Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stercobilin
excreted in feces Excreţia cu
Hemoglobina urina Urobilin
Globin
Urobilinogen
Heme
O2 formed by bacteria RINICH
Reabsorbţia inI
Heme oxygenase
INTESTIN sînge
CO
Catabolismul hemoglobinei
Dereglările catabolismului
Hb
Icterul – ce se caracterizează
prin:
1. Hiperbilirubinemie - creşterea c
% bilirubinei în sânge
2. Coloraţia specifică a
tegumentelor (galbena) şi
lichidelor biologice
Cauzele
hiperbilirubinemiei
1. Creşterea v de formare a bilirubinei
(creşterea degradării hemului);
2. Scăderea capacităţii ficatului de a capta
bilirubina
3. Scăderea capacităţii ficatului de a
conjuga bilirubina
4. Perturbarea mecanismului eliminării prin
bilă
5. Tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
3 tipuri de icter
Prehepatic – hemolitic
Hepatic (hepatocelular) –
parenhimatos
Posthepatic – obstructiv
Tipuri de ictere
Exces de
hemoliză
bilirubina neconjugată
bilirubina neconjugată bilirubina neconjugată
(în sînge)
(în sînge) (în sînge)
bilirubina conjugată
bilirubina conjugată bilirubina conjugată
(se elimină cu bila)
(în sînge) (în sînge)
Icterul hemolitic - prehepatic
2. Microsomal
3. postmicrosomal
Hepato premicrosomal
Sindrom Defect Bilirubina Clinic
peptide;
proteine simple;
proteine compuse;
2. derivaţi ai AA
Ribosomi Pre-prohormon
proteine inactive
Încorporarea hormonului
eliberarea în sânge a H
în granule secretorii
Sinteza H derivaţi din AA
din Tyr - catecolaminele şi T3, T4
SINTEZA H STEROIZI
Transportul H
H proteinopeptidici şi catecolaminele
(hidrosolubile) – circulă în plasmă în stare
liberă. Excepţie fac: somatomedinele,
corticoliberina şi hormonul de creştere.
Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi)
circulă preponderent legaţi de proteine
specifice (hormone-binding-protein), ce au
specificitate înaltă: TBG (thyroxine- binding
globulin); CBG sau transcortina – leagă
cortizolul; SHBG (sex-hormone- binding
globulin).
Albumina – are afinitate mai mică de legare.
Activitate biologică posedă H liber.
Reglarea sintezei şi
secreţiei
Se execută la nivel de producere
(secreţie) prin:
1. Retrocontrol (feedback)
2. Bioritm
3. Influienţă neurogenă
FEEDBACK
Eliberarea H dintr-o celulă secretoare
este controlată prin retrocontrol
Mesajele nervoase specifice modulează
activitatea hipotalamusului care secretă
RF, ce acţionează asupra secreţiei
hormonilor tropi
tropinele acţioneauă asupra ţesuturilor
ţintă specifice ce produc hormonii
proprii fiecăruia.
1. Majoritatea glandelor endocrine sunt
controlate prin intermediul adenohipofizei ce
produce H tropi
2. Nivelul plasmatic al H periferici variază în
mod invers cu cele ale tropinelor hipofizare
3. Relaţiile feed back între H periferici şi
adenohipofiză se stabilesc direct, cât şi prin
intermediul H hipotalamici (stimulează sau
inhibă secreţia H tropi).
4. Excepţie: insulina , PTH
Bioritmurile H
sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub
acţiunea factorilor de mediu
Deosebim:
1. Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul
minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2. Circadiene (24 ore) – cortizol
3. Circatrigintane – repetate la 28-30 zile
(ovulaţia)
Reglarea neurogenă
Este asigurată de “ traductori
neuroendocrini” – hipotalamus,
medulosuprarenală, pineală şi
pancreas
Se asigură o reglare în cascadă ce se
face prin modificarea sensibilităţii
receptorilor în sens negativ (reductiv)
sau pozitiv (amplificativ)
RECEPTORII HORMONALI
Sensibilitatea unei celule la un
mesaj hormonal este
determinată de prezenţa în
celulă a unor substanţe capabile
să recunoască, să lege un
hormon şi să iniţieze răspunsul
celular denumite receptori (R).
RECEPTORII HORMONALI
R – sunt proteine oligomerice,multidomeniale
R - glicoproteine (GP).
Specificitatea e asigurată de componentul glucidic al
GP.
Au dimensiuni mai mari ca H
Cuprind cel puţin 2 zone (domenii) active:
A. Domeniu de recunoaştere (în care se fixează H)
B.domeniu care prelucrează şi transferă semnalul
extern şi îl transformă în răspuns biologic
Receptorii pot fi localizaţi:
1. intracelular – pentru H liposolubili
2. extracelular – pentru H hidrosolubili
H se leagă de R prin interacţiuni slabe,
necovalente, legarea este reversibilă
Specificitatea interacţiunii H-R e
asigurată de complimentaritatea sterică a
H şi a situsului de legare de pe R
Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie
Reglarea la nivel de
receptor specific tisular
Receptorii hormonali se află în stare dinamică,
numărul de R este variabil în raport cu diverşi factori
numărul de R este reglat de nivelul H în sânge:
Gs Protein Adenyl
Cyclase
ICF
Cell’s
ATP c AMP Response
ICF
Active Inactive
Protein Kinase C Protein Kinase C
ER Ca++
Protein PO4 Protein
Transformation of
Receptor to expose Pre mRNA
DNA binding Domain
mRNA
R
mRNA
Response Protein
Mecanismul citozolic de
acţiune
Hormonii hipotalamo-
hipofizari
TRH TSH
GnRH Gonadotropins FSH & LH
GHRH GH
GIH
CRH
PIH ACTH
PRH PRL
ADH
Oxytocin
Secreţia hormonilor adenohipofizei este reglată de către
peptide elaborate în diverse arii ale hipotalamusului –
releasing factori (neurohormoni)
Liberine şi statine
Hormonii Hormonii tropi
hipotalamici hipofizari
1. somatoliberina + somatotropina
2. corticoliberina + corticotropina
3. tireoliberina + tireotropina
4. folililiberina + folitropina
5. luliliberina + lutropina
6. prolactoliberina + prolactina
7. prolactostatina -
8. somatostatină
9. melanostatina -
Hormonii adenohipofizari
Hormonii adenohipofizari sunt secretaţi
de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la hormonii
tropi.
Rolul: stimulează secreţia hormonilor
periferici.
Structura: sunt proteinopeptidici
Reglarea: H hipotalamusului
prin retrocontrol
Mecanismul de acţiune: membrano
intracelular
Hormonii adenohipofizari:
Clasificare:
Famila corticotropinei: peptide
derivate din pro-opiomelanocortină:
ACTH, β lipotropina, MSH, un fragment
N terminal, peptid de legătură
Familia H somatomamotropi: STH,
prolactina, lactogenul placentar
H glicoproteici: gonadotropinele (LH,
FSH), şi TSH
Famila corticotropinei
ACTH – 34 AA
Reglarea: corticoliberină +
c% mare de cortizol – negativ
bioritm diurn
Rolul:
1. controlează dezvoltarea cortexului
adrenalelor şi sinteza de steroizi
2. Activează transformarea Col în
pregnenalonă
În ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi
3. Stimulează secreţia de insulină
ACTH + β - lipotropina
( 1-39) ( 42 - 134)
↓ ↓
α -MSH α - lipotropina + β - endorfina
1 - 13) ( 42 - 101 ) ( 104 - 134)
↓ ↓
β -MSH g-endorfina ( 104 - 118 )
(84 - 101 )
↓
α - endorfina
( 104 - 117 )
Familia H
somatomamotropi
STH (GH) – 191 AA
Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de
transport- GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul
somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2), factori de creştere
de tip insulinic –IGF (insulin-like growth factors)
Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea
scheletului şi ţesuturilor moi
1. Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi
încetineşte degradarea lor
Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea
utilizării periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte
gluconeogeneza
Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg
de rezervă, creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge.
Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P,
Mg
Anabolic proteic
Măreşte c% P şi Ca
Diabetogen
H de creştere
Nanism
Gigantism
Acromegalie
Creşterea excesivă
dar armonioasă în
înălţime (peste 2
m) – gigantism
Fără disproporţii
scheletice cu
dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
Insuficienţa hipofizară în copilărie cu
afectarea preponderentă a celulelor
ce secretă somatotropină determină
încetinirea creşterii - nanism
hipofizar.
este caracteristică nedezvoltarea
proporţională a corpului dar
activitatea psihică este normală.
Se dezvoltă după închiderea cartilajelor
de creştere
Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor interne, cu mâini şi picioare
late, arcade sprâncenoase proeminente,
piramida nazală masivă, mandibula
proiectată anterior, toracele cu aspect
de dublă cocoaşă, cifoză toracică şi
ştergerea lordozei lombare.
Proliferarea ţesutului conjunctiv,
proliferarea cartilajului articular
Creşterea c% de P, Ca, sintezei de
proteină; AGL, cetogenezei, glicemiei
Prolactina
199 AA
Reglarea: hipotalamus
Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale,
hipoglicemia, starea de stres, efort fizic,
graviditatea
Inhibitori – dopamina
Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând
iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul,
h placentar somatomamotrop) – dezvoltarea
sînilor şi a aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
H hipofizari glicoproteici
Structură: au structură dimerică αβ
Subunitatea α – 96 AA (este identică la
toţi), cuprinde 2 unităţi oligozaharidice
legate de Arg
Subunitatea β - diferă de la un H la
altul: pentru LH şi FSH – 115AA; TSH –
110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
Subunitatea β – posedă activitate
biologică, dar capacitatea de fixare cu
R – aparţine dimerului αβ
TSH
2. Prealbumina -15%
3. Albumina – 10%
B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
T1/2 T3= 2 zile
T1/2 T4 = 6-7 zile
Biosinteza şi secreţia
hormonilor tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:
1.Sinteza
2. Caprtarea Ionilor
Tireoglobulinei
Membrana bazală de iodură din
3.Organificarea
plasmă Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea
6.Secreţia prin
Iodtironinelor
endocitoză
2900AA-110 Tir
7.Hidroliza
tireoglobulinei
Reglarea secreţiei
Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
Mecanism intratiroidic:
Receptorii pentru T3 şi T4
se găsesc în nucleu
Deci mecanismul este
cirozolic nuclear- facilitează
transcripţia ARNm pentru
un şir de enzime: Na+K+ATP
azei, (utilizează 45% de E),
GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
Acţiunile biologice
La nivel nuclear – produc creşterea sintezei
de ARN m – sinteza de proteine - stimulează
creşterea şi diferenţierea celulară
La nivelul membranei plasmatice –stimulează
Na-K-ATP-aza
Activează enzimele de O/R din mitocondrii,
cresc numărul de mitocondrii, cresc în
dimensiuni cristele
Controlul metabolismului oxidativ, proceselor
de ardere prin care se obţin ATP şi căldură –
acţiune calorigenă
Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi
glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi
glicogenoliza în ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
Efecte endocrine.
În general, hormonii tiroidieni cresc metabolismul şi clearence-
ul multor hormoni şi agenţi farmacologici.
De exemplu:
clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la
creşterea compensatorie a ratelor de producţie;
nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu
hipotiroidism primar;
nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism;
răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi
hipoglicemia, este redus la hipotiroidieni;
hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi
menoragii – prin dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH;
clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar creşterii
activităţii vasopresinei;
PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în
hipotiroidism.
Variaţii patologice
Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
Deficitul secreţiei h
tiroidieni –
hipotireoidiile
Deficitul congenital
de HT - cretinism
Deficitul secreţiei HT
la adulţi - mixidem
Hipertireoidiile
HT în exces determină:
Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor
(BA negativ)
Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul
Col ( creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară).
Metabolismul glucidic:
Celule Somatostatin
3-10% Inhiba
delta a secreţia de
I,G, STH,
HCL, gastrină
21 AA
Lanţul B –
30 AA
Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+ -dependentă
MW 5808
PC2
(PC3)
Lanţul A
PC3
Lanţul B
1- ARNm este tradus pe ribosomii
Biosinteza RE într-un
preprohormon.
precursor proteic:
Elongarea
precursorului cu capătul (N-term) se
fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.
2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.
GLUT2 Na+
K+
Na+ KIR K+
K+
Vm
K +
Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+
Granule de Insulină
Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na
+ KIR K +
K+
Vm
K +
Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+
Granule de Insulină
Glucoza-stimulează secreţia de
insulină
Glucose ß cell integrates input from
various metabolites, hormones
and neurotransmitters
GLUT2 Na+
K+
Granule de Insulină
Metabolismul Insulinei
Se secretă in circulaţia portală
50% se degradează în ficat
50% se degradază în alte ţesuturi şi rinichi
Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori
T1/2: 3 - 5 min.
Circulă ca monomer liber
Degradarea de insulină
α subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină
membrana
citoplasmatică
β subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Semnalul transmis de către R
Insulinic
Insulina se fixează la α Insulin
subunitate reglînd
activitatea subunităţiiβ
GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4
⇑ activitatea tyr
kinazică
Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
Signalul transmis de receptorul
Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii
GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depositul de
Glicogen
⇑ activitatea tyr ⇓+
kinazelor protein fosfatazei-1
⇓+ ⇓-
fosforilarea altor
substrate
glycogen fosforilaza kinazelor
sintazei
⇓-
fosforilarea MAP fosforilaze
kinazelor
Effectele insulinei: molecular şi
celular
Metabolic şi mitogenic
◆ Reglarea transportului şi metabolismului
de glucoză
◆ Reglarea metabolismului de lipide
◆ Reglarea transcripţiei de alte gene
Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru Gl, astfel are loc transportul
glucozei în celule;
activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea
glicogenului (prin conversia enzimei glicogen-
fosforilaza la formă ei neactivă);
activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le
inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
Activează E şuntului pentozofosfat
Efectele insulinei:
Stimulare Inhibiţie
◆ Ficat
sinteza de glicogen glicogenoliza
siinteza de trigliceride ketogeneza
gluconeogeneza
◆ Muşchii Schiletali
captarea de glucoză
sinteza de proteine degradarea de proteine
sinteza de glicogen glicogenoliza
◆ Ţesutul Adipos
captarea de glucoză
depozitare de trigliceride lipoliză
120
Masa
Glucosa, mg/dl
µ U/ml
100
Insulina,
80
60
80
40
Basal 20
Minutes 0 30 60 90 120
Deficienţa de Insulină duce la:
Hiperglicemia
Subutilizare de glucoză
Supraproducţie de glucoză
Se activează lipoliza
Se instalează acidoză - Creşte conversia
AG la corpi cetonici (acetonă, a.acetoacetic
şi β -hidroxibutiric)
Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a
LDL; decreşte HDL
Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate,
dehidratare, hipovolemia, polidipsia
Depleţia de K+ intracelular şi circular
2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant
fragment majeur
GRPP
de proglucagon
Glucagon
PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite
PREPROGLUCAGON (160 aa)
Celulele +
GRPP Glucagon + GLP-II
duodenale GLP-I
GRPP Oxintomodulin
D- Reglarea secreţiei de glucagon
Activitatea SN parasimpatic
Glicemie
–
Celule
secreţia de glucagon
Glicemie alfa – 0,1 ng/ml
–
Somatostatina
CCK Celulele delta
Insulina
Celulele beta
CCK : colecistochinina
Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine
Cellules β
amilina
insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele α
(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele δ
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano AMPc
citozolic
R
G
AC Adenilat ciclaza
ATP
AMPc
–
Glicogen sintaza
Forma
de
Glucozo 1-P Glicogen stocare
Eliberare a glucozei
de
glucoză Fosforilaza
–
Glucagon Insulină
Glucagon Insulină
–
Glucokinaza/hexokinaza
Glucagon Insulină
Compararea efectelor insulinei şi a glucagonului
la nivel de ficat
3- Somatostatina : hormon hiperglicemiant
- peptidă de 14 aa
Polipeptidă de 37 AA.
Sintetizat de celulele B a pancreasului, sete secretat cu
insulina.
de 2 sisteme enzimatice:
Catecol-O-metiltransferazei (COMT)-
metanefrina şi normetanefrina
MAO - acid vanilmandelic eliminat renal
1.
Feocromocitomul.
1. Metabolice
2. Pe organe şi sisteme
3. Farmacologice
- GC cresc lipoliza:
Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
↑cetogeneza hepatică
Lipoliza însoţită de ↑depunerii lipidelor în alte zone:
lipoliză pe membre
depunere pe faţă(“faţă de lună plină”), torace, abdomen
important: în inaniţie sau stres, GC schimbă metabo-lismul
energetic de pe utilizarea glucidelor→pe utilizarea lipidelor -
rezervarea glucozei.
d)Metabolismul
hidromineral:
GC cresc retenţia de NaCl şi apă
(funcţie mineralo-corticoidă)
↑volemia producerea edemului în
corticoterapie (efect advers)
↑demineralizarea osoasă (efect
advers)
Favorizează pierderile de Ca şi P din oase – prin
inhibarea creşterii matricei colagenice a osului,
inhibarea osteoblastelor – osteoporoza şi calciuria
Rol antiinflamator –
Provoacă liza ţesutului limfatic, modificând
imunitatea celulară şi scad producţia de anticorpi
Inhibă procesele de formare a substanţelor de tip
histaminic şi serotoninic – acţiune antiproliferativă –
prin scăderea numărului de mitoze celulare
Mineralocorticoizii
Reglarea secreţiei de ALDO
Glandelor digestive