Factorii dezvoltarii

personalitatii
delia_muste@yahoo.com
 Personalitatea
• este rezultatul interacţiunii tuturor proceselor
psihice
• se referă la organizarea dinamică a unor
aspecte de factură cognitivă, afectiv-
motivaţională şi comportamentală
• într-o structură bio-psiho-socio-culturală de
o înaltă complexitate, organizare şi
specificitate,
• structură dotată cu capacitate de autoreglaj.
• Dezvoltarea psihică se referă la apariţia şi
transformarea proceselor şi însuşirilor
psihice.
• Formarea proceselor psihice are loc sub
acţiunea influenţelor interne şi externe,
naturale sau sociale, directe sau indirecte,
influenţe subsumate categoriilor de
ereditate, mediu, educaţie.
 Ereditatea - premisă naturală a
dezvoltării personalităţii umane
• Este acea însuşire fundamentală a materiei
vii, care se referă la transmiterea de la o
generaţie la alta, sub forma codului genetic,
a mesajelor de specificitate ale speciei,
grupului şi individului.
• Identitatea genetică este practic imposibilă
între antecesori şi descendenţi, fiecare
individ fiind, practic, unic.
• Ereditatea reprezintă un ansamblu de
predispoziţii native,
 • Genotipul, reprezintă totalitatea
proprietăţilor ereditare ale unui organism,
zestrea sa ereditară.

• conformaţia corporală, bipedismul, unele

caracteristici anatomo-fiziologice
• culoarea ochilor, a părului, conformaţia
feţei, timbrul vocii
 Fenotipul

• reprezintă totalitatea caracteristicilor unui

individ, ca rezultat al interacţiunii primare
a genotipului cu mediul.
• Fenotipul este determinat, aşadar, de
baza ereditară şi de factorii de mediu.
 Potenţialul de formare

• are o dimensiune generală – include

abilităţile de gândire, capacităţile de
asimilare de modele şi strategii de
lucru, de achiziţionare de limbaje de
specialitate ş.a. şi o dimensiune
particulară, personalizată, configurată
de propriile trăsături de personalitate şi
de propria subiectivitate
 Mediul - cadrul socio-uman al
dezvoltării personalităţii
• reprezintă cadrul în care se naşte,
trăieşte şi se dezvoltă individul şi se
referă la totalitatea elementelor externe
cu care individul interacţionează direct
sau indirect, stabileşte interrelaţii pe
parcursul dezvoltării sale.
• Acţiunea mediului în procesul dezvoltării
personalităţii poate fi directă, de pildă în
cazul climei sau indirectă, mediată de
unele caracteristici proprii comunităţii
umane, cum ar fi: nivelul de trai, gradul de
cultură, gradul de civilizaţie.
• Influenţele factorilor de mediu sunt resimţite
de fiinţa umană
• în sens pozitiv, dezirabil, favorizant,
stimulator,
• în sens negativ, frenator, inhibitor, (ca frână
sau obstacol) în calea dezvoltării
personalităţii.
• Aceste influenţe pot fi exercitate de mediul
proximal, reprezentat de lucruri, obiecte,
persoane, condiţii cu care individul
interacţionează cotidian şi direct în diferite
situaţii de viaţă şi de mediul distal, alcătuit din
lucruri şi obiecte îndepărtate în spaţiu şi timp
de individ: Internet-ul, mass-media etc.
 Educaţia - factor determinant al
dezvoltării personalităţii
• presupune identificarea predispoziţiilor
native, a potenţialităţilor genetice ale
individului şi organizarea şi dirijarea
influenţelor modelatoare ale mediului
socio-uman asupra sa. Ea are rol de
mediator, de interfaţă între individ şi
mediul său înconjurător, precum şi rol de
factor de armonizare a interacţiunii dintre
ereditate şi mediu.
 Rolul educaţiei este acela de
• a stimula potenţialul ereditar,
• de a acţiona asupra tuturor componentelor
ce vor alcătui personalitatea,
• de a interveni în
– ameliorarea condiţiilor de mediu,
– în anihilarea unor influenţe negative exercitate
din partea unui mediu nefavorabil
– şi în crearea unui climat educaţional favorabil,
cu multiple influenţe educative benefice
asupra personalităţii.
 Curente/ teorii referitoare la
dezvoltarea personalităţii
Teoriile ereditariste (ineiste)

• susţineau că rolul fundamental îl joacă

factorii ereditari, care prestabilesc
dezvoltarea psihică a omului şi că, pe
lângă ereditatea biologică există şi o
ereditate psihologică, care nu poate fi
depăşită de influenţele externe.
 Teoria lui Lombroso
• este rezultatul studiilor de antropologie
criminala.
• Pe aceasta baza a fost elaborata teoria
criminalului innascut in care se sustine teza
conform careia indivizii care au un anumit profil
antropologic sau anomalii cu deficiente
anatomo-morfologice au o tendinta innascuta
spre crima.
• Aceste anomalii au fost denumite de Lombroso
stigmate: asimetrie craniana sau faciala, nas
plat, maxilare proeminente, urechi mari,
sensibilitate scazuta la durere etc(cf. Lombroso).
 Teoria "rasistă"
• este cea care împarte omenirea în rase
superioare şi inferioare, diferenţele
fiind date de factorii ereditari.
 Teoriile ambientaliste
• absolutizează rolul factorilor socio-
educaţionali având la bază psihologia
behavioristă, care susţine că omul poate
fi educat prin tehnici adecvate; teoria nu
neagă total intervenţia factorului ereditar,
dar îl reduce la transmiterea
caracteristicilor fizice ale individului.
 Copiii crescuti de animale
Vanya Yudin
• Vanya reprezinta unul dintre cele mai recente
cazuri de copii crescuti de animale si mai este
cunoscut si drept "copilul-pasare". Baietelul a
fost descoperit de cativa muncitori in 2008, cand
avea 7 ani si nu stia sa vorbeasca. Tot ce
reusea sa faca era sa ciripeasca si sa isi fluture
bratele, ca si cum ar fi fost o pasare. Acest tip de
comportament s-a datorat faptului ca micutul a
fost tinut intr-o camera plina de custi de pasare,
iar mama lui nu a vorbit niciodata cu el,
preferand sa il trateze ca pe una dintre inaripate.
• Una dintre asistentele sociale care au lucrat la
cazul lui Vanya a spus ca baietelul era complet
rupt de lume si ca, de cate ori se simtea
amenintat, fugea sa se ascunda printre pasari,
iar pe mama lui o vedea nu doar ca pe o straina,
dar si ca pe cineva extrem de diferit din punct de
vedere fizic.
• De asemenea, copilul manca din mancarea
pasarilor, care il ocroteau intr-un mod destul de
straniu: daca baiatul dormea, ele ii pastrau paine
uscata si apa. Micutul era abuzat fizic si acesta
este motivul pentru care asistentilor sociali le-a
fost extrem de greu sa stabileasca o legatura cu
el.
• Desi din 2008 si pana acum el a urmat o serie
de tratamante si chiar a fost internat intr-un
sanatoriu care sa il ajute sa se vada ca pe o
fiinta umana, rezultatele au fost destul de
nesemnificative. Specialistii nu au reusit sa ii
capete increderea si nici macar sa il ajute sa
aiba emotii si trairi omenesti.
• Cu toate acestea, Vanya este perfect sanatos si
in afara oricarui pericol. Cat despre mama care
l-a abuzat, ea a fost decazuta din drepturile
parintesti, iar acum isi executa in inchisoare
pedeapsa pentru acuzatia de rele tratamente
aplicate minorului.
 Victor - primul copil din
salbaticie studiat de medici
• Victor, cunoscut si sub numele de "baietelul
salbatic din Aveyron" a fost multa vreme
considerat primul copil autist din lume, desi se
pare ca tot el este primul bebelus abandonat in
salbaticie.
• La sfarsitul secolului al XVIII-lea, multi oameni l-
au vazut pe Victor umbland prin padurile din
apropierea unei localitati
• Dupa ce prima tentativa de a-l prinde a esuat,
oamenii si-au unit fortele si au reusit sa il prinda
pe 8 ianuarie 1800. Era in varsta de 12 ani,
corpul ii era plin de cicatrici si nu stia sa
vorbeasca. A fost dus in oras, unde a fost
acceptat si foarte multi oameni de stiinta s-au
aratat interesati sa il studieze.
• Pierre Joseph Bonnaterre s-a gandit sa faca un
test cu baiatul, asa ca l-a dezbracat de haine si
l-a trimis afara, in zapada. Victor a inceput sa
sara si sa se joace in zapada, in ciuda
temperaturii extreme. Concluzia biologului a fost
ca, in cei 7 ani de salbaticie, baiatul a invatat sa
reziste la orice fel de intemperie.
• Dupa multe incercari de a-l educa, Bonnaterre a
trebuit sa se recunoasca infrant, desi copilul se
nascuse cu toate simturile in perfecta
functionare.
• A urmat o perioada in care Victor a fost dus la
Institutul de Surzi si Muti din Paris, unde a fost
luat in grija de catre un specialist, alaturi de care
a locuit pana la varsta de 40 de ani, cand a
murit.
Dina Sanichar
• Dina Sanichar, numit si baiatul-lup, este unul
dintre cele mai vechi cazuri de salbaticie
cunoscute. Se pare ca ar fi avut 6 ani la vremea
cand a fost descoperit de cativa vanatori, in
1867. Acestia au vazut o haita de lupi care intra
intr-o pestera.
• In mijlocul lor se afla un baietel care alerga in
patru labe. Intrigati, vanatorii au gonit lupii din
pestera si l-au scos de acolo pe Dina. Desi au
existat multe incercari de a-l scapa de pornirile
animalice, printre care se numarau ruperea
hainelor, urletele de lup, alimentatia pe baza de
carne cruda si asa mai departe, progresele au
fost destul de mici.
• In timp, copilul a invatat sa manance mancare
gatita, insa nu a invatat niciodata sa vorbeasc
Traian Caldarar
• Traian Caldarar sau "Mowgli" de Fagaras a trait departe de
familia lui, incepand cu varsta de 4 ani. Mama lui a fost o
victima a violentei domestice si si-a parasit familia, iar
cercetatorii cred ca la fel a facut si micutul. A trait timp de 3
ani invelit intr-o cutie de carton, iar la momentul in care a
fost gasit in apropiere de Brasov era foarte bolnav.
• Asistentii sociali au stabilit faptul ca micutul a reusit sa
traiasca pentru ca a fost ingrijit de cainii maidanezi alaturi de
care isi petrecea tot timpul. Dupa ce a fost dus intr-o
institutie, obisnuia sa doarma sub pat si nu pe el si i se
facea foame destul de repede. Daca nu manca, devenea
irascibil si usor violent.
• Din fericire, recuperarea lui a fost totala, sub supravegherea
bunicului si a unui impresionant de specialisti. Astazi, Traian
are 17 ani si duce o viata la fel de normala ca orice alt tanar
de varsta lui: ii place sa stea pe internet, sa joace fotbal si
sa confectioneze obiecte din lemn.
John Ssebunya
• Se spune ca John Ssebunya, sau baiatul-maimuta din
Uganda, ar fi fugit de acasa la varsta de trei ani, cand a
vazut cu ochii lui cum tatal i-a omorat mama. A plecat in
jungla, iar oamenii de stiinta cred ca a fost ingrijit de
maimute.
• In 1991, a fost gasit de o femeie pe nume Millie, care a
alergat in sat si a anuntat locuitorii. Acestia din urma au
pornit pe urmele copilului si l-au prins, cu toate ca el a
opus rezistenta.
• Dupa aceasta, a fost trimis la orfelinat, unde a invatat sa
vorbeasca si a reusit sa capete deprinderi specifice
oamenilor. Azi, la aproape douazeci de ani de la acest
episod, John este membru al Corului "Perla Africii" si nu
mai seamana deloc cu baietelul salbatic gasit de
bastinasi intr-o jungla africana.
Copilul-caine din Rusia
• Oxana Malaya a fost o fetita din Rusia care a avut nesansa sa se
nasca intr-o familie de alcoolici. Se crede ca mama ei, care si-a dorit
un baietel, ar fi fost atat de dezamagita de faptul ca a nascut o fetita,
incat a inceput sa o maltrateze si ca tatal ei era in permanenta sub
influenta bauturilor alcoolice.
• Asa se face ca fetita a inceput sa doarma cu cainii maidanezi care
se adunau in spatele casei ei: mancau impreuna, umblau impreuna,
iar fetita a inceput sa imprumute din comportamentul lor. In 1991,
cand avea 8 ani, niste vecini ingrijorati au chemat serviciile sociale,
dar fetita deja se credea caine: mergea in patru labe, latra si incerca
sa ii muste pe nepoftiti.
• Dupa multa munca, a invatat sa spuna "da" si "nu".
• In prezent, Oxana locuieste intr-o institutie destinata bolnavilor
mintal si a invatat sa vorbeasca. Merge in doua picioare si se
comporta ca un om, ba chiar declara ca cel mai mult pe lume ii
place sa se joace cu cainii, pe care ii considera prietenii ei cei mai
buni.
• Din pacate, acesta nu este singurul caz din Rusia. In zonele
defavorizate, traiesc aproape doua milioane de copii fara adapost,
iar cativa dintre ei nu au alt sprijin in afara de cainii maidanezi. Multi
dintre acesti copii nu reusesc niciodata sa vorbeasca, desi cativa
dintre ei au invatat limbajul semnelor, sub indrumarea specialistilor
trimisi de diverse organizatii umanitare. 
 Baietelul-gazela
• Jean-Claude Auger a fost un antropolog din Tara Basca. El a
calatorit in regiunea Rio de Oro in anii '60 si, dupa ce s-a intalnit cu
cativa nomazi, a aflat despre povestea ciudata a unui baietel care
era crescut de gazele. Primind indicatiile referitoare la locul unde ar
putea sa il gaseasca pe baiat, antropologul a pornit in directia lui.
Dupa doua zile de mers, a dat de o cireada de gazele, in mijlocul
careia alerga un baiat fara haine, in patru labe, desi uneori se mai
ridica si in picioare.
• Dupa mai multe cercetari, Auger a ajuns la concluzia ca cel mic
fusese abandonat imediat dupa varsta la care invatase sa stea in
picioare si ca relationarea lui cu alti oameni fusese aproape
inexistenta pana in acel moment. Copilul isi misca narile si urechile
la fel cum fac gazelele si se hranea cu radacini si alte ierburi, cot la
cot cu mamiferele alaturi de care traia. Cu toate ca au existat foarte
multe tentative de a-l captura, toate au esuat, iar baiatul nu a plecat
niciodata din mijlocul gazelelor.
 Bello din Nigeria
• Bello, poreclit si baiatul-cimpanezeu de catre mass-media, a fost
gasit in 1996. Nimeni nu ii stie varsta reala, insa se banuieste ca ar fi
avut doi ani atunci cand a fost descoperit in padurile din Nigeria.
Baiatul suferea de retard mintal si fizic si probabil aceasta este si
cauza din care a fost abandonat.
• Se pare ca s-ar fi nascut in tribul Fulani, unde mamele isi parasesc
deseori copiii cu dizabilitati. Din cauza varstei destul de fragede,
baietelul nu putea sa se hraneasca, asa ca cimpanzeii l-au luat in
grija si s-au preocupat de starea lui de bine.
• Cum este lesne de imaginat, baiat a imprumutat mult din
comportamentul lor, inclusiv mersul, gesturile si expresiile faciale.
Povestea lui a iesit la iveala abia in 2002, cand cativa reprezentanti
ai presei l-au gasit intr-un centru medical pentru copiii cu probleme.
Aici era mereu violent, ataca alti copii si se catara pe tot ce ii iesea in
cale.
• Dupa indelungi eforturi, a putut fi calmat, insa nu a invatat niciodata
sa vorbeasca si nu a renuntat la apucaturile lui. In 2005, a murit din
cauze necunoscute.
 Teoria dublei (triplei) determinări

• susţine că dezvoltarea este generată de

interacţiunea dintre ereditate şi mediu
şi că educaţia nu acţionează izolat, ci
prin interacţiunea factorilor ereditate-
mediu.
• Poziţia/ perspectiva sceptică

Ereditatea

Educaţia

Mediul
• Educabilitatea este un fenomen
specific uman care desemnează
posibilitatea individului de a fi receptiv
la influenţele modelatoare şi la acţiunile
educaţiei.
• Este un fenomen specific uman şi se
corelează cu o poziţie optimistă în ceea
ce priveşte modelarea şi dezvoltarea
personalităţii umane, formarea omului
şi puterea educaţiei.
Poziţia/ perspectiva optimistă

Ereditatea

Educaţia

Mediul
Poziţia/ perspectiva realistă

Ereditatea

Educaţia

Mediul