PSIHIATRIE

PSYCHE – suflet
IATREA - vindecare
 DEFINIŢIE

 SPECIALITATEA MEDICALĂ CARE

STUDIAZĂ TULBURĂRILE MENTALE,
ETIOLOGIA ŞI PATOGENEZA LOR,
ORGANIZEAZĂ ASISTENŢA ŞI
STABILEŞTE MĂSURILE
PROFILACTICE, TERAPEUTICE ŞI DE
RECUPERARE A BOLNAVILOR CU
AFECŢIUNI PSIHICE
EXAMINAREA
STĂRII PSIHICE
SCOP

 Diagnostic

 Plan terapeutic

 Gestionarea cazului pe termen mediu şi

lung
ISTORICUL PSIHIATRIC

 Identificarea pacientului
 Motivele solicitării
 Istoricul tulburării prezente
 Alte tulburări psihice din trecut
 Boli somatice
 Antecedente HC
 Istoricul dezvoltării personale
IDENTIFICAREA
PACIENTULUI

 Vârstă şi sex
 Rasă, etnie
 Religie, familie, ocupaţie
 Studii
 Stagiu militar
MOTIVELE SOLICITĂRII

 Se notează cuvintele pacientului

 Date de la familie

 Date de la prieteni, poliţie, vecini etc.

ISTORICUL TULBURĂRII
PREZENTE

 Descrierea simptomelor şi cronologia

acestora
 Durată, debut, intensitate, periodicitate,
factori declanşatori
 Factori agravanţi sau protectivi
 Intervenţii terapeutice anterioare
Alte tulburări psihice din
trecut

 Debutul simptomelor
 Evoluţia pâna la episodul actual
 Descrierea simptomelor în detaliu
 Tratament anterior
Boli somatice

 Internări, intervenţii chirurgicale etc.

 O afecţiune somatică poate precipita o
decompensare psihiatrică
 Existenţa bolilor somatice influenţează
deciziile terapeutice
 Interacţiuni medicamentoase
Antecedente HC

 Componenta genetică familiala

 Suportul familial
 Vulnerabilitatea familială
 Factori de stres în familie
 Răspunsul terapeutic la alţi membri din
familie
Istoricul dezvoltării
personale
 Evenimentele cu
importanţă majoră
 Se vor sublinia cele cu
implicaţii etiologice
 Funcţionarea longitudinală
 Prieteni, educaţie,
schimbări ale
performanţelor şcolare
 Relaţii romantice,
profesionale, condamnări,
petrecerea timpului liber
Sarcină, naşteri, complicaţii
Consum de droguri
Dezvoltarea din copilărie
Experienţe sexuale,
eventuale abuzuri
 Maturarea sexuală,
pubertatea
 Scopuri, obiective, carieră
profesională
Organizarea
examenului psihiatric
 Aspectul exterior, comportament,
relaţionarea cu examinatorul
 Ţinuta vestimentară
 Machiaj
 Igiena corporală
 Cooperant, ostil, seductiv, indiferent
 Mişcări anormale
 Examen somatic
CLASIFICAREA OMS
ICD 10

TULBURĂRI MINTALE ŞI DE
COMPORTAMENT
1. Tulburări psihice organice
2. Tulburări psihice cauzate de substanţe
psihoactive
3. Schizofrenia, tulburarea schizotipală şi
tulburările delirante
4. Tulburările afective
5. Tulburările nevrotice, legate de stres şi
somatoforme
6. Sindroame comportamentale asociate cu
dereglări psihologice şi factori fizici
7. Tulburările de personalitate ale adultului
8. Retardul mintal
9. Tulburări ale dezvoltării psihologice
10. Tulburări de comportament şi emoţionale
cu debut în copilărie şi adolescenţă
Clasificarea clasica
(Kraepelin)

1. Tulburari la limita cu normalitatea

2. Tulburari psihice majore

Tulburarile la limita cu
normalitatea
 Nevrozele
 Neurastenia
 Nevroza obsesivo-fobica
 Isteria
 Nevrozele mixte (motorii)
 Psihopatiile (tulb de personalitate)
 Schizoida
 Epileptoida
 Paranoic
 Impulsiv
 Anankast
 Histrionic
 Oligofrenia gr. I
Tulburarile psihice majore
 Oligofreniile gr. II si III
 Psihozele
 Endogene
 Schizofrenia, PMD
 Exogene
 Factori fizici, chimici, infectiosi, carentiali etc.
 Endo-exogene
 Postpartum, b. endocrine, epilepsie etc.
 Dementele
 Alzheimer, b. Pick
 SEMIOLOGIE
 Senzaţiile
 Percepţiile
 Atenţia
 Memoria
 Gândirea
 Limbajul
 Imaginaţia
 Stări afective
 Procese voliţionale
 Conştiinţa
 SENZAŢIILE

 Act psihic elementar “monomodal” de

realizare a imaginii singulare a unor
însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor
lumii materiale asupra organelor de
simţ
 Excitaţie  Analizatori: intero-, extero-
proprioceptivi  Scoarţa cerebrală =
senzaţie
 Este instrument de reflectare
nemijlocită a lumii materiale

 Reprezintă reflectarea pe plan ideal a

proprietăţilor separate ale obiectelor
şi fenomenelor concrete
 PERCEPŢIILE
 Procese senzoriale elementare, care se
disting prin sintetism, unitate şi integritate,
ele redând realitatea obiectuală în imagini
de ansamblu
 Multimodală – însuşiri multiple ale
obiectelor lumii externe.
 Modificări:
 Cantitative: hipo-, hiperestezia.
 Calitative: iluzii, halucinaţii.
 HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii
senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-
contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu
sediu variabil, care apar fără o modificare
organică evidenţiabilă.

 HIPOESTEZIA:
 Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch,
tulburări de conştiinţă
 ILUZIILE
 Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
 Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului
în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
 Iluzii fiziologice
 Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă
 Generate de un excitant real
 VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a
spaţiului perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a
diverselor persoane): déjà vu, deja connu, deja
vecu, jamais vu.
 Iluzia sosiilor: sdr. discordante
 AUDITIVE
 GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
 Viscerale
 De modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie.
 Normal
 Tulb. funcţionale sau leziuni ale
receptorilor, căilor de conducere,
zonelor integrative
 Stări febrile, b. infecto-contagioase,
toxice
 Stări confuzionale
 Nevrotici (isterici, TOC)
 Psihotici
 AGNOZIILE
 Defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în
imagine perceptivă), datorită unor leziuni ale centrilor de integrare.
 A. vizuală (cecitatea psihică):nu recunoaşte semnificaţiei obiectelor, imaginilor sau
persoanelor familiare.
 Leziuni LO
 A. obiectelor animate (a. fizionomiei) /prosopagnozia:
nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte în oglindă.
 A. culorilor
 A. simbolurilor grafice (cecitatea verbală): imposibilitatea înţelegerii limbajului scris
(alexie), imposibilitatea scrierii cuvintelor (agrafie), dislexie.
 A. spaţială
 A. auditivă
 A. tactilă: amorfognozie (forma, volum), astereognozie (obiectelor )
 A. schemei corporale
 Asomatognozia (unul/mai multe segmente ale corpului), hemisomatognozia (negarea
unei jumătăţi a corpului), anosodiaforia (indiferenţa faţă de boală), anosognozia
(nerecunoaşterea bolii proprii).
 HALUCINAŢIILE

 Percepţie fără obiect.

 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor
excitanţi obiectivi determină apariţia
unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl
ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul
real
 Halucinoidele: fenomene
psihopatologice cu aspect halucinator
situate între reprezentări vii şi
halucinaţii vagi, care nu izbutesc să
convingă pe deplin bolnavul asupra
existenţei lor reale.

 Imaginile eidetice: reproiectări în

exterior ale imaginilor unor obiecte,
fiinţe care au o forţă receptivă
deosebit de vie, legate de trăiri
afective intense şi apropiate de
prezent ca desfăşurare în timp.
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie
psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută
să le verifice autenticitatea.
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără
proiecţie spaţială, cu un caracter de străin şi de
impus din afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de
limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite
(căi extero-, intero-, proprio-) şi pe căi senzoriale normale
(h. auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale,
deliruri toxice şi infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură
epileptică)
 Elementare
 Comune
 Verbale
 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice,
neurologice)
 Elementare
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare
(cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual
propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea
dublă”
 Olfactive şi gustative:
 tactile
 H. interoceptive:
 Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau
a schimbării poziţiei unor organe, a
obstruării sau perforării lor, transformării
organismului.

 H. proprioceptive:
 H. motorii sau kinestezice: impresii de
mişcare sau de deplasare a unor
segmente sau ale corpului în întregime.
 Pseudohalucinaţiile

 Nu se confundă de obicei în totalitate

cu reprezentarea imaginilor unor
obiecte şi fenomene reale
 Nu se proiectează în afară, se petrec
în minte, în cap, în interiorul corpului.
 Sunt convinşi de realitatea existenţei
lor, acţiuni impuse din afară
 Pseudohalucinaţiile auditive:
 Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede
că o persoană străină pronunţă cuvintele
în “capul lui”
 P. vizuale:
 apar în spaţiul perceptiv
 Imagini izolate/ scene panoramice
 P. gustative şi olfactive
 P. interoceptive: “lipsă de libertate
interioară”, “stăpânire interioară”
 P. motorii sau kinestezice
 ATENŢIA

 Orientează şi concentrează activitatea

psihică spre un anumit grup limitat de
obiecte şi fenomene, cu scopul de a
asigura condiţiile de claritate a
grupului de imagini percepute, cât şi
delimitarea lor netă de câmpul
perceptiv.
 HIPERPROSEXII: st. maniacale,
depresii, cenestopaţi, hipocondriaci,
fobici, obsesionali.

 HIPOPROSEXII, APROSEXII:
 St. confuzionale, anxietate, surmenaj,
oligofrenii, demenţe, sch.
 MEMORIA
 Proces psihic al orientării retrospective,
realizat prin întipărire (fixare), păstrare
(conservare) şi evocare (reactualizare).
 HIPERMNEZIA:
 HIPOMNEZIA:
 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de
involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul
bolii
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut
 PARAMNEZIILE

 Amintiri deformate, false,

neconcordante cu realitatea fie sub
aspect cronologic, fie sub aspectul
lisei de legătură cu realitatea obiectivă
trăită în prezent sau în trecut de
bolnav.
 CRIPTOMNEZIA: nerecunoaşterea, ca fiind
străin, a unui material literar, muzical,
ştiinţific, pe care bolnavul l-a citit sau l-a
auzit în realitate, dar pe care în mod iluzoriu
îl consideră al lui propriu.

 FALSA IDENTIFICARE/ RECUNOAŞTERE: a

recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu
cunoaşte.
 Surmenaj, st. maniacale, schizofrenii.
 ILUZIE DE NERECUNOAŞTERE: recunoaşte
persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu
este sigur că recunoaşte persoane pe care
le-a cunoscut.
 ALLOMNEZIILE
 PSEUDOREMINISCENŢE:
reproducerea unor evenimente reale
din trecut pe care acesta le trăieşte ca
evenimente prezente.
 CONFABULAŢIILE / H. DE MEMORIE:
reproducerea unor evenimente
imaginare, bolnavul fabulând asupra
trecutului cu convingerea că îl evocă.
 Nu spune adevărul, nu minte, nu ştie că
minte.
 ECMNEZIA: întoarcerea întregii
personalităţi la perioade demult trăite
de bolnav.
 ANECFORIA: posibilitatea
reproducerii de amintiri pe care le
credea uitate.
 Reproducerea este posibilă dacă i se
sugerează pacientului unul sau mai multe
elemente ale acelor evenimente.
 GÂNDIREA
 Proces central al vieţii psihice
 Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi
generalizată prin care se distinge esenţialul de
fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe
baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor

 Operaţiile g. : analiza, sinteza, comparaţia,

abstractizarea, generalizarea.
 Tulb. de ritm şi coerenţă:
 Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă,
rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a
reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică): st.
de mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu
cofeină, alcool, sch.,
 Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
 Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie,
vâscozitatea psihică, fading mental, baraj
ideativ
 Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
 Tulb. de conţinut:
 Ideea dominantă (reversibilă, sfera
normalului)
 Ideea obsedantă (străină, contradictorie
personalităţii individului, îi recunoaşte
caracterul parazitar, luptă pt. a o înlătura)
 OBSESIA:
 Obsesii ideative (b. Îndoielii, compesaţiei)
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu
o poate alunga, în ciuda faptului că evită situaţia
respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Frica de:
 a intra în piaţă – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
 locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor,
apă – hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia. ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia
 Ideea prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu
semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea
individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a
evenimentelor şi persoanelor din jur,
potenţialitate delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism,
PMD, st. predelirante.
 Ideii delirante:

 O judecată eronată care stăpâneşte, domină

conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul în
sens patologic.
 Este impenetrabilă la contraargumente şi
inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor
cu realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice,
este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în mod
conştient esenţa patologică.
Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii,
le trăieşte cu o nestrămutată convingere.
D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice
nu sunt aşa de puternice: slab structurat, instabil,
polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se
impune realităţii.
Idei delirante:
 Expansive:
 De mărire şi bogăţie
 De invenţie
 De reformă
 Filiaţie
 Mistice
 Depresive:
 Persecuţie
 Revendicare
 Gelozie
 Relaţie
 Autoacuzare
 Hipocondriace
 Transformare şi posesiune
 negaţie
 Mixte:
 Influenţă
 Metafizice
Tulb. ale comunicării
verbale şi grafice
 TULB. LIMBAJ ORAL:
 DISLOGII:
 De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree,
verbigeraţie, hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic,
absolut, relativ, discontinuu, electiv), mutitatea,
musitaţia, mutacism, afemia (anartria): lez.
neurologică. Blocaj verbal, palilalie
 De conţinut:
 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
 Frazei: agramatism, paragramatism, embololalie,
embolofazie
 DISFAZII: tulb. legate de leziuni
cerebrale:
 Surditatea verbală
 Intoxicaţia prin cuvânt
 Amnezia verbală
 DISLALII:
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată,
sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la
pronunţarea unei silabe.
 B. tonico-clonic.
 Tulburările limbajului scris:
 Activităţii grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice
 IMAGINAŢIA
 Proces psihic de prelucrare, transformare şi
sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în
scopul făuririi unor noi imagini şi idei.

 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie,

nevroze, depresii, psihastenii.
 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de
excitaţie, delir cronic, sch.
 Mitomania:
 Organizarea romanească a trăirii
 Alibiul existenţial
 Supraestimarea
 Conduita de teamă
Clasificare
 Imaginaţia reproductivă – procesele imaginaţiei
se desfăşoară în direcţia reconstituirii unor
evenimente sau fenomene
 Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii
unor imagini şi combinaţii noi
Activitatea de creaţie – când imaginaţia
anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia
realizării unui scop, este susţinută de o
puternică motivaţie, iar produsele realizate sunt
caracterizate de un mare grad de originalitate şi
valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei
cu diferiţi factori definesc o caracteristică
globală de personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă
cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul
confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup
AFECTIVITATEA
 Procesele afective reflectă relaţia dintre
subiect şi obiect, dintre subiect şi
situaţiile/împrejurările de viaţă ale
acestuia, prezente, evocate sau
proiectate.

 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii,

comportamente ce reflectă raportul
dintre motive şi condiţiile obiective sau
imaginare.
Clasificare
 Afectele sunt procese afective primare,
simple, impulsive – mânia, groaza, frica,
spaima.
 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu
apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu manifestări
deosebit de vii în comportament.
 Emoţiile – se caracterizează prin durată
scurtă, intensitate, cu desfăşurare
tumultoasă sau calmă, cu orientare bine
determinată; au caracter situativ şi sunt
active.

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de

intensitate medie, durată variabilă. Dacă
se prelungeşte se poate transforma în
trăsături de caracter, creează un fond
general: optimist sau pesimist.
 Sentimentele: sunt trăiri afective
intense, de lungă durată, au mare grad
de stabilitate şi generalitate -> atitudini
afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea,

dragostea faţă de cunoaştere
 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă,
natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau
negativă faţă de propriile acţiuni sau ale
altora, responsabilitatea, datoria.
 Pasiunile:

 se deosebesc de sentimente prin

intesitatea trăirii afective, gradul de
stabilitate şi forţa de angajare a
personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către
acţiune
 Instinctele - reflexe înnăscute
complexe:
 Alimentar
 De apărare
 De reproducere: sexual şi matern
VOINŢA
Procesul care orientează activitatea
psihică spre realizarea unui scop, în mod
deliberat ales şi pentru obţinerea căruia
elaborează operaţiuni şi activităţi de
depăşire a unor rezistenţe ce aparţin
condiţiei subiective şi de mediu
relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de
la o idee sau raţionament la o activitate
sau la inhibiţia unei activităţi.
Secvenţele unui act de
voinţă
 Formularea scopului
 Disputa motivelor
 Adoptarea hotărârii
 Îndeplinirea acţiunii
 Angajarea în acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării
personalităţii se manifestă prin:

activitate şi conduite motorii

 DISABULIA: dificultatea de a trece la o
actiune, insotita de o nota afectiv-negativa
 PARABULIA: insuficienta volitionala insotita
sau chiar determinata de dorinte sau
pulsiuni paralele
 IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei
pasive
 RAPTUSURILE ANXIOASE
Semiologia constiintei
 Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma de
reflectare a realitatii obiective.
 Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale in
stare de functionare optima
 Plan psihologic: procesul de reflectare a
propriului eu si a lumii inconjuratoare
 STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat
capacitatea si claritatea reflectarii, cat si
intelegerea realitatii obiective in momentul
respectiv.
Tulburari cantitative

 St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale,

dificultati asociative, pierderea supletei si
mobilitatii ideative, dificultatea de a-si
preciza si formula ideile.
 St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din
realitate, atitudine de perplexitate
 St. torpoare: usoara dezorientare,
hipokinezie, scaderea tonusului afectivo-
volitional
Tulburari cantitative

 St. obnubilare: coborarea tonusului

functional al intregului psihism
 St. stupor: confuzie si activitatea
psihomotorie pare suspendata
 st. sopor: somnolenta accentuata
 St. coma: pierdere completa a constiintei
Tulburari calitative

 Tip delirant
 St. oneiroida: visul in gandirea vigila
 St. amentiva: dezorientare totala,
incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie
 St. crepusculara: profunda alterare a
reflectarii senzoriale cu pastrarea
automatismelor motorii care da un aspect
ordonat actelor comportamentaale