea ce doresc,conducând la soluția câștig-
câștig,adică mulțumirea ambelor părți.Compromisul
presupune un dezacord minor și poate prezenta și el
dezavantajul că una dintre părți își poate supraevalua
poziția,considerându-se generoasă,situație care poate
alimenta ,în timp,tensiunea,mai ales că,deși a
acceptat,consideră că a fost dezavantajat.
Activitate practică

 Fiecare grup elaborează un set de

reguli de care trebuie să se ghideze în
soluționarea conflictelor.
 Câteva reguli în soluționarea
conflictelor
 Fiecare parte să-și exprime poziția și să formuleze o
soluție;
 Să se identifice interese și scopuri comune;
 Să se evidențieze motivele care fac posibilă apropierea
dintre părțile implicate;
 Să dea managerul sugestii de soluționare a conflictului;
 Să se adopte o soluție și managerul să urmărească
punerea ei în practică;
 Să se lămurească dacă părțile doresc să aplice
soluția,chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu
aceasta;
 Sancționarea celor care o încalcă.
Care sunt modalități de
rezolvare a conflictelor?
 Activitate în grup.
 Modalități de rezolvare a
conflictelor
 NEGOCIEREA
 MEDIEREA
 ARBITRAJUL
NEGOCIEREA

 ?????????????????????????????
NEGOCIEREA

 este modalitatea prin care părțile implicate într-

un conflict discută și încearcă să ajungă la o
soluție acceptată de ambele părți,fără intervenția
unei a treia;o interacțiune între grupuri sau
persoane cu interese și obiective inițial
diferite,care vizează obținerea unei înțelegeri și
luarea unei decizii comune prin confruntarea
directă.
MEDIEREA

 Reprezintă modalitatea de rezolvare a

unui conflict cu ajutorul unei persoane
neutre care încurajează părțile să
discute și să ajungă la o soluție.
ARBITRAJUL
 este o modalitate de mediere în care persoana neimplicată
în conflict decide soluția.
Arbitrul trebiue să respecte unele reguli:
1.Să asculte cu atenție ambele părți separat sau în același timp și să nu
ascundă nimic din ce s-a spus;
2.Să-i convingă pe adversari să se asculte între ei;
3.Să evidențieze momentul în care a intervenit neînțelegerea fără a socoti
vinovat pe cineva;
4.Să pună întrebări pentru a afla motivele care au cauzat conflictul;
5.Să ceară oponenților să propună soluții acceptabile p/u părți;
6.Să hotărască dacă soluțiile propuse sunt acceptabile pentru ambele
părți;
7.Să aleagă soluția care reduce conflictul;
8.Să urmărească aplicarea soluției și să intervină dacă nu dă rezultate.
 Concluzii
 Managementul conflictelor este un element esențial al unui
management de calitate,atât la nivelul unui grup,al unei
organizații,cât și la nivelu social și cultural.
 Există o diversitate de reguli de comportament,care ,dacă ar
fi cunoscute și respectate,ar conduce la prevenirea și
soluționarea conflictelor.Una dintre ele ar fi capacitatea de a
ne exprima sentimentele și părerile într-un mod clar,ușor de
înțeles.Răspunsurile trebuie să fie însoțite de explicații,fie că
sunt pozitive sau negative.Trebuie să fie comunicate
așteptările pe care profesorul/managerul le are de la
elevi/subalterni și să le argumenteze.
 Modul de adresare politicos,tonul calm,adresarea de
rugăminți,nu transmiterea unor ordine trebuie să reprezinte
însușiri ale fiecărui profesor/manager.
Concluzii
 În pedagogie au fost identificate și ”tehnici senzoriale”:
 Ascultarea(un bun ascultător nu reacționează la unele
cuvinte);
 Privirea (să se păstreze contactul vizual,privirea să fie
blândă),vocea (tonul ridicat,strident,ironiccrește
tensiunea), atingerea(unele persoane nu suportă
atingerea,altele o agreează,copilul poate fi atins pe umăr).
 Au fost identificate și ”tehnici de mișcare”:ținuta corpului
comunică ceva(în formă de C exprimă plictiseala,în formă
de 1 rigiditate,în formă de S relaxare și
încredere),echilibrul (persoanele care se simt amenințate
stau pe scaun,la distanță,pe călcâie),ritmul(dacă este prea
rapid,ascunde ceva).
 “Totul se naşte din lupta contrariilor şi din cea
mai adâncă discordie rezultă cea mai perfectă armonie.”
Heraclit
DACĂ O DATĂ AŢI REUŞIT
SĂ DIMINUAŢI UN
CONFLICT, ESTE SIGUR CĂ

VEŢI REUŞI DIN NOU !!