CURENȚII DE JOASĂ

FRECVENȚĂ

CURENTUL GALVANIC
 Obiective educaționale
• Cunoașterea curenților de joasă frecvență
• Definirea și înțelegerea efectelor biologice și terapeutice ale
CG
• Cunoașterea avantajelor și dezavantajelor aplicării curentului
galvanic ( diverse forme de aplicare)
• Cunoașterea principalelor indicații și contraindicații
terapeutice
Cuprins
Curentul galvanic/ continuu constant
1. Definiție
2. Metode de producere a curentului galvanic
3. Aparatura folosită pentru curentul galvanic
4. Efecte biologice
5. Efecte terapeutice
6. Metodologia de aplicare a curentului galvanic
a. Galvanizare simplă cu electrozi placă
b. Băile galvanice
c. Iontoforeza
7. Indicațiile și contraindicațiile galvanoterapiei
Definiția C. G./continuu constant
• polaritate constantă
(+ → -)
• I constantă
• la anod (+) membr.
celulelor se
hiperpolarizează
• la catod (-) “
depolarizează
Metode de producere C.G.
1. Metode chimice – Pila lui Volta
- La nivelul de contact dintre două metale diferite se naște o
diferență de potențial electric, denumită forță electromotoare
de contact
- Diferența de potențial este dependentă de natura metalelor
utilizate și de caracteristicile mediului în care se lucrează.
2. Metode mecanice
- Cu ajutorul unui dinam putem transforma energia mecanică a
unui motor în energie electrică ( electromagnet)
3. Metode termoelectronice
- Redresarea curentului alternativ de la rețea - redreasoare
electronice moderne, lămpi sau tuburi electronice ( diode)
Aparatura
Aparatura
Aparatura
Aparatura În structura și funcționarea tuturor modelelor
intră următoarele componente:
• Sistemul de alimentare cu curent alternativ sinusoidal de la
rețea de 220 V, prin intermediul unei prize cu împământare
• Dispozitiv de redresare ( convertizor, semiconductor)
• Dispozitiv de reglare a intensității ( potențiometru), permite
creșterea/descreșterea intensității curentului
• Comutatoare pentru forma curentului
• Instrument de măsură ( miliampermetru), sub forma unui
cadran cu una sau două scări de diviziuni gradate în
miliamperi, în multipli de zece.
• Sistem de racordare cu pacientul ( borne, cabluri, cleme,
electrozi).
! Se pot utiliza cabluri bifurcate pentru situațiile când sunt
necesare aplicări concomitente a doi electrozi la același semn
de polaritate.

! Există aparate care sunt dotate cu un comutator

schimbător de polaritate, care permite inversarea polarității
fără schimbarea cablurilor la borne.
EFECTELE BIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC
 
• Efectele polare – reperezintă modificările apărute la locul de
contact al tegumentului cu electrozii aplicați, reprezentând
consecința electrolizei cu producerea de acid la A(+) și bază la
K(-)
• Aceste efecte depind de o serie de factori:
- forma, dimensiunea și compoziția electrozilor
- intensitatea și durata curentului
- propritățile organismului: starea tegumentului, rezistența
electrică, conductibilitatea țesuturilor, reactivitatea generală
etc.

• În caz de supradozare pot apare efecte polare extreme: arsuri,

necroze.
EFECTELE BIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC

• Efectele interpolare – produse în interiorul oragnismului,

între cei doi electrozi, sunt cele cu importanță în terapie.
Constau în:
- electroliză,
- ionoforeză,
- electroosmoză,
- modificările potențialului de repaus, de excitabilitate
neuromusculară,
- modificări în compoziția chimică a țesuturilor.
EFECTELE BIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC

• Migrarea ionilor se produce după disociația electrolitică.

Ionii pozitivi (cationi) sunt respinși de polul pozitiv (anod) și

migrează spre polul negativ(catod)

Ionii negativi (anioni) sunt respinși de catod și migrează spre

anod.
EFECTELE BIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC

• Electroliza biologica. Ionii ajunși la polii spre care

migrează își pierd sarcina electrică și devin atomi liberi;
eliberarea atomilor liberi din soluția electrolitică se
numește electroliză.

• Ionoforeza reprezintă procesul bichimic reprezentat de

deplasarea ionilor prin membranele celulare
semipermeabile.
EFECTELE BIOLOGICE ALE CURENTULUI GALVANIC

• Electroforeza reprezintă fenomenul de încărcare cu

ioni a moleculelor nedisociate din elementele neutre
electric și deplasarea acestora, în funcție de semnul
încărcării electrice, spre catod ( catelectroforeză) sau
spre anod (anelectroforeză).
• 
• Electroosmoza reprezintă deplasarea conținutului de
apă din țesuturi prin structurile membranelor sub
influența curentului continuu.
Rezistivitatea tisulară la curent (rezistența ohmică)

 înregistrează diferențe importante de la individ la

individ și chiar la același subiect în diverse condiții
fiziologice sau patologice.
• temperatura corpului,
• menstruația,
• efortul fizic,
• variațiile perspirației cutanate,
• echilibrul neurovegetativ,
• ingestia de alimente
Rezistivitatea tisulară la curent

↓ ↑
• melancolie • epilepsie
• neurastenie • hemiplegie
• alcoolism, • mixedem
• morfinomani • sclerodermie
• TCC
• hiperexcitabilitate
simpatică
Ef. terapeutice
• La anod A(+):
1. Efect antialgic - A (+) pe zona maxim dureroasă
2. Efect miorelaxant
• La catod K(-):
3. Stimulare neuromusculară – musc. striată normoinervată
4. Vasodilatația - apare după o perioadă scurtă de v.c
- se menține și după întreruperea
curentului 15-30 min
- mai pronunțată sub K(-)
- superficială și profundă
Ef. terapeutice
5. Acțiunea asupra sistemului nervos central.
 Efectele asupra SNC sunt diferite în funcție de sensul curentului
galvanic

 aplicații descendente (polul pozitiv cranial, cel negativ caudal) -↓

excitabilității nervoase cu instalarea unui efect sedativ

 aplicații ascendente ( polul pozitiv caudal, cel negativ cranial) se

observă o creștere a excitabilității nervoase.
Ef. terapeutice
6. Acțiunea asupra sistemului neurovegetativ
 Zona de elecție - ”gulerul Scerbac”- regiunea cervicală și
dorsală superioară

 SNV reacționează inconstant și individualizat la aplicarea

curentului galvanic în funcție de predominanța simpaticului
sau parasimpaticului.
Ef. terapeutice
7. Acțiunea asupra sistemului circulator
 diferențiată în funcție de sensul curentului galvanic:
• Curentul galvanic descendent accelerează afluxul sanguin din
mica circulație spre inimă și transportul sângelui arterial către
sistemul portal.
• Curentul galvanic ascendent accelerează circulația venoasă de la
extremitățile inferioare și organele sistemului portal către inimă,
favorizează transportul sîngelui arterial către plămâni și
extremitățile superioare și accelerează viteza sângelui venos de la
inimă către plămâni.
METODOLOGIA DE APLICARE A CURENTULUI GALVANIC

• Există trei tehnici importante de aplicare a curentului

galvanic:
A. Galvanizare simplă
B. Baie hidroelectrolitică /galvanică - parțială/ completă(
generală)
C. Iontoforeza/ ionogalvanizare
Galvanizare simplă cu electrozi placă
 obligatoriu un strat hidrofil
 în funcţie de sensul curentului: longitudinală –
transversală
 în funcţie de polaritate : ascendent – descendent
 în funcţie de suprafaţa electrozilor : bipolar – unipolar
 bipolar : S electrozilor e egală
densitatea curentului egală
efecte egale în intensitate (nu identice)
 unipolar: electrozi de dimensiune diferită
( electrodul mic/deferent – activ, electrodul
mare/indiferent – inactiv, închide circuitul)
 parametrii : 5-20 min / 10-20 şedinţe / 0,2-0,4
mA/cm2
 senzaţie de furnicătură, vibrație plăcută/nedureroasă
Galvanizare simplă– electrozi placă de diferite dimensiuni
Aplicații bipolare/unipolare
Galvanizare simplă
• transersală/
paravertebrală (direcția
curentului perpendicularăpe
axul longitudinal)
• Longitudinală ( direcția
curentului paralelă cu axul
longitudinal) –
ascendentă/descendentă
Galvanizare simplă
Galvanizare simplă - stratul hidrofil

• se folosește obligatoriu între electrod și tegument cu scopul

contracarării efectelor polare de sub electrozi și a prevenirii
arsurilor electrice
• este confecționat din pânză, tifon, frotir sau burete poros cu o
grosime de 1,5-2 cm
• nu trebuie să prezinte cute, festoane sau înădituri
• trebuie să depășeașcă conturul electrozilor
• stratului hidrofil sub formă de săculeți permite intoducerea
electrozilor în interior
• se umezește bine cu apă călduță, se stoarce și se aplică întins pe
regiunea tratată
• se spală cu apă și săpun după fiecare întrebuințare, la 2-3 zile se
sterilizează prin fierbere și la anumite intervale de timp în funcție
de texturile utilizate este înlocuit.
Galvanizare simplă - stratul hidrofil
Tehnica de aplicare- galvanizarea simplă
• Dozarea intensității este dependentă de toleranța
individuală
• Sensibilitatea cutanată la curent este diferită de la individ la
individ și chiar la același individ de la o zi la alta și în funcție de
zona tratată
• Părțile mediale și flexoare sunt mai sensibile la curent
• I terapeutice senzația produsă - înțepătură fină sau
furnicătură în zona de contact cu electrozii
• Nu se vor depăși 0,2-0,4 mA/cm² suprafață electrod.
Tehnica de aplicare- galvanizarea simplă

• Pregătirea pacientului ( senzațiile cutanate, ef. terapeutice)

• Inspecția regiunii tratate
• Pregătirea stratului hidrofil
• Alegerea electrozilor, fixarea lor
• Stabilirea duratei procedurii – prop. cu mărimea electrozilor,
i.p. cu densitatea de curent ( în general 10 minute)
• Stabilirea intensității fcț. de toleranța individuală (! hipo-,
hipersetezie cutanată)
• Nr. ședințelor: 8- 10 af. ac., zilnic/ 12-20 af cr zilnic sau la 2 zile
Tehnici speciale de galvanizare simplă
1. Tehnica Kowarschik – sdr. radiculare vartebrale (L-S, C)
2. Tehnica Bergonie – nevralgia trigeminală
3. Tehnica Riesz – tulburarea formării calusului postfracturi
Tehnica Kowarschik
• galvanizare transversală a membrului inf./ sup.
• indicații: tratamentul sindromului radicular lombosacrat/
cervical
• electrozii cu dimensiuni de 90/8 cm
Tehnica Kowarschik
Băile galvanice
- parțiale: uni-/ bi-/tri-/patrucelulare
- generale (Stanger)
• cumul de efecte: ef C.G + ef. HTT ( t= 37-38º C)
• suprafața mai mare
• ! Nu apă distilată sau clorurosodică ( max conc. admise 2g/l
NaCl)
Baia galvanică parțială
• stratul hidrofil înlocuit – apă simplă la temp de 37-38ᵒC
• mărimea suprafețelor de contact a tegumentului cu apa
poate fi variată prin cantitatea de apă din vase!!!
• mb. inf. apa ajunge până la 2/3 din gambă, mb. sup. la
jumătatea brațului
Baia galvanică parțială
• Intensitatea max 35-40 mA- se reglează progresiv în funcție de
toleranța pacientului ( senzație de vibrație furnicătură plăcută,
nedureroasă)

• durata unei ședințe este între 10-30 minute

• ritmul ședințelor zilnic / la două zile

• numărul ședințelor/cură fiind de 8-10.

Baia galvanică parțială
Baia galvanică generală (Stanger)
• vana din material plastic polimerizat
• 8 electrozi - câ te 3 lateral (de ambele pă rţi), 1 cranial şi 1
caudal
• sensul de circulaţie al curentului este dirijat de
comutatoare: ascendent,descendent, transversal (stg. - dr. şi
invers), diagonală
• Intensitatea se reglează după percepţia pacientului: senzaţia
de căldură uşoară + furnicături (înţepături)
• Durata: 15 - 30 minute
• Număr de şedinţe: 6- 12/cură; 1 şed. la 2 - 3 zile
• În apă se pot adăuga substanţe farmaceutice sau plante
medicinale
Baia galvanică generală (Stanger)
• Intensitatea curentului o depășește pe cea folosită la baia
galvanică patru-celulară, fiind repartizată pe întreaga suprafață
corporală (1000-1200mA)
• aprox. 2/3 din intensitatea se pierde în mediul de baie și doar
1/3 din aceasta trece prin corp
Iontoforeza/ Ionogalvanizarea
Def: pr prin care se introduc în organism transtegumentar/transmucos
diferite subst. medicam.
Principiu: disocierea electrolotică + transportarea anionilor (-) și
cationilor (+) spre electrozii de semn contrar
• Potențarea efectelor
• Aplicare unipolară
• Substanțe cu efecte antialgice/ anestezice: xilina, histamina,
hidrocortizon, betametazon
- xilina - nevralgii, patol.reumatismală
- nitrat de aconitină – nevralgie trigeminală
- histamina - nevralgii, angiopatii funcţionale
- salicilat de Na – artralgii, mialgii
- clorura de Ca – AND, osteoporoză
- hidrocortizon – reumatisme abarticulare, artoze reacționate
 Iontoforeza
Avantaje Dezavantaje
potenţarea efectului risipă
cale sterilă  nu se cunoaşte exact
posibilă chiar dacă există cant subst. ce pătrunde
CI ptr calea generală transteg/transmucos
nedureroasă
Iontoforeza – metodologie de aplicare
• Se aplică de obicei unipolar
• Materialul hidrofil plasat sub electrodul activ ( de același
semn cu ionul pe care vrem să- l introducem în organism) va
fi îmbibat în sol. med.
• În general - soluții diluate cu concentrații de 1-3 %
• Subst cu acțiune puternică - histamina concentrații foarte
mici de 1/10.000 sau chiar 1/100.000.
• Intensitatea curentului o stabilim pe baza toleranței
individuale.
• Durata ședinței 10-20 minute zilnic sau la 2 zile.
Iontoforeza – aplicarea subst. medicamentoase
La anod A(+):
• metale (cupru, magneziu, zinc, mercur, fier, litiu, sodiu, potasiu)
• radicali ai metalelor (amoniu)
• adrenalină, aceticolină, corticoizi
• sulfamide, penicilină
• alcaloizi (morfină, atropină, novocaină, pilocarpină)

La catod K(-):
 radicali acizi ( acetic, carbonic, salicilic, sulfuric, azotic, oxalic,
citric)
 sărurile acizilor organici,
 halogeni (clor, brom, iod).

Indicațiile galvanoterapiei
• Nevralgii, nevrite
• Artroze reacționate
• Boli reumatismale inflamtorii
(PR, SA) – nu în puseu
• Reumatism abarticular
• AND
• Sechele postraumatice
• Tulburări de circ periferică:
sdr. Raynaud, acrocianoză
 Bergonie: nevralgie
trigeminală
 Kowarschik: nevralgie
sciatică
Contraindicații
• boli infecto-contagioase
• sindroame febrile
• corpi metalici
• leziuni tegumentare
• boli organice decompenste
• neoplazii
• intoleranţă la curent electric
• dureri de origine talamică
• dureri psihogene
• epilepsie
• sarcină
• pacemaker cardiac
• varice membre inferioare (baia galv)
• contraindicaţiile specifice
substanţelor medicamentoase
(iontoforeza)
• CG- analgezie A (+)
• Mai multe metode de aplicare CG
• Galvanizarea simplă – obligatoriu str hidrofil
• Sensibilitatea la curent – testare de fiecare dată
• Tehnici speciale ale galvanizării simple
• Baia galvanică- ef CG+ ef apei ˃ temp de indiferență ( cumul
de efecte)
• BG celulară – aplicațiile pot fi uni-/ bi-/ tri- /patrucelulare, fcț
de ef terapeutice urmărite
• Iontoforeza – sumarea ef CG+ ef. subst. med.
• Iontoforeza – mat hidrofil cu subst med sub electrodul de
același semn cu ionul de introdus în organism