Tema 2.

Abordarea sistemică a comunicării

Dr., conf.univ. Lungu Viorelia
• Cuprins:
• 1. Tipuri de comunicare
• 2. Comunicare orală
• 3. Comunicare scrisă
• 4. Comunicare nonverbală
• 1. Tipuri de comunicare
• Din punctul de vedere al transmiterii mesajului, comunicarea poate fi:
• directă: atunci când partenerii de comunicare se află față în față, într-
un context situațional comun
• mediată: când, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte
mijloace de transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul, rețelele
electronice)
• Din punctul de vedere al relației dintre emițător și receptor, se poate
vorbi despre:
• comunicare bilaterală: când într-o anumită situație de comunicare
receptorul poate deveni la rândul său emițător(dialog cotidian, emisiuni
interactive la radio sau la televiziune)
• comunicare unilaterală: în cazul în care receptorul nu poate deveni, la
rândul său, emițător, mesajul transmițându-se într-un singur sens(de
exemplu, dinspre ecran sau dinspre scenă spre spectatori).
 Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
—1. Verbal
—2. Paraverbal
—3. Nonverbal

Comunicarea verbală se realizează oral sau în scris, prin intermediul

unei limbi cunoscute de către toți participanții la actul comunicarii.
Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul gesturilor, al
mimicii sau chiar al unui sistem special creat, cum ar fi limbajul
surdo-muților.
Comunicarea paraverbală se realizează prin intermediul aspectelor
legate de voce(modulație, ritm, volum) sau prin pauzele în vorbire.
În comunicarea orală , elementele verbale sunt însoțite de elemente
de comunicare nonverbală și paraverbală.
• A.Comunicarea verbala
• Arta comunicarii verbale se insuseste in mare masura
prin studiu sistematic, iar nu spontan sau prin imitatie.
• Canalul de transmitere al comunicarii verbale sta in
stransa legatura cu auzul si vazul, motiv pentru care
prezinta numeroase obstacole.
• Mesajele comunicarii prin cuvinte trebuie sa aiba un
grad de redundanta destul de ridicat pentru a fi
receptionate.
•Componente ale comunicarii verbale:
• CE SPUI – continutul mesajului, notiuni: 7%
• CUM SPUI – tonalitate, nuantari, pauze, intonatii: 38%
• CUM SE VEDE – pozitia corpului, contact vizual,
miscare, gesturi: 55%.
• Ray Bindwhistell este de parere ca din totalul timpului
consacrat comunicarii verbale:
• 53% este ascultare
• 17% este citire
• 16% este vorbire
• 14% este scriere
• Volumul vocii influenteaza puterea de intelegere a
interlocutorului si faciliteaza o comunicare eficienta.
• Dictia si accentul se refera la articularea si enuntarea
sunetelor.
• Viteza influenteaza modul in care este perceput mesajul.
• Folosirea pauzei influenteaza interesul si prezenta
interlocutorului.
• Timbrul vocii influenteaza modul in care este receptinat
mesajul si tradeaza sentimentele si emotiile emitatorului.
 • Performanta in vorbire a unui emitent depinde de:
• stabilirea unor obiective specifice masurabile si usor de
atins intr-un timp scurt
• cunoasterea interlocutorului
• alegerea unui context favorabil
• planificarea vorbirii (nu insa si compunerea in detaliu a
mesajelor)
• manifestarea unei atitudini potrivite pentru
comunicarea directa
• folosirea unui raport just intre informatia si redundanta
mesajului
• receptarea activa a retroactiunii interlocutorului
• adaptarea continua la situatia de comunicare.
• Contactul vizual intre vorbitor si ascultator este o
conditie necesara pentru reusita comunicarii orale.
 •H.P. Grice considera ca vom fi apreciati ca buni
comunicatori daca:
• 1. oferim exact informatia pe care o cere interlocutorul
(mesajul este centrat pe auditoriu)
• sustinem cu sinceritate propozitiile care pot fi probate
• suntem relevanti
• formulam mesaje clare, exacte, scurte si consecvente.
• Relevanta presupune adecvarea mesajului la scopul
comunicarii:
• eficacitate: multa informatie intr-o perioada scurta de
timp
• acuratete: informatiile sunt bine intelese de ascultator
• consecventa: legatura logica a informatiilor.
• Exista mai multe tipuri de comunicare nonverbala:
• Comunicarea nonverbala denumita senzoriala,
deoarece se bazeaza pe ceea ce receptionam prin
intermediul simturilor vazului, auzului, mirosului, tactil
si gustativ.
• Comunicarea nonverbala estetica (pictura, muzica,
dans, imagine etc.), care are loc prin intermediul
diferitelor forme de exprimare artistica si comunica
diferite emotii artistice.
• Comunicarea nonverbala bazata pe
folosirea insemnelor (steaguri, insigne, uniforme etc.)
si a simbolurilor specificeca, de exemplu, cele legate
de religie (cruce, altar, icoane etc.) sau statutul social
(gradele de ofiteri, decoratiile, titulatura etc.)
• Privirea
• Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre
de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar a privi sau a nu
privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii
recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii
cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate
insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica
amenintare. In general, o privire insistenta si continua deranjeaza.
• Realizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de
prietenie. Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti
ceva; in jos, tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor
emotii. Privirea intr-o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa
de interes, raceala. Evitarea privirii inseamna ascunderea
sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie.
• Pupilele dilatate indica emotii puternice: pupilele se largesc, in
general, la vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de
sinceritate; pupilele se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii,
neplacerii. Clipirea frecventa denota anxietate.
•Limbajul lucrurilor si al culorilor
•Oamenii comunica si prin modul in care aranjeaza
lucrurile din jurul lor. De exemplu, managerul trebuie sa
acorde importanta pozitiei, marimii si aranjarii
birourilor. Ele spun multe despre modul de abordare a
afacerilor si despre managerii care le conduc:
• comunicare directa, deschisa, o relatie de prietenie si
incredere impune aranjarea scaunelor fata in fata;
• la o comunicare formala, intre interlocutori poate fi
interpusa o masa;
• asezarea laterala fata de interlocutor inseamna ca
interactiunea nu a fost dorita de persoana respectiva.
 • Cultura organizationala se exprima cu ajutorul limbajului lucrurilor
prin:

• a) obiecte de decor folosite

• b) tablouri expuse pe pereti
• c) obiectele de pe masa
• d) siglele folosite
• e) designul si decorarea coridoarelor, anexelor a salii de sedinte sau de
consiliu
• f) modul de iluminare (iluminarea scazuta nu indeamna la comunicare si
munca; iluminarea prea puternica poate genera agitatie)
• g) culoarea – de exemplu, gandirea creatoare are loc in mod optim intr-o
camera cu mult rosu, cea de perfectare a ideilor intr-o camera cu mult
verde; culorile stralucitoare sunt alese de oamenii de actiune,
comunicativi, extrovertiti, iar cele pale, de timizi, introvertiti.
• Culoarea afecteaza comunicarea si sub alt aspect: culorile calde (galben,
portocaliu, rosu) stimuleaza comunicarea, in timp ce culorile reci
(albastru, verde, gri) inhiba comunicarea; monotonia, precum si
varietatea excesiva de culoare, inhiba si ii distrag pe comunicatori.
• Ascultarea activă
• Ascultarea activă poate avea următoarele funcţii :

• Receptarea corectă a conţinutului verbal al mesajului;

• Recunoaşterea barierelor potenţiale şi existente;
• „Ascultarea” (receptarea nonverbală) sentimentelor şi a mizei
emoţionale;
• Încurajarea verbală şi nonverbală;
• Verificarea înţelesului dat de interlocutori situaţiei şi mesajului;
• Reflectarea punctului de vedere al interlocutorului, în cooperare cu
acesta.
• Mulțumesc pentru atenție !