Capitolul II

Organizarea și funcționarea autorităților

administrației publice

Partea I - Administația publică

centrală
 1. Concepte fundamentale în teoria organizării
aministrației publice
• Autoritate publică (Codul adm.) = organ de stat sau al unităţii administrativ-
teritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui
interes public – accepțiune restrânsă; Legea 554/2004 - accepțiune largă; include
și organismele private autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere
publică
•Autoritate a administraţiei publice (Codul adm.) = autoritate publică care acţionează
pentru organizarea executării sau executarea în concret a legii sau pentru prestarea
serviciilor publice;
•Organ al administrației publice (doctrina V. Vedinaș) = toate autoritățile investite cu
putere publică și care au misiunea de a realiza sarcini administrative – executatrea legii
și prestarea serviciilor publice; categorie de organe publice sau agenți privați
autorizați de un organ public;
•Noțiunea de organ administrativ are patru elemente constitutive: personal,
mijloace financiare și materiale (patrimoniul), competență și personalitate juridică,
aceasta permițându-i să acționeze în scopul pt care a fost creat (E. Bălan). În dreptul
UE – întreprindere publică: regim juridic variat – public sau privat, înființate
întotdeauna de autorități publice.
 Concepte fundamentale în teoria organizării aministrației publice

•Capacitatea juridica(doctrină) = aptitudinea unui organ administrativ de a sta într-

un raport juridic administrativ, în nume propriu și în mod independent, prin emiterea
de acte administrative (I. Iovănaș); aptitudinea sau posibilitatea unor organe de a
dobândi atribuții din domeniul administrației publice (V. Vedinaș)
•Capacitate administrativă (Codul adm.) = capacitatea administrativă - ansamblul
resurselor materiale, financiare, instituţionale şi umane de care dispune o unitate
administrativ-teritorială, cadrul legal care reglementează domeniul de activitate,
precum şi modul în care acestea sunt valorificate în activitatea proprie potrivit
competenţei stabilite prin lege;
•Relația personalitate jurdică - capacitate juridică - raport de cauzalitate (doctrina)
•Competență (Codul adm.) = competenţa - ansamblul atribuţiilor stabilite de lege,
care conferă autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice drepturi şi obligaţii de a
desfăşura, în regim de putere publică şi sub propria responsabilitate, o activitate de
natură administrativă;
• Caracterele specifice ale competenței:
a) Legalitate;
b) Obligativitate;
c) exercitare prin intermendiul organelor de conducere
 Concepte fundamentale în teoria organizării aministrației publice

• Tipuri de competență:
– teritorială, materială, temporală;
– Delegată, partajată, exclusivă
• Codului administrativ:
•competenţa delegată - atribuţiile stabilite prin lege şi transferate, împreună cu
resursele financiare corespunzătoare, autorităţilor administraţiei publice locale de către
autorităţile administraţiei publice centrale pentru a le exercita în numele şi în limitele
stabilite de către acestea din urmă;
•competenţa exclusivă - atribuţiile stabilite prin lege în mod expres şi limitativ în
sarcina autorităţilor administraţiei publice locale, pentru realizarea cărora acestea au
drept de decizie şi dispun de resursele şi mijloacele necesare;
•competenţa partajată - atribuţiile exercitate potrivit legii de autorităţi ale
administraţiei publice locale, împreună cu alte autorităţi ale administraţiei publice,
stabilite în mod expres şi limitativ, cu stabilirea resurselor financiare şi a limitelor
dreptului de decizie pentru fiecare autoritate publică în parte;
 2. Administraţia publică centrală
• Codul administrativ definește în sens material-funcțional: administrația publică
centrală, administrația publică locală; diferențiere după natura interesului –
național/general, respectiv local
•administraţia publică centrală (codul adm.) = totalitatea activităţilor
desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a executării şi de
executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul
satisfacerii interesului public naţional/general;
•Structură:
1.Președintele României și Guvernul – cei doi șefi ai executivului
2.Ministerele și alte organe centrale de specialitate subordonate Guv.
3.Autoritățile centrale autonome (nesubordonate Guv.)
4.Institutii si servicii centrale subordonate ministerelor
5.Servicii publice deconcentrate ale ministerelor sau autorităților centrale
autonome, plasate în teritoriu.
6.Prefecții
 Președintele României
CR, doctrina:
executiv bicefal, dualist – unul dintre șefi este Peședintele, celălalt este Guvernul
(funcția exectutivă încredințată unei persoane și unui organ colegial, atribuții
relativ autonome); nu există rap. de subordonare;
Funcțiile PR (art. 80 CR, doctrina, jurisprudenta CCR):
• de șef de stat
• șef al executivului
• funcția de garant al Constituției
• Funcția de mediator între puterile statului (in scopul de a veghea la buna
funcționare a autorităților publice)
• Rolul executiv al PR – mai atenuat decât cel al Guvernului; primează celelate
dimensiuni ale statutului său
Atribuţiile Preşedintelui României – clasificare:
1. Atribuţii în relaţia cu Guvernul (art.85-87 din Constituţie); 2. Atribuţii în relaţia
cu Parlamentul; 3. Atribuţii în relaţia cu corpul electoral; 4. Atribuţii în domeniul
politicii externe; 5. Atribuţii în domeniul apărării. 6. Atribuţii în situaţii
excepţionale; 7. Atribuţii în relaţia cu Curtea Constituţională; 8. Alte atribuţii
(conferă decorații și titluri de onoare; acorda gradele de mareșal, de general și de amiral; numește
în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege; acorda grațierea individuală.)
 Atribuţii în relaţia cu Guvernul
a) Desemnarea unui candidat la funcția de p-m (obligat să se consulte cu partidul
câștigător al majorității parlamentare/cu toate partidele reprezentate în Parlament)
b) numirea Guvernului - pe baza votului de încredere acordat de Parlament; prin decret
(sunt incluse acele persoane care au primit votul de încredere = lista Guvernului);
putere limitată, exercită o competența legată în exercitarea acestei atribuții;
c) revocarea şi numirea miniştrilor în caz de remaniere guvernamentală sau de
vacanţă a postului, la propunerea p-m.;
*dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a G.,
PR numește numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea p-m).
** remaniere= modificarea listei Guvernului, una sau mai multe funcții urmează a fi
atribuite altor persoane; nu vizează întregul Guvern;
*** art. 43 Cod adm, procedura pt situația vacanței funcției de ministru: P-m transmite
PR în termen de 5 zile propunerea privind declararea vacanței , iar PR în termen de 15
zile de la primirea propunerii, ia act de încetarea funcției și declară vacantă funcția.
****Art. 47 Cod adm. privind numirea în funcție în caz de remaniere sau de vacanță a
postului: P-m propune PR în 5 zile de la publicarea decretului prin care se constată
vacanța, o persoană pt a fi numită în funcția de m., iar PR în 10 zile numește pers.
propusă sau motivează, comunică P-m și face public refuzul; poate refuza dacă
persoana nu îndeplinește condiții de legalitate, nu de oportunitate; poate refuza o
singură dată o propunere a p-m.
 Atribuţii în relaţia cu Guvernul
c) Consultarea Guvernului (art. 86 CR)
- PR poate consulta G. cu privire la probleme urgente şi de imp. deosebită.
- Acestea se apreciază de către Președinte
- Consultare = posibilitatea de a cere părerea membrilor Guvernului sau
solicitarea unei opinii bazate pe date și informații pe care Guv. le deține,
datorită aparatului din subordine (doctrină)
d) Participarea la şedinţele Guvernului;
- poate lua parte la şedinţele G. în care se dezbat probleme de interes
naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice
şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii;
- prezidează şedinţele G. la care participă.
- Nu semnează actele adoptate în ședință
• CCR: Participarea PR la şedinţele Guvernului = un mod de consultare a
Guv. Și mijloc de veghere la buna funcționare a acestuia; nu se substituie
Guvernului și nu poate împiedica Guvernul să adopte acele juridice pe care
dorește să le adopte și nici nu-l poate obliga să ia măsuri contrare voinței
sale (avizul CCR, nr. 1/2007)
 Atribuţii în relaţia cu Parlamentul
a) Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme ale naţiunii.
b) Dizolvarea Parlamentului - limite
c) Preşedintele convoacă Parlam. nou ales în prima sesiune, şi
poate cere întrunirea Parlam. în sesiune extraordinară; nu
este o convocare automată, preş. camerelor au competenţa
să convoace în sesiune extraordinară, pe baza solicitării PR.
d) Preşedintele promulgă legea; termene:
a) 20 zile de la primirea legii,
b) respectiv 10 zile, când PR a recurs la exercitarea dreptului de a
sesiza CCR sau a cerut reexaminarea;
*promulgarea = investire cu formulă executorie, obligă autorităţile
publice să treacă la aplicarea ei
 Atribuții în raporturile cu justiția

• Numirea judecătorilor și a procurorilor, la propunerea CSM

(art. 134, alin.1, CR)
• Acordă grațierea individuală(decret); regimul juridic și
procedura – reglementate prin L nr. 546/2002
• Declanșarea urmăririi penale împotriva unor membri ai
Guvernului, (potriv. art 109, CR, în egală măsură cu C. Dep și
Senatul) – are dreptul să ceară urmărirea penală, pentru fapte
săvârșite în exercitarea funcției lor
• Președintele României poate dispune suspendarea miniștrilor
din funcție, dacă s-a cerut urmărirea penală
 Atribuții în raporturile cu poporul

• după consultarea Parlamentului, PR poate cere poporului să-și

exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de
interes național.
• Competență exclusivă în determinarea problemelor de interes
național care se supun referendumului, chiar dacă este
obligatorie consultarea Parlamentului (Decizia CCR nr.
567/2006); stabilește prin decret problema concretă supusa
referendumului și data acestuia.
 Actele Preşedintelui României
 emite decrete = actele juridice ale Preşedintelui; se publică în M. Of. al
României; nepublicarea = inexistenţa decretului.
 Decretele - acte administrative individuale, sau normative, contestabile
pe calea contenciosului administrativ.
 Unele decrete trebuie contrasemnate de primul-ministru (cele vizând
atribuţiile în domeniul politicii externe, al apărării, în cazul instituirii
măsurilor excepţionale şi atunci când conferă decoraţii şi titluri de
onoare, acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral, acordă
graţierea individuală).
 Contrasemnarea
= o condiţie de legalitate a acestora; în lipsă poate antrena nulitatea
absolută a decretului.
= antrenează răspunderea primului ministru pentru conţinutul
decretului.
= doctrina: majoritatea decretelor se constrasemnează; lipsa
contrasemnării constituie excepţia, şi nu regula.
 PR emite şi acte politice, cum sunt mesajele adresate Parlamentului sau
declaraţiile.
 Guvernul: reglementate, rol, învestire, componență
Reglementare: CR (titlul III, cap. III – Guvernul și cap. IV – Rap. Parlam, cu G.) și Codul
administrativ.

Rolul Guvernului
= autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în temeiul votului de încredere
acordat de Parlament în baza programului de guvernare.
= organ cu dublu rol: politic si administrativ: asigură realizarea politicii interne şi externe a
ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
* competență materială și teritorială generală
* în raporturi de supraordonare (Ministere, prefecti, organe centrale subord.), colaborare
și coordonare
* rol/funcție normativă: inițiativă legislativă (art. 74 CR), adoptare HG (art. 108, alin.2
CR), delegarea legislativă (de către Parlam., fie prin CR)

Învestirea Guvernului: învestit de Parlament şi îşi începe mandatul la data depunerii

jurământului în faţa Preşedintelui; se organizează şi funcţionează în conformitate cu
prevederile constituţionale, având la bază Programul de guvernare acceptat de
Parlament.

Componenţa Guvernului: alcătuit din prim-ministru şi miniştri. Din Guvern pot face
parte: viceprim-miniştri, miniştri de stat, miniştri delegaţi, miniştri cu însărcinări
speciale pe lângă prim-ministru, numiţi de Preşedintele României pe baza votului de
încredere acordat de Parlament.
 Guvernul: învestire, componență, aparat de lucru
Funcţiile Guvernului. Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită
următoarele funcţii:
a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a
Programului de guvernare;
b) funcţia de implementare, prin care se urmăreşte punerea în aplicare a Programului de
guvernare;
c) funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi
instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
d) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea
proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este
responsabil;
e) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, în condiţiile
legii, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniul său de activitate;
f) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi
respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, precum şi
în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară
activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
Aparatul de lucru al Guvernului - alcătuit din:
– Secretariatul General al Guvernului,
– Cancelaria Prim-ministrului
– aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului
– departamente şi alte structuri organizatorice cu atribuţii specifice stabilite prin hotărâre a
Guvernului.
 Secretariatul General al Guvernului
 parte din aparatul de lucru al Guvernului
 asigură derularea şi continuitatea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare,
rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii
Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti,
constituind elementul de legătură şi stabilitate al guvernării.
 condus de Sg. al G. (rang de ministru), numit prin decizie a prim-ministrului;
 ajutat de unul sau mai mulţi sg adjuncţi (cu rang de secretar de stat), numiţi prin
decizie a prim-ministrului
 şi, după caz, de unul sau mai mulţi secretari de stat, numiţi, respectiv eliberaţi din
funcţie prin decizie a prim-ministrului.
 Organizarea şi atribuţiile se stabilesc prin HG
 Bugetul pentru funcţionarea Guvernului se aprobă prin legea bugetului de stat.
 ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum
şi pentru instituţiile care se finanţează prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului.
 are dreptul de a iniţia proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub
incidenţa atribuţiilor sale şi ale autorităţilor şi instituţiilor publice aflate în
subordinea sa ori a Guvernului.
 îi pot fi date în coordonare organe de specialitate ale apc aflate în
subordinea Guvernului, cu excepţia ministerelor.
 Cancelaria Prim-Ministrului
•structură fără personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului,
•finanţată prin bugetul SG al Guvernului
•condusă de şeful Cancelariei Prim-Ministrului (rang de ministru), numit şi eliberat
din funcţie prin decizie a prim-ministrului.
• Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea - prin decizie a prim-ministrului.
• Personalului, cu excepţia demnitarilor sau persoanelor asimilate acestora, i se
aplică prevederile părţii a VI-a titlul III capitolul II - Personalul contractual încadrat
la cabinetul demnitarilor şi aleşilor locali şi la Cancelaria Prefectului din Codul
administrativ.
• Activează unul sau mai mulţi secretari de stat şi consilieri de stat, precum şi
directorul de cabinet al prim-ministrului (rang de secretar de stat) numiţi și eliberaţi
din funcţie prin decizie a prim-ministrului.
• Prin HG se stabilesc instituţiile publice şi organele de spec. ale apc.
coordonate de prim-ministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.
• Departamentul:
- structură organizatorică în ap. de lucru al G., cu sau fără personalitate juridică,
- subordonată prim-ministrului,
- rol de coordonare şi sinteză în domenii de interes general, în conformitate cu
atribuţiile Guvernului.
- Organizarea şi funcţionarea departamentului se aprobă prin HG.
 Atribuțiile Guvernului
a) iniţiază proiecte de lege şi le transmite către Camera competentă, ca primă
Cameră sesizată, şi spre informare către Camera decizională;
b) emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, iniţiate cu
respectarea Constituţiei, şi le transmite Parlamentului, în termen de 30 de zile
de la data solicitării;
c) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a
celorlalte acte normative date în aplicarea acestora;
d) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor
sociale de stat pe care le supune, separat, spre adoptare Parlamentului;
e) aprobă, prin hotărâre, strategiile, programele şi metodologiile, pe domenii
de activitate;
f) asigură realizarea politicii în domeniul social;
g) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului,
precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de
lege;
h) duce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării,
scop în care organizează şi înzestrează forţele armate;
i) asigură integrarea României în structurile europene şi internaţionale;
j) negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează
statul român;
 Atribuțiile Guvernului
k) negociază şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel
guvernamental;
l) controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea
sa;
m) asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
n) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
o) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale;
p) asigură standarde obligatorii la nivelul administraţiei publice centrale şi locale pentru
garantarea bunei administrări;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile
Guvernului.

Exercitarea controlului de către Guvern

• În realizarea rolului său de conducere generală a administraţiei publice, Guvernul exercită
controlul asupra:
– Ministerelor
– organelor de specialitate din subordinea sa
– precum şi asupra prefecţilor.
* În acest sens, Guvernul poate solicita revocarea actelor administrative nelegale,
netemeinice sau inoportune emise de autorităţile prevăzute mai sus, care nu au intrat în
circuitul civil şi nu au produs efecte juridice şi care pot leza interesul public.

• Raporturile Guvernului cu autorităţile administrative autonome = raporturi de

colaborare.
 Rolul şi atribuţiile prim-ministrului
• conduce G. şi coordonează activitatea membrilor acestuia
• reprezintă G. în relaţiile acestuia cu Parlam., Preşedintele, ÎCCJ, CCR,
Curtea de C., Cons. Legislativ, Min. Public, celelalte aut. şi instit. p.,
partidele şi alianţele politice, sindic., cu alte ONG, în relaţiile internaţ. ce
intră în aria de responsabilitate a G.
• prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii
cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate şi răspunde la
întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaţi sau
senatori, conform regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului
(poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la întrebările şi
interpelările adresate Guvernului de către deputaţi sau senatori);
• contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, potrivit
prevederilor Constituţiei.
• Constituie consilii, comisii şi comitete interministeriale, prin decizie,
în scopul rezolvării unor probleme operative.
• îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în Constituţie şi lege sau
care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.
 Rolul şi atribuţiile prim-ministrului

Prim-ministrul numeşte şi eliberează din funcţie:

a) conducătorii organelor de spec. din subordinea G., cu excepţia
situaţiei în care aceştia au calitatea de membru al Guvernului;
b) s.g. al G. şi s.g. adjuncţi ai G.;
c) secretarii de stat şi consilierii de stat din cadrul ap. de lucru al
G.;
d) secretarii de stat şi subsecretarii de stat;
e) alte persoane pentru care are competenţa de numire, în cazurile
prevăzute de lege.

Actele prim-min.:
• emite decizii, care sunt acte administrative; se publică în Mon.
Of. al României, Partea I, cu excepţiile prevăzute de lege;
nepublicarea atrage inexistenţa deciziei.
• se contrasemnează de secretarul gen. al G.
 Şedinţele Guvernului

• Convocarea şi conducere: de către prim-ministru.

• Preş. României poate lua parte la şedinţele G. în care se dezbat probleme de interes
naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la
cererea prim-ministrului, în alte situaţii. Preşedintele României prezidează şedinţele
Guvernului la care participă.

•săptămânal sau ori de câte ori este nevoie

•se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a ţării, precum şi aspecte privind
cond. generală a administraţiei publice

•pot participa, în calitate de invitaţi, cond. ai unor organe de spec. din subordinea
Guvernului ori a min., sau ai unor aut. adm. autonome, reprezentanţii structurilor
asociative ale apl, precum şi orice alte persoane, la solicitarea prim-ministrului.

•Dezbaterile şi modul de adoptare a actelor acestuia se înregistrează şi se

consemnează în scris în stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al
Guvernului şi păstrată, conform legii, la SG. al G.
 Actele Guvernului
Tipurile de acte:
• Hotărâri (HG - pentru organizarea executării legilor)
• Ordonanţe (OG - în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condiţiile art. 115 alin. (1)-(3) din CR)
• Ordonanţe de urgenţă (OUG - în situaţii extraordinare, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din CR).
Membrii Guvernului pot propune:
• proiecte de HG şi de OG;
• proiecte de lege, în vederea exercitării dr. de iniţiativă leg. al G. Metodologia de elaborare şi înaintare
la G. - se aprobă prin HG.
Intrarea în vigoare a actelor Guvernului potrivit legii 24/2000:
 HG intră în vigoare la data publicării în M. Of. sau la o altă dată ulterioară
precizată în cuprinsul lor.
 OG emise în baza legii de abilitare/simple intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării în M. Of. sau la o altă dată ulterioară.
 OUG - la data publicării în M. Of., sub condiția prealabilă de depunere a acestora la
camera competentă să fie sesizată dacă în cuprinsul lor nu este precizată o altă
dată.
*În cazul încetării mandatului, până la depunerea jurământului de membrii noului G.,
Guvernul nu poate să adopte OG și OUG, având doar posibilitatea de a adopta numai
acte cu caracter normativ sau individual necesare pentru administrarea trebuirilor
publice, fără a promova politici noi.
 Regimul juridic al actelor G.

• adoptă HG şi O în prezenţa majorităţii membrilor săi.

• se adoptă prin consens. Dacă NU, hotărăşte prim-ministrul. (regula se aplică şi pt. alte
documente și măsuri adoptate de G.)
• se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia
punerii lor în executare şi se publică în M. Of. al R.
• Nepublicarea atrage inexistenţa. HG cu au caracter militar se comunică numai
instituţiilor interesate.
a) Hotărârile de Guvern - art. 108 alin. (2) din CR: ,,Hotărârile se emit pentru
organizarea executării legilor”
= actele specifice activității Guvernului, deoarece prin intermediul acestora Guvernul pune
în aplicare legile adoptate de Parlament
• intervin în măsura în care legea impune adoptarea lor, fie expres, fie implicit, făcându-
se trimitere la o HG de punere în aplicare, sau în măsura în care, în practica aplicării
legii apare nevoia adoptării unei hotărâri de Guvern
• intervin numai secundum legem (subsecvent și în acord cu legea) și praeter legem (în
completarea și dezvoltarea prevederilor legale, dar fără a adăuga la lege)
• Sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele judecătorești (în baza Legii
554/2004)
• caracter individual sau normativ.
– HG cu caracter individual se emit pentru soluționarea unor probleme determinate
– HG cu caracter normativ pot fi clasificate în două categorii: 1) HG prin care se stabilesc reguli juridice
pe baza și în executarea legii, fiind acte de reglementare a relațiilor sociale din administrația publică; 2)
HG prin care se aprobă alte acte juridice denumite regulamente, norme, norme metodologice.
 Regimul juridic al actelor G.
b) OG (simple):
• adoptate numai în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de
Parlament.
• Pot interveni în toate domeniile care fac obiectul legilor ordinare,
neputându-se interveni în domeniul legilor organice.
• se limitează la normarea în domeniile stabilite prin legea de abilitare și
numai până la data precizată în aceasta.
• Regula: nu se cere aprobarea OG de către Parlam., dar există această
posibilitate. Astfel - 2 categorii de OG: supuse spre aprobarea Parlam. (legea
de abilitare impunea) și OG nesupuse aprobării Parlam. (lg de abilitare nu
impunea).
• În cazul celor supuse spre aprobare: Parlamentul le poate aproba,
aproba cu modificări sau respinge (în întregime sau în parte).
• Pe perioada delegării, Guvernul poate să modifice, să completeze sau să
abroge propriile ordonanțe.
• necesară publicarea în Monitorul Oficial, data de la care produc efecte
fiind precizată în textul ordonanței. Dacă nu se precizează o astfel de dată,
regula intrării în vigoare este de 3 zile de la data publicării ei în MO .
 Regimul juridic al actelor G.
c) OUG:
•numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu
obligația motivării urgenței (condiții care trebuie întrunite cumulativ), potrivit art. 115
din Constituție.
•OUG nu se pot adopta în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul
instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile și libertățile și îndatoririle prevăzute
de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri
în proprietatea publică.
•Întotdeauna se supun spre dezbatere în procedură de urgență, în vederea aprobării
lor de către Parlament.
•Pot fi adoptate și în domeniul legilor organice (cu excepția situațiilor mai sus
precizate).
•Adoptarea sau respingerea OUG-urilor se realizează printr-o lege în care sunt
cuprinse și prevederile ordonanțelor al căror efecte au încetat prin nerespectarea
termenului în care trebuiau depuse la Parlament și supuse spre dezbatere.
•CCR: G. poate adopta OUG în următoarele condiții cumulative:
–Existența unei situații extraordinare
–Reglementarea să nu poată fi amânată
–Urgența să fie motivată în conținutul ordonanței
 Cazuri de încetare a funcţiei de membru al
Guvernului(art. 42, Cod adm.):
a) revocare - are loc în caz de remaniere guvernamentală;
b) demisie - se anunţă public, se prezintă în scris prim-ministrului;
- devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea
ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
c) pierderea drepturilor electorale ca urmare unei hot. judecăt. definitive;
d) starea de incompatibilitate constatată în condiţiile Legii nr. 176/2010, ca
urmare a unui raport de evaluare definitiv sau unei hot. judecăt. definitive;
e) deces;
f) condamnare penală printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
g) imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
• Vacanța funcției – procedură:
1. P-m transmite PR în termen de 5 zile, propunerea de a lua act de încetare;
2. PR prin decret, ia act de încetarea funcției și declară funcția vacantă, în
15 zile de la primirea propunerii în aces sens de la p-m.
 Interimatul funcţiei de membru al Guvernului.
• Preş. R. desemnează un alt membru al G. ca prim-ministru
interimar, dacă p.-m:
– se află în una dintre situaţiile de încetare a funcţiei de membru al
Guvernului (cu excepţia revocării), sau
– este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile;
• p-m interimar îndeplinește atribuţiile p-m, până la formarea
noului Guvern(în situațiile în care funcția a încetat);
• interimatul (în sit. imposibilităţii exercitării atrib.) încetează dacă
prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.
• Reguli aplicabile și celorlalți membri ai G, la propunerea p-m,
pentru o perioadă de cel mult 45 de zile; în acest interval, p-m
inițiază proceduri pentru numirea unui al membru al G. în calitate
de ministru interimar.
 Numirea în funcţie în caz de remaniere guvernamentală sau de
vacanţă a postului
1. în termen de 5 zile de la publicarea decretului prin care este constatată vacanţa
funcţiei, P-m propune PR o persoană, care îndeplineşte condiţiile legii, pentru
numirea în funcţia de membru al Guvernului.
2. în termen de 10 zile de la înregistrarea propunerii, PR:
– numeşte în funcţie persoana propusă de prim-ministru sau
– motivează, îi comunică prim-ministrului şi face public refuzul numirii în funcţie, în
condiţiile următoarele condiții:
a) PR poate refuza, motivat, orice propunere a p-m pentru numirea în funcţia de
membru al G. în situaţia în care persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 17 sau, cu privire la această persoană, au intervenit cazurile de
încetare a funcţiei de membru al G. (prev în art. 42 lit. c), e) şi f)
b) PR poate refuza motivat, o singură dată, o propunere a prim-ministrului pentru
numirea în funcţia de membru al G. în situaţia în care consideră că persoana
propusă nu corespunde funcţiei respective.
*În situaţia refuzului o propunere a p-m va fi transmisă PR în termen de 5 zile de la
data la care PR a comunicat refuzul propunerii anterioare.
*PR primeşte o nouă propunere şi are, în această situaţie, obligaţiile prevăzute la art.
47 alin. (3).
 Administraţia publică centrală de specialitate

•Ministerele + alte struct. în subordonarea sau coordonarea G. sau a ministerelor +

aut. adm. autonome;
•au un s. general şi pot avea 1 sau mai mulţi sg adj. (nr. se stabileşte prin actul de
înfiinţare).
•Organizarea si functionarea: prin legi speciale(aparare si ordine publica; prin HG –
celelalte ministere;
Rolul şi atribuţiile ministerelor:
 Ministerele = organe de spec. ale apc care realizează politica guvernamentală în
domeniile de interes stabilite de Guvern.
 atribuţii comune şi atribuţii proprii potrivit competenţei, în conformitate cu domeniul
lor de activitate
 persoane juridice de drept public, conduse de miniştri
Funcţiile ministerelor:
a) funcţia de strategie (aplicarea politicilor şi strategiilor G. pe domenii de competenţă, şi
a propriilor strategii şi politici, coordonate cu politica G.);
b) funcţia de reglementare a domeniului de competenţă, cu respectarea ierarhiei actelor
normative;
c) funcţia de control şi monitorizare a domeniului de competenţă (în rap. cu pers. fizice
sau juridice sau ap care intră în sfera de reglementare a domeniului de spec.
* Ministerele pot exercita şi funcţii specifice domeniului lor de activitate stabilite prin
actele normative de organizare şi funcţionare ale acestora.
 Administraţia publică centrală de specialitate -
ministerele
• Actul de înființare, organizare, funcționare: funcții și atribuții specifice,
organigrama, numărul de posturi
• P-m poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului, prin înființarea,
desființarea, divizarea sau comasarea unor ministere
• Ministerele au in structura organizatorica ca tipuri de compartimente:
– Directii generale
– Directii
– Servicii si birouri
• Atribuțiile compartimentelor – prin regulamentul de org. Și funcț al ministerului,
aprobat prin ordin al ministrului
• Unele ministere pot avea compartimente în străinătate
• Colegiul ministerului – organ consultativ care funcționează pe lângă ministru; se
întrunește la cererea și sub conducerea ministrului
• Personalul ministerului - pot avea calitatea de: funcționari publici, funcționari publici
cu statut special, personal contractual, alte categorii (stabilite în actul normativ de org.
si funct.)
Rolul miniştrilor și Atribuţiile generale ale miniştrilor
• conduce ministerul şi îl reprezintă (în rap. cu aut. p., cu pers. jur. şi fiz., precum şi în
justiţie).

Atribuții principale:
a) org., coord. şi contr. aplicarea lg, OG și HG, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit
legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale;
b) elaborează şi avizează proiecte de lege, OG și HG;
c) elab. şi aplică strategia proprie a ministerului, integrată strategiei de dezvoltare
economico-socială a G.
d) îndeplineşte calitatea de ordonator principal de credite;
e) fundam. şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
f) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale
g) iniţiază şi negociază, (împuternicirea Preş. R. sau a G.), încheierea de convenţii, acorduri
şi alte înţelegeri internaţionale, propune întocmirea formelor de aderare la cele existente, în
domeniul său de activitate
h) avizează, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale în domeniul de
competenţă şi cooperează cu acestea
i) conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin HG; numeşte şi eliberează din
funcţie personalul acestuia.
 Actele miniştrilor
•ordine şi instrucţiuni
•caracter normativ sau individual.
•Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte
categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care se
aprobă.
•semnate de ministru sau de persoanele delegate de aceştia.
•necesitatea şi oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniştrilor
aparţin exclusiv acestora.
•aspectele de mai sus se aplica si in cazul conducatorilor (cu rang de
secretar sau subsecretar de stat) ai altor organe centrale de spec. subordonate
Guv. sau ministerelor,
•Actele adm. cu caracter normativ (neclasificate) se publică în M. Of.
 Autorităţile administrative autonome
= autorităţi ale apc
• activitatea supusă controlului Parlamentului, în condiţiile
prevăzute de legile lor de înfiinţare, organizare şi funcţionare
• nu se află în raporturi de subordonare faţă de G., min. sau
faţă de org. de spec. ale acestora.
• Înfiinţarea şi desfiinţarea - prin lege organică.
• Legea de înființare stabilește:
– Condiţiile privind numirea şi eliberarea din func. a cond.
(de către Parlament)
– Categ. de personal
– Denumirea actelor emise/adoptate (acte adm. cu caracter
normativ sau individual)
• Actele adm. cu caracter normativ se publică în M. Of, Partea I,
cu excepţiile prevăzute de lege.