Limbajul și gândirea

Studiu individual
Zubic ion grupa 11Is
Ce este limbajul?
= sistem de semne organizate după reguli în vederea encodării, stocării
și transmiterii de informații
Structura limbajului

Unități propoziționale

Înțelehere
Cuvinte, sufixe și prefixe

Foneme
 Dezvoltarea limbajului
1. Influența mediului
- Comportament dobândit prin:
a. Învățare observațională (modelare)
b. Condiționare

2. Influența genelor (Chomsky)

- receptori specifici pentru sunete
- structuri corticale specializate generare și înțelegere
- memorie cu diferite nivele de encodare

3. Perspectiva interacționistă (Nelson)

- creștere fizică
- dezvoltare intelectuală
- varietatea experiențelor lingvistice
! Este nevoie de concordanța dintre pregătirea biologică (readiness) și
oferta din mediu
Etape în dezvoltarea limbajului
 1 an
- recunoașterea fonemelor
- Lalația

 1-2 ani
- cuvinte izolate – membri familiei, animale, obiecte de îmbrăcăminte,
vehicule, jucării
- vobirea telegrafică - „acolo pisica”, „eu cartea”

 21/2-5 ani
- dezvoltarea propozițiilor simple și complexe
- înțelegerea prepozițiilor
- înțelegerea diferențelor prezent/trecut/viitor
 Gândirea
= mecanism care susține structurile cognitive și operarea cu informație

 Gândirea abstractă

1. Reprezentările propoziționale = reprezentări mentale organizate

ierahic
Concept (noțiune) = reprezentare mentală a unei clase de obiecte
(caracteristici necesare și suficiente)
Prototip = exemplar tipic al unei categorii
FRUCT -
dulce

PARĂ – alungită,
MĂR – rotund
mai mare la bază

IONATAN – GOLDEN – PERGAMUTĂ CARPICA –

roșu galben-verzui - verde galben-ruginiu
II. Gândirea imagistică

Imaginea mentală = reprezentare

cognitivă care conține informații
despre forma și configurația
spațială a unor obiecte

Operarea cu imaginile mentale:

- Rotirea

- Orientarea în spațiu
 Rezolvarea de probleme
1. Kohler (perspectiva gestaltistă)
- Rezolvarea de probleme se produce prin restructurare și insight
(reacția aha)

2. Newell & Simon (perspectiva cognitivă)

Problema = discrepanță percepută între o stare inițială și o stare finală

Spațiul problemei:
- Starea inițială
- Operatori
- Starea finală (scop)
Strategii de rezolvare a problemelor
 Algoritmi
 Euristici
Limbajul şi comunicarea
 Limbajul = sistem de semne şi simboluri specializat în vederea
transmiterii gândurilor şi emoţiilor

Relaţia comunicare-limbaj:
 Comunicarea – funcţie a limbajului

Definiţia comunicării:
 Comunicarea = un proces de transmitere a semnificaţiilor între un
emiţător şi receptor

În comunicare pot exista:

- un emiţător şi un receptor
- un emiţător şi mai mulţi receptori
- mai mulţi emiţători şi un receptor/mai mulţi receptori
Tipuri de comunicare
Comunicarea poate fi:

- Verbală

- Non-verbală (reprezintă aproximativ 60-70% din totalul

informaţiilor transmise pe parcursul comunicării)
- mimică
- gesturi
- postura corporală (body language)

Atenţie! Interpretarea semnalelor non-verbale este

dependentă de context şi este sensibilă la specificul
cultural.
Diferenţe de gen în comunicare
 Femeile detectează cu mai multă uşurinţă semnalele
transmise prin comunicarea non-verbală

 Femeile adresează mai frecvent întrebări şi reuşesc să

obţină mai multe informaţii de la ceilalţi

 Bărbaţii întrerup mai des o conversaţie, vorbesc mai

repede şi reflectă în general o tendinţă de a domina
conversaţia
Emiterea mesajului
Emiterea mesajului şi eficienţa comunicării depind
de:

- Scopul emiterii mesajului

- Persoana/persoanele cărora ne adresăm (genul, statutul)

- Modalitatea de transmitere a mesajului (canalul de

comunicare utilizat)

- Identificarea momentului oportun pentru transmiterea

mesajului
Receptarea mesajului
 Stabilirea contactului vizual

 Încurajararea comunicării prin utilizarea unor răspunsuri minimale

(“da”, “într-adevăr”, “înţeleg”)

 Focalizarea pe ceea ce ni se spune, nu pe propriile noastre

probleme

Ex:
Toată ziua mi-a mers prost. Sunt la capătul răbdării.
Cunosc senzaţia. Şi eu am avut o zi proastă. Stai numai să-ţi
povestesc.
alternativa
...
 Receptarea mesajului (continuare)
 Evitarea tendinţei de a oferi sfaturi (atunci când nu ne-au fost cerute)
Ex:
Mi-a promis că o să vină la timp, dar m-a lăsat să-l aştept în ploaie 15
minute.
În locul tău nici nu m-aş mai deranja să merg la următoarea întâlnire.
Ce fel de prieten este?!
alternativa
...

 Evitarea tendinţei de emite interpretări asupra mesajului înaintea

receptării complete a acestuia
Ex:
Ceilalţi colegi nu vor să vorbească cu mine.
Prostii. Cred că e doar în imaginaţia ta.
alternativa
...
 Înţelegerea emoţiilor pe care le trăieşte cealaltă persoană

Ex:
Am avut mult de lucru în ultima vreme și ca să fie lucrurile și
mai neplăcute am impresia că șeful meu e nemulțumit de mine.
Lasă nu te mai stresa, că nu merită.
alternativă
...

 Adresarea întrebărilor
- Întrebări închise
- Întrebări deschise

 Evitarea întreruperii interlocutorului

 Tipuri de comunicare
 Asertivă – stil de comunicare adaptativ
 Pasivă
stiluri de comunicare dezadaptative
 Agresivă

Limbajul responsabilităţii: comunicare „eu” vs. comunicare „tu”

Ex.:
Eşti neserios şi eu m-am cam săturat.
alternativă
Mă deranjează faptul că întârzii. Dacă nu poţi să ajungi la timp, te rog să mă
anunţi ca să nu mai stau să te aştept.

 criticăm comportamentul, nu persoana

 oferim o alternativă comportamentului indezirabil
 forma enunţului – emoţia - comportamentul dezirabil - consecinţa