Tema:Nevoia de a menţine

temperatura corpului în
limitele normale
 Definiţie:
Menţinerea temperaturii corpului în
limite normale este o necesitate a
organismului de a conserva o
temperatură la un grad aproximativ
constant, pentru a-şi menţine o stare
de bine.
Independenţa în satisfacerea nevoii
Temperatura corpului
se menţine constantă
datorită echilibrului
dintre termogeneză şi
termoliză. Menţinerea
echilibrului este
asigurată de
funcţionarea centrilor
termoreglatori, situaţi
la hipotalamus.
În producerea de căldură –
termogeneza - , intervin
procesele biochimice,
căldura fiind rezultatul
proceselor oxidate din
organism, mai ales prin
activitatea musculară şi
glandulară. În pierderea
de căldură – termoliza - ,
intervin mecanismele
fizice, căldura pierzându-
se prin piele, plămâni,
rinichi.
 Pierderile se realizează prin:
• evaporare, care reprezintă pierderea căldurii
datorită eliminării transpiraţiei şi evaporării
ei prin piele. Respiraţia, antrenează o
pierdere de căldură şi, astfel, răcirea
corpului;

• radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii

sub formă de unde electromagnetice, atunci
când temperatura mediului înconjurător este
mai mică decât temperatura corpului;
Pierderile se realizează prin:
• conducţie, care reprezintă pierderea
căldurii prin contactul direct al
corpului cu obiectele reci (băi reci,
cuburi de gheaţă);

• convecţie, care reprezintă pierderea

căldurii printr-o circulaţie de aer în
jurul corpului (evantai, vânt rece).
Temperatura mediului înconjurător
influenţează termogeneza astfel:
• când temperatura mediului
înconjurător scade, pe calea
reflexă, se produce o
creştere a activităţii
musculare (tremurături) şi
deci se intensifică
procesele oxidative;
• când temperatura mediului
înconjurător creşte, se
produce pe cale reflexă, o
diminuare a proceselor
oxidative.
În pierderile de căldură intervin
mecanismele fizice:
• vasoconstricţie, în caz de
frig, deci, pierderi reduse de
căldură;
• vasodilataţie, în caz de
temperatură crescută a
mediului, deci, pierderi mai
mari de căldură.
Echilibrul dintre
termogeneză şi termoliză
se numeşte homeotermie.
 Factorii care influenţează
satisfacerea nevoii

Factorii biologici
• Vârsta – nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă,
datorită centrului reglator, de aceea temperatura lor corporală
este uşor influenţată de cea a mediului ambiant. Temperatura
corpului la nou-născuţi este cuprinsă între 36,1º-37,8 ºC.
• Adulţii – îşi menţin temperatura corpului între 36º-37º C (prin
diminuarea proceselor oxidative).
• Exerciţiul – în timpul activităţi musculare foarte intense,
temperatura corpului poate creşte cu 2,2º-2,7º C peste valorile
normale, dar revin când activitatea încetează. Temperatura
corpului scade în timpul inactivităţii
 Factorii care influenţează
satisfacerea nevoii

• Alimentaţia – ingestia de alimente, în special proteinele, ridică

temperatura corpului.
• Variaţia diurnă – temperatura corpului variază în funcţiile de ora
zilei: este minimă între orele 3-5 dimineaţa (remisiune matinală),
datorită diminuării proceselor metabolice în timpul somnului;
este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală);
valorile matinale sunt cu 0,5º C mai mici decât vesperale.
• Sexul – la femei temperatura corporală înregistrează valori peste
37º C în a doua jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulaţiei.
 Factorii care influenţează
satisfacerea nevoii
Factorii psihologici
• anxietatea
• emoţiile puternice pot determina o creştere a
temperaturii corporale.
 Factorii care influenţează
satisfacerea nevoii

Factori sociologici

• locul de muncă – cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii

mediului ambiant pot determina dereglări ale temperaturii corpului
• climatul – umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale,
climatul rece şi umed determină scăderea temperaturii corporale
• locuinţa – temperatura încăperii influenţează temperatura corpului.
Astfel: camera supraîncălzită produce creşterea temperaturii
corporale prin radiaţia aerului către individ. Acelaşi fenomen, în sens
invers, se întâmplă când temperatura locuinţei este scăzută.
 Manifestări de independenţă
Temperatura corporală

• nou-născutul şi copilul mic

36,1º-37,8º C
• adult 36º-37º C obţinută prin
măsurarea în cavitatea axilară
• vârstnic 35º-36º C
• prin măsurarea temperaturii
în cavităţile închise (rect,
vagin, cavitatea bucală)
valorile sunt cu 0,3º-0,5º C
mai mari decât cele axilare.
Manifestări de independenţă
Pielea

• culoare roz, temperatură

călduţă
• transpiraţie minimă,
senzaţie plăcută faţă de
frig sau căldură
 Manifestări de independenţă

Temperatura mediului
ambiant

• 18º-25º C
 Intervenţiile asistentei medicale pentru
menţinerea independenţei în satisfacerea
nevoii
când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:
• să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de
exemplu, grăsimile
• să consume lichide şi aliment reci
• să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă
• să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă
 Intervenţiile asistentei medicale pentru
menţinerea independenţei în satisfacerea
nevoii

- când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă

pacientul:
• să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor
calorigene, în special
• să îngere lichide şi alimente calde
• să aibă în încăpere temperatura de 18º-25º C
• să poarte îmbrăcăminte călduroasă
Dependenţa în satisfacerea nevoii de menţine
constantă temperatura corpului
 Survin două probleme de
dependenţă:

• hipertermia

• hipotermia
 Sursele de dificultate ale acestor
probleme de dependenţă
Sursele de ordin fizic
• dereglări funcţionale ale
hipotalamusului, provocate
de anomalii cerebrale, de
substanţe toxice (bacterii,
droguri)
• imaturitatea sistemului de
termoreglare
• supraîncărcarea: căldura sau
frigul excesiv la care este
expus corpul
• dereglări hormonale: hipo –
sau hiperfuncţia tiroidiană
Sursele de dificultate ale acestor
probleme de dependenţă

Sursele de ordin
psihologic

• anxietate
• mânia
 Sursele de dificultate ale acestor
probleme de dependenţă
Sursele de ordin sociologic

• umiditatea şi temperatura
ridicată din mediu
• umiditatea şi temperatura
scăzută din mediu
• calitatea
necorespunzătoare a
veşmintelor
Sursele de dificultate ale acestor
probleme de dependenţă
Lipsa cunoaşterii

• cunoştinţe insuficiente
despre mediul
înconjurător, despre sine
 Hipertermia

• Problemele de dependenţă constă în ridicarea

temperaturii corporale deasupra limitelor
normale: 37º C la adult.
• Hipertermia poate constitui un mecanism de
apărare al organismului, pentru că, în
momentul invazie microbiene, determină
producerea de anticorpi printr-o creştere a
metabolismului.
 Hipertermia
Manifestări de dependenţă
Subfebrilitatea
• menţinerea temperaturii corporale între 37º-38º C
Febră moderată
• menţinerea temperaturii corporale între 38º-39º C
Febră ridicată
• menţinerea temperaturii corporale între 39º-40º C
Hiperpirexie
• menţinerea temperaturii corporale peste 40º C
Frisoane
• contracţii musculare puternice
 Hipertermia
Manifestări de dependenţă

Pielea roşie, caldă, umedă

• pielea la început este palidă, apoi roşie, caldă şi transparentă
Piloerecţia
• pielea de găină, senzaţie de frig
Sindrom febril
• grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă,
sete, urină concentrată, convulsii, halucinaţii, dezorientare
Erupţii cutanate
• macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase
Febră continuă
• menţinerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii peste
37ºC cu diferenţa sub 10ºC între valorile înregistrate dimineaţa și
seara
 Hipertermia
Manifestări de dependenţă

Febră intermitentă
• diferenţa de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara
în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37ºC
Febră remitentă
• diferenţa de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa ţi
seara, în perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad
sub 37ºC
Febră recurentă
• perioada febrilă de 4-6 zile, ce alterează cu perioada de afebrilitate
de 4-6, trecerile făcându-se brusc
Febră ondulată
• perioade febrile, ce alterează cu perioade de afebrilitate, trecerea
făcându-se lent
 În evoluţia oricărei febre
(hipertermie) se disting trei perioade

• perioada iniţială (de debut)

• perioada de stare

• perioada de declin
• Perioada de debut poate fi
de câteva ore – debut brusc
– sau de câteva zile - debut
lent.
• Perioada de stare poate să
dureze zile sau săptămâni,
aspectul curbei febrile fiind
diferit, în funcţie de boală.
• Perioada de declin poate fi
scurtă – declin în criză –
sau de câteva zile – declin
în liză.
Intervenţiile asistentului medical
Pacient cu hipertermie
Pacientul să-şi menţină
temperatura corpului în limitele
fiziologice
• aeriseşte încăperea
• asigură îmbrăcăminte lejeră
• aplică comprese reci, împachetări
reci, punga cu gheaţă, fricţiuni
• încălzeşte pacientul în caz de
frisoane
• administrează medicaţia
recomandată de medic:
antitermice, antibiotice
Intervenţiile asistentului medical
Pacient cu hipertermie
Pacientul să fie echilibrat
hidroelecrolitic

• calculează bilanţul ingesta-

excreta pe 24 ore
• serveşte pacientul cu
cantităţi mari de lichide
Intervenţiile asistentului medical
Pacient cu hipertermie
Pacientul să aibă o stare de
bine fizic şi psihic
• schimbă des lenjeria de pat
şi de corp
• menţine igiena
tegumentelor
• pregăteşte psihic pacientul,
înaintea tehnicilor de
recoltare şi examinare
 Hipotermia
Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului
sub limitele normale, cauzată de un dezechilibru între
termogeneza şi termoliza. Este mai puţin nocivă decât
hipertermia.
În copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de
maturitate a mecanismelor de termoreglare; la adult –
de expunerea prelungită la frig, de dereglări
endocrine, de abuzul de sedative şi alcool; la
persoana vârstnică, cauza este încetinirea activităţii
sistemului nervos.
 Hipotermia
Manifestări de dependenţă:
Hipotermie
• valori ale temperaturii corpului sub limita normală: 36º C
Hipotensiune arterială
• scăderea tensiunii arteriale
Cianoza
• coloraţia vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor
Eritem
• roşeaţa feţii, urechilor, mâinilor
Edem generalizat
• tumefierea întregului corp
Durere
• la nivelul regiunii expuse la frig
 Hipotermia
Manifestări de dependenţă:
Oboseală
• stare de epuizare musculară
Tulburări de vorbire
• vorbire lentă
Somnolenţă
• nevoie crescută de somn
Degerături
• leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută
Apatie
• indiferenţă
Parestezii
• senzaţie de amorţire şi furnicături, în regiunea expusă la frig
 Intervenţiile asistentului medical
Pacient cu hipotermie
Pacientul să-şi menţină
temperatura corpului în
limitele fiziologice
• încălzeşte lent, pacientul cu
pături, termofoare
• creşte, treptat, temperatura
mediului ambiant
• recoltarea sângele pentru
cercetarea glicemiei,
hemogramei, hematocritului
• pregăteşte pacientul pentru
ECG
 Intervenţiile asistentului medical
Pacient cu hipotermie
Pacientul să fie echilibrat
hidroelectrolitic

• administrează lichide uşor

călduţe, în cantităţi mici,
la intervale regulate de
timp
• calculează raportul
ingesta-excreta pe 24 ore
 Intervenţiile asistentului medical
Pacient cu hipotermie
Pacientul să-şi păstreze
integritatea tegumentelor

• pune extremităţile
pacientului, în apă călduţă
de 37ºC
• masează extremităţile
• administrează tratamentul
prescris: antibioticele,
corticoizi, analgezice