OPERAȚII CU LAMBOU ÎN

CHIRURGIA PARODONTALĂ

Crilic Vladislav
S1502
Operațiile cu lambou sunt proceduri invazive utelizate
în tratarea bolilor parodontale avansate.
În timpul acestei intervenții se decolează mucoasa
gingivală împreună cu sau fără periost, pentru a avea
acces la rădăcina dintelui și pentru a curăța pungile
parodontale, eventual pentru a corecta defectele sau
diformațiile osului alveolar.
 Lambou
este rezultatul separării unui fragment de mucoasă sau/și
periost decolat de osul alveolar subiacent printr-una sau
mai multe incizii, fragmentul decolat poate fi parțial sau
total reflectat, ceea ce permite un acces și o vizibilitate
directă în tratamentul anumitor afecțiuni.
Cel mai des este folosit în tratamentul bolii parodontale și
pentru înserarea implantelor dentare.
Operația cu lambou gingival începe cu anestezierea locală, apoi cu
incizia și decolarea gingiei de pe dinți și osul adiacent.
Operațiile cu lambou presupun mai multe tipuri de incizii.
Cele orizontale sunt: cu bizou intern, incizie intrasulculară și incizie
interdentară;
Iar cele verticale sunt incizii meziale și distale.
 Clasificare
În raport cu osul alveolar subiacent:
• Reflectat în întregime
• Parțial reflectat

În funcție de straturile din acre este format:

• Mucozal
• Mucoperiostal

În raport cu poziția în care este plasat lamboul

la finalul intervenției:
• Apical
• Lateral
În• raport cu gr. de extindere a lamboului:
Coronar
• Extins: pe un grup de dinți, pe o arcadă
• Limitat: în limită la 1-3 dinți
 Avantaje:
• Un acces bun la nivelul rădăcinilor, pungilor interdentare și inter-
radiculare;
• Eliminarea conținutului pungilor situate aproape sau dincolo de
juncțiunea mucogingivală;
• Asigură accesul la nivelul osului alveolar pentru corectarea
defectelor resorbtive ale acestuia;
• Crearea unei zone fără țesuturi patologice în scopul unei bune
recoltări gingivale.
 dezavantaje
• Dilacerări întinse mucoperiostale, risc de rupturi, franjurări sau de
necroze prin incizii necorespunzătoare cu afectarea irigației lamboului;
• Retracție gingivală prin vindecarea fibroasă retractilă și rezecția
substractilă a osul subiacent.
• IndicaȚii:
- boli parodontale cu pungi parodontale medii și adânci, ce nu pot fi
curățate prin proceduri parodontale nechirurgicale; 
- resorbție osoasă verticală; 
- abces parodontal marginal; 
- recidivă după chiuretaj subgingival; 
- complementar operației de regenerare tisulară ghidată; 
- indepărtarea rădăcinii unui dinte pluriradicular; 
- alungirea coroanei. 
• ContraindicaȚii: 
- resorbție osoasă și retracție gingivală avansate, precum și dinți cu
mobilitate mare; 
- atrofie osoasă și/sau mucoasă friabilă fără inflamație și pungi
parodontale. 
OperaȚia cu lambou prezintĂ mai multe tehnici:
1.OperaȚie cu lambou mucoperiostal reflectat În totalitate;
2. OperaȚie cu lambou mucoperiostal reflectat parȚial;
3. OperaȚie cu lambou mucozal;
4.OperaȚie cu lambou repoziȚionat apical;
5.Operatie cu lambou repoziȚionat coronar.
 Tehnici de operaȚii cu lambou 
1.OperaȚie cu lambou mucoperiostal reflectat În
totalitate 
Tehica constă în îndepărtarea intregului țesut moale, inclusiv
periostul, expunând osul. Această tehnică asigură accesul la os,
pentru a-l putea recontura și regenera.
Incizarea are loc de obicei lângă sulcusul gingival, la 0,5 - 1,5 mm de
marginea gingivală liberă și se continuă apical, spre creasta osului. 
 2. OperaȚie cu lambou mucoperiostal reflectat
parȚial. 
Aceasta tehnică este mai dificilă, necesitând mai multe incizii, însă oferă
o traumatizare redusă a țesuturilor și un aspect postoperator mai bun.
Prima incizie se face la 0,5 mm de creasta gingivală liberă pe partea
vestibulară și la 1,5 - 2 mm pe partea orală.
A doua incizie este verticală, în șanțul gingival, iar a treia incizie este
orizontală și decolează țesuturile epitelial și conjunctiv dintre cele
doua suprafețe incizate inițial. 
  3. OperaȚie cu lambou mucozal 

Incizia are loc de lângă marginea gingivală liberă și continuă

apical, prin țesuturile conectoare și dincolo de creasta alveolară,
astfel încât se lasă o parte a țesutului conector intactă. 
 4.OperaȚie cu lambou repoziȚionat apical

Tehnica este indicată pentru pungi parodontale supraosoase sau

pentru alungiri coronare și poate fi aplicată pentru maxim 4 - 6 dinți
în cadrul unei ședințe.
Se utilizează o incizie cu bizou intern, iar dacă țesutul gingival este
subțire se va realiza și o incizie intrasulculară. 
5.Operatie cu lambou repoziȚionat coronar 
Această tehnică a fost creată pentru a asigura inchiderea perfectă a plăgii
și stabilizarea cheagului.
Este indicată pentru leziunile inter-radiculare ale molarilor inferiori și
între rădăcinile vestibulare ale celor superiori.
Operația cu lambou repoziționat coronar implică fixarea pe dinte a unui
tub de plastic poziționat orizontal sau a unui bracket ortodontic, iar la
sfârșitul procedurii se suspendă firul de sutură de aceste dispozitive.
 Riscurile operaȚiilor cu lambou: 
 Ca în orice intervenție chirurgicală, există riscul infecției.
După operație gingiile vor fi inflamate și posibil sângerânde,
însă aceste efecte se vor diminua în câteva zile.
 Există riscul ca dinții să fie afectați de hipersensibilitate
dentinară sau să fie mai predispuși la apariția cariilor
radiculare. 
 Dacă pacientul nu urmează recomandările medicului există
riscul adâncirii pungilor parodontale, apariției infecțiilor,
apariția mobilității la nivelul dinților sau chiar pierderea lor.
Mulțumesc pentru atenție!!!