Ciripel cel lacom

Luiza Vlădescu

Material realizat de profesor Cristina Ungureanu

Grădiniţa cu Program Prelungit ”Sfânta Marina”
Câmpulung-Muscel
 leesbirdbb4kids.com

Ciripel e un vrăbioi rotofei, zburlit și lacom. Cât e ziulica de mare, stolul de vrăbii în care
trăieşte Ciripel, se împrăştie pe drum, prin ogrăzi, după hrană. Cum una dintre vrăbii, alfă ceva
de mâncare, odată strigă: „Cip, Cip. Veniţi fraţi și surioare, c-am găsit de mâncare”. Vrăbiile
vin, care și de pe unde sunt, și ciugulesc cu plăcere. Iarna e tare grea. De câteva zile s-a stârnit o
viforniţa cumplită. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au să ciripească, ţopăie pe zăpada întărită,
se strâng una într-alta, se înfoiază în pene, să se mai dezmorţească, dar degeaba.
 www.blackburnbirdclub.co.uk

-Of! greu e iarna pentru vrăbii, privi Ciripel nemulţumit că-și simţea guşa goală. De ieri n-am
mai găsit nici un bob de mâncare. Nici tu musculiţe, nici tu ţânţari, nici tu omizi, vai de capul
nostru!
-Ciripel, parcă ar fi o curcă plouată și nicidecum un vrăbioi viteaz, îi spuse o vrabie mai bătrână.
Iarna e mai greu de găsit mâncare, dar tot mai afli grăunţe, firimituri, mai sunt copii care pun pe
pervazul ferestrei resturi de mâncare. Copiii aceştia ne iubesc și ne ajută să trecem iarna mai uşor.
-Cirii-ip! Cirii-ip...ciripi vrabia cea bătrână. Destul am stat la taifas și ne-am văicărit. Vrăbii
suntem, sau nişte răţoi? Hai să ne înălţam în zbor și să căutăm de mâncare! Hai să veselim
drumeţii și copiii!
 dpughphoto.com

Vrăbiile se înălţară în stol, se rotiră sus, spre bolta ca o cupolă de cleştar, deasupra caselor,
ogrăzilor acoperite toate în strai alb de zăpadă. Ciripel s-a înălţat și el cu tot stolul deodată, iar
când s-a împrăştiat în văzduh după hrană, și-a rotit ochişorii ca bobițele de ienupăr, și-a rotit
căpuşorul cât o corcoduşă și ce credeţi că a văzut?
Într-un balcon, pe o masă de lemn, era aşternut un strat de mălai frământat. Ciripel cel lacom zbură
acolo. Din casă copiii se uitau la fereastră.
-A venit o vrabie, şopti unul celuilat cu fereală ca să nu-l sperie pe Ciripel. Acum vor veni mai
multe, să vezi că vrăbiuţa aceasta le dă de ştire.
Dar ți-ai găsit, Ciripel cel lacom se gândi că-i mult mai bine să-și umple doar el guşa și să nu mai
cheme stolul. Cine ştie, poate că atunci când vor veni cu toate, nu mai apucă el să se sature. Pe
când aşa...uite ce ospăţ!! 
 turistclujan.wordpress.com

Vrăbiile, la început, se neliniştiră: „Unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisică, o fi

degerat?”
Dar Ciripel se întorcea rotofei.
-Cip, cip, Ciripel, unde-ai fost?
El își pleca încet capul și răspundea pocăit:
-Am fost după mâncare...dar n-am găsit!
Și aşa, în fiecare zi pe la prânz, Ciripel se desprindea din stol și zbura la căsuţa cu balcon.
Ciugulea, ciugulea, își umplea guşa și apoi se întorcea. Vrăbiile îl întrebau:
-Ciripel, ai găsit?
-N-am găsit!
Și își făcuse Ciripel o burtă cât un ghem de lână.
 Într-o zi , ce să vezi? Nici n-apucă Ciripel să înghită bine un bulgăraş moale de mălai
de pe măsuţa din balcon, când hop! țop! o cioară mare și neagră cât o pisică. Lui Ciripel îi
stătu inima în loc de frică. Cioara, ca cioara, clonţ...clonţ: ia în plisc odată cât lua Ciripel de
zece ori.
-Câr, câr, du-te mai încolo, obraznicule, îi croncăni cioara. Nu vezi că mă împiedic de tine?
Ciripel ţopăi speriat în lături. De frică și de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Parcă-i sta
firimitura în gat. Pe când cioara clonţ, clonţ, clonţ, ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan în
tăblia mesei. Iar a ajuns lângă Ciripel.
-Piei din calea mea, că îndată te jumulesc!...
Ciripel ce să facă? S-a dat într-un colț și și-a întins căpuşorul să prindă o firmitură. Dar
cioara, clonţ, i-o trase de sub cioc.
„Of, ce cioroi cumplit și nesuferit”, gândi Ciripel. Dar una e să spui în gând și alta e să spui
tare. Ciripel abia îndrăzni să spună „cip”, că cioara îl și plesni în cap cu pliscul.
-Şterge-o, n-auzi? Și Ciripel zbură, amărât ca vai de el, la stolul lui.
 A doua zi vrăbiuţele erau tare flămânde.
Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin își
înălţară capul. Din depărtare se auzea un ciripit
jalnic „pip, pip, cip, cip”. Cine-i oare? Ciripel.
Ce-i cu el? Ce sa fie? Într-o clipă vrăbiile-s
acolo la măsuţa din balcon. Și ce văzură? Un
vrăbioi lacom și prostuţ jumulit de o cioară
mare și neagră ca o pisică. Și mi ți-l jumulea
cioara, de-i scăpărau fulgii lui Ciripel, și-l
scărmăna cu ghearele de-ți venea să-i plângi de
milă.
Într-o clipă, toate vrăbiile, zvrr! deasupra ciorii
și dă-i, și ciupește-o, și ciupeşte-o, și zmulge-i www.birdwatchireland.ie

penele, până când cioara a zburat.

 Ciripel ca vai de el, ameţit, jumulit
și smerit stătea pe colțul mesei, cu
mălaiul lipit de cioc și pe piept, și aştepta
judecata vrăbiilor.
-Aşa flămânzeai tu? Mergeai singur să
ciuguleşti? Eşti o ruşine în stolul nostru,
îi spuse vrabia cea bătrână.
-Cirip...încuvinţară toate.
-Rămâi și ospătează-te singur frăţioare, și
de-o mai veni cioara, să ne dai de ştire backyardbirdcam.com

s-o izgonim. Poftă bună!

 stevecreek.com

Stolul se înălţă în văzduhul plumburiu.

Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur, stăpân pe toată masa cu mălai. Dar ce folos,
prietenii îl părăsiseră! A dat să îmbuce o fărâmă, dar n-a mai fost chip. Parcă era
amar...parcă-i pierise foamea. Își lăsă pe spate capul, își roti ochişorii și cercetă
zarea întunecată. Deodată, în depărtare, un stol de vrăbii, ce se lăsa pe acoperiş.
Ciripel bătu din aripi și se îndreptă în zbor grăbit într-acolo.
”Luaţi-mă cu voi! Luaţi-mă cu voi!” le rugă el.
Și ce s-a mai întâmplat? Nu știu. Dar, vrăbiuţele sunt bune și iertătoare.
Cărți scrise de Luiza Vlădescu

anticariatultau.ro
DLC
Încercuiește cu roșu personajele care au dat dovadă de lăcomie, asemenea lui Ciripel.
Spune, cine sunt acestea?
Din ce povești fac parte?
DȘ
Numește și încercuiește hrana vrăbiuțelor.
DLC
Trasează după model.
Colorează-l pe Ciripel și desenele care ilustrează cuvintele care încep cu sunetul C.
DȘ
Formulează o problemă!
Încercuiește cifra care arată câte vrăbii au venit să se hrănească.
DȘ
Formulează o problemă!
Încercuiește cifra care arată câte vrăbii au rămas să mănânce.
DEC
Învățăm un cântecel.
DOS
Ascultăm o poezie. Învățăm câteva versuri.

Lecţii de viaţă

Cristina Ungureanu
În oglindă vă priviţi,
Vrăbiuţa Cip-Cirip
Fulgişorii-i neteziţi
Să-nceteze, nu e chip.
Şi pe faţă şi pe dos...
Ziua-ntreagă ciripeşte,
Cine e cel mai frumos?
Puişorii-şi dădăceşte:
Toţi curaţi şi aranjaţi,
„Dragii mamei, v-aţi trezit?
Pe creangă vă aşezaţi!
Aşternutu-aţi netezit?
De la mare, pân ' la mic,
Pân' la zece am numărat,
Mâncăm tot, cine-i voinic?
Sunteţi gata de zburat?
Aţi gătat? Vă fie bine!
Luaţi în ciocuri toţi răcoarea,
Spuneţi toţi privind spre mine:
Că-ncepem înviorarea:
«Mulţumim, mamă, frumos!»
Unu, doi şi unu, doi,
Cine-i mai politicos?
Cine e cel mai vioi?
desicomments.com
După masă, hai, degrabă,
Spre izvor ne îndreptăm,
Adunaţi restul din iarbă
Pe tot trupul ne spălăm,
Şi la coş îl aruncaţi.
Bine, de sus până jos.
Fiţi, vă rog, civilizaţi!
Cine-i cel mai sănătos?
Şi acum, gata, vă jucaţi,
Dar vedeţi cum vă purtaţi!
După hrană fug în zbor...
Cin' va fi ascultător?”
Pe care traseu a zburat Ciripel pentru a găsi hrană?
Desenează o linie continuă peste acel traseu.
 Ce știm despre vrăbiile de casă?

Vrăbiile sunt printre cele mai cunoscute și mai numeroase păsări sedentare care trăiesc preajma
locuințelor, atât cele de la șes cât și cele de la munte, fiind întâlnite mai ales pe străzi, în grădini, parcuri,
chiar și în zonele industriale. Deoarece sunt foarte adaptabile, nu se tem de oameni și preferă să rămână în
apropierea acestora, fără să se aventureze departe de clădiri, speciei comune i se spune vrabia de casă
(passer domesticus).
Vrăbiile nu se remarcă printr-un penaj deosebit. "Masculii au, în general, penajul mai colorat de un
cafeniu pătat pe spate. În rest, domină culoarea cenușie cu dungi mai închise, femelele fiind de o culoare
cenușie striată.“ (ro.wikipedia.org)
Vrăbiile trăiesc în grupuri și își petrec timpul mai mult pe sol, pe ramuri, pe acoperișuri sau chiar pe
pervazurile ferestrelor noastre, fiind foarte gălăgioase.
“Iarna, vrăbiile se strâng în stoluri mai numeroase și preferă să rămână mai mult timp în copaci.“ (lumea-
copiilor.ro)
Vrabia își face cuiburi sferice din iarbă uscată, în copaci și tufișuri, dar mai ales în golurile sau
crăpăturile din zidurile unor clădiri, de regulă, în locuri inaccesibile dușmanilor săi naturali. O vrabie
depune în cuibul său, de trei ori pe an, câte 4-5 ouă pătate pe care le clocesc timp de 14 zile ambii părinți.
Astfel, anual, o “familie” de vrăbii poate să crească chiar și trei generații de pui.
“Puii se dezvoltă într-un ritm destul de accelerat, după mai puțin de trei săptămâni având deja penajul și
aptitudinile formate pentru zbor! Din păcate, primele încercări – nereușite – pun în mare primejdie viața
puilor, care ajung prea repede pe sol și nu își mai pot relua imediat zborul, spre satisfacția carnivorelor
înfometate.“ (lumea-copiilor.ro)
 "Ca dimensiuni, vrabia are maximum 15 centimetri lungime, iar deschiderea aripilor poate
ajunge la 22 - 25 de centimetri. Greutatea unui exemplar matur variază între 24 și 38 de grame, în
funcție de vârsta, zona în care trăiește și de anotimp.
Vrabia poate trăi maximum 12 ani, dar destule dintre aceste micuțe zburătoare sfârșesc, mult
mai devreme, sub roțile mașinilor sau în ghearele pisicilor... 
Vrabia de casă se hrănește cu semințe de tot felul, mici insecte, firimituri și alte resturi
alimentare. În zonele cu diferențe climaterice importante, vrăbiile își găsesc mai greu ceva de
mâncare iarna, dar până la urmă se descurcă: se amestecă printre păsările de curte (când acestea
primesc grăunțe) sau vin la ferestrele oamenilor care le pun acolo firimituri. 
Pe vremuri, vrabia trăia doar în sudul Europei, nordul Africii și în câteva zone asiatice din
Orientul Mijlociu. Însă a reușit să se răspândească în aproape toate zonele locuite ale planetei. S-a
înmulțit destul de repede și în America de Nord, după ce a ajuns acolo în 1852, dar s-a descurcat
aproape la fel de bine și în Australia, continent pe care a fost introdusă în 1862. Prin urmare, vrabia de
casă are o mulțime de “rude”, foarte asemănătoare cu ea, răspândite pe toate continentele (inclusiv în
zone cu o climă mai puțin aspră din Siberia și Alaska). Cele mai cunoscute dintre acestea sunt: vrabia
cântătoare (melospiza melodia), vrabia americană de copac (spizella arborea), vrabia de pietriș
(spizella passerina), vrabia de savană (passerculus sandwichensis) și vrabia lui Lincoln." (lumea-
copiilor.ro)
 text: “Ciripel cel lacom”- Luiza Vlădescu - “Material ajutător pentru aplicarea programei
grădiniţelor de copii” vol.I, pag.396
cântec: “Vrăbiuța “ - Petre Țibordei, “ Culegere de cântece și jocuri pentru preșcolari“, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1976, pag.50
versuri: Cristina Ungureanu -“Din natură adunate“, Editura Ars Docendi, București, 2010, pag.19
informații despre vrabia de casă: lumea-copiilor.ro și ro.wikipedia.org
prelucrare imagini: Cristina Ungureanu