Promovarea destinatiilor turistice din Romania

1
 CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................................- 3 -

CAPITOLUL I.POLITICA DE PROMOVARE ÎN TURISM

1.1. Promovarea în firmele de turism: concept ţi particularităţi........................-12 -

1.2. Formele promovării turistice.......................................................................-13 -
1.2.1. Publicitatea..............................................................................................- 13 -
1.2.2. Promovarea vânzărilor............................................................................- 14 -
1.2.3. Relaţiile publice......................................................................................- 14 -
1.2.4. Vânzarea personală.................................................................................- 15 -
1.3. Mijloace de realizare a promovării ofertei turistice...................................- 15 -
1.3.1. Mijloacele publicitare..............................................................................-15 -
1.3.1.1. Publicitatea prin mass-media...............................................................- 16 -
1.3.1.2. Publicitatea directă...............................................................................- 18 -
1.3.1.3. Publicitatea exterioară..........................................................................- 19 -
1.3.1.4. Publicitatea gratuită..............................................................................- 19 -
1.3.2. Mijloace de promovare a vânzărilor.......................................................- 19 -
1.3.3. Mijloace folosite de relaţiile publice.......................................................- 20 -
1.4. Utilizarea politicilor de preţ în promovarea ofertei turistice......................- 21 -

CAPITOLUL II PROMOVAREA DESTINAŢIEI TURISTICE DIN ROMÂNIA

1.1 Promovarea destinației turistice Marea Neagra

1.2 Promovarea destinației turistice Delta Dunarii

1.3 Promovarea destinației turistice Munti Bucegi

CONCLUZII.....................................................................................................- 25 -

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................- 26 -

2
 ARGUMENT

Activitatea turistică se numără printre fenomenele care s-au impus în epoca

contemporană, dezvoltarea sa constituind o trăsătură caracteristică încă din secolul
trecut.
Industria turistică înseamnă, într-o descriere succintă, satisfacerea nevoilor ţi
cerinţelor turiştilor prin servicii şi bunuri materiale, manifestate la locul de vacanţă ţi
până la acesta, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării
patrimoniului natural ţi antropic.
Judeţul Arges dispune de un vast şi valoros patrimoniu natural ceea ce înscrie
turismul nemţean în circuitul turistic naţional şi internaţional.
Valorificarea patrimoniului turistic al zonei se realizează prin îmbinarea
elementelor naturale de atracţie cu oferta locală de agrement, cazare ţi alimentaţie
publică.
Prezenta lucrare”Modalitati de promovare componente ale mixului
promotional” este structurată pe trei capitole.
Primele două analizând conceptele teoretice în legătură cu preţurile practicate
în industria turistică, aspecte legate de promovarea serviciilor şi produselor turistice.
Au fost analizate influenţele care stau la baza conturării unei politici de preţ în
firmele de turism, tipuri de strategii de preţ şi rolul preţului în managementul firmei.
Capitolul al doilea se concentrează asupra formelor si mijloacelor de
promovare care sunt sau pot fi utilizate în domeniul turistic.
A treia parte a lucrării prezinta situaţia actuală a firmei S.C. „Grand Hotel
Ceahlău” S.A. cu evoluţia principalilor indicatori economici pe parcursul ultimilor
patru ani, metodele folosite în stabilirea preţurilor şi tarifelor practicate.
In finalul lucrării am propus un program de promovare prin intermediul
participării la Târgul Naţional de Turism care s-a desfăţurat în perioada 7-10 aprilie
2006 în cadrul complexului expoziţional ROMEXPO.

3
 CAPITOLUL I

POLITICA DE PROMOVARE ÎN TURISM

2.1. Promovarea în firmele de turism: concept şi particularităţi

Promovarea este o componentă principală a întregii activităţi de marketing,

strâns legată de celelalte elemente ale mixului de marketing, pe care le influenţează
şi de care, la rândul ei, este condiţionată.
Activitatea de promovare, în accepţiunea de marketing, reprezintă transmiterea
pe diferite canale, de către firmă turistică, de mesaje menite să-l influenţeze pe
consumator asupra produsului turistic şi să-i dezvolte o atitudine pozitivă faţă de
ofertă.
Elementul decisiv, care imprimă activităţii de promovare în turism un
specific, constă în faptul că oferta turistică şi produsul turistic sunt legate de un
anume amplasament în spaţiu, ele neputând fi deplasate în preajma consumatorilor.
Produsul turistic nu poate fi, astfel, vizionat, eventual verificat înainte de a fi
cumpărat, aşa cum stau lucrurile în cazul celorlalte produse. Din această cauză,
activitatea de promovare turistică trebuie să urmărească crearea unor imagini pe
deplin veridice, să furnizeze o descriere clară şi exactă a produsului oferit, a preţului
său, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile şi datele de sejur. Ea trebuie să fie
convingătoare şi atrăgătoare, să determine clientela turistică să ia decizii de
cumpărare. În aceste condiţii, instrumentele promovării produsului turistic se cer
diversificate, iar calitatea mesajelor, mult îmbunătăţită. În principiu, promovarea
turistică trebuie realizată în aşa fel încât să inspire şi să obţină încrederea publicului
consumator.

4
 O altă trăsătură specifică a turismului, de care trebuie ţinut seama în definirea
strategiei de promovare, este legată de piaţa turistică. Piaţa turistică, mult mai
eterogenă în ceea ce priveşte motivaţia de cumpărare, face că în promovarea
turismului accentul să se pună pe vânzarea personală. Aceasta se explică prin faptul
că decizia petrecerii concediului este una din deciziile dificile ale omului modern,
ale familiei, fiind practic, ireversibilă. Ca urmare şi argumentele necesare
convingerii viitorului turist vor trebui să fie cât mai pertinente şi cât mai diferenţiate
pentru diferitele segmente de clienţi.
În cazul turismului, între politica promoţională şi cea de distribuţie există o
relaţie foarte strânsă, deoarece este foarte importantă, hotărâtoare chiar, promovarea
la locul vânzării, distribuitorii ofertei pe piaţă trebuie să urmărească o politică
promoţională adecvată. Ca urmare, în numeroase cazuri, distribuţia reprezintă, ea
însăşi, o componentă importantă a mixului promoţional.
Datorită specificităţii produsului turistic, funcţia de distribuţie, în
general, nu este întreprinsă de furnizorul de prestaţii turistice, ci de firme
specializate, care acoperă mai bine piaţa turistică şi asigură avantaje atât
prestatorilor de servicii turistice cât şi potenţialilor turişti: în afară de distanţa mare
care separă unităţile prestatoare de servicii de clientela turistică, atât în cadrul pieţei
interne, cât şi în cadrul celei internaţionale, în turism, mai mult ca în alte domenii,
intermediarii de vânzare au posibilitatea de a grupa serviciile numeroşilor furnizori
într-o combinaţie care să prezinte interes pentru clienţii potenţiali, stabilindu-se,
astfel, o corespondenţă între segmentele ofertei şi cele ale cererii. Acest fapt permite
turiştilor potenţiali să aleagă între diferitele variante de sezon turistic şi îi ajută să
cumpere, într-un mod care corespunde în mare măsură cu necesităţile şi motivaţiile
lor. Mai mult, cei interesaţi au posibilitatea să se informeze oricând de la locul lor de
reşedinţă, să se consulte cu familia, rudele şi prietenii, înainte de a cumpăra produsul
turistic al unei staţiuni sau zone.
În aceste condiţii, este esenţial că efectele unei campanii promoţionale să se
producă în locul şi la timpul pentru care a fost proiectată: efectele întârziate sunt de
natură să compromită atât acţiunea promoţională, dar mai ales imaginea produsului
turistic.
Sezonalitatea activităţii turistice adaugă noi dimensiuni de specificitate
promovării în acest domeniu. Astfel cererea turistică se caracterizează printr-o
anumită concentrare sezonieră, legată nu numai de cadrul instituţional din diferitele
ţări furnizoare de turişti(perioada legiferată de concedii pentru salariaţi, vacanţe
şcolare) ci şi de subiectivitatea consumatorului turistic, obişnuinţa acestuia de a-şi
lua concediu doar în anumite perioade ale anului. Şi unele elemente ale ofertei pot
avea caracter sezonier, determinat, în principal, de existenţa unor factori naturali
care prezintă oscilaţii pe parcursul anului calendaristic (de exemplu oferta pentru
sporturi de iarnă).
Pentru a deveni eficientă, promovarea turistică depăşeşte astăzi funcţia de
informare. Ea nu se mai mulţumeşte să atragă consumatorul încercând să-l convingă
că produsele turistice oferite corespund în mod optim necesităţilor şi preferinţelor
lui. Folosind instrumente noi, cum sunt relaţiile publice şi promovarea vânzărilor,
promovarea turistică adoptă un rol activ, intervenind în însăşi procesul de
5
determinare al preţului şi de stabilire a canalului de distribuţie al produsului
respectiv.

2.2. Formele promovării turistice

Firmele moderne de turism pentru a-şi face cunoscută oferta, pentru a

influenţa şi a convinge potenţiali clienţi au nevoie de un sistem de comunicaţii de
marketing complex(fig.2.2), care să asigure o permanentă comunicare între ofertanţi
şi distribuitori pe de o parte şi consumatori, pe de altă parte.
De regulă firmele adoptă un sistem de comunicaţie în dublu sens, care creează
firmei posibilitatea de a stabili dacă informaţiile difuzate au fost sau nu receptate,
cum au fost primite şi înţelese de către destinatari, adică asigură un permanent
dialog cu mediul extern, cu piaţa, furnizând firmei elemente necesare desfăşurării
unei activităţi eficiente.
Sistemul de comunicaţii destinat promovării unui produs turistic pentru a fi
eficace trebuie să aibă la bază studierea nevoilor, motivaţiilor turiştilor potenţiali şi
este dorit să se ţină cont şi de indeciziile sau îndoielile acestora.
Sistemul comunicaţiilor de marketing al unei firme, numit şi mix promoţional
implică utilizarea unor forme variate de informare şi stimulare a beneficiarilor
produsului turistic menite să prezinte oferta în toată complexitatea sa, dar să şi
provoace o serie de modificări favorabile în legătură cu obiceiurile şi preferinţele
acestora: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice şi vânzarea
personală.
Astfel, deşi aplicarea mixului promoţional reprezintă principala activitate de
comunicare a firmei, întregul mix de marketing al acesteia – promovarea şi
produsul, preţul şi distribuţia – trebuie să fie coordonat în aşa fel încât impactul
comunicării să fie maxim.

2.2.1. Publicitatea

Publicitatea reprezintă principala modalitate de promovare a produselor şi

serviciilor turistice, fiind reprezentată de ansamblul tehnicilor de comunicare, de
care dispune o firmă, care constă în transmiterea de mesaje pentru a-şi face
cunoscută ofertă şi pentru a-şi motiva clienţii potenţiali.
În cadrul publicităţii se pot distinge publicitatea media (TV, radio, presă
scrisă), publicitatea exterioară(panouri publicitare, publicitatea pe vehicule),
publicitatea directă(distribuirea unor informaţii prin poşta electronică, prin telefon)
şi nu în ultimul rând publicitatea gratuită. Acest tip de comunicare are obiective
care se desfăşoară pe termen mediu.
Indiferent de mediul folosit pentru transmiterea lor, mesajele reprezintă adesea
comunicări de masă, fiind adresate unui grup de persoane în timp ce raporturile
dintre emiţătorul mesajului (firma) şi destinatarii acestuia nu sunt directe, ci se
stabilesc prin intermediul unor canale publice de comunicaţie. Caracteristic
publicităţii este faptul că mesajele au un sens unic - de la emiţător la receptorul lor.
Ca urmare, reacţiile clientelei potenţiale se observă mai târziu.
6
 Obiectivele urmărite de firma de turism care trebuie atinse prin intermediul
publicităţii includ:
  informarea clientelei potenţiale în legătură cu existenţa pe piaţă a
unui produs său serviciu turistic şi al firmei care-l furnizează ;
         crearea şi îmbunătăţirea imaginii firmei de turism sau a
destinaţiei ;
  publicitatea pentru oferte speciale (exemplu, un preţ special pentru
excursie organizată cu ocazia Marelui Premiu de Formula 1 al Italiei);
  extinderea reţelei de distribuţie prin atragerea de noi membrii(cazul
unui lanţ hotelier doritor de mărirea numărului de agenţii de turism cu care are
contracte);
  înlăturarea convingerilor şi a atitudinilor negative formate în rândul
consumatorilor cu privire la un produs turistic, firmă de turism;
         atingerea unei noi audienţe – ţintă (sau menţinerea celei actuale);
  anunţarea lansării sau relansării unor servicii complementare celor
existente;
  revigorarea şi îmbunătăţirea publicităţii în scopul menţinerii
imaginii produsului turistic în mintea consumatorului.

2.2.2. Promovarea vânzărilor

Promovarea vânzărilor cuprinde un ansamblu de tehnici prin care, spre

deosebire de publicitate, prin care se furnizează informaţii cu privire la firmă şi la
oferta să, se stimulează, pe diferite căi, turistul şi intermediarii, în vederea
achiziţionării produsului turistic.
Astfel tehnicile de promovare a vânzărilor completează acţiunile publicitare,
contribuind la consolidarea imaginii firmei turistice în cadrul pieţei, stimularea
cererii(creşterea cantitativă), reducerea timpului de adoptare a deciziei de
cumpărare.
Obiectivele urmărite prin promovarea vânzărilor în industria turistică pot fi:
-   creşterea vânzărilor de produse turistice(mai ales în perioade în care
cererea este scăzută);
-   determinarea consumatorilor în utilizarea unui nou produs său serviciu
turistic;
-   încurajarea intermediarilor pentru vânzarea produselor proprii în
detrimentul produselor concurenţei prin acordarea unor avantaje sporite;
-   fidelizarea clienţilor prin acordarea anumitor avantaje ( reducerile de preţ,
cadouri).
Principalele tehnici de promovare a vânzărilor folosite în domeniul turismului
sunt: reducerile temporale de preţ, jocuri şi concursuri promoţionale, seminariile,
conferinţele, voiajele de stimulare, cadouri, publicitatea la locul vânzării.
Creşterea importanţei acordate promovării vânzărilor are la bază, pe de o
parte, intensificarea concurenţei pe piaţa turistică, mărindu-se constant numărul
7
alternativelor de petrecere al timpului liber şi al destinaţiilor turistice, iar pe de alta,
creşterea şi diversificarea rolului distribuitorilor (agenţiile de turism), prin
intermediul cărora se realizează cel mai mare volum de vânzări pe piaţa turistică;

2.2.3. Relaţiile publice

Conceptul de relaţii publice se referă la formarea şi cultivarea unor

contacte directe, constante cu diferite categorii de public, managerii sau
reprezentanţii unor firme, cu reprezentanţii mass-media, cu reprezentanţii puterii
publice, cu publicul larg, prin intermediul cărora se creează un climat de încredere, o
atitudine pozitivă faţă de firmă şi de produsele sale, o imagine de firmă şi
preîntâmpinarea sau dezminţirea zvonurilor şi ştirilor nefavorabile.
În funcţie de publicul căruia i se adresează, relaţiile publice pot fi:
      Interne – sunt îndreptate către personalul propriu, acţionari sau
proprietari şi familiile lor, cât şi intermediarilor. Se urmăreşte eficientizarea
personalului în scopul creşterii volumului vânzărilor şi creşterea interesului faţă de
ofertă şi faţă de firmă în ansamblu.
      Externe – destinate publicului larg, în ansamblu, sau unui public
specific (tineri, femei, pensionari) şi urmăresc cu precădere crearea unei imagini
favorabile.
Comparativ cu acţiunile de publicitate relaţiile publice sunt orientate pe
termen lung. Publicitatea este adresată impersonal, tuturor persoanelor din
colectivitatea specifică care reprezintă interes pentru firmă, în timp ce acţiunile de
relaţii publice sunt adresate personal. O altă diferenţă între publicitate şi relaţii
publice este faptul că publicitatea afirmă numai realităţi pozitive, în timp ce relaţiile
informează real publicul, recunoscând şi erorile, cu sublinierea măsurilor luate.
Mijloacele de informare folosite în cazul relaţiilor publice pot fi scrise
(scrisori de informare, adrese şi note interne, jurnale şi reviste ale firmei, comunicate
de presă), orale (conferinţe, seminarii, reuniuni, zile ale porţilor deschise), vizuale
(diapozitive, filme). Un mijloc distinct în cazul relaţiilor publice poate fi considerată
şi sponsorizarea unor diferite evenimente culturale, sportive.
Interesul faţă de relaţii publice este stimulat atât de descreşterea eficientei
reclamelor cât şi de costurile lor din ce în ce mai ridicate. Relaţiile publice sunt
percepute ca o alternativă a unei organizaţii de a ajunge la publicul pe care doreşte
să-l influenţeze la un anumit moment.

2.2.4. Vânzarea personală

Vânzarea personală este un instrument foarte eficient al mixului promoţional

pentru formarea preferinţelor cumpărătorului şi convingerea lui în luarea deciziei de
cumpărare. Datorită interacţiunii dintre cumpărător şi vânzător se poate observa
caracteristicile psiho-emoţionale şi dorinţele cumpărătorului, putându-se face
ajustări imediate impuse de situaţie. Prin intermediul vânzării personală se poate
asigura astfel un grad mai mare de fidelizare a clientelei. Chiar dacă uneori nu pot fi
oferite produse turistice care să satisfacă dorinţele clientului, însuşi răspunsul
8
negativ transmis în mod politicos duce la menţinerea relaţiilor bune între cumpărător
şi vânzător.
Activitatea de vânzarea personală poate fi îndeplinită atât de departamente
specializate de vânzare din cadrul firmei, cât şi de personalul care intră în contact
direct cu clienţii. Aceştia din urmă având posibilitatea convingerii clienţilor, care
consumă deja un bun său serviciu al firmei, să achiziţioneze şi altele asemenea
oferite de firmă.
Având în vedere că vânzarea serviciilor turistice se face de cele mai multe ori
prin intermediul distribuitorilor, motivarea acestora pentru a vinde produsele firmei
în detrimentul altora, constituie un obiectiv care trebuie luat în considerare.

2.3. Mijloace de realizare a promovării ofertei turistice

Pentru analiza mijloacelor de promovare a firmelor turistice şi implicit a

ofertei turistice, se vor enumera şi explică fiecare instrument în funcţie de formele
de promovare enumerate anterior.

2.3.1. Mijloacele publicitare

Sistemul prin care se realizează publicitatea turistică încorporează în structura sa

patru elemente: emiţătorul, reprezentat de firma de turism interesată în promovarea
serviciilor sale prin intermediul unei firme specializate în astfel de activităţi,
receptorul, clienţii potenţiali şi intermediarii sau distribuitorii produsului turistic
către consumatori, care urmează a fi influenţaţi de mesajul transmis, feed-back-ul,
modul în care receptorii reacţionează la mesajul primit şi mesajul, setul de informaţii
şi imagini care este transmis de emiţător către receptor.
Pentru eficienţa campaniei publicitare emiţătorul trebuie să fie un bun
cunoscător al clientelei turistice şi al obiectivelor urmărite prin aceasta, iar receptorii
să fie în măsură să înţeleagă, şi să reacţioneze în conformitate cu scopurile
emiţătorului la mesajul transmis. Acestea depind de caracteristicile pe care
destinatarii mesajelor le prezintă, adică de trăsăturile lor psihologice, de
eterogenitatea lor, de obiectivele şi atitudinile şi motivaţia de a recepţiona mesajele
şi de gradul de cunoaştere între emiţător şi receptor.
În ceea ce priveşte mesajul promoţional acesta trebuie să fie clar şi concis.
Textul mesajului trebuie să fie suficient de scurt pentru a păstra interesul şi suficient
de lung pentru a oferii toate informaţiile utile, un text prea lung poate respinge
turistul interesat, în special dacă grafica îngreunează parcurgerea textului şi
receptarea cu uşurinţă a temei. Se recomandă că limbajul folosit să fie uşor de
receptat să folosească cuvinte sugestive, formule simple, să fie provocatoare şi
frapante fără a deforma realitatea.
Lipsa acestor calităţi îl poate determina pe turistul potenţial să nu parcurgă în
totalitate mesajul, să-i creeze o imagine negativă sau să dea naştere unor
neînţelegeri, care se pot repercuta într-o manieră negativă asupra firmei existente.

2.3.1.1. Publicitatea prin mass-media

9
 Principalele instrumente prin intermediul cărora se poate desfăşura activitatea
de publicitate prin mass-media sunt presa scrisă, presa radio, televiziunea şi, la noi
în ţară cu o frecvenţă mai scăzută, cinematograful.
Alegerea unuia din suporturile specifice fiecărui tip particular de media se face
luând în calcul următoarele criterii:
         gradul de audienţă, prin care se înţelege audienţa acumulată, în
expresie cantitativă, în urmă mai multor apariţii ale mesajului;
         duplicitatea audienţei, adică audienţa cumulată a doi suporţi (zona
comună de audienţă a acestora);
         puterea de penetrare, raportul dintre audienţa utilă a unui suport şi
populaţia totală a pieţei ţintă;
                    specificitatea suportului, reprezintă raportul între audienţa utilă
şi audienţa totală a suportului;
         costul la o mie de receptori, efortul economic specific fiecărui suport;
         calitatea, dată de conţinutul redacţional al suportului.
Presa scrisă se prezintă într-o mare varietate de forme care stau la dispoziţia
firmelor de turism interesate de publicitatea prin acest suport. Astfel firma de turism
poate opta pentru forma cea mai adecvată scopului publicitar urmărit, ţinând cont
de mai mulţi factori cum ar fi segmentul de clienţi căreia i se adresează (un hotel de
lux va alege publicaţii elitiste, specializate), modalitatea de prezentare a mesajului
(alb-negru sau color), nivelul la care se difuzează publicaţia (local, naţional,
internaţional), timpul de difuzare (cotidian sau periodic, ţinându-se seama de
sezonalitatea sau permanenţa cererii de turism). Important în cazul presei scrise este
şi formatul şi mărimea şi amplasarea spaţiului publicitar, un amplasament pe prima
sau pe ultima pagină fiind de exemplu soluţia cea mai costisitoare.
Presa scrisă îşi găseşte utilitate ca suport de transmitere a mesajelor
publicitare datorită unor avantaje care le oferă:
        costul cel mai redus comparativ cu celelalte suporturi media;
        operativitatea, mesajele putând fi transmise relativ rapid;
        flexibilitatea, conţinutul mesajelor putând fi modificat de la o
apariţie la alta;
        posibilitatea de stocare a mesajelor, mesajele pot fi păstrate în timp;
        selectivitatea ridicată, prin caracterul aparte şi imaginea individuală
a fiecărei publicaţii în parte;
        regularitatea apariţiei.
În cazul publicităţii prin intermediu presei radio firma de turism va ţine cont
în primul rând de acoperirea posturilor radio(locale sau naţionale), de genul şi
publicul emisiunilor în timpul cărora vă fi difuzat spotul(ştiri, talk-show-uri), ora de
difuzare (mare sau mică audienţă). O trăsătură specifică acestui mod de acţiune este
faptul că mesajului nu i se pot alătura imagini vizuale, care în industria turistică
joacă un rol important, dacă nu decisiv în alegerea unei destinaţii în detrimentul
alteia.
Comparativ cu presa scrisă, utilizarea posturilor radio pentru transmiterea de
mesaje publicitare prezintă unele avantaje:
10
         operativitate mai mare decât în cazul publicaţiilor, mesajul putând fi
difuzat imediat după ce a fost conceput;
        aria largă de difuzare, rezultată din numărul mare de posesori de
aparate radio. De exemplu în unele zone publicaţiile tipărite nici nu ajung în timp ce
posturile de radio pot fi recepţionate;
         flexibilitatea, mesajele pot fi modificate foarte uşor şi rapid;
        posibilitatea folosirii unei coloane sonore atrăgătoare, de rezonanţă
(fragmente din melodii la modă, voci celebre);
        selectivitatea ridicată, prin prisma postului ales, emisiunilor şi a orei
de difuzare;
         costul scăzut, în comparaţie cu cel prin presa scrisă.
Ca dezavantaje rezultate din utilizarea suportului radio trebuie menţionate:
        caracterul efemer al transmisiei derivat din faptul că mesajul nu
poate fi ascultat decât în momentul difuzării lui;
        probabilitatea redusă de recepţie a mesajului, ascultătorii fiind de
cele mai multe ori concentraţi în altă direcţie în timp ce ascultă radio şi numărul
mare de posturi;
        imposibilitatea stocării de către ascultători a mesajelor recepţionate.
Un alt suport utilizat pentru transmiterea de mesaje publicitare este
televiziunea, care reprezintă cel mai costisitor mijloc de publicitate turistică. Efortul
financiar realizării şi difuzării unui spot publicitar pe această cale sunt considerabile.
Firmele de turism interesate de transmiterea de mesaje publicitare prin intermediul
televiziunii, de cele mai multe ori apelează la agenţii de publicitate specializate. Mai
este totuşi practicată metoda realizării spotului, ce urmează a fi difuzat, de către
postul de televiziune care îl va difuza, la firme de turism (agenţii de turism şi
hoteluri) pe plan local.
Firma de turism este pusă în situaţia de a compara şi alege între posturi locale
şi naţionale, între posturi private (în structura cărora încasările din publicitate
reprezintă cea mai mare din venituri) şi cele publice, între spoturi color sau alb-
negru, între difuzarea la ore de vârf (de maximă audienţă) sau la ore cu audienţă
modestă.
În legătură cu difuzarea spoturilor publicitare în timpul filmelor sau a
transmisiilor sportive, întreruperile cauzate pentru derularea lor, poate avea ca efect
o iritare a telespectatorului şi respingerea ofertei turistice.
Comparativ cu alte mijloace de publicitate, televiziunea prezintă următoarele
avantaje:
  posibilitatea combinării tuturor elementelor pentru comunicarea
mesajului către turiştii potenţiali (text, sunet, imagine), crescând atractivitatea
mesajului;
         audienţa mare de care se bucură televiziunea.
Ca dezavantaje, cu excepţia costului cel mai ridicat publicitatea prin
televiziune trebuie enunţate:
  durata scăzută pe care trebuie să o aibă spoturile publicitare;
  probabilitatea mică de receptare, din cauza numărului mare de canale
care pot fi vizionate;
11
 Utilizarea cinematografului pentru transmiterea de mesaje publicitare
turistice este o practică rar întâlnită în ţara noastră la momentul actual, domină cele
cu referire la alte producţii cinematografice.
În cazul optării pentru cinematograf mesajele vor fi difuzate înaintea
proiecţiilor artistice.
Filmul este folosit cu precădere la târguri sau saloane turistice. Marele
dezavantaj al acestui mijloc este faptul că necesită costuri mari şi săli special
amenajate, dotate cu aparate de proiecţie sofisticate.

2.3.1.2. Publicitatea directă

Publicitatea directă este utilizarea interactivă a mediilor de informare cu

scopul de a determina o modificare a comportamentului într-un mod care să permită
urmărirea, înregistrarea, analiza şi conservarea într-o bază de date a acestui
comportament în vederea recuperării şi utilizării sale ulterioare.
Trăsătura de bază a publicităţii directe este faptul că mesajul care este transmis
este personalizat pentru fiecare client în parte.
Publicitatea directă constă în stabilirea unor linii directe de legătură care
vizează intermediarii cu care firma prestatoare are relaţii comerciale şi clienţii siguri,
cei care alcătuiesc segmentul consumatorilor de turism în vederea alcătuirii unei
baze de date.
Telefonul folosit ca mijloc de publicitate permite identificarea reacţiilor
imediate ale interlocutorilor la mesajele transmise, readaptarea din mers, pe moment
a mesajului şi nu în ultimul rând o mai corectă înţelegere a mesajului cu condiţia ca
interlocutorul să primească lămuririle necesare pe moment.
Faţă de alte mijloace de publicitate directă telefonul asigură:
   segmentare ridicată;
   răspunsuri imediate, se evită aşteptarea răspunsurilor prin poştă;
   supleţe în utilizare, folosirea telefonului este posibilă indiferent de
obiectivele acţiunii publicitare;
Folosirea telefonului în scop publicitar s-a dovedit a fi o tactică foarte
eficientă deoarece firma realizează o mai bună poziţionare pe piaţă prin diferenţierea
faţă de concurenţii care nu apelează la această metodă.
Poşta sau mailingul, este unul din mijloacele de bază de constituire a unei
baze de date. Pentru ca o acţiune să fie eficientă sunt necesare identificarea
profilului celor mai buni clienţi, pe baza fişierului intern, căutarea, alegerea şi
închirierea unor fişiere externe, pentru recrutarea de noi clienţi potenţiali.
Expediţiile poştale trebuie să aibă un aspect cât mai atrăgător şi cât mai
personalizat, fiind indicat că semnăturile din interiorul scrisorilor să fie originale,
pentru a crea persoanei destinate un oarecare sentiment de preţuire.
Poşta este un mijloc eficient şi puţin costisitor, care are însă nevoie de servicii
poştale foarte bine puse la punct, pentru a garanta ajungerea în timp util şi în condiţii
optime a mesajelor expediate. Uneori se folosesc servicii de poşta specializate sau
curieri specializaţi.
12
 Poşta electronică sau e-mail este unul din instrumentele cele mai eficiente,
dar totodată şi dintre cele mai controversate, din arsenalul publicităţii directe.
E-mail-ul reprezintă rezultatul evoluţiei naturale a reclamei prin intermediul
poştei. Nu există practic nici un fel de costuri poştale, sau de imprimare, iar
expediţia se face instantaneu. Spre deosebire de celelalte mijloace aria de răspândire
este incomparabil mai mare (în teorie corespunde cu toate zonele internaţionale cu
acces la Internet).
Având în vedere că, la momentul actual, majoritatea hotelurilor dispun de un
sistem informaţional de rezervări on-line, alcătuirea şi ulterior dezvoltarea unei baze
de date cu clienţi este oarecum la îndemâna fiecărui hotel.

2.3.1.3. Publicitatea exterioară

Publicitatea exterioară poate fi utilizată în completarea sau în paralel cu

publicitatea prin mass-media.
Principalele mijloace publicitare care sunt incluse în această categorie sunt
panourile publicitare stradale şi afişajul pe vehicule.
Panourile publicitare se adresează atât populaţiei locale cât şi celei aflate în
tranzit, automobiliştilor, presupunând folosirea prin închirierea a unor spaţii special
destinate, sau faţade de clădiri particulare. Ele pot fi amplasate în zonele cu o
afluenţă ridicată de populaţie (centrul oraşelor, stadioane, aeroporturi), astfel încât
numărul de persoane care văd mesajul să fie cât mai mare. Un factor deosebit de
important îl reprezintă mărimea, calitatea imaginii, luminozitatea, în funcţie de
acestea stabilindu-se şi costul de suportat. În ultima vreme au început să fie folosite
cu o frecvenţă din ce în ce mai mare panourile care prezintă imaginii în mişcare,
care au un grad mai mare de atragere a trecătorilor.
Firma de turism care preferă această modalitate în detrimentul alteia are
avantajul că conţinutul mesajului poate fi foarte uşor schimbat, închirierea sau
cumpărarea are ca obiect timpul de afişare şi nu conţinutul mesajului.
Afişajul pe vehicule, care de cele mai multe ori aparţin companiilor de
transport, public în comun, local sau internaţional, constă în folosirea unor panouri
de dimensiuni potrivite vehiculului utilizat. Spre deosebire de panourile publicitare,
care sunt statice, publicitate pe vehicule permite răspândirea mai rapidă a mesajului
firmei de turism şi pe o arie mai mare. Analizând, în continuare faţă de panourile
stradale, prezintă dezavantajul că timpul de recepţionare al mesajului este relativ
scurt.
2.3.1.4. Publicitatea gratuită

Firmele se pot bucura de publicitate gratuită atunci când acestea fac subiectul
unor reportaje sau articole de presă necomandate, când se discută în general
potenţialul său situaţia turistică a unei zone. Firma de turism mai poate beneficia de
13
publicitate gratuită în cazul acordării de către reprezentanţii săi a diferitelor
interviuri către mass-media.
Deoarece firma de turism nu se implică direct, publicitatea gratuită poate
generarea un impact mai mare, cercetările în domeniu relevă că un mesaj primit prin
intermediul unui editorial este de cinci ori mai eficient decât cel primit prin
intermediul unei reclame.

2.3.2. Mijloace de promovare a vânzărilor

Pentru atingerea obiectivelor stabilite firma de turism poate utiliza

instrumente specifice. După cum s-a subliniat la subcapitolul 2.2.2. acţiunile de
promovare a vânzărilor pot fi adresate consumatorilor şi distribuitorilor.
Reducerile de preţ sunt folosite pentru a determina o creştere a nivelului
cererii de produse şi servicii turistice cât şi pentru uniformizarea să, contracarând pe
cât posibil efectele sezonalităţii. În categoria reducerilor de preţ intră, ofertele
pachet, ofertele speciale şi reducerile definitive de preţ care au la bază reducerea
costurilor totale.
Ofertele pachet dau posibilitatea consumatorilor de a achiziţiona un pachet de
servicii a căror valoare însumată este mai mică decât suma preţurilor fiecărui produs
în parte.
Ofertele speciale sunt oferite de firmele de turism în timpul desfăşurării unor
evenimente sportive, culturale, religioase şi vizează în general întreaga clientelă, dar
şi anumite segmente (pensionari, elevi, sindicalişti).
Reducerile de preţ pot provoca efecte nedorite în rândul clienţilor, dacă sunt
asociate cu o diminuare a calităţii serviciilor oferite, şi în rândul concurenţilor, care
pot duce la apariţia unor războaie de preţ.
Jocurile, concursurile. Prin intermediul acestor mijloace de promovare a
vânzărilor are loc informarea discretă, dar eficientă şi o sensibilizare a publicului
larg în legătură cu oferta firmei de turism. La un concurs consumatorii vor trebui să
treacă o serie de probe iar la sfârşit cei mai buni vor fi premiaţi de un juriu.
Seminariile şi conferinţele. Seminariile sunt acţiuni la care sunt invitaţi să
participe, de cele mai multe ori distribuitorii produselor turistice, pentru a le fi
prezentate toate informaţiile utile cu privire la produsul turistic. Seminariile au loc
pe o perioadă cuprinsă între 24 şi 48 de ore. Spre deosebire de seminarii,
conferinţele se adresează în principal marelui public. Conferinţele, la fel ca şi
seminariile se ţin la locul de provenienţă al clientelei.
Voiajele promoţionale presupun oferirea către distribuitori a unor voiaje la
destinaţiile care fac obiectul contactelor dintre producător şi distribuitor. Aceste
voiaje au rolul de ai familiariza pe intermediari cu destinaţiile respective.
Cadourile constau în oferirea gratuită de pixuri, agende, calendare, pliante,
reviste cu însemnele firmei. Se practică şi oferirea de sejururi gratuite clienţilor cu o
frecvenţă mare de cumpărare. Aceste mijloace sunt costisitoare dar asigură o
eficienţă sporită.
Publicitatea la locul vânzării se realizează prin intermediul afişelor,
autocolantelor, proiecţiilor multimedia postate unde are loc contactul direct cu
14
clienţii. Publicitatea la locul vânzării, spre deosebire de alte mijloace de publicitate,
oferă avantajul că clientul poate lua decizia de cumpărare imediat ce a fost expus
afişării.

2.3.3. Mijloace folosite de relaţiile publice

Există mai multe instrumente specifice utilizate de relaţiile publice. Un

instrument esenţial este reprezentat de ştiri. Departamentele de relaţii publice din
cadrul firmelor creează sau obţin ştiri favorabile în legătură cu firma, cu produsele
sau personalul său. Instrumente de relaţii publice sunt considerate şi evenimentele
speciale, care pot fi foarte variate: conferinţe de presă, vizite de informare,
inaugurări oficiale, prezentări multi-media şi manifestări cu invitaţi de marcă, toate
acestea captând interesul publicului vizat.
Broşura de prezentare este un material de prezentare a firmei de turism şi a
produselor sale, fie pentru vizitatori, fie pentru personalul nou angajat al firmei.
Broşura trebuie realizată pe hârtie de calitate, care să îmbine imaginile cu texte
explicative.
Comunicatul de presă este un text dactilografiat, de regulă, de mică întindere,
destinat ziariştilor, cu scopul de a transmite informaţii specifice. Aceste informaţii
trebuie să prezinte interes pentru a-i atrage pe ziarişti, ţinând cont că prezentarea este
gratuită. Informaţiile nu apar ca informaţii publicitare ci sunt prezentate sub forma
unor articole de presă.
Dosarul de presă reprezintă totalitatea documentelor trimise, cu ocazia unei
acţiuni de relaţii publice, ziariştilor care să le permită o informare cât mai completă.
În cuprinsul acestui dosar se regăseşte un scurt comunicat, un material extins şi
fotografii.
Vizitele în firmă se organizează prin invitarea publicului şi a intermediarilor
în firmă, pentru a informa în legătură cu condiţiile oferite şi serviciile prestate.
Conferinţele de presă sunt întâlniri cu ziariştii cu ocazia unor evenimente
speciale pentru firmă în cadrul cărora se discută o problemă de interes pentru public
sau pentru firmă.
Congresele, seminariile sunt întâlniri organizate în principal pentru specialişti
din domeniu.
Mesele rotunde pot fi organizate fie cu angajaţii proprii, fie cu participarea
unor specialişti, ziarişti, sau potenţiali clienţi.
Materialele audio-vizuale, cum sunt filmele, casetele vidio şi audio, au o
răspândire tot mai însemnată în campaniile de comunicare. Sunt relativ costisitoare
dar prezintă avantajul că pot cuprinde informaţii detaliate despre firma turistică şi
produsele sale.

15
 2.4. Utilizarea politicilor de preţ în promovarea ofertei turistice

Preţul ocupă un loc important în cadrul relaţiilor firmei cu piaţa. În preţ sunt
reflectate condiţiile de desfăşurare a activităţii de producere şi comercializare a
ofertei turistice. Din acest motiv preţul nu este doar un instrument financiar ci şi un
mijloc de comunicare a firmei cu mediul său exterior. De fapt, preţul însoţeşte
produsul turistic pe întreg ciclu de economic al acestuia.
Principalul efect al determinării preţurilor îl constituie transmiterea imaginii
firmei.
Politicile de determinare a preţurilor unei firme furnizează informaţii
importante despre imaginea generală a acesteia. Clienţii privesc la preţurile şi
tarifele practicate pentru a constata cu ce firmă turistică au de a face. Preţurile
ridicate transmit frecvent clientului ideea de calitate, prestigiu şi unicitate. Atunci
când conferă o abordare de marketing determinării preţului, firma trebuie să
stabilească tarife care sunt compatibile cu ceea ce clienţii speră şi doresc să
plătească.
Un important obiectiv de marketing constă în obţinerea de profit ca efect al
comercializării unor servicii şi produse turistice. Preţul trebuie să satisfacă atât
nevoile consumatorului cât şi atingerea unui profit din partea firmei de turism.
Un alt obiectiv este menţinerea şi îmbunătăţirea poziţiei pe piaţă. Preţul este
un instrument puternic pentru mărirea cotei de piaţă, iar în situaţia în care firma se
află într-o poziţie defensivă el ajută la menţinerea cotei de piaţă existente. În acest
sens manipularea preţului trebuie să aibă în vedere şi eventualele reacţii din partea
concurenţei şi din rândul clienţilor..
În concluzie, atât timp cât utilizarea reducerilor de preţ nu transmit clienţilor
sau potenţialilor clienţi semnalul unei diminuări a calităţii serviciilor oferite,
utilizarea acestui mijloc de promovare poate fi util pe termen scurt.

16
CAPITOLUL II PROMOVAREA DESTINAŢIEI TURISTICE DIN ROMÂNIA

1.1Promovarea destinației turistice Marea Neagra

Marea Neagră este a treia ca dimensiune din Europa şi a doua ca adâncime. Curenţii
marini sunt slabi iar mareea este de circa 10 – 20 de cm. Există o specie de rechin
(Squalus acanthias – “câinele de mare”) de dimensiuni mici, dar care este inofensivă
pentru om şi nu se apropie de ţărm. Denumirea Mării Neagre este una destul de
recentă pe scara timpului, înainte să primească acest nume marea fiind cunoscută
drept Axaina, Pontos Euxeinos, Mare Scythicum sau Megali Thalassa, denumiri date
de către popoarele ce au trait de jur împrejurul ei timp de mai bine de 3.000 de ani.
Statele riverane Mării Negre sunt: România, Ucraina, Federaţia Rusă, Georgia,
Turcia şi Bulgaria,iar strâmtorile prin care comunică cu celelalte mări sunt Bosfor şi
Kerci.
Litoralul Mării Negre este el în sine o atracţie turistică nemaipomenită facându-se
simţită prezenţa unei palete variate de servicii de toate tipurile. Diversitatea
serviciilor este redată de varietatea multiplelor locaţii pentru petrecerea timpului
liber. Litoralul românesc oferă opţiuni de cazare multiple. Turiştii au la dispoziţie
peste 250.000 de locuri de cazare în hotelurile, vilele şi pensiunile agroturistice din
cele 12 staţiuni de pe litoral. În ultimii ani, de-a lungul litoralului s-au dezvoltat
numeroase restaurante şi terase amenajate pe plaja sau în imediata apropiere a
acesteia, oferind turiştilor posibilitatea de a se relaxa intr-o atmosferă veselă de
vacanţă şi de a se delecta cu preparate româneşti, internaţionale sau pescăreşti. De
asemenea, litoralul românesc oferă posibilităţi de practicare a tuturor sporturilor
acvatice, fiecare staţiune dispunând de baze de agrement moderne.Opţiunile de

17
agrement pe litoral sunt completate de terenuri de tenis, fotbal şi golf, parcuri de
distracţie şi centre de divertisment care se întalnesc frecvent în staţiuni. Posibilităţile
de distracţie sunt întregite de recentele construcţii turistice din staţiunea Mamaia
dintre care le amintim pe cele mai importante: Aqua Magic şi Telegondola. Nu doar
plajele întinse şi însorite, oportunităţile de cazare şi posibilităţile de agrement fac
litoralul românesc atractiv! În zona există o mulţime de obiective şi atracţii turistice
care merită vizitate.
Conţinutul mare de hidrogen sulfurat, în straturile de adâncime ale Mării Negre,
reprezintă una din cele mai importante particularităţi ale acestei mări.

Litoralul-delimitat de Capul Midia şi Vama Veche,Litoralul românesc al Mării

Negre ,supranumit şi Riviera românască,se întinde pe o lungime de 245 de km.
De-a lungul Drumului european E 87 se află înşirate cele 12 staţiuni care pun la
dispoziţia turiştilor peste 250.000 de locuri de cazare. 
Aceasta este destinaţia preferată de vacanţă a românilor. Cea mai importantă staţiune
este Mamaia situată la nordul oraşului Constanţa, pe o fâşie de pământ care separă
Marea Neagră de lacul Siutghiol. Mamaia este o destinaţie populară în timpul verii,
pentru români şi pentru turiştii străini, ca urmare a programelor de investiţii majore.
Printre cele mai apreciate staţiuni se numără Neptun şi Olimp, iniţial construite ca
centre de vacanţă pentru îmbogăţiţii perioadei comuniste. Acum, aici vă puteţi bucura
de confortul unor vile de lux sau al unor hoteluri de o calitate excelentă, unele dintre
ele aflându-se chiar pe plajă, iar altele în liniştea pădurii Comorova, care se întinde
între coastă şi lac.Gusturile celor mai exigenti turişti sunt satisfacute de terenurile de
tenis si pentru alte sporturi, de restaurantele in aer liber, de discoteci, de baruri de
noapte si de cabarete.
Plaja, orientata pe directia est şi sud-est, are o latime cuprinsa între 150 – 200 m
cu nisip fin în cea mai mare parte. Panta este lina şi usor accesibila, marea are
salinitate redusa iar temperatura apei este în jur de 24 de grade Celsius în sezonul
estival. 

Staţiunile litoralului românesc

a) Mamaia
b) Eforie Nord
c) Eforie Sud
d) Costineşti
d) Neptun-Olimp
e) Jupiter
f) Venus
g) Saturn
h) Mangalia
i) Constanţa

18
1.2 Promovarea destinației turistice Delta Dunarii

La capătul unui drum ce depăşeşte 2.860 km

colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai
mult de 80% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al
bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 10
000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume,
cunoscută şi ca una din marile zone umede ale planetei. Întinderile de apă şi uscat
care s-au format aici conferă condiţii de viaţă bune pentru un număr mare de specii de
plante şi animale. Dintre acestea, stuful formează una dintre cele mai întinse
suprafeţe compacte din lume, iar pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita
nordică pentru două specii rare în ţara noastră de stejar, frecvent întâlnite în zonele
sudice ale peninsulei Balcanice şi Italice. Alături de numărul mare de plante acvatice
şi terestre se întâlnesc aici şi coloniile de pelicani şi cormorani atât de specifice Deltei
Dunării precum şi un număr mare de alte păsări acvatice care trăiesc sau vin aici
pentru a cuibări sau ierna. Se remarcă deasemenea şi numărul mare de specii de pesti
cu valoare ecologică dar şi economică ridicată. 
Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă
pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un
adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă
pentru patrimoniul natural universal.
Multe specii vegetale sau animale au constituit, totodată şi importante resurse
naturale, exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai
vechi timpuri. Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal pe valorificarea
resurselor naturale dezvoltâdu-se, astfel activităţi economice tradiţionale şi relaţii
sociale caracteristice. 
Din septembrie 1990,  Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă
umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă, fiind
inclusă între cele peste 600 astfel de zone dar situându-se printre cele mai întinse
19
dintre acestea. Valoarea de patrimoniu natural universal al Rezervaţiei. Biosferei
Deltei Dunării a fost recunoscută, în decembrie 1990 prin includerea a peste jumatate
din suprafaţa acesteia, în Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural. Elaborată
de Comitetul Patrimoniului Mondial în baza Convenţiei privind Protecţia
Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural adoptată de Statele Membre  UNESCO, în
1972, această acţiune are rolul de a proteja împotriva activităţilor umane cu efecte
distructive zonele a căror valoare este importantă atât pentru fiecare ţară cât şi pentru
întreaga umanitate.

1.3 Promovarea destinației turistice Munti Bucegi

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică

a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul
Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și
spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul
județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și
morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 –
2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

Puncte de interes din Masivul Bucegi

1. Pietrele de la Omu - importanță geomorfologică, se găsesc pe Vârful Omu din

nordul masivului, cel mai înalt punct din munții Bucegi, fiind al optulea
vârf din România, cu o altitudine de 2.505 m.
2. Crucea Eroilor Neamului, de importanță istorică și turistică, este un monument
construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, pentru a cinsti memoria
eroilor români căzuți în Primul Război Mondial.

3. Cascada Urlătoarea - importanță hidrologică, situată la o distanță de 1 ½ ore de

mers de Bușteni.

4. Avenul Vânturiș - importanță speologică

5. Cascada Vânturiș - importanță hidrologică

6. Colții lui Barbeș - importanță geomorfologică

7. Claia Mare - importanță geomorfologică

8. Portița Caraimanului - importanță geomorfologică

9. Ogașul Spumos - importanță geomorfologică

10.Peretele Văii Albe - importanță geomorfologică

11.Colții Morarului - importanță geomorfologică

20
 12.Ceardacul din Valea Cerbului - importanță geomorfologică

13.Avenul din Bucșoiu - importanță speologică

14.Mecetul Turcesc - importanță geomorfologică

15.Hornurile Mălăieștilor - importanță geomorfologică

2.4 COMPLEXUL MUZEAL PELES

2.4.1 CASTELUL PELES

Castelul Peles din Sinaia, unul dintre cele mai impresionante castele din Romania, este un
important reper turisic din zona Valea Prahovei, atragand atentia prin arhitectura si prin pozitia lui
izolata, intr-un loc retras dar pitoresc (fig nr.27). A devenit unul dintre cele mai importante
monumente ale Europei secolului al-XIX-lea.

Lucrarile pentru edificarea resedintei de vara a principelui Carol I al Romaniei au inceput inca
din anul 1873, pe un teren aflat in proprietatea privata a suveranului, denumit initial domeniul Piatra
Arsa si ulterior domeniul regal de la Sinaia. Santierul de pe Valea Pelesului a reunit, la un moment
dat, aproape 300 de lucratori si poate fi considerat cel mai important de pe cuprinsul Vechiului
Regat in veacul trecut. Asupra mersului lucrarilor si a componentei echipelor de muncitori, regina
Elisabeta nota: “Italieni zidari, Romani pentru terasamente, tigani salahori. Albanezii si Grecii
lucrau in cariere, Nemtii si Ungurii dulgheri. Turcii ardeau caramida. Au fost maestrii Polonezi si
cioplitori in piatra Cehi. Francezii desenau, Englezii masurau, astfel ca pe santier se intalneau sute
de costume nationale si se vorbeau patru-spre-zece limbi; se canta, se injura si se certa in toate
dialectele si pe toate tonurile; era un amestec nostim si zgomotos de oameni, de cai, de boi si de
bivoli”.

21
Fig nr.27: Castelul Peles.

Constructia a fost finantata din caseta particulara a lui Carol I, dar si din lista civila. Costurile
etapei 1873 – 1883, atat pentru constructie cat si pentru lucrari de decoratie s-au ridicat la suma de
6,5 milioane lei-aur, iar costurile globale, pana in anul 1914, la suma de 16 milioane lei-aur.

Dificultatile tehnice, respectiv alunecarile de teren ce necesitau ziduri puternice de sustinere,

cat si prezenta multitudinii de izvoare subterane ce trebuiau captate intr-o retea de drenuri, au
impus aducerea la Sinaia a unei autoritati in materie, arhitectul-profesor Wilhelm von Doderer.
Dupa planurile acestuia si in conditii tehnice identice celor de la Sinaia, se construise complexul
balnear de la Mehadia, pe atunci in Imperiul Austro-Ungar. Lupta cu elementele capricioase ale
naturii si supunerea acestora a durat doi ani.

Problemele tehnice au determinat amanarea ceremoniei punerii pietrei de temelie pentru anul
1875, in data de 10/22 august. Momentul, cu deosebita valoare simbolica, s-a desfasurat cu mult
fast, incheindu-se cu urmatoarele cuvinte ale regelui Carol I: “Sa se ridice acest castel si sa fie
terminat, pentru a putea deveni leaganul Dinastiei mele, al Dinastiei nationale”. In temelii s-au zidit
actul de fundatie si actul de constructie, alaturi de cateva monede cu efigia lui Carol I.

2.4.2 CASTELUL PELISOR

Castelul Pelisor este un castel de mici dimensiuni construit in parcul castelului Peles in stilul
Renasterii Germane. Ridicat intre 1899 si 1902 de arhitectul ceh Karel Liman si decorat de artistul
22
vienez Bernhardt Ludwig, Dupa dorinta lui Carol, trebuia sa fie mai mult un chalet elvetian si nici
de cum un castel. Pelisorul cu arhitectura sa, cu turlele sale acoperite cu tigla smaltuita cu culori vii,
cu cele 70 de camere decorate artistic, este un veritabil castel care va fi locuit permanent vara din
anul 1903 (fig nr.32). Din 1993, vizitatorii au prilejul sa cunoasca fostele apartamente princiare si
regale, camerele de lucru, apartamentele copiilor, atelierul de pictura al fostei regine Maria, precum
si micuta Capela bizantina amenajata in interiorul cladirii.

Fig nr.32: Castelul Pelisor.

CONCLUZII

23
 Analizând datele prezentate anterior se poate afirma faptul că managementul
S.C. „Grand Hotel” S.A. depune eforturi susţinute pentru realizarea unor servicii de
turism de calitate, cu preţuri competitive astfel încât gradul de satisfacţie al
consumatorilor să fie cât mai mare. Sintetizând aceste interesante aspecte privind
derularea turismului la S.C. „Grand Hotel” S.A. consider că este interesant să
prezint câteva concluzii şi recomandări după cum urmează :
Produsul turistic reprezintă, în primul rând, “un amalgam“ de elemente tangibile şi
intangibile, concentrate într-o activitate specifică, iar în al doilea rând produsul oferă
întreprinderii posibilităţi de acţiune pe piaţă şi de influenţare a comportamentului
consumatorilor. Produsul turistic mai poate fi definit şi din punct de vedere al
turistului, considerându-se că în afara nevoilor fiziologice, turistul modern manifestă
şi cerinţe de ordin social, estetic, psihologice.
Produsul turistic este constituit dintr-un complex de bunuri materiale şi servicii, în
cadrul căruia serviciile sunt preponderente, dar numai reunite asigură caracterul unic
al produsului.
Ciclul de viaţă al produsului turistic este o rezultantă dinamică a corelaţiei dintre
cererea şi oferta turistică, influenţată fiind ca intensitate şi profil de sezonalitatea
activităţii turistice pe parcursul unui an calendaristic.
Fazele evolutive ale ciclului de viaţă al unui produs turistic sunt următoarele :
conceperea produsului şi pregătirea lansării pe piaţă, lansarea şi acceptarea
produsului, creşterea accelerată a vânzărilor, maturizarea şi declinul produsului.
În ceea ce priveşte politica de preţ, propun unităţii acordarea unor facilităţi sub
forma reducerii de tarife şi gratuităţii, urmărind creşterea numărului de persoane
care beneficiază de serviciile oferite. De exemplu, în extrasezon creşterea sosirilor
de turişti poate fi determinată prin abordarea distinctă a unor segmente de
consumatori - în special a persoanelor de vârsta a treia şi a familiilor cu copii.
Promovarea produsului turistic constă în trasmiterea pe diferite căi, de mesaje
şi informaţii menite să informeze pe operatorii de turism şi pe turiştii potenţiali
asupra caracteristicilor produsului turistic şi asupra elementelor componente ale
serviciilor turistice.
Publicitatea prin mass-media, prin panouri outdoor, promovarea vânzărilor şi,
într-o măsură din ce în ce mai mare, relaţiile publice, utilizate raţional au efecte
importante pentru firmă de turism.
În ceea ce priveşte activitatea promoţională la S.C. Grand Hotel S.A. aceasta
se rezumă momentan la distribuirea de pliante şi broşuri gratuite în diferite agenţii
de turism şi tur-operatoare.
Toate aceste avantaje acordate turiştilor cu scopul de a face accesibil un
produs în raport cu altul sau acelaşi produs în perioadele de extrasezon faţă de
perioadele de sezon plin sunt cunoscute în literatura de spcialitate sub denumirea de
„facilităţi turistice”

24
 Toate aceste politici trebuie corelate între ele alcătuindu-se mixul de
marketing la S.C. „Grand Hotel ” S.A. cu scopul de creştere a gradului de
satisfacţie al consumatorilor în condiţiile obţinerii eficienţei economice.

BIBLIOGRAFIE

1.                  Balaure V; Iacob Cătoiu; Călin Vegheş : Marketing turistic, Ed.

Uranus, Bucureşti, 2005
2.                  Briggs Susan , Successful web marketing for tourism and leisure,
Editura KoganPage, London, 2001
3.                  Christopher J., Marketing for tourism, Editura F.T., Harlow, 2004
4.                  Epure Manuela; Daniel A.Gârdan; Iuliana, P.Geangu; Simona C.Gudei,
cecetări de marketing , Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006
5.                  Gherasim Toader : Marketing turistic, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
6.                  Kotler Phillip, Principiile marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1998
7.                  Middleton, Victor T.C., Marketing în travel and tourism, BH, Londra,
2001
8.                  Olteanu Valerică; Cetină Ileana: Marketingul serviciilor, Ed. Expert,
Bucureşti, 1994
9.                  Patriche Dumitru, Elemente de Marketing Turistic, Ed. Global Media,
Deva,
10.              Sasu Constantin; Andrieş Radu, Comunicarea integrată de marketing,
F&F Internaţional, Gheorghieni, 2002
11.              Stăncioiu, Aurelia, Strategii de marketing turistic, Ed. Economică,
Bucureşti,
12.              Stănculescu, Gabriela: Managementul Operaţiunilor de turism, Ed. All
Beck, Bucureşti, 2003
13.              Stoina Cristian, Spânu Mădălina, Turism şi marketing turistic, Ed.
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003
14.              Stone Bob; Jacobs Ron, Metode de succes în marketingul direct, Ed.
ARC, Bucureşti,

25
15.              Zaiţ Adriana, Elemente de marketing direct, Ed. Economică, Bucureşti,
2000
16.              Articol: Mariana Nicolae: Reclame, publicitate şi relaţii publice, 16
nov. 2003, www. Markmedia.ro

26