MEDICAŢIA DIURETICĂ

CLASIFICAREA DIURETICELOR
ÎN FUNCŢIE DE LOCUL ŞI MECANISMUL DE
ACŢIUNE
Inhibitorii anhidrazei carbonice:
• blochează formarea H+, provenit din disocierea H2CO3
Tub • este împiedicată reabsorbţia Na+ la schimb cu H+
contort
proximal
Tub
contort
CORTICALA distal Antialdesteronice
RENALÃ • antagonişti competitivi ai aldosteronului;
• antagonişti funcţionali ai aldosteronului

MEDULARA Diuretice tiazidice şi înrudite

EXTERNÃ (tiazide-like):
• inhibă reabsorbţia sodiului la
nivelul terminal (distal) al ansei
MEDULARA lui Henle;
Tub
INTERNÃ Ansa lui colector • doze mari: şi efecte similare
Henle inhibitorilor carboanhidrazei;
• inhibă fosfodiesteraza (AMPc
Diuretice de ansă: are rol permisiv pentru
• inhibă cotransportul Na+, K+/2 Cl-; permeabiltatea pentru apă)
• acţiune la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle
 CLASIFICAREA DIURETICELOR
ÎN FUNCŢIE DE INTENSITATEA EFECTULUI
DIURETIC
Eficacitate mare:
• Diuretice de ansă
(utilitate în edeme refractare la
tiazide şi în urgenţe)

Eficacitate medie:
• Tiazide şi alte
diuretice similare
farmacologic

Eficacitate slabă:
• Inhibitorii anhidrazei
carbonice;
• Diuretice antialdosteronice
 CLASIFICAREA DIURETICELOR
ÎN FUNCŢIE DE DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE

Durată de acţiune scurtă:

• Diuretice de ansă (2-6 ore)

Durată de acţiune medie (6-24 ore):

• Tiazide (hidroclorotiazida, meticlotiazida,
ciclopentiazida);
• Antagoniştii funcţionali ai aldosteronului

Durată lungă de acţiune:

• Tiazide: ciclotiazida, politiazida;
• Sulfamide hetrociclice: clortalidona,
clopamida, indapamida;
• Antagoniştii competitivi ai
aldosteronului
 Diureticele pot produce:

 Dereglări ale metabolismlui hidroelectrolitic

 Modificări acido-bazice afectând volumul, osmolaritatea şi
compoziţia plasmei
 Hipokaliemie → comă hepatică la cirotici, creşterea acţiunii
digitalicelor
 Salureză → deshidratare, chiar cu depleţia lichidelor extracelulare
O medicaţie prea energică produce:
 Hipokaliemie

 hT, colaps ortostatic

 Risc crescut de tromboză, mai les la bătrâni

Unele pot duce la diminuarea eficacităţii, respectiv la fenomenul de

autolimitare.
Pentru evitarea acestor fenomene se recomandă administrarea
intermitentă.
 1. Inhibitorii carboanhidrazei

ACETAZOLAMIDA
 Acţionează la nivelul tubului contort proximal

 Scade formarea de acid carbonic→ scade secreţia de H+ → diminuă

schimbul Na+/H+
 Duce la tendinţă de acidoză metabolică

Are efecte extrarenale:

 Scade secreţia umorii apoase: scade presiunea intraoculară

 La nivelul urechii interne diminuă secreţia de endolimfă, influenţând

favorabil fenomenul de vertij

 Are efect antiepileptic

Se administrează în asociaţie cu alte diretice.

Contraindicaţii:
 Insuficienţă renală, hepatică, CSR

 Alergie la sulfamide.
 2. Diuretice tiazidice
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE
ALE DIURETICELOR TIAZIDICE
ŞI A CELOR ÎNRUDITE (din punct de vedere farmacologic)

FARMACOCINETICĂ

Absorbţie:
• rapidă, dar incompletă (tiazide);
• lentă, completă (tiazide-like), grăbită de alimente;
Distribuţie:
• legare medie de proteine;
• distribuţie redusă în ţesutul adipos; nu pătrund în SNC
• traversează bariera hemato-placentară;
Eliminare:
• dependentă de sistemele trasportoare pentru acizi;
 Clorotiazida . Hidroclorotizida

Mecanism de acţiune:
 inhibă reabsorbţia Na+ din segmentul de diluţie şi stimulează secreţia de

K+,
 La doze mari acţionează şi la nivelul tubului contort proximal ,

 La doze mari pot inhiba şi carboanhidraza, ceea se explică alcalinizarea

urinii,
 Scad filtrarea glomerulară.

Indicaţii:
 Insufcienţă cardiacă cronică (la bolnavii decompensaţi)

 Edeme (de natură cardiacă, renală, hepatică)

 HTA

 În calciurie idiopată (scad excreţia de Ca)

Hidroclorotiazida
- se utilizează şi în diabetul insipid nefrogen.
- Are şi efect antidiuretic cre se datorează inhibării fosfodiesterazei;
permeabilitatea TCD şi tubului colector pentru apă este dependentă de
concentraţia intracelulară de cAMP.
 PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE
ALE DIURETICELOR TIAZIDICE
ŞI A CELOR ÎNRUDITE (din punct de vedere farmacologic)

Efecte asupra metabolismului hidro-mineral –

Influenţarea concentraţiilor plasmatice ale principalilor cationi

• corelată cu efectul antiHTA;

 Na +
• diminuarea eliminării urinare
• risc de hiponatriemie (cirotici)
a calciului (efect benefic în
Ca+ hipercalciuria idiopatică);
• risc de hiponkaliemie;
K + • creştere uşoară şi tranzitorie
• posibile interacţiuni a calcemiei
medicamentoase!
 Mg2+ • risc de aritmii, encefalopatie
hepatică (la cirotici cu ascită)

Efecte metabolice
• crescută de
• competiţie cu Lipidele
Glicemia tiazide, puţin
influenţată de  Uricemia acidul uric la plasmatice
sulfamidele nivelul
• creştere
heterociclice; eliminării;
uşoară
 Alţi compuşi

POLITIAZIDA
CICLOPENTIAZIDA
 Cu profil asemănător hidroclorotiazidei

 Potenţă şi durată de acţiune mai mare (aprox. 16 ore)

 Compuşi înrudiţi cu tiazidele

CLOPAMIDA
CLORTALIDON
INDAPAMIDA
 Are acţiune blândă,

 Eliminarea ei nu interferă cu acidul uric,

 nu dezechilibrează diabetul.
 Farmacocinetica indapamidei

DISTRIBUŢIE Pic plasmatic: 12 h

ABSORBŢIE
Steady-state: 7 zile
Absorbţie –
cvasi-
completă
SÂNGE ŞI
METABOLIZARE ŢESUTURI

¨ Legare de
LUMEN proteine în
INTESTINAL proporţie
FICAT Metabolizare hepatică
intensivă medie;
¨ Timp de
înjumătăţire
ELIMINARE plasmatică 18
prin fecale ore;
(neglijabilă)

¨ Filtrare glomerulară (dependentă de

ELIMINARE legarea de proteine);
¨ Reabsorbţie tubulară (dependentă de
forma liposolubilă);
RINICHI ¨ Secreţie tubulară (dependentă de pKa)
 3. Diuretice de ansă
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE
ALE DIURETICELOR DE ANSĂ

Efecte asupra metabolismului hidro-mineral –

Influenţarea concentraţiilor plasmatice ale principalilor cationi

• corelată cu efectul antiHTA;

 Na +
• risc de hiponatriemie (EFECT
SALURETIC) • creşte eliminarea urinară a
Ca+ calciului
• risc de hipokaliemie;
K +
• posibile interacţiuni
medicamentoase!
Efecte metabolice – similare
 Mg2+ • risc de aritmii
tiazidelor
 Diuretice de ansă

 Au efect rapid şi de scurtă durată

 Sunt cele mai puternice diuretice, active şi în condiţiile
unei filtrări glomerulare scăzute

Reprezentanţi:
FUROSEMID
BUMETANID
ACID ETACRINIC
 Furosemid

l glomerular prin creşterea circulaţiei sanguine renale şi redistribuirea ei în f

 4. DIURETICE ANTIALDOSTERONICE

Antagonişti competitivi: SPIRONOLACTONA

Antagonişti de efect: AMILORID, TRIAMTEREN.

SPIRONOLACTONA
- Analog structural al aldosteronului
- În formă microcristalină se absoarbe bine p.o.
- BD 25% datorită efectului mare al primului pasaj hepatic
- T1/2 lung, aprox. 14 ore
- Eliminare urinară lentă.
Efecte:
- Acţiune diuretică slabă
- Acţiune antihipertensivă
- Acţiune anabolizantă (1% din acţiunea anabolizantă a testosteronului)
 Acţiunea diuretică a spironolactonei

Blochează acţiunea
aldosteronului

Elimină Na+, Cl- şi un

echivalent osmotic Scade excreţia de K+, H+
de H2O

Urina devine alcalină

se elimină bicarbonat
 Diuretice antialdosteronice
antagonişti de efect
TRIAMTEREN
 p.o. Are BD medie datorită efectului primului pasaj hepatic

 Durată de acţiune medie

Mecanism de acţiune: are efect contrar aldosteronului la nivelul

tubilor contorţi distali
 Inhibă schimbul Na+/K+ (reabsorbţia de Na+, prin schimb cu

K+)
 Este indicat în edeme cu hiperaldosteronism secundar.

AMILORID
- Durată de acţiune lungă

Ca diuretice ce economisesc potasiul

se asociază cu hidroclorotiazida
în preparate tipizate
 REACŢII ADVERSE, CONTRAINDICAŢII, PRECAUŢII

REACŢII ADVERSE CONTRAINDICAŢII

• reacţii de hipersensibilitate
(cutanate, sindrom lupoid,
purpură, erupţii maculo-
pauloase);
• tulburări digestive (greţuri,
vărsături, pancreatită);
• modificări hematologice
(trombocitopenie,
leucopenie, agranulocitoză)
• agravare datorită accentuării
Insuficienţă dezechilibrelor hidro-electrolitice;
renală • eficienţă scăzută, datorită
avansată diminuării filtrării glomerulare, cu
excepţia diureticelor de ansă
Insuficienţă • risc de encefalopatie la cirotici
hepatică
• ischemie placentară  risc
Sarcină de hipotrofie fetală

PRECAUŢII
• Hiper-
diabet; Alăptare
• gută sensibitate
• ciroză la compus
• bolnavi
cardiaci
5. Diuretice osmotice
 Diuretice vegetale

Ceaiuri din produse vegetale diuretice (ce conţin săruri de

K+, flavone, saponozide)
 Cozi de cireşe (Cerasorum stipites)

 Matase de porumb (Maydis stigmata)

 Coada calului (Equisetum arvense).

Mecanism de acţiune:
 Apa în cantitate mare inhibă secreţia hipofizară de ADH

(feedback negativ)
 ANTIDIURETICE

DIABETUL INSIPID:
 Poliurie (4-20l/24ore)

 Polidipsie

 Fără hiperglicemie şi glicozurie.

DIABET INSIPID

HIPOFIZAR
- 90% din cazuri
- Este consecinţa unor leziuni
• primare: ereditare
• secundare: traumatisme, tumori,
inflamaţii, infecţii, tulb. circulatorii
• tulb. funcţionale la nivelul
sistemului supraopticoretrohipofizar
NEFROGEN
- 10 % din cazuri
- Consecinţa unui defect congenital
al tubilor renali, care reacţionează
slab la ADH-ul retrohipofizar
 Clasificare

Antidiuretice naturale Antidiuretice de sinteză:

 Vasopresina (ADH)  Diuretice tiazidice şi
 Desmopresina înrudite
 lypresina = lizin-8-  Clorpropamida
vasopresina (antidiabetic)
 Clofibrat (hipolipemiant)
 Carbamazepina
(antiepileptic)
 VASOPRESINA

 Hormon antidiuretic retrohipofizar (ADH)

 Secreţia hipofizară estereglată de osmolaritate
Ingestia de apă produce hipoosmolaritate

Induce feedback negativ

Scade secreţia de ADH

Acţiuni:
 Permeabilizează tubii colectori la apă
 Stimulează reabsorbţia pasivă a apei, în tubii contorţi distali
 Scade diureza şi concentrează urina
Vasopresina
caţii: DESMOPRESINA
VĂ MULŢUMESC!!!!!!