Prof.

Bordei Veronica Alina

GRUP SCOLAR AGRICOL CAZANESTI
Când rostesc cuvântul "vitamină", cei mai mulţi dintre noi se
gândesc imediat la pilule şi de aici ia naştere, în mod
automat, confuzia cu drogurile şi medicamentele.
Or, în ciuda faptului că vitaminele pot suplini adesea atât
rolul medicamentelor cât şi pe cel al drogurilor, ele nu
sunt nici una, nici alta.
In termeni cât se poate de simpli, vitaminele sunt substanţe
organice necesare vieţii. Ele îndeplinesc un rol esenţial în
funcţionarea normală a organismului omenesc, şi cu câteva
excepţii, nu pot fi sintetizate în cadrul metabolismului
intern, deci ele trebuie obținute din alimentație.
 Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost
recunoscută cu mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau
că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte,
acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A. În 1747,
chirurgul scotian James Lind a descoperit că citricele și preparatele din ele
previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect și
caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute. În
1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși, descoperirea sa nu era
unanim acceptată. În expedițiile Marinei Regale din se. XIX, de exemplu, se
credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciții
fizice regulate și menținerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete
bazată pe mâncare proaspătă, așa că aceste expediții au continuat să fie
compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele
două expediții în Antarctica, la începutul sec. XX, teoria medicală general
acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.
 În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrărnit şoareci cu un
amestec artificial de toți constituenții laptelui cunoscuți la
momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidraţi și săruri.
Aceștia au murit, în timp ce șoarecii hrăniți cu lapte natural s-au
dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment
natural ca laptele trebuie deci să conțină, pe lângă ingredientele
principale cunoscute, mici cantități de substanțe necunoscute
esențiale vieții“. Concluzia trasă de el a fost respinsă de ceilalți
cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele
experimentelor sale. O diferență a fost faptul că el a folosit zahăr
normal (zaharoză), pe când ceilalți cercetători au folosit zahăr din
lapte (lactoză) care mai conținea încă cantități mici de vitamina B.
 În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea
orezului nedecorticat în locul celui decorticat se prevenea boala
beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că
alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă proteine,
carbohidrați, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului uman.
Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de
micronutrienți a cărui bioactivitate fusese identificată de Fletcher,
a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit
repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când
s-a demonstrat că nu toate vitaminele sunt amine, cuvântul era
deja popular.
În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să
cadă, pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după
descoperirea faptului că vitamina C nu avea componentă aminică.
 La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost
capabili să izoleze și să identifice un număr de vitamine.
Inițial, lipidele din uleiul de peşte, au fost folosite
pentru vindecarea rahitismului la şobolani, iar nutrientul
liposolubil a fost numit "antirahitic A".
Între timp, numele a fost schimbat, el devenind
vitamina D.
 Vitaminele sunt grupate în două categorii (aceasta clasificare fiind utilă
mai mult din punct de vedere nutriţional):
- liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitându-se în ţesuturi liposolubile şi
în ficat
- hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseşte imediat, altfel se
pierd prin urină. Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite
este vitamina B12 (la nivel hepatic), aceste depozite menţinându-se ani de
zile.
Vitaminele liposolubile sunt solubile în lipide şi insolubile în apă, iar
utilizarea (digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de
a procesa lipidele alimentare.
Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv,
insa au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor
este eliminat urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja
amintita, depozite (in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).
 Necesarul minim
Numele vitaminei Denumire chimică Solubilitate Deficiență, boală Supradoză zilnic mediu
(M,19-30)[2]

Orbire de noapte,
Vitamina A Retinol Grăsimi 25.000 ui 620μg
Keratomalacia
Vitamina B1 Tiamină Apă Beriberi - 1mg
Vitamina B2 Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1mg
Vitamina B3, vit. PP Niacină Apă Pelagra 2.500 mg 12mg
Vitamina B5 Acid pantotenic Apă Paresteziază - -
Vitamina B6 Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg
Vitamina B7 Biotină Apă - - 30 µg
Vitamina B9 Acid folic Apă * 1.000 µg 320 μg
Vitamina B12 Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg
Vitamina C Acid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg
Vitamina D1-D4 Lamisterol, Grăsimi Rahitism 50.000 IU 2 µg pentru toate
Ergocalciferol, vitaminele D
Calciferol,
Dihidrotachisterol,
7-dehidrositosterol
Vitamina E Tocoferol Grăsimi - 50.000 IU 12 mg
Vitamina K Naftoquinonă Grăsimi - - 75 µg

= Deficiența de acid folic (Vitamin B 9) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale ale bebelușilor și este legată de apariția
cancerului.
 Face parte din clasa vitaminelor liposolubile.
Este un nutrient esenţial şi se găseşte în natură sub mai multe
forme chimice, în funcţie de compoziţie şi structură îndeplinind
anumite funcţii. In general, se consideră că vitamina A intră în
structura pigmenţilor retinieni responsabili de vederea la lumina
slabă şi distingerea culorilor. Este esenţială pentru menţinerea
integrităţii şi sănătăţii tegumentelor şi mucoaselor, dar are şi
importanţă în menţinerea sănătăţii oaselor, dinţilor (mai ales în
perioada de creştere).
Studii recente au demonstrat că are roluri trofice genitale.
 Toate formele vitaminei A sunt folosite în cosmetică şi medicină, fiind aplicate
pe piele, ca tratament de suprafaţă pentru acnee şi keratosis pilaris.

În cosmetică, derivaţii vitaminei A sunt utilizaţi drept aşa-numitele chimicale

anti-îmbătrânire - vitamina A este absorbită prin piele şi creşte rata receptivităţii
pielii şi dă o creştere temporară în colagen, astfel determinând o înfăţişare mai
tânără.

Deficienţa de vitamina A diminuează abilitatea de a combate infecţiile.

În ţările în care copiii nu sunt imunizaţi, bolile infecţioase, precum pojarul
au rate de mortalitate mai ridicate.

Aproximativ 250.000 până la 500.000 de copii subnutriţi

din ţările în curs de dezvoltare orbesc în fiecare an din
cauza deficienţei de vitamina A.

Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A, deşi un

ficat solicitat poate fi mai susceptibil toxicităţii cu vitamina A.
Persoanele care consumă cantităţi mari de alcool ar trebui să

consulte un medic înainte să ia suplimente de vitamina A.

 Simptomele intoxicaţiei cu vitamina A sunt: căderea părului, greaţă, vărsături,
îngroşarea pielii, tulburări de vedere, erupţii cutanate, osteoporoză, menstruaţii
neregulate, oboseală, dureri de cap şi mărirea ficatului.

Carotenoidul beta caroten a fost asociat cu o creştere în riscul cancerului

pulmonar când a fost studiat într-un test de prevenire a cancerului pulmonar la
bărbaţii fumători.
Deşi cazuri de toxicitate cu vitamina A au fost raportate la exploratorii arctici şi
la unii consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de timp, femeile
însărcinate au nevoie de cantităţi mari de vitamina A, de preferinţă din surse naturale
animale, precum ficat, unt nepasteurizat şi ulei de ficat de cod.
 Peşte
Ficat de animale şi păsări
Unt
Brânză
Ouă
Lapte
Morcovi
Ardei
Roşii
Sfeclă
Spanac
Varză roşie
 Vitamină liposolubilă.
In componenta vitaminei D intra, ca provitamine, ergosterolul si 7-
dihidrocolesterolul.
Ergosterol se gaseste indeosebi in ciuperci si in drojdii, din acestea
obtinandu-se vitamina D2 farmaceutica (ergocalciferolul). 7-dihidrocolesterol
se gaseste in sebum si, prin expunere la razele ultraviolete, se transforma in
vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol.
Vitamina D3, ca atare, se gaseste in unele alimente de origine animala.
Productia cutanata de vitamina D3 depinde, printre altele, si de concentratia in
ozon a aerului; ea scade o data cu inaintarea in varsta a omului, astfel incat, in
jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu cea 50% mai redusa decat la 20 de
ani. De aici deriva si necesitatea, suplimentarii aportului respectiv, prin
consumul unor produse alimentare de origine animala. Productia de vitamina
D3 pe cale cutanata reprezinta, in mod normal, principala sursa de vitamina
antirahitica. Nivelul acestei vitamine in corp este diminuat sau chiar anulat in
cazul in care expunerea la razele solare ultraviolete are loc foarte rar, fie
datorita smogului din marile orase, fie datorita umbrei constructiilor sau
petrecerii timpului in incaperi intunecoase, fie datorita purtarii unei
imbracaminti care nu lasa corpul sa respire etc.
 (D2 si D3) are rol in asimilarea
calciului si a fosforului - la
nivelul intestinului subtire,
precum si in fixarea acestora in
oase si in dinti. Aceasta vitamina
previne instalarea rahitismului, de
unde si denumirea care i s-a dat.
 Ea are rol benefic si in
metabolismul magneziului, a
fierului si a hidrocarburilor,
precum si in mentinerea unui
raport normal intre calciu si
fosfor, in sange si in lichidul
interstitial.
Prezenta acestei vitamine in organism este benefica tn sensul ca:
 evita carierea severa a dintilor;
 previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ;
 previne aparitia unor tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca si
sensibilitatea la contractarea unor boli infectioase;
 contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei.
Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de
prezenta vitaminelor A, C si a colinei, precum si a calciului si fosforului.
Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii.
Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si
foarte sensibila la lumina si oxidanti.
Vitamina D este indicata in rahitism la copii, in reumatism, tetanie, graviditate
si alaptare, intarzierea consolidarii fracturilor, acnee si eczeme, diferite
supuratii, stres, oboseala, dureri de spate, hipercolesterolemie, alergii,
raceala, fragilitate a oaselor si a dintilor, epuizare, iritabilitate, sensibilitate
la dureri, crampe musculare, bronsita, hemoragii nazale, cicatrizari dificile
etc.
 este de cca 100 U.I. sau de 2,5 mcg si este asigurat, in mod normal,
printr-o alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara. La
femei, in timpul sarcinii si a alaptarii, cantitatea de vitamina D necesara
zilnic se situeaza intre 600 si 800 U.I. Cand aportul de vitamina D este
insuficient, se recomanda administrarea de vitamina D farmaceutica sau
de untura de peste.
 Pentru copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina D este de
400-1.000 U.I. Necesarul de vitamina D creste in caz de rahitism,
tetanie, spasmofilie, osteomalacie si osteoporoza, carii dentare, fracturi,
boli infectioase si tuberculoza cutanata. Prevenirea hipovitaminozei D se
realizeaza printr-un aport suficient de alimente bogate in aceasta
vitamina, consumul sporit de uleiuri vegetale in detrimentul grasimilor
animale, aport corespunzator de lactate, precum si prin expuneri la
razele solare ultraviolete si efectuarea de cure heliomarine, indeosebi de
catre copii. S-a stabilit ca, dupa ce pielea s-a bronzat, sintetizarea de
vitamina D prin piele inceteaza.
Produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie,
sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In
situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor
sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si
stomacului. Dupa cum se vede, sunt suficiente motive ca
administrarea acestei vitamine, indeosebi la copii, sa se faca
putin mai prudent si numai cu recomandare si supraveghere
medicala.
Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese
degenerative cardiovasculare si ateroscleroza. Ar mai trebui
aratat faptul ca ficatul omului este capabil sa acumuleze o
cantitate-considerabila de vitamina D, suficienta pentru a
satisface cerintele organismului timp de aproximativ un an.
 Vitamina D este prezentă în
uleiul de peşte şi uleiul de
peşte marin cu omega 3, dar
cele două surse abundente de
vitamina D sunt:
1) lumina soarelui
2) suplimentele cu
vitamina D
Vitamina D este uşor de
obţinut.
De fapt, corpul
dumneavoastra o fabrică atunci
când vă expuneţi la soare.
 Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoii, toti
avand aceleasi actiuni fiziologice, mai activ si mai eficace
fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si
stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si
continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina.
 Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important
in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor
vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in
reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor
sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea
glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul
cardiac.
 intervine in metabolismul grasimilor, al calciului si al fosforului, ca si in sinteza
proteinelor;
 limiteaza producerea de colesterol;
 controleaza eliminarea apei din organism;
 previne imbatranirea celulelor;
 intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei;
 fortifica musculatura si tesutul conjunctiv, ca si functia sexuala si capacitatile mintale;
 actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a regenerarii pielii;
 are efect diuretic si hipotensiv;
 ajuta la preintampinarea producerii avorturilor;
 scade riscul instalarii ischemiilor cardiace;
 atenueaza ritmul procesului de imbatranire;
 este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, atrofie testiculara,
ovariana si uterina, impotenta, sterilitate feminina si masculina;
 amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate;
 intervine in caz de menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, tulburari de crestere la
copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia
hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ;
 are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii
cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc.
 In plus, tocoferolul asigura protectia vaselor
sanguine, globulelor rosii, a plamanilor si a ficatului, in
hepatita cronica si in cea epidemica. Tot el mareste
puterea de aparare a organismului fata de infectii, fiind
si anticancerigen. Aceasta vitamina
poate fi administrata cu eficienta si nou-nascutilor
prematur, femeilor in caz de avort spontan, in unele
anemii la copii, ca si in arterita, tromboflebita, ulcere
varicoase, afectiuni reumatice inflamatorii, distrofii
musculare etc. De asemenea, administrarea vitaminei E
duce la importante ameliorari in diferite afectiuni
cardiovasculare, in special in durerile cardiace si in
starile de sufocare, preintampina formarea cheagurilor
de sange si contribuie la dizolvarea acestora. Datorita
virtutilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul
este denumit si "vitamina sanatatii".
 Exprimarea activitatii biologice a vitaminei E se face in miligrame
sau in unitati internationale (U.I.). La barbatii adulti, necesarul zilnic de
tocoferol este de cea 25 mg, direct proportional cu varsta si cu cantitatea
de acizi polinesaturati existenti in alimentele consumate, putand fi
asigurat, in general, de o ratie alimentara echilibrata. Sarcina si alaptarea
cresc necesarul de vitamina E. in conditii de nematernitate, femeile au
nevoie de mai putina vitamina E decat barbatii. Un aport sporit de
vitamina E le este necesar persoanelor varstnice. De asemenea, ea
trebuie administrata nou-nascutilor, pana la aparitia propriei flore
intestinale, deoarece laptele matern e foarte sarac in tocoferol. In ultima
vreme, dupa unii autori, se estimeaza ca necesarul in vitamina E este
mult mai mic. Clorul din apa de la robinet, laxativele cu ulei mineral,
maternitatea si menopauza, toate necesita sporirea aportului de vitamina
E.
 Carenta de vitamina E duce la distrofii musculare si la aparitia unor
leziuni nervoase, precum si la instalarea atero-sclerozei. La femei,
hipovitaminoza E poate produce avort spontan. Trebuie amintit si faptul
ca insuficienta vitaminica respectiva provoaca boli ale muschilor si ale
nervilor, iar cantitatea de colesterol creste in sange si in muschi.
Tulburarile produse in organism de carenta de vitamina E sunt
reversibile la femei si ireversibile la barbati. La adulti, aceasta carenta
vitaminica produce si o usoara scadere a duratei de viata a globulelor
rosii. Eficacitatea tocoferolului sporeste prin asocierea acestuia cu
vitaminele A, B, si C, cu inozitolul, precum si prin aportul de mangan si
seleniu. Tocoferolul intensifica activitatea vitaminei A.
 Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti, in
inflamatii cronice, diferite boli cronice etc.
 Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice
foarte mari (300-800 mg/zi), ea putand produce
oligospermie, ca si azo-spermie, in cazul
barbatilor, iar la femei - involutie ovariana si
tulburari ale ciclului menstrual.
Cele mai bogate surse de
vitamina E sunt:
 Uleiurile şi seminţele

vegetale
 Ficat

 Pâinea neagră

 Kiwi
 Vitamina K face parte din grupul B de vitamine si este alcatuita, de fapt,
din doua componente naturale : vitamina K, (fitochinona) si vitamina K2
(farnochinona).
K are un rol esential in coagularea rapida a sangelui, fiind indicata in
oprirea hemoragiilor de orice natura, in diferite tulburari hepatice (icter,
hepatita, insuficienta si ciroza hepatica), apoi in colite, urticarii,
degeraturi, slabirea rezistentei capilare, diminuarea debitului menstrual,
dupa tratamente cu antibiotice etc.
 Vitamina K se dizolva in grasimi, e foarte sensibila la lumina, rezistenta
la caldura si sensibila la oxidanti. De asemenea, ea este usor distrusa si
prin congelarea alimentelor inainte de a fi date in consum, precum si
prin rancezirea grasimilor care intra in alcatuirea alimentelor respective.
Dintre dusmanii vitaminei K, mai fac parte si urmatorii: radiatiile si
razele X, aerul poluat, aspirina si alte produse de sinteza (anticoagulante,
cloramfenicol, cholestyramin, kanamicina, toate tipurile de penicilina,
propantelina, biseptol, neoxazol, tetraciclina etc.).
 Este de 1,5-2 mg.
Carenta de aceasta vitamina provoaca hemoragii la nivelul
mucoaselor si al creierului, indeosebi in urma tratamentelor
indelungate cu antibiotice. Trebuie mentionat si faptul ca
aceasta vitamina poate fi furnizata organismului si prin
sintetizarea ei de catre flora microbiana intestinala (cca 50%).
Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de
vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca o
data cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil. La nou-
nascuti, organismul nu produce suficienta vitamina K, lucru ce
explica diferitele hemoragii care apar frecvent in aceasta
perioada, precum si necesitatea ca si in alaptarile artificiale sa
fie adaugate, la alimentele respective, sucuri de rosii sau de alte
vegetale continand vitamina antihemoragica.
 Mareste timpul de coagulare a sangelui, care, in mod
normal, este de 4-8 minute. Hipovitaminoza K se
manifesta si prin aparitia de hematoame (hemoragii ale
pielii), scurgeri de sange din nas (epistaxis), colite si
diaree etc. Aceasta insuficienta vitaminica provoaca
neajunsuri atat la nou-nascuti, cat si la adulti.
 Vitamina K1 se gaseste in
urmatoarele alimente de origine
vegetala: cartofi, fructe de catina
alba, conopida (2-6 mg/100 g),
fragi, grau nedecorticat, lucerna,
macese, mazare verde, morcovi,
ovaz, porumb, rosii, salata
verde, spanac, ulei de soia,
urzici, varza alba (3-4 mg/100
g) etc.
 Vitamina K2 se gaseste in
urmatoarele alimente de origine
animala: carne de vita si de
porc, splina, untura de peste,
lapte si produse lactate (iaurt),
galbenus de ou si, indeosebi,
ficat de porc.
 Este cunoscuta si ca "vitamina bunei dispozitii",
deoarece are efecte binefacatoare asupra sistemului
nervos si a starii psihice. Vitamina mai este cunoscuta si
sub denumirea de "vitamina performantei intelectuale",
deoarece asigura cresterea randamentului intelectual.
Vitamina B1 are un rol important in metabolismul
glucidelor si este absolut necesara pentru functionarea
normala a musculaturii si a sistemului nervos. Aceasta
vitamina aduce o contributie importanta si la mentinerea
tonusului musculaturii netede.
Carentele de vitamina B1 antreneaza oboseala,
pierderea apetitului si a greutatii corporale si pot duce la
polinevrita, boli cardiace si digestive, reversibile, prin
administrarea de vitamina B1.
Alimentatia excesiva de glucide si alcool determina carenta vitaminica B cu
precadere a tiaminei, iar deficitul de tiamina se manifesta prin polinevrite
periferice, atrofie musculara, edeme si cardiomegalie, fenomene de
encefalopatie. Vitamina B1 este practic lipsita de fenomene toxice (semnalat
doar la injectia intravenoasa "socul tiaminic", probabil de natura alergica).
Aportul crescut de glucide, sportul de performanta, precum si stresul cresc
necesitatea de vitamina B1. In stare naturala se mai gaseste in cereale, drojdie,
portocale, plamini si ficat de vita, cartof copt, mazare, faina de secara. Are si un
usor efect diuretic.
 Are rol in oxidoreducerea celulara.
Cointeresata in integritatea pielii, fanerelor
(par, unghii), mucoaselor, in acuitatea vederii
(se gaseste in celulele fotosensibile din
retina). Toate actiunile care suprasolicita
organismul, precum si dezvoltarea fizica, au
nevoie de un aport suplimentar de vitamina
B2 (sarcina, alaptare).
De asemenea, vitamina B2 are un rol
determinant in procesul de fixare a fierului in
hemoglobina, in sinteza proteinelor, precum
si in catabolismul lipidelor si a glucidelor.
Lipsa vitaminei B2 produce tulburari de crestere si dezvoltare si favorizeaza
aparitia unor boli dermatologice. Aportul insuficient determina reducerea
biosintezei proteinelor.
Necesarul de vitamina B2 este mai crescut la sportivi si in situatiile de stres.
Surse alimentare de vitamina B2 sunt: painea vitaminizata, lapte sau produse
lactate, hrisca si ovaz, ficat de vita, carne de porc, oua.
 Este o vitamina esentiala pentru
respiratia tisulara. Este indispensabila
functionarii normale a aparatului
digestiv, a sistemului nervos, mentinerii
integritatii tegumentelor si mucoaselor,
precum si sintezei normale a unor
hormoni.
Carenta determina aparitia pelagrei
(cei trei D: dermatita, dementa, diareea).
 In organism acidul pantotenic este inclus in coenzima A ce
intervine in metabolismul glucidelor, compusilor lipidici,
proteinelor si la generarea energiei necesare proceselor
fiziologice. Are un rol important in desfasurarea multor reactii
enzimatice. Este important in asigurarea troficitatii cutanate si
mucoase.
Carenta determina tulburari neurologice (parestezii ale
extremitatilor, mialgii, cefalee, oboseala, tulburari de somn) si
tulburari digestive (greata, voma, flatulenta). Favorizeaza
mentinerea structurii si functiei normale a pielii si stimuleaza
pozitiv cresterea si pigmentarea parului. Este indispensabila
functionarii normale a glandelor suprarenale.
 Intervine in metabolismul intermediar si in special la
nivelul sistemului nervos si pentru mentinerea
functionalitatii optime a sistemului imunitar. Lipsa
acestei vitamine afecteaza structura si functionarea
normala a tesutului muscular. Este necesara pentru
fixarea vitaminei B12. Actioneaza ca un slab diuretic
natural.
Vitamina B6 poate fi gasita in urmatoarele surse
naturale: peste, galbenus de ou, alune nesarate, banane,
avocado, cereale, legume si fructe proaspete si uscate -
spanac, varza, mere, struguri.
 Are rol in metabolismul proteinelor, al acizilor nucleici si in formarea
hematiilor. Carenta duce la anemii, tulburari nervoase, iritabilitate, scaderea
memoriei.
Are efect antialergic (desensibilizant), efect chemotactic pozitiv asupra
polimorfonuclearelor (induce si stimuleaza chemarea leucocitelor la locul
leziunii). Stimuleaza sistemul imunitar (in cercetare), contine un principiu
antileucemic (in cercetare).
Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna
cu colina participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esentiale ale
membranei celulei nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila
transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale.
Surse alimentare naturale de acid folic sunt: drojdia de bere, ficatul de vitel,
varza alba si de Bruxell, sfecla, bananele, citricele si sucurile obtinute din
acestea.
 Vitamina C, cunoscuta si sub numele de acid
ascorbic, este o vitamina solubila in apa. Ca si
celelalte vitamine de acest fel, excesul nu este
asimilat in organism, ci este eliminat.
Ca antioxidant, vitamina C protejeaza corpul
prin distrugerea radicalilor din fluidele corpului.
Este sensibila la caldura si oxigen, pierzandu-si
calitatile prin gatire.
- importanta pentru sanatatea dintilor, gingiilor,
pielii, sangelui si oaselor
- ajuta la vindecarea ranilor, fracturilor
- ajuta in asimilarea fierului din alimentatie
- creste rezistenta la infectii si mentine numarul
globulelor albe din sange
- ofera protectia antioxidanta, prevenind
transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi,
unele legume) in substante cancerigene
- ajuta in tratamentul racelii si gripei
- scorbut, boala care cauzeaza
hemoragii, pierderea dintilor si
umflarea gingiilor
- vindecarea lenta a ranilor si
fracturilor
- incheieturi umflate sau dureroase
- aparitia de umflaturi si vanatai pe
suprafata pielii
- sangerari nazale
- probleme digestive
- lipsa poftei de mancare
- articulatii dureroase
 www.tratamente-naturiste.ro
 www.sanatateata.com

 www.vitamine.ro

 Biblia vitaminelor – Earl Mindell, Editura Elit

 Vitamine si minerale pentru sanatate si

longevitate. Antioxidantii – Frederic Le Cren,
Editura Polirom