DIURETICELE,

PREPARATELE ANTIGUTOASE,
PREPARATELE UTILIZATE ÎN
UROLITIAZĂ

Lector – Pogonea Ina, doctor in medicina, conf. univ.

Catedra Farmacologie, Farmacologie clinică
 DEFINIŢIE
Diureticele sunt medicamente capabile să
crească procesul de formare a urinii şi să
înlăture edemele.
 5%
≈75% din ionii Na+

20 %
75%
20%
20%

Procesul de formare a
urinei
 LOCUL DE ACTIUNE- NEFRONUL
Diureticele actioneaza la nivelul nefronului (elementul
structural renal – aproximativ 1 mln in fiecare), in care are
loc 3 procese de formare a urinei:
1. filtrare glomerulară – în capsula Bowman prin
filtrare se formează aproximativ 180 l. urină primară /
24 h, din care se reabsorb aproximativ 179 l
2. reabsorbţie tubulară – în tubul contort proximal,
ansa Henle, tubul contort distal şi tubul colector.
3. Secreţia
Reabsorbţia tubulară a apei (99-99,5%):
􀂄Tub proximal
se reabsoarbe 65% din Na + din FG = “reabsorbţie
obligatorie”:
reabs . 65% din K paracelular (solvent drag)
“solvent drag” = trecerea pasivă a apei+constituenţi
micromoleculari ,,
paracelular, din lumen tub în sânge; pe bază de gradient
osmotic şi oncotic
transcelular -pe baza gradientului electrochimic
determinat de absorbţia Na ((aquaporine tip I)
􀂄Ansa Henle Segment de concentrare a urinei
Reabs. apă15%-20% ⇒se reabsoarbe 20-25% din Na
Reabs . 20 - 25% din K+:
 TCD (1/3 terminal) şi T Colectori (Segment de
finalizare a urinei): :
se reabsoarbe 10% din Na
Reabs . 5% + Secreţie K cu ajutorul pompei Na /K
dependent de hormoni:
􀂍 Aldosteron:
la pol apical: ↑ permeabilitatea ptr. Na+ şi K+
la pol bazal: stimulare pompa Na /K ⇒↑ Reabs .
Na si secretia K + , ↑ Reabs Cl si HCO3 si apa
􀂍 ADH: rol secundar în Reabs . Na - ↑Reabs
􀂍 Angiotensina II: Reabs . ↑Na
􀂍 Catecolamine: ↑Reabs Na
 Diureticele
După locul acţiunii
• la nivelul glomerulelor: glicozidele cardiace, metilxantenele,
vasodilatatoarele etc.;
• la nivelul tubilor proximali: inhibitorii carboanhidrazei:
acetazolamidă, sultiam
• la nivelul ansei Henle (segmentul ascendent): furosemid,
torasemid, bumetanid, piretanid, acid etacrinic
• la nivelul segmentului cortical al ansei Henle şi tubului distal:
– diureticele tiazidice: hidroclorotiazidă, ciclopentiazidă,
meticlotiazidă, ciclotiazidă, politiazidă,
– preparatele înrudite cu tiazidele: clortalidon, clopamida,
indapamida, xipamida;
• la nivelul segmentului terminal al tubilor distali şi tubii
colectori: antagonistii aldosteronului: neconcurenti- triamteren,
amilorid, concurenti- spironolactonă
• pe parcursul nefronului, dar preponederent tubii proximali:
diureticele osmotice: manitol, ureea.
 Diureticele
După viteza apariţiei şi durata efectului
A. cu acţiune rapidă şi de scurtă durată:
începutul de la câteva minute până la 1 oră; durata – 2-8 ore:
– diureticele osmotice: manitol, uree (carbamidă),
– diuretice de ansă: furosemid, bumetamid, acid etacrinic;
B. cu acţiune şi durată medie:
începutul peste 1-3 ore; durata – 8-24 ore:
• diuretice tiazidice: hidroclorotiazidă, ciclotiazidă,
• diureticele înrudite cu tiazidele: clopamida, indapamida,
• antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronului: triamteren, amilorid;
• inhibitorii carboanhidrazei: acetazolamidă.
C. cu acţiune lentă şi durată lungă:
începutul de la 2-4 ore până la 2-5 zile; durata – 2-7 zile:
• diureticele tiazidice: politiazidă;
• diureticele înrudite cu tiazidele: clortalidon;
• antagoniştii concurenţi ai aldosteronului: spironolactonă,
 Diureticele
După intensitatea (potenţa) de acţiune
A. diuretice puternice (elimină 10-35% Na):
• diureticele osmotice: manitol, carbamidă, glucoză,
• diureticele de ansă: furosemid, torasemid, acid etacrinic
B. diuretice cu intensitate medie (elimină 5-10% Na):
• diuretucele tiazidice: hidroclorotiazidă, ciclopentiazidă,
politiazidă;
• preparatele înrudite cu tiazidele - clortalidon, clopamida,
• inhibitorii carboanhidrazei: acetazolamidă
C. diuretice cu intensitate slabă (elimină 0-5% Na):
• antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronului: triamteren,
amilorid;
• antagoniştii concurenţi ai aldosteronului: spironolactonă
• glicozidele cardiotonice, metilxantinele,
vasodilatatoarele etc.
 •
Diureticele
După mecanismul de acţiune
• cu acţiune aspra proteinelor membranare
(receptori) specifice ale epiteliului tubilor renali:
diureticele de ansă: furosemid, bumetanid, acid etacrinic,
diureticele tiazidice: hidroclorotiazidă, ciclopentiazidă,
politiazidă;
preparatele înrudite cu tiazidele - clortalidon, clopamida,
indapamida, xipamida
antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronului – triamteren,
amilorid
– ce măresc presiunea osmotică în tubii renali:
diureticele osmotice: manitol, ureea
– inhibitorii enzimelor:
inhibitorii carboanhidrazei - acetazolamidă
– antagoniştii concurenţi ai hormonilor:
antagoniştii concurenţi ai aldosteronului: spironolactonă
– ce intensifică filtrarea glomerulară: glicozidele
cardiace, metilxantinele, vasodilatatoarele etc.
 Diureticele osmotice
• sunt substante hiperosmolare,
• inerte din punct de vedere
farmacologic,
• cu o rata mare de filtrare glomerulara
• care nu se reabsorb tubular.
 Mecanisml de actiune
• Administrate IV, cresc osmolaritatea
plasmei, determinind mobilizarea apei
din tesuturi in vase, cu cresterea VSC.
Mecanism osmotic – filtreaza glomerular
si nu se reabsorb in TCP, ramane in urina
unde retine echivalentul osmotic de apa
eliminarea unei cantitati mari de apa
 Diureticele osmotice
Efectele
Manitolul şi preparatele similare cresc excreţia
practic a tuturor electroliţilor – Na+, K+, Ca+
+, Mg++, Cl-, HCO3- şi fosfaţilor
• efect diuretic,
• efect deshidratant,
• efect dezintoxicant.
• cresc fluxul renal cu cresterea vitezei filtraţiei
renale.
 Diureticele osmotice -MANITOL
• Indicatii
– Intoxicatii acute medicamentoase –
substante nefrotoxice, barbiturice
– Prevenirea anuriei – postinterventii
chirurgicale, soc, arsuri
– Fazele precoce ale IRA – impiedica evolutia
ischemiei renale
!!! Mobilizeaza apa din tesuturi
– Edem cerebral
– Criza de glaucom acut congestiv
Diureticele osmotice - Contraindicaţiile
Diureticele osmotice Reacţiile adverse
 Diureticele osmotice
Contraindicaţiile
• Insuficienţă cardiacă acută şi cronică;
• anurie, obstrucţie mecanică renală;
• afecţiuni renale grave;
• Ictus hemoragic, hemoragie
subarahnoidiană;
• Insuficienţa hepatică (ureea).
• Soc – completarea volumului plasmatic
 Diureticele osmotice
Reacţiile adverse
• Supraincarcare circulatorie – HTA, EPA
• fenomenul rebound (ureea);
• deshidratare, hiponatriemie;
• dispepsii;
• flebite, tromboze;
• insuficienţă renală acută
 Diureticele osmotice

Farmacocinetica
• se indică intravenos prin perfuzie, nu
părăseşte patul vascular;
• nu se absorb la administrarea internă;
• se distribuie preponderent în patul vascular;
• nu se metabolizează;
• se supun filtraţiei glomerulare,
• nu se reabsorb tubular;
• se elimină timp de 30-60 min.
Diureticele osmotice
 Manitol (20 – 25%)
• Administrare: 0,25 – 0,5 g/kg (iv timp de 5minute)
-daca debitul urinar creste se continua
administrarea de manitol
-daca debitul urinar nu creste in 30 – 60 de
minute,nu se administreaza un alt diuretic osmotic.
Avantaje si dezavantaje la administrare
Manitol – creste rata de filtrare glomerulara/inhiba
secretia de renina/creste debitul tubular
- are efecte asupra intregului nefron
- eficient la pacientii cu leziuni renale ischemice
-trebuie evitat la pacientii hiperhidratati,poate
precipita sau inrautatii edemul pulmonar
- trebuie evitat la pacientii cu vasculita deoarece
poate stagna in spatiile intravasculare si poate
provoca edem periferic
Inhibitorii carboanhidrazei
Locul de actiune al inhibitorilor
carboanhidrazei

`
Locul de actiune al inhibitorilor
carboanhidrazei
 Inhibitorii carboanhidrazei
Mecanismul de acţiune
• inhibă carboanhidraza ce catalizează reacţia de
hidratare şi deshidratare a acidului carbonic (H2CO3);
(Н20 + С02 ->Н2С03 -> Н+ + НС03-)
• ulterior nu are loc schimbul ionului de H+ cu Na+
• inhibă carboanhidraza în alte ţesuturi (ochi, creier) cu
micsorarea secreţiei de bicarbonat în umoarea apoasă
şi lichidul cerebrospinal;
• se pierd cantităţi importante de HCO3 ce duc la o
acidoză hipercloremică toxică ;
• inhibă carboanhidraza din focarul epileptic.
 Inhibitorii carboanhidrazei
Efectele.

• diuretic moderat de durată medie, care se

micşorează la utilizurea timp de câteva zile
(3-5 zile);
• antiglaucomatos;
• antisecretor gastric;
• antiepileptic.
 Inhibitorii carboanhidrazei
Indicaţiile
• glaucom;
• alcalinizarea urinei;
• alcaloza metabolică;
• epilepsie;
• formele acute ale maladiei alpiniştlor;
• unele forme de paralizie periferică
hipocalciemică;
• hiperfosfatemie gravă (pentru excreţia
fosfaţilor)
Indicaţiile Inhibitorii carboanhidrazei
 Inhibitorii carboanhidrazei
Contraindicaţiile
• hipersensibilitate
• insuficienţă hepatică gravă, ciroză
hepatică;
• insuficienţă renală;
• insuficienţa suprarenalelor;
• precauţii la bolnavii cu diabet zaharat,
acidoză, graviditate
 Inhibitorii carboanhidrazei
Reacţiile adverse
• acidoză metabolică;
• alcaloza urinei
• fosfaturie si hipercalciurie cu formarea de calculi
renali;
• hipokaliemie, hiponatriemie;
• somnolenţă şi parestezii la doze mari;
• reacţii alergice.
• Deoarece sunt asemanatoare dupa structura cu
sulfamidele pot cauza supresia maduvei rosii.!!!
 Diureticele tiazidice şi înrudite
Mecanismul de acţiune
Preparatele se secretă în tubii proximali, iar
apoi:
• inhibă reabsorbţia activă a Na şi pasivă a Cl;
• dereglează procesele de producere şi
utilizare a energiei (glucozei);
• în doze mari inhibă carboanhidraza.
Locul de actiune al tiazidelor
 Efecte- Diureticele tiazidice
• efect moderat; dozele terapeutice cresc diureza de ≈
3 ori.
• Urina eliminată este izo sau hiperosmolară, bogată în
Na+, K+, si săracă în Ca++.
• - pH-ul: la doze mici este acid; la doze mari este
alcalin (inhibă şi carboanhidraza )
• - Scade fluxul plasmatic renal- nu sunt eficace şi pot
agrava insuficienţa renală.
• - Datorită latenţei lungi, nu se pot folosi în urgenţe
hipertensive sau în EPA.
 Diureticele tiazidice şi înrudite
Indicaţiile
• insuficienţa cardiacă cronică;
• hipertensiunea arterială esenţială şi
simptomatică;
• calciuria idiopatică, urolitiază (calculi oxalaţi în
tubi);
• diabetul insipid (forma nefrogenă);
• enureza nocturnă;
• glaucom;
• edeme de diferită origine (fără dereglările
filtraţiei glomerulare).
 Diureticele tiazidice şi înrudite
Contraindicaţiile
• graviditatea (îndeosebi I trimestru);
• alergie la preparate;
• guta, hiperuricemia;
• ciroza hepatică;
• diabet zaharat;
• insuficienţa renală;
• cu precauţie în: insuficienţă renală moderată,
ciroza hepatică şi insuficienţa cardiacă (risc de
aritmii), hipercreatininemie, dereglări
electrolitice.
Indicaţiile, Diureticele tiazidice şi înrudite
Contraindicaţiile Diureticele tiazidice şi înrudite
 Diureticele tiazidice-Reacţiile adverse
• Hipovolemie usoara
• - Hipokaliemia - rar;
• - Agravează insuficienţa renală
• - Agravează diabetul zaharat (creşte glicemia )
• - Agravează guta (creşte uricemia)
• Reacţii alergice cutanate (erupşii, prurit).
• - Au apărut şi medicamente fără structură tiazidică,
dar cu aceleaşi efecte: Indapamida, Xipamida etc;
• Indapamida are efect de durată mai mare: 24 – 48 h,
• iar efectul vasodilatator este mai intens.
• Se foloseşte în HTA.
 Diureticele tiazidice şi înrudite
Farmacocinetica
• se indică dimineaţa de stomacul gol;
• se absorb bine, Bd - 60-80%;
• se cuplează cu proteinele 40-65%;
• Vd mare;
• nu se supun metabolismului;
• se elimină sub formă neschimbată;
• T0,5 circa 5-10 ore pentru hidroclortiazidă,
ciclometiazidă, dar mai mare pentru alte
preparate.
Diureticele de ansă
Furosemid
• Mecanism de acţine
• blocheaza mecanismul simport Na+-K+-2Cl- la nivelul
segmentului ascendent al ansei Henle (AH), se atasa de
locul in care se fixeaza Cl- la nivelul situsului
transmembranar
• inhiba si reabsorbtia Ca2+ si Mg2+ in AH ascendenta.
• Blocheaza grupelor tiolice (SH) ale enzimelor celulelor
epiteliale a ansei Henle cu inhibarea proceselor
energetice
• intensificarea sintezei prostaglandinelor (I2, E2)
vasodilatare cu creşterea fluxului renal şi
filtraţiei glomerulare
• inhiba carboanhidraza
Locul de actiune al diureticelor de ansa
 Efectele
 Diuretice cu prag inalt – efect de intensitate mare
 Inhiba glicoliza, adenilatciclaza, fosfodiesteraza si
prostaglandin–dehidrogenaza
 Provoaca pierderi de Na (primar), K,Cl, Mg, Ca
 Acidifierea urinii – stimuleaza secretia distala de H+
 Creste fluxul sangvin renal si redistribuirea sangelui
din medulara in corticala
 micşorarea presiunii arteriale
 FARMACOCINETICA
Absorbtie rapida, biodisponibilitate medie
Legare de proteinele plasmatice – 99%
Distributie in lichidul extracelular
Eliminare rapida
• Renal - prin filtrare glomerulara si secretie
tubulara, nemodificat
• Prin scaun – 25%
T1/2 = 92 minute
IR, IC, ciroza –creste t1/2
Diureticele de ansă - INDICATII
1. Toate tipurile de edeme (rezistente) – IC, ciroza, IR
2. HTA – monoterapie, in asociere cu alte antiHTA
3. IRA cu oligurie – inlatura oliguria, nu influenteaza
evolutia IR
4. EPA – iv
5. Edem cerebral
6. Intoxicatii acute medicamentoase – Intoxicatii cu
bromuri, ioduri, floruri
7. Diureza fortata
Diureticele de ansă - CONTRAINDICATII
• Hipovolemie cu deshidratare
• Ciroza decompensata
• Intoxicatia digitalica
• Prudenta – IC severa, DZ, guta, obstacol pe caile
urinare, sarcina trim I
• lactaţia (acidul etacrinic)
• copii până la 2 ani;
• hipersensibilitate la preparat.
• Hipokaliemie, hiponatriemie marcate
Necesar – controlul electrolitilor, uree, creatinina serica
 REACTII ADVERSE
1. Dezechilibre hidroelectrolitice
• Scaderea - Na+, K+ cu sau fara alcaloza, Mg2+
2. Scaderea marcata a TA
3. Deshidratare si hiperazotemie
4. Hiperuricemie (In administrare acuta, cresc
excretia de acid uric, in timp ce la administrarea
cronica scade excretia de acid uric. )
 REACTII ADVERSE
5. Hiperglicemie, agravarea diabetului
6. Hipercolesterolemie
7. Tulburari digestive
8. Rar – pancreatita, nefrita interstitiala,
eruptii cutanate, leucopenie,
trombocitopenie,
9. Surditate – trecatoare sau definitiva (pot
influenta compozitia electrolitilor din
endolimfa urechii interne) - Administrarea
interna scade riscul afectarii urechii interne,
spre deosebire de administrarea rapida i.v.
 Antagoniştii aldosteronului

Mecanismul de acţiune
Spironolactona (antagonist concurent)
Acţionează prin blocarea receptorilor
pentru aldosteron; scade reabsorbţia tubulară
de Na+ şi scade eliminarea urinară de K+
Triamterenul şi amiloridul (antagonisti neconcurenti)
inhiba canalele epiteliale renale pentru Na
prin influenţa asupra proteinelor ce asigură
transportul Na, iar reducerea secreţiei K este
secundară
Antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronului
 Spironolactona

Efectele.
• efect slab sau foarte slab
• - urina – bogată în Na+ şi săracă în K+.
• - efectul este cu atât mai intens cu cât
cantitatea de aldosteron este mai mare => nu
acţionează deloc în lipsa aldosteronului.
 Triamteren si amilorid

• -nu blochează receptorii pentru aldosteron

• - pot acţiona şi în lipsa aldosteronului,
(clinic - efectul este foarte slab)
• - Efectul lor creşte în paralel cu creşterea
concentraţiei de aldosteron
 Antagoniştii aldosteronului
Indicaţiile

• se folosesc in hiperaldosteronism:
a) primar – boala Conn – de regulă in monoterapie
b) secundar: -(unele medicamente, unele maladii)
• hipertensiunea arterială (HTA);
• insuficienţa cardiacă cronică (ICC);
• edeme la nou-născuţi şi copii în primele luni de viaţă.
• edeme refractare,
• în asociere cu diureticele ce provoacă hipokaliemie;
• hipokaliemie;
• situaţii ce necesită creşterea potasiului în organism
(paralizie familială, miastenie gravă etc).
 Antagoniştii aldosteronului
Contraindicaţiile
• hiperkaliemie hipercalciemie,
hiponatriemie;
• insuficienşă renală acută;
• insuficienţă hepatică gravă;
• graviditatea (I trimestru), lactaţia;
• cu precauţie în: insuficienţa reanlă cronică,
diabet zaharat, acidoză, la copii, asociere cu
preparatele de kaliu, inhibitorii enzimei de
conversie.
 Antagoniştii concurenţi ai aldosteronului

Reacţiile adverse
• hiperkaliemie, hiponatriemie;
• ginecomastie, impotenţă la bărbaţi;
• hirsutism la femei;
• acidoză metabolică;
• dereglări dispeptice
• somnolenţă, cefalee, erupţii cutanate
 Antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronului
Reacţiile adverse
• hiperkaliemie,
• hiponatriemie;
• acidoză metabolică;
• dereglări dispeptice
• traimteren: dureri musculare, anemie
megaloblastică, hiperglicemie, hiperazoteme;
• amilorid: parestezii, colaps, dureri musculare,
hiperglicemie
 Spironolactona
Farmacocinetica
• se indică după masă, absorbţia- 90%,
• biodisponibilitatea (Bd) - 30-70%;
• cuplarea cu proteinele 90%;
• Se metabolizează în ficat în câţiva metaboliţi
activi (canreon – 70% din activitate);
• Se elimină 50% prin urină şi 50% prin bilă;
• T 0,5 – 10-35 ore
 Antagoniştii neconcurenţi ai aldosteronului
Farmacocinetica
• se indică după masă;
• Absorbţia
50-70% pentru triamteren
90% pentru amilorid;
• cuplarea cu proteinele 80%;
• se metabolizează preponderent triamterenul;
• triamterenul se elimină prin bilă, amiloridul
prin urină (neschimbat);
• T 0,5 triamteren–1,5-2,5 ore, amilorid –24 ore
II.PREPARATE UTILIZATE IN UROLITIZA –
preintimpina formarea si conduc la fragmentarea
calculilor renali

oxalat de calciu (70%),

fosfat de calciu (5-10%),
acid uric (10%),
struvit (15-20%)
cistina (1%)
misti.

Dupa interventia chirurgicala – 79 % - recidiva calculilor.

Dupa tratamentul medicamentos – 21% - recidiva
 Clasificarea preparatelor utilizate in urolitiaza
A. Preparatele ce modifica PH-ul urinei
1. Preparatele ce contribuie la acidificarea urinei
Amoniu clorid (clorura de amoniu)
2. Preparatele ce contribuie la alcalinizarea urinei.
blemaren, magurlit, solimoc, sopluran, hidrocarbonat de
Na.
B. Preparate spasmolitice musculotrope
papaverina, drotaverina, aminofilina, bendazol
C. Preparatele vegetale
avisan, ciston, cistenal, fitolizină, olimetină, pinabină
D. Antimicrobiene (antibiotice, sulfamide, nitrofurani
etc.)
 REMEDIILE ANTIGUTOASE
- inhibă formarea acidului uric sau creşte
eliminarea lui.
 REMEDIILE ANTIGUTOASE
Clasificarea
A. Remediile utilizate în B. Remediile utilizate în
criza gutoasă:
profilaxia gutei:
Specifice: colchicina;
Nespecifice: I. Uricoinhibitorii
• Antiinflamatoarele • alopurinol
nesteroidiene II. Uricozuricele
1.indometacină • probenicid
2.fenilbutazonă • sulfinpirazonă
3.ibuprofen • benzbromaronă
4.diclofenac • Etebenicid
• Glucocorticoizii III. Uricolitice
1.hidrocortizon uratoxidaza
2.prednisolonul
 ALOPURINOL
medicament hipouricemiant, care micsoreaza sinteza acidului uric in
ficat, rinichi si mucoasa intestinala. 
Mecanismul de actiune: inhiba xantinoxidaza, enzima care permite
transformarea bazelor purinice (substante azotate) si, mai cu
seama, conversia hipoxantinei in xantina apoi in acid uric. 
Indicatii: tratamentul de fond al gutei si al hiperuricemiei
asimptomatice
Contraindicatii: Insuficienta renala, graviditate.
Reactii adverse: Greturi, diaree, eruptii, febra, litiaza  renala
Interactiuni: Incompatibilitate cu preparatele de Fe;
intensifica actiunea toxica a 6-mercaptopurinei.
Doze: Per os, dupa mancare, doza nictemerala de la 0,1 g/24
ore pana la g/24 ore (in 2-3 prize) 2-4 saptamini.

Manual: pagina 540-543

Preparatele utilizate in
dereglarile echilibrului
hidroelectrolitic.
pag. 434 -442
Manualul “Farmacologie”
 Preparatele utilizate in dereglarile
echilibrului hidroelectrolitic.

A. Soluţiile utilizate în stări de deshidratare

• 1. Soluţii saline • Soluţii nesaline
• a) izotone: sol. salină • sol. glucoză 5%, 10%,
izotonă, sol. Riger, acesol, 20% sau 40%
rehidron, sol.
polielectrolitice
• b) hipotone: sol.
perfuzabile (0,45%),
clorură de sodiu cu
glucoză
• c) hipertone: clorură de
sodiu 5%, 10%, 20%
B. Substituenţii polimeri de plasmă
1. Utilizaţi în lupta cu şocul
Dextranii – dextran 40 (reopoliglucină)
dextran 70 (poliglucină)
polimeri polipeptidic – gelatinol, reogluman,
albumina umană
2. Utilizaţi în intoxicaţii sistemice – hemodez
3. Utilizaţi în intoxicaţii digestive - enterodez
 C. Preparatele utilizate in dereglarile
hidroelectrolitice
• 1. Utilizate pentru corecţia hipocaliemiei
• Săruri de K: clorura de potasiu, acetat de
potasiu, lactat de potasiu
• Preparate combinate: asparcam, panangină
• Diuretice: spironolactonă, triamteren
• 2. Utilizate pentru corecţia hipocalciemiei
clorura de calciu, gluconat de calciu, paratiroidină,
ergocalciferol
3. Utilizate pentru corecţia hipomagneziemiei
Sulfat de magneziu, clorură de magneziu, oxid de
• Medicaţia • Medicaţia
acidifiantă alcalinizantă
• clorura de • sol. bicarbonat
amoniu de sodiu
• acid clorhidric • acesol, disol,
• acetazolamidă trisol
• trometamol