Prof.univ.dr.

Olimpia Ban
Obiective:
CUM SE DEFINEŞTE MARKETINGUL TURISTIC;
FUNCŢIILE MARKETINGULUI TURISTIC;

CARE SUNT IMPLICAŢIILE CARACTERISTICILOR

SERVICIILOR PENTRU MARKETINGUL TURISTIC;

ELEMENTELE PARTICULARE ALE

MARKETINGULUI TURISTIC.
2.1 Apariţia marketingului turistic
Premisa apariţiei marketingului turistic este dezvoltarea extraordinară a
activităţii turistice după anul 1950, în cele mai multe regiuni ale lumii. În
mod firesc, şi aici practica a precedat teoria, întreprinderile din turism
desfăşurând activităţi de marketing fără să le numească aşa. Numim aici
studii de piaţă, analiza comportamentului de consum, studiul motivaţiilor
etc.
Primele încercări de teoretizare în domeniul marketingului turistic se
înregistrază în Spania (o ţară cu tradiţie şi activitate turistică intensă)
prin lucrarea :
Marketing y Turismo, G. Schellenberg, Instituto de Estudios Turisticos, Madrid,
1965 şi în Elveţia

Marketing et tourisme, J. Krippendorf, Herbert Lang-Bern &Peter Lang-

Francfort/M, 1971.
Definirea marketingului turistic:
 Krippendorf spune: „orientarea sistematică şi coordonată a politicii
întreprinderii turistice şi a întregii politici turistice de stat şi private pe
plan local, regional, naţional şi internaţional pentru satisfacerea
optimală a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori şi
opţinerea unui anumit profit”.

 Tot un autor elveţian, spune că marketingul turistic reprezintă:

„procesul de căutare şi obţinere a pieţei optime în funcţie de nevoile
recunoscute sau efective, în interesul maxim al întreprinderii şi
consumatorului”.

 În România, prima carte de marketing turistic este Marketingul în

turism, Eugeniu Nicolescu, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975.
2.2. Funcţiile marketingului turistic
1. Funcţia de investigare a pieţei şi a necesităţilor de consum turistic,
este considerată funcţia de bază, premisă a celorlate funcţii de marketing.
Scopul acestei funcţii este obţinerea de informaţii cu privire la: piaţa turistică
actuală şi potenţială, cu privire la ansamblul nevoilor de consum turistic,
la comportamentul consumatorului de turism etc.

Piaţa actuală este formată din consumatorii actuali, efectivi ai produsului turistic.
Piaţa potenţială este formată din consumatorii potenţiali, cei care ar putea
consuma în anumite circumstanţe produsul turistic.
Ei sunt numiţi consumatori relativi, şi pot fi:
- persoane care au consumat în trecut produse turistice dar nu o mai fac din
cauza unei experienţe negative, din cauza preţurilor ridicate, din cauza
lipsei de timp;
- persoane care nu au gustul de a călători;
- persoane care consumă produse turistice ale concurenţilor.
2. Funcţia de conectare a întreprinderii la mediul economico-
social, asigurarea concordanţei între nevoi şi oferta turistică.

Scopul acestei funcţii este de a utiliza şi valorifica cât mai bine resursele
de care dispune întreprinderea (resurse naturale, materiale, umane şi
financiare).
Conectare dintre întreprinderea turistică şi piaţă se asigură prin
adaptarea permanentă a ofertei turistice, a canalelor de distribuţie, a
căilor de promovare etc.

Exemple de produse turistice noi: Hound și Dubai

https://www.revfine.com/tourism-trends/
Incredible India-eco-turism

 Snorkeling
 3. Satisfacerea superioară a nevoilor de consum turistic.

 Satisfacerea consumatorilor este urmărită atât prin oferta de produse,

cât şi prin modul de distribuire, promovare, comercializare. Se
impune evaluarea gradului de satisfacţie al consumatorilor. Cum ?
Sindromul depresiv post-vacanță!

 4. Maximizarea eficienţei economice, a profitului.

 Marketingul este o cale prin care întreprinderile turistice îşi pot
concentra şi utiliza mai bine resursele pentru satisfacerea nevoilor
consumatorilor şi astfel îşi maximizează profiturile.
2.3. Caracteristicile serviciilor turistice şi implicaţiile pentru
marketing
Caracteristicile fundamentale ale serviciilor de care
trebuie să ţină cont specialistul de marketing al
serviciilor sunt: intangibilitatea, inseparabilitatea,
variabilitatea, perisabilitatea şi lipsa proprietăţii.

1. Intangibilitatea
Intangibilitatea are câteva implicaţii importante
pentru marketingul serviciilor. Absenţa
elementelor tangibile ale unui serviciu îl face pe
consumator să perceapă un risc atunci când are de
ales între mai multe servicii.
Elemente tangibile, preţul, comunicaţiile,
personalul- tangibilizare
Jean Paul Flipo oferă ca elemente de „materializare” a
serviciilor următoarele: ambianţa, elementele
materiale necesare realizării prestaţiei,
elementele materiale care disting personalul
aflat în contact. În afară de acestea, se mai
recomandă: preţul şi comunicaţiile Flipo,

J.P., Marketing des Services: un mix d'intangible et de

tangible, Revue Francaise du Marketing, no.121/1989,
p.29
Căi de tangibilizare:
Parcarea unor maşini de lux în faţa unui hotel
transmite un mesaj;
Afişarea unei diplome obţinute de şeful bucătar la un
concurs culinar;
Asigurări de întârzieri/anulări/accidentări
2. Inseparabilitatea

Se referă la faptul că, în timp ce bunurile sunt în general

mai întâi produse apoi oferite spre vânzare şi în final
vândute şi consumate inseparabilitatea serviciilor
modifică acest proces.
Serviciile sunt în general vândute întâi apoi produse şi
consumate simultan. În timp ce metoda de producţie a
bunurilor este de obicei de mică importanţă pentru
consumatori, în cazul servicilor procesul de producţie
devine un element critic de apreciere a consumatorilor.
Inseparabilitatea prestatorului de consumator implică
educarea consumatorului- ca parte a ofertei.

ex. Un restaurant care este celebru pentru clientela sa

selectă este obligat să impună cerinţe clientelei sale
(ţinuta obligatorie). Clienții învață să facă check-in la
transport aerian, la cazare, să folsească aplicații etc.
3. Eterogenitatea

Particularizare;

Standardizare;
 Standardizarea serviciilor hoteliere
Clasificarea pe stele, flori, diamante, căluți de mare, steaguri...(cazare, restaurante, plaje, locuri
de privit panorama)

De la scopul inițial de a informa călătorii cu privire la facilitățile de bază care sunt așteptate,
obiectivele ratingului hotelurilor s-au extins spre experiența hotelieră în ansamblu. În
prezent, termenii „ierarhizare”, „evaluare” și „clasificare” sunt utilizați pentru a face referire
în general la același concept, adică a clasifica hotelurile.

Există o mare varietate de scheme de rating utilizate de diferite organizații din întreaga lume.
Mulți au un sistem care implică stele, cu un număr mai mare de stele indicând un lux mai
mare. Forbes Travel Guide, fost Mobil Travel Guide, și-a lansat sistemul de rating cu stele în
1958. Există 1-5 stele, 1-5S stele, 7 stele doar pentru Burj Al Arab.
Asociația Americană de Automobile și organismele lor afiliate folosesc diamante în loc de stele
pentru a exprima nivelurile de evaluare a hotelurilor și restaurantelor.

Cele mai comune sisteme de clasificare includ clasificarea cu litere, de la „A” la „F”, cum ar fi
hoteluri și moteluri. Sistemele care utilizează termeni precum Deluxe/Lux, First
Class/Superior, Tourist Class/Standard și Budget Class/Economy sunt mai larg acceptate ca
tipuri de hotel, mai degrabă decât standard hotelier.
4. Perisabilitatea

Rezervări;

Fexibilitatea tarifelor;
5. Lipsa proprietăţii

Inovare.