Studiul Individual

La Disciplina
“Microbiologia produselor alimentare”
Cu tema :
“Microflora microbiană”

Realizat de : Boșcanean Cristina, grupa COM152;

Chișinău 2017.
Răspîndirea microorganismelor în
natură
 Răspîndirea microorganismelor în natură este extrem de largă, le găsim la cele mai
mari înălțămi, adîncimi oceanice, în sol, apă, aer, alimente, substanțe organice în
curs de descompunere, organisme vegetale sau animale, oriunde există condiții,
chiar la nivelul mediului de viață.
 Această mare răspîndire se explică prin caracteristicile biologice comune
microorganismelor, dimensiunile foarte mici, marea adaptabilitate a
metabolismurilor la condițiile mediului, capacitate de multiplicare rapidă,
deasemenea și prezenței la unele microorganisme a unor adaptări adecvate
mediului. Ca de exemplu : forme de rezistență, eliberarea de substanțe toxice în
sol, apă, aer, trăiesc asociate diferite specii de microorganisme.
 Însă, chiar totalitatea microorganismelor dintr-un anumit mediu și formează
microflora acesteia.
 Clasificarea microbiotei
 Microbiota, numită și microbiom, reprezintă ansamblul microorganismelor
comensale, simbiotice, sau patogene care populează un ecosistem sau habitat (de
ex. solul, apele, laptele, plantele, animalele, omul). Microorganismele care
constituie o microbiotă sunt reprezentate de bacterii, arhee, alge unicelulare, 
protozoare, fungi și virusuri. Termenul "microfloră" (= ansamblul
microorganismelor de natură vegetală, de exemplu, algele) este incorect utilizat
în locul celui de microbiotă cu referire la ansamblul microorganismelor dintr-un
mediu dat. Termenul microbiom care este sinonim cu microbiota, are și alt sens:
genomul colectiv al microorganismelor care care populează un ecosistem.
Microbiota alohtonă
Microbiota alohtonă este reprezentată de microorganisme (bacterii, microfungi,
protozoare) care provin din mediul extern (aer, sol, apă, sau de la alte organisme).
De regulă, sunt numai tranziente, fără să contribuie semnificativ la activitatea
microbiotei autohtone, la ale cărei condiții nu se pot adapta.
 Microbiota omului Și animalelor
 La om și animale microbiota este formată de microorganisme care populează
tegumentul, cavitățile, tractul digestiv și respirator, vaginul, realizând populații cu o
densitate foarte mare
de Lactobacillus, Bacteriodes, Streptoccocus, Candida, Escherichia etc.
Numărul microorganismelor la omul adult este apreciat la circa 10 14 celule, cu un grad
de mărime peste numărul total al celulelor organismului uman (10 13). Și totuși fătul este
steril în uter. Fără microbiotă din rumen existența erbivorelor ar fi practic imposibilă.
Populațiile de microorganisme din tubul digestiv și gazda lor funcționează ca un sistem
ecologic al cărui echilibru este indispensabil pentru sănătatea individului.
 După sediul microbiotei se disting: microbiota tegumentului (pielii), microbiota
căilor respiratorii superioare (nările, nasofaringele; traheea, bronhiile, bronhiolele
sunt normal sterile), microbiota tractului gastrointestinal (cavitatea bucală, placa
dentară, esofagul, stomacul, duodenul, intestinul subțire, colonul, microbiota
fecalelor), microbiota tractului genito-urinar (vaginul, uretra distală; căile urinare
superioare - vezica urinară, ureterele, bazinetul - sunt normal sterile), microbiota
ochiului (pe membrana conjunctivală și suprafața ochiului), microbiota
urechii (include microorganismele prezente normal în canalul auditiv extern).
 După originea microbiotei se disting 2 tipuri: alohtonă și autohtonă.
 Microbiota autohtona
Microbiota autohtonă (numită și microbiotă indigenă, microbiotă normală, floră
normală, indigenă sau naturală) este reprezentată de microorganismele indigene sau autohtone,
care realizează o gamă foarte diversificată de activități cu efect benefic asupra organismului purtător
(gazdă). Microbiota indigenă are rol bine definit în menținerea funcțiilor normale și a sănătății
gazdei: roluri nutritive, stimulent pentru dezvoltarea competenței imune, barieră ecologică
antimicrobiană. Microbiota intestinală autohtonă produce diferiți fermenți care hidrolizează
macromolecule nedigerate ajunse în intestinul gros; tot aici are loc fermentația hexozelor de către
comunitatea complexă de bacterii, rezultând acizi organici volatili, metan, CO 2 (la rumegătoare
microbiota rumenului este esențială pentru digestie), tot ea asigură transformarea polizaharidelor
complexe (celuloză, hemiceluloze, pectină, amidon, lignină) la forme asimilabile; de asemenea
grăbește tranzitul intestinal și produce cantități importante de vitamine (e.g., biotină, acid pantotenic,
piridoxină, riboflavină, vitamină K) utile pentru gazdă, dar și pentru creșterea altor bacterii.
Microbiota are rol de barieră antiinfecțioasă antimicrobiană, microbiota normală antagonizează
microbii patogeni prin: competiția vitală pentru receptori și locuri libere pe suprafața celulelor,
pentru nutrienți; inhibiția realizată de metaboliți toxici (H 2O2, pH acid etc.); antibioticele afectează
microbiota normală intestinală și permit colonizarea și multiplicarea unor microbi patogeni anaerobi
(Clostridium difficile etc.); pentru restabilirea microbiotei normale se folosesc probioticele sau 
transplantul fecal (transplantul de microbiotă fecală). Microbiota poate avea și un rol negativ, de ex. 
Helicobacter pylori, care este potențial patogen și duce la apariția gastritei, ulcerului gastroduodenal.
Un efect mai subtil, cu caracter insidios, este cel de implicare microbiotei colonului, posibil
indirectă, în cancerul de colon, mai frecvent la persoanele cu regim bogat în grăsimi și proteine decât
la cele ce consumă fibre vegetale.
Microflora Norma Patogeni Boala Funcție

1) Aer Cameră Se răspîndesc prin Răceala, gripa, Microorganismele

1 m -1500 bacterii
3
tuse, strănut. tuberculoza, din aer pot fi doar
16-streptococi difteria temporar pentru
Întreprinderile că lipsesc în
1 m3-500 bacterii mediu.

2) Apă 1 ml-1 mln. Bacterii Apele se pot polua Dizenteria, holera, Apele curgătoare
sulfuroase, fierului, de la întreprinde. febra tifoidă. au auto-curățare
de putrefacție, Pot fi stocate pînă
butilice, sporogene la o lună.

3) Sol 1g-1mlrd. Nimeresc în Persistă în sol de Mineralizarea de

Microorganisme de pămănt ăn la căteva zile la 1 deșeuri organice a
putrefacție, aerobe și secrețiile de lună, 10 ani, 50 producerii
anaerobe, bacterii oameni bolnavi, ani; humusului.
nitrificatoare, animale, cu gunoi Ca boli po fi
denitrificatoare, fixate de cadavre de răspîndite :
de azot, butilice, șobolani și alte Antrazul,
sporagere, animale. Butulismul,
de putrefacție Tetanos
Gangrena gas.
MAsuri de prevenire Si contaminare a aerului
 proiectarea, construcția și respectarea circuitelor funcționale care asigura un
flux fara risc de contaminare.
 elaborarea și implementarea unor programe educaționale, a caror tematica
trebuie sa fie axata pe prevenirea contaminarii aerului.
 Ventilația:
-are eficiența crescuta fața de alte metode.
-este naturala(prin elemente ale construcției) și artificiala(prin insuflare sau
exhaustare).
 Curațenia:
-metoda eficienta de reducere a prafului bacterian
-se efectueaza corect prin aspirare și ștergere umeda.
 Dezinfecția aerului
-se face prin metode fizice și chimice
MAsuri de prevenire Si contaminare a solului
 Aplicarea excesiva a ingrasamintelor depaseste capacitatae de absorbtie a
plantelor si astfel,azotztii sau fosfatii ajung in apele freatice si de aici,in corpul
plantelor sau al animalelor(vite,pesti etc.)si,in final,in corpul omului.
  mentinerea,intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi,a parcurilor,arborilor si
arbustilor de protectie stradala;
  amplasarea obiectivelor industriale,a statiilor de epurare si depozitelor de
deseuri menajere la periferia localitatilor sau in zonele din afara lor;
 mentinera fertilitatii solului.
 protectia mediului inconjurator.
 sa se tina seama de impactul tehnicilor culturale asupra mediului inconjurator;
 protecţia peisajului şi menţinerea curăţeniei stradale.
MAsuri de prevenire Si contaminare a apei
 construirea de staţii de epurare a apei
 colectarea reziduurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă,
metal, hârtie, material plastic) şi reciclarea acestora
 controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele
industriale prin dotarea echipamentelor industriale cu filtre sau instalaţii de
neutralizare
 nedepozitarea deşeurilor pe maluri sau în albiile râurilor
 modernizarea gropilor de gunoi