Participarea Parlamentului și a

Guvernului la procesul decizional

european.
Raporturile între Parlamentul
European și Parlamentele naționale.

Lorin-Ovidiu HAGIMĂ
Instituţiile UE – art. 13 TUE
• Parlamentul European
• Consiliul European
• Consiliul- Guvernul - Preşedinţia
• Comisia Europeană
• Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
• Banca Centrală Europeană
• Curtea de Conturi Foto: Clădirea Europa, Consiliul UE, Bruxelles.

 Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social şi

de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative.
 Funcţia legislativă la nivelul UE –
art. 14 şi art. 16 din TUE

• Parlamentul European, exercită împreună cu Consiliul, funcţiile legislativă şi

bugetară – art. 14 alin.1.
• Consiliul exercită împreună cu Parlamentul, funcţiile legislativă şi bugetară –
art. 16 alin.1.

Foto stânga:
sediul PE din
Bruxelles

Foto dreapta:
sediul PE din
Strasbourg.
Consiliul art. 16 TUE

• Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat
membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să
exercite dreptul de vot.
• Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția cazului în care tratatele dispun
altfel.
• Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel
puțin 55 % din membrii Consiliului, cuprinzând cel puțin cincisprezece dintre aceștia
și reprezentând state membre care întrunesc cel puțin 65 % din populația Uniunii.
• Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puțin patru membri ai Consiliului, în caz
contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată.
 Formațiunile Consiliului – art. 16 TUE
•Consiliul se întrunește în cadrul diferitelor formațiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 236 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene. Sunt 10 formaţiuni.
•Consiliul Afaceri Generale asigură coerența lucrărilor diferitelor formațiuni ale Consiliului. Acesta pregătește reuniunile
Consiliului European și urmărește aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele Consiliului European
și cu Comisia.
•Consiliul Afaceri Externe elaborează acțiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul
European, și asigură coerența acțiunii Uniunii. Consiliul Afaceri Externe este prezidat întotdeauna de Înaltul Reprezentant
pentru afaceri externe și politica de securitate.
•Un comitet al reprezentanților permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului.
COREPER I (altele formațiuni decât COREPER II)şi COREPER II (afaceri generale, afaceri externe, JAI, afaceri economice şi
financiare).
•Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune
a Consiliului este divizată în două părți, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităților fără
caracter legislativ.
•Președinția formațiunilor Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanții statelor membre în
cadrul Consiliului după un sistem de rotație egal, în condițiile stabilite în conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene.
•Peste 150 de Grupuri de lucru (GL) şi comitete specializate care pregătesc lucrările consiliilor. GL sunt prezidate de SM care
deţine președinția, cu anumite excepții unde sunt președinții fixe exercitate de SG al Consiliului, Înaltul reprezentant pentru afaceri
externe şi politica de securitate sau de reprezentanți aleși. Stabilite de tratate, decizii ale Consiliului, decizii inter-guvernamentale
sau de COREPER.
Formațiunile Consiliului în
domeniul JAI
Foto: pupitrul președintelui
Consiliului JAI, la
momentul deţinerii
 Consiliul Miniştrilor de Justiție Preşedinţiei Consiliului UE
de către România.
şi Afaceri Interne sau Consiliul
JAI.
 Prezidat de ministrul de
justiţie/afaceri interne din SM care
deţine Preşedinţia.
 2 reuniuni formale: una la
Bruxelles şi alta la Luxemburg,
alternativ.
 1 reuniune informală de regulă în
SM care deţine Preşedinţia.
 Reuniune de 2 zile: 1 zi dedicată Foto: sală de ședințe
reuniuni ministeriale din
domeniului justiţiei, cealaltă clădirea Europa, Consiliul
dedicată domeniului afacerilor UE

interne, alternativ.
Grupuri de lucru JAI – ian 2021
Justiţie Afaceri Interne
• Working Party on Civil Law Matter (Grupul de lucru în • Strategic Committee on Immigration, Frontiers
probleme de drept civil) – JUSTCIV. and Asylum (SCIFA).
• Working Party on Cooperation in Criminal Matters (Grupul de • Working Party on Integration, Migration and
lucru privind cooperarea în materie penală) – COPEN.
Expulsion.
• Working Party on Substantive Criminal Law (Grupul de lucru
privind dreptul penal substanţial) – DROITPEN. • Visa Working Party.
• Working Party on Data Protection (Grupul de lucru privind • Asylum Working Party.
protecția datelor) – DAPIX.
• Justice and Home Affairs-Foreign Relations Counsellors • Working Party on Frontiers.
(JAIEX) Working Party (Grupul de lucru al consilierilor • Customs Cooperation Working Party.
privind relaţiile externe în domeniul justiţiei şi al afacerilor
interne) -JAI-RELEX , Balcanii de Vest, Parteneriatul Estic, • Working Party on Terrorism.
Consiliul Europei. Co-chair.
• Working Party on Civil Protection (PROCIV).
• Working Party on Fundamental Rights, Citizens’ Rights and
Free Movement of Persons (Grupul de lucru privind drepturile • Law Enforcement Working Party.
fundamentale, drepturile cetăţenilor şi libertatea de mişcare a
persoanelor - FREMP). • Working Party for Schengen Matters.
------------------------------------------------------------------ • Ad Hoc Working Party on JHA Financial
• Coordinating Committee in the area of police and judicial Instruments.
cooperation in criminal matters (Comitetul de coordonare în
aria cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală) – • Working Party on JHA Information Exchange.
CATS . Chair. • Informaţii preluate din nota SG al Consiliului către delegaţii, Lista
grupurilor de lucru ale Consiliului, Bruxelles,
• 19 grupuri de lucru în domeniul JAI https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-5020-2021-INIT
/en/pdf
 Cum votează Consiliul?

• În funcție de problematica discutată, Consiliul UE decide prin:

• majoritate simplă (vot favorabil din partea a 14 state membre).

• majoritate calificată (vot favorabil din partea a 55% dintre statele membre, reprezentând cel puțin 65% din populația UE).

• vot unanim (toate voturile sunt favorabile).

• Consiliul poate vota doar dacă majoritatea membrilor săi sunt prezenți. Un membru al Consiliului poate să acționeze doar în numele
unui alt membru.

• Consiliul poate vota în privința unui act legislativ la 8 săptămâni după ce proiectul de act legislativ a fost trimis parlamentelor
naționale spre examinare. Parlamentele naționale trebuie să decidă dacă proiectul legislativ respectă principiul subsidiarității. Doar în
cazuri speciale de urgență se poate vota mai devreme.

• Informaţii preluate de pesite-ul Consiliului: https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/

Majoritate simplă

• Se întrunește o majoritate simplă dacă cel puțin 14 membri ai Consiliului votează pentru.

• Consiliul adoptă decizii prin majoritate simplă:

 în chestiuni de procedură, cum ar fi adoptarea propriului său regulament de procedură și organizarea secretariatului său general,
adoptarea statutului comitetelor prevăzute de tratate.
 pentru a solicita Comisiei să realizeze studii sau să înainteze propuneri.

• Informaţii preluate de pe site-ul Consiliului: https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/simple-majority/

•
Majoritate calificată
Atunci când Consiliul votează cu privire la o propunere a Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate, se întrunește o majoritate calificată dacă sunt îndeplinite două condiții:
 55% dintre statele membre votează pentru - în practică, aceasta înseamnă 15 din 27
 propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE

• Această procedură este cunoscută și sub denumirea de regula „majorității duble”.

• Minoritatea de blocare: Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin patru membri ai Consiliului care să reprezinte peste 35%
din populația UE.

• Cazuri speciale:

 Atunci când la vot nu participă toți membrii Consiliului, de exemplu datorită unei posibilități de a nu participa (opt-out) în anumite
domenii de politică, o decizie se adoptă dacă 55% dintre membrii Consiliului participanți, reprezentând cel puțin 65% din
populația statelor membre participante, votează pentru.

 Atunci când Consiliul votează cu privire la o propunere care nu a fost prezentată de Comisie sau de Înaltul Reprezentant, se adoptă o
decizie în cazul în care se atinge așa-numita „majoritate calificată consolidată”: cel puțin 72% din membrii Consiliului votează
pentru; aceștia reprezintă cel puțin 65 % din populația UE.

• Abțineri

• O abținere în cadrul votului cu majoritate calificată este calculată ca un vot împotrivă. Abținerea nu este echivalentă cu neparticiparea
la vot. Orice membru se poate abține de la vot în orice moment.

• Informaţii preluate de pe site-ul Consiliului: https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/qualified-majority/c

 Unanimitate
• Consiliul trebuie să voteze în unanimitate într-o serie de chestiuni pe care statele membre le consideră sensibile. De exemplu:
 politica externă și de securitate comună (cu excepția anumitor cazuri clar definite care necesită majoritate calificată, de exemplu
numirea unui reprezentant special)
 cetățenie (acordarea unor drepturi noi cetățenilor UE)
 aderarea la UE
 armonizarea legislației naționale privind impozitarea indirectă
 finanțele UE (resursele proprii, cadrul financiar multianual)
 anumite dispoziții din domeniul justiției și afacerilor interne (procurorul european, dreptul familiei, cooperarea polițienească
operațională etc.)
 armonizarea legislației naționale din domeniul securității sociale și protecției sociale.

• În plus, votul în unanimitate este necesar pentru a permite Consiliului să se îndepărteze de la propunerea Comisiei atunci când
Comisia nu poate fi de acord cu modificările aduse la propunerea sa. Această regulă nu se aplică actelor care trebuie să fie adoptate de
Consiliu la recomandarea Comisiei, de exemplu actele din domeniul coordonării economice.

• În cazul votului în unanimitate, abținerea nu împiedică luarea unei decizii.

• Informaţii preluate de pe site-ul Consiliului: https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/unanimity/

 Cooperarea consolidată
• Art. 20 TUE:

• Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii
pot recurge la instituțiile acesteia și își pot exercita aceste competențe prin aplicarea dispozițiilor corespunzătoare ale tratatelor, în
limitele și în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol, precum și la articolele 326-334 din TFUE.

• Formele de cooperare consolidată urmăresc să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apere interesele acesteia și să consolideze
procesul său de integrare. Acestea sunt deschise în orice moment tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul 328 din TFUE.

• Toți membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre
participante la o formă de cooperare consolidată.

• Actele adoptate în cadrul unei forme de cooperare consolidată sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu
sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.
• Cooperarea consolidată
Procedura este concepută pentru a depăși stagnarea în cazul în care o propunere este blocată de o anumită țară sau de un grup mic de
țări, care nu doresc să ia parte la inițiativă. Aceasta nu permite însă extinderea competențelor dincolo de cele permise prin tratatele
UE. Autorizația de demarare a cooperării consolidate este acordată de Consiliu, la propunerea Comisiei și după obținerea
consimțământului Parlamentului European.

• Informaţii preluate de pe site-ul: https://eur-lex.europa.eu/summary/glossary/enhanced_cooperation.html?locale=ro

Principii de cooperare consolidată (art. 326-327 TFUE):

• Formele de cooperare consolidată respectă tratatele și dreptul Uniunii.

• Acestea nu pot aduce atingere pieței interne și nici coeziunii economice, sociale și teritoriale.

• Formele de cooperare consolidată nu pot să constituie o barieră sau o discriminare în schimburile dintre statele membre ori să
provoace o denaturare a concurenței între acestea.

• Formele de cooperare consolidată trebuie să respecte competențele, drepturile și obligațiile statelor membre neparticipante. Acestea
din urmă nu împiedică punerea lor în aplicare de către statele membre participante.

Forme de cooperare consolidate prevăzute de TFUE în domeniul JAI:

• Art. 82 şi 83 - Cooperarea consolidată în materie penală.

• Art. 86 - Cooperarea consolidată privind crearea unui Parchet european.

• Art. 87 - Cooperarea consolidată în materie poliţienească.

• Informaţii preluate de pe site-ul: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Aai0018

 Actele juridice ale UE – art. 288 TFUE
Pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize.

• Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru.

• Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților
naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

• Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceștia.

• Recomandările și avizele nu sunt obligatorii.

Iniţiativa legislativă la nivelul UE – art.
289 TFUE
Procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul
European și Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la
propunerea Comisiei.
În cazurile specifice prevăzute în tratate, actele legislative se pot adopta la
inițiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la
recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curții de Justiție
sau a Băncii Europene de Investiții.
 Iniţiativa cetăţenească
• La inițiativa a cel puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia
Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetățeni
consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor (art. 11 TUE).

• Nu poate fi exercitată în domeniul politicii externe şi de securitate comună (art. 24 alin. 1 TFUE).

Foto: Sediul Comisiei Europene

din Bruxelles.
Procedura legislativă ordinară

• Procedura legislativă ordinară cunoscută și sub numele de ”procedura de co-decizie” constă în adoptarea în comun de către
Parlamentul European și Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei.

• În cazul în care, în tratate, se face trimitere la procedura legislativă ordinară pentru adoptarea unui act, se aplică procedura de mai jos.
Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului (art. 294 TFUE).
 Prima lectură – art. 294 alin.3-6
• Parlamentul European adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite
Consiliului.
• În cazul în care poziția Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actul
respectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziției Parlamentului
European.
• În cazul în care poziția Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu,
acesta adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Parlamentului European.
• Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus la
adoptarea poziției sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin
Parlamentul European cu privire la poziția sa.
A doua lectură– art. 294 alin.7-9
• În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul European:
 (a) aprobă poziția Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunțat, actul respectiv se consideră adoptat cu formularea care
corespunde poziției Consiliului;
 (b) respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziția Consiliului din prima lectură, actul propus este considerat ca
nefiind adoptat;
 (c) propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, modificări la poziția Consiliului din prima lectură, textul astfel
modificat se transmite Consiliului și Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste modificări.

• În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea modificărilor Parlamentului European, Consiliul,
hotărând cu majoritate calificată:
• (a) aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;
• (b) nu aprobă toate modificările, președintele Consiliului, în consens cu președintele Parlamentului
European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de șase săptămâni.
• Consiliul hotărăște în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz negativ din
partea Comisiei.
 Concilierea– art. 294 alin.10-12
• Comitetul de conciliere, care reunește membrii Consiliului sau reprezentanții lor și
tot atâția membri care reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajunge
la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor
Consiliului sau a reprezentanților acestora și cu majoritatea membrilor care
reprezintă Parlamentul European, în termen de șase săptămâni de la data
convocării, pe baza pozițiilor Parlamentului și ale Consiliului din a doua lectură.
• Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și ia toate inițiativele
necesare pentru promovarea unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și
ale Consiliului.
• În cazul în care, în termen de șase săptămâni de la convocare, comitetul de
conciliere nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este considerat
neadoptat.
A treia lectură– art. 294 alin.13-14
• În cazul în care, în acest termen (cel de 6 săptămâni), comitetul de conciliere
aprobă un proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun
fiecare de un termen de șase săptămâni de la această aprobare, pentru a
adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect, Parlamentul
European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu
majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este considerat neadoptat.
• Termenele de trei luni și șase săptămâni prevăzute la prezentul articol sunt
prelungite cu cel mult o lună și, respectiv, două săptămâni, la inițiativa
Parlamentului European sau a Consiliului.
 Triloguri/Trialoguri
• Modifică şi eficientizează
funcţionarea practică a art. 294.
Consiliu
• Facilitează compromisul.
• 10 max – Preşedinţia rol major.
• Îşi au originea în reuniunile
Comisia informale care precedau comitetul
• 10 max de conciliere

PE (JURI sau LIBE pentru JAI) • Prezente în toate etapele procedurii

legislative ordinare
• 10 max
 Modul de lucru în Consiliu
La fiecare lectură, propunerea trece
prin trei niveluri în cadrul
Consiliului.
Grupul de lucru
• Examinare tehnică
Comitetul Reprezentanților Permanenți
(COREPER I şi II)
• examinare tehnico-politică
• corelare cu PE
• negocieri între SM
• evitare minoritate de blocaj
Formaţiunea Consiliului (Consiliul JAI)
• asumare şi responsabilitate politică.
 Finalul procedurii legislative 1

Propunerea NU este adoptată:

Dacă o propunere legislativă este respinsă în orice etapă a procedurii sau dacă Parlamentul și Consiliul nu pot ajunge la un
compromis, propunerea nu este adoptată, iar procedura se încheie. O nouă procedură poate fi relansată doar printr-o nouă
propunere a Comisiei.

• Informaţii preluate de pe site-ul: https://www.europarl.europa.eu/external/appendix/legislativeprocedure/europarl_ordinarylegislativeprocedure_howitworks_ro.pdf

Finalul procedurii legislative 2
Propunerea este adoptată:

După ce Parlamentul European și Consiliul au aprobat textul final al unei propuneri legislative, acesta este semnat de către
președinții și secretarii generali ai ambelor instituții. După semnare, textele sunt publicate în Jurnalul Oficial și devin oficiale.

 Regulamentele sunt obligatorii în mod direct în întreaga Uniune Europeană începând de la data menționată în Jurnalul
Oficial.

 Directivele prevăd obiectivele finale care trebuie atinse în fiecare stat membru, însă lasă la latitudinea guvernelor naționale
decizia privind modul de adaptare a legislațiilor lor pentru a atinge aceste obiective. Fiecare directivă menționează data până
la care legislațiile naționale trebuie adaptate.

 Deciziile se aplică în cazuri specifice, care implică anumite autorități sau persoane și sunt obligatorii în totalitate.

Resurse legislative: https://eur-lex.europa.eu/homepage.html

• Informaţii preluate de pe site-ul:

https://www.europarl.europa.eu/external/appendix/legislativeprocedure/europarl_ordinarylegislativeprocedure_howitworks_ro.pdf
 Cum lucrează Guvernul?
• Negociază la nivel tehnic în cadrul grupurilor de lucru,
prin ministerele de resort.
• Aprobarea mandatelor se face de către MAE.
• Negociază tehnico-politic prin reprezentantul permanent.
• Se coordonează inter-instituţional.
• Se coordonează şi informează Parlamentul naţional.
• Asumă politic deciziile prin demnitarii de resort (miniştri
sau secretari de stat).
• Coordonarea – MAE.
• Comitetul de Coordonare al Afacerilor Europene
(Hotărârea nr. 34/2017 privind organizarea şi funcţionarea
Sistemului naţional de gestionare a afacerilor europene în
vederea participării României la procesul decizional al
instituţiilor Uniunii Europene )
• Legea nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi
Guvern în domeniul afacerilor europene
Ce fac Guvernele după publicarea actelor
legislative în Jurnalul Oficial?
 Obligaţiile statelor membre:
TFUE - articolul 291 alin.1:

Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare
actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.

Constituţia României: articolul 148 - Integrarea în Uniunea Europeană:

• Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispozițiile contrare din legile interne,
cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2).
• Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene.
• Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la
îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).
• Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca
acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
 Transpunerea 1
Directive cu privire la care o Directive cu privire la care
Acțiuni ex ante adoptării
singură instituţie de resort este mai multe instituţii de resort
actului legislativ european
competentă în integralitate sunt competente

• Odată cu lansarea propunerii de

directivă este utilă elaborarea unui • TC preliminar va cuprinde dispozițiile • Primul pas îl reprezintă identificarea
tabel de concordanță (TC) propunerii de directivă și prevederile aspectelor aflate în competența fiecărei
preliminar. interne precum și eventuale observații. instituţii.
• Scopul acestuia îl reprezintă: • Se stabilește instituția coordonatoare.
identificarea timpurile a actelor • În caz de divergenţe, coordonarea se
normative (la nivel intern) incidente în poate stabili de CCAE sau PM.
materie precum și evaluarea • Se întocmeşte TC preliminar.
(preliminară) a gradului de transpunere
la momentul lansării propunerii
legislative UE. • El poate ajuta delegațiile tehnice în
Stabilirea instituţiei sau a instituţiilor stabilirea limitelor de mandat la
competente. negocieri.
Transpunerea 2
Acțiuni ex post adoptării
actului legislativ european
• Odată publicată directiva în JOUE se va
elabora/modifica/completa, după caz, TC care
va sta la baza notificării măsurilor naționale
de executare (MNE).
• TC va cuprinde, pe lângă corespondența
dintre dispozițiile directivei și dispozițiile din
dreptul intern, orice alte observații,
comentarii, link-uri, referiri la documente
administrative, ghiduri de bune practici,
hotărâri ale ICCJ și CCR care fac dovada
respectării prevederilor din directivă de către
autoritățile statului membru (SM).
• Transpunerea poate fi asigurată atât de acte
normative de puterea legii cât și de acte
administrative.
Directive cu privire la care o
singură instituţie de resort este
competentă în integralitate
• Se întocmeşte TC final.
• Se stabileşte şi se redactează, dacă este cazul,
soluţia ori soluţiile legislative necesare
transpunerii.
• Se începe procedura avizării inter-
instituţionale pentru fiecare act normativ.
Directive cu privire la care
mai multe instituţii de resort
sunt competente
• Dacă nu s-a stabilit în primă fază, se stabilește
instituția coordonatoare. În caz de divergenţe,
coordonarea se poate stabili de CCAE sau
PM.
• Se întocmeşte TC final.
• Se stabileşte soluţia ori soluţiile legislative
necesare transpunerii, prin cooperare inter-
instituţională.
• Soluţiile sunt co-iniţiate şi avizate de mai
multe instituţii din arcul guvernamental.
 Transpunerea 3
• Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică • Hotărârea nr. 561/2009 pentru aprobarea
legislativă pentru elaborarea actelor normative Regulamentului privind procedurile, la
republicată
nivelul Guvernului, pentru elaborarea,
• Art. 31 Motivarea: - armonizarea cu dreptul UE. avizarea şi prezentarea proiectelor de
• Art. 45 - Menţiunea privind transpunerea normelor documente de politici publice, a
comunitare proiectelor de acte normative, precum şi a
(1) În situaţia actelor normative care transpun direct norme altor documente, în vederea
comunitare în dreptul intern, după partea dispozitivă a acestora adoptării/aprobării
se face o menţiune care să cuprindă elementele de identificare a
actului comunitar care a fost preluat, după modelul următor:
"Prezenta/prezentul... (se menţionează tipul actului normativ)
transpune Directiva nr. .../... privind ..., publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr. .../... ."
(2) Dacă printr-un act normativ se transpune doar parţial un act • Anexa nr. 3 stabileşte modelul TC care
comunitar, menţiunea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice
în detaliu textele (secţiuni/articole/paragrafe, după caz)
trebuie să însoţească actul de transpunere.
transpuse.
Notificarea
• România trebuie să asigure notificarea (comunicarea), în format electronic, către Comisia Europeană, a tuturor măsurilor
legislative adoptate pentru transpunerea prevederilor directivelor în vigoare – denumite generic „Măsuri Naţionale de
Executare” (MNE).

• Notificarea reprezintă procesul prin care îi sunt aduse la cunoștință Comisiei Europene măsurile naționale de executare (MNE).

• Instituţia responsabilă de transpunere pregăteşte o listă cu toate actele normative. Acestea, împreună cu TC, sunt comunicate
MAE împreună cu toate monitoarele oficiale în care au fost publicate soluţiile legislative naţionale de transpunere.

• Procedura de notificare se realizează prin Ministerul Afacerilor Externe (MAE).

• MAE transmite lista și monitoarele oficiale, încărcându-le în baza de date a Comisiei primindu-se câte un număr de referință
pentru fiecare act în parte (denumit indicativ). Persoana desemnată din cadrul reprezentanței Permanente a României la UE
(RPRO) va valida informațiile încărcate de centrala MAE în baza de date MNE, moment de la care acestea vor fi vizibile
Comisiei.

• Notificarea poate fi de 2 feluri, respectiv notificare parțială (când actele asigură transpunerea parțială) sau notificare totală
(când actele asigură transpunerea totală). Instituţiile responsabile vor indica întotdeauna în mesajul către MAE tipul acesteia
(parțială sau totală).

• Notificarea trebuie să conţină, actele prin care se efectuează transpunerea şi TC, să fie făcută în termenul prevăzut de actul
european, să fie comunicată oficial de statul român şi să fie completă (sunt aplicabile pe întreg teritoriul statului suveran și
vizează aducerea la îndeplinire a tuturor prevederilor actului european transpus).
 Sancţiuni pentru netranspunerea sau necomunicarea
transpunerii
- infringement -
Articolul 258 TFUE
• În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat
oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor,
aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după
ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta
observațiile.
• În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în
termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de
Justiție a Uniunii Europene.
Articolul 4 TFUE pp.
cooperării loiale
• În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele
membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea
misiunilor care decurg din tratate. Statele membre adoptă
orice măsură generală sau specială pentru asigurarea
îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care
rezultă din actele instituțiilor Uniunii. Statele membre
facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se
abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea
obiectivelor Uniunii.
Articolul 260 TFUE
• În cazul în care sesizează Curtea printr-o acțiune
în temeiul articolului 258, considerând că statul
respectiv nu și-a îndeplinit obligația de a
comunica măsurile de transpunere a unei
directive adoptate în conformitate cu o procedură
legislativă, Comisia poate indica, în cazul în care
consideră necesar, cuantumul sumei forfetare
sau al penalității cu titlu cominatoriu care
urmează a fi plătită de statul respectiv și pe care îl
consideră adecvat situației.
• În cazul în care constată neîndeplinirea obligației,
Curtea poate impune statului membru
respectiv plata unei sume forfetare sau a unei
penalități cu titlu cominatoriu, în limita valorii
indicate de Comisie. Obligația de plată intră în
vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa.
Procedura pre- şi cea contencioasă
COMISIA
• Procedură administrativă
• Sesizarea Curţii de Justiţie este precedată de o procedură
prealabilă iniţiată de Comisie prin care se dă statului
membru vizat posibilitatea de a răspunde motivelor
invocate împotriva sa. Dacă această procedură nu
determină statul membru să îşi îndeplinească obligaţiile,
poate fi introdusă la Curtea de Justiţie o acţiune privind
încălcarea dreptului Uniunii
 Dosar EU pilot
 Etapa 1-Punere în întârziere
 Etapa a 2-a - Aviz motivat
Agentului Guvernamental pentru CJUE.
CJUE
• Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor
• Această acțiune permite Curții de Justiție să controleze respectarea
de către statele membre a obligațiilor care le revin în temeiul
dreptului Uniunii. Această acțiune poate fi introdusă fie de
Comisie - cazul cel mai frecvent întâlnit în practică -, fie de un stat
membru. În cazul în care Curtea de Justiție constată neîndeplinirea
obligațiilor, statul este obligat să pună imediat capăt acestei situații.
• Dacă, în urma unei noi sesizări din partea Comisiei, Curtea de
Justiție constată că statul membru în cauză nu s-a conformat
hotărârii sale, aceasta îi poate impune plata unei sume forfetare
și/sau a unor penalități cu titlu cominatoriu. Cu toate acestea, în
cazul în care nu sunt comunicate Comisiei măsurile de
transpunere a unei directive, poate fi aplicată de Curte statului
membru vizat, la propunerea Comisiei, o sancțiune pecuniară
chiar de la prima hotărâre de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor.
• Informații preluate de pe siteul:
https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/
 Cât costă?
• COM şi-a modificat practica în materia sancțiunilor pecuniare pe care le propune CJUE în ceea ce privește necomunicările.

• Astfel, COM va solicita CJUE să aplice atât penalități cu titlu cominatoriu, cât şi o sumă forfetară.

(Până în 2017, practica a constituit-o solicitarea de către COM a aplicării numai a penalităţilor în cazul necomunicărilor).

• Plata penalităţilor cu titlu cominatoriu sancţionează comportamentul statului în perioada cuprinsă între pronunțarea unei hotărâri de
condamnare şi data la care acesta se conformează, în timp ce suma forfetară sancționează comportamentul statului în perioada de dinaintea
pronunţării unei hotărâri de condamnare.

• În consecinţă, în cazul în care statul vizat se conformează după momentul sesizării CJUE, acest fapt nu va mai fi suficient pentru a interveni
desistarea COM, statul vizat riscând să fie obligat la plata unei sume forfetare.

• Potrivit comunicării COM [C(2016)5091], pentru România suma forfetară minimă este de 1 849 000 EUR.  
 Jurisprudenţă CJUE 1
Cauza C-543/17, Comisia c. Belgiei:

• Comisia c. Belgiei este prima procedură de infringement în care CJUE a condamnat un stat membru la sancțiuni pecuniare (cominatorii) pentru
transpunerea (parțială) cu întârziere a unei directive.

• Element de noutate în hotărâre, care trebuie semnalat:

 Astfel, în considerentul 59 din hotărârea pronunțată în cauza respectivă este statuată obligația statelor membre de a transmite informații
suficient de clare și precise privind normele naționale de transpunere, indicând pentru fiecare dispoziție dintr-o directivă, norma națională
de transpunere. În același paragraf, Curtea a decis că, odată intervenită comunicarea respectivă, însoțită de prezentarea unui tabel de
corespondență, dacă este cazul, revine Comisiei sarcina de a stabili, cu scopul de a solicita aplicarea în privința statului membru în cauză a unei
sancțiuni pecuniare (...), că anumite măsuri de transpunere lipsesc în mod evident sau nu acoperă întreg teritoriul național al statului în cauză (...).

• Obligația de notificare a statelor membre nu poate fi considerată îndeplinită prin simpla încărcare în baza de date MNE a actelor naționale de transpunere, ci
acestea trebuie să indice exact, printr-un document, care sunt prevederile din legislația comunicată care asigură transpunerea efectivă și numai ulterior COM
va putea face evaluarea.

• Ca efect al pronunțării CJUE, obligația respectivă se extinde la toate directivele, indiferent că acestea prevăd sau nu acest lucru.
 Jurisprudenţă CJUE 2
C-549/18, Comisia/România și C-550/18, Comisia/Irlanda:

 Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a
Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73).

 Directiva 2015/849 urmărește să prevină utilizarea sistemului financiar al Uniunii Europene în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Statele
membre trebuiau să transpună această directivă în dreptul lor național până la 26 iunie 2016 și să informeze Comisia Europeană cu privire la măsurile
adoptate în această privință.

 La 27 august 2018, Comisia a sesizat Curtea cu două acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, considerând că România, pe de o parte, și Irlanda, pe
de altă parte, nu au transpus în mod complet Directiva 2015/849 în termenul stabilit în avizele motivate respective, și, nici nu au comunicat măsurile
naționale de transpunere corespunzătoare. În plus, Comisia a solicitat, în temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE2, obligarea României și a Irlandei,
pe de o parte, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice, începând de la pronunțarea hotărârii, pentru neîndeplinirea obligației de a comunica
măsurile de transpunere a aceleiași directive și, pe de altă parte, la plata unei sume forfetare.

 Curtea a obligat România și Irlanda la plata către Comisie a unei sume forfetare în cuantum de 3 000 000 de euro și respectiv de 2 000 000 de euro.

Informații preluate de pe site-ul: https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2020-07/cp200092ro.pdf

Resurse web hotărâri CJUE: https://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/en/

Preşedinţia României la Consiliul UE
1 ianuarie-30 iunie 2019 în domeniul justiţiei
Etape Rezultate
Trio: România-Finlanda –Croaţia.
• Număr total de dosare legislative și nelegislative: 23
România preia de la Austria.
• Număr dosare legislative/nelegislative finalizate: 10/8
• Planificare (stabilire obiective, program, urmărirea stadiului
dosarelor, identificare resurse umane, buget, stabilire
• Număr dosare aflate în trialog: 2
evenimente) • Număr dosare aflate în negociere la nivelul Consiliului:
• Organizare (pregătirea evenimentelor, formare profesională,
3
detaşare personal) • Număr de grupuri de lucru gestionate de MJ: 7
• Exercitare • Număr reuniuni grupuri de lucru organizate: aprox. 150
 Rol central de coordonare: MAE cu sprijinul • Număr evenimente care au fost organizate de MJ în
ministerelor de linie
RO: 9
 Reprezentanța României pe lângă uniunea Europeană
• Cel mai amplu eveniment: Reuniunea informală a
 Ministerele de linie
miniștrilor de justiție din statele membre ale UE
(Consiliul Justiție și Afaceri Interne informal
Mai multe informații – JAI)-
pot fi găsite la adresa: 8
http://www.just.ro/realizarile-presedintiei-romaniei-la-consiliul-uniunii-europene-in-domeniul-justitie
i/ februarie 2019, care a reunit 144 participanți