MOARTEA PRIN AGENŢI

FIZICI
 TEMPERATURA SCĂZUTĂ

• hipotermia sistemică- expunerea corpului

în totalitate la temperatură scăzută

• degerături, cauzate de acţiunea locală a

frigului
 Hipotermia (refrigeraţia)
• Scăderea temperaturii centrale a corpului uman sub 35-
34 grade Celsius/ dezechilibrarea acută a termoreglării.

Factori favorizanti
• copiii de vîrstă mică- imaturitatea procesului de
termoreglare/ suprafaţă corporală mare în raport cu
volumul corpului
• bătrînii- afecţiuni patologice debilitante, perturbarea
procesului de termoreglare, nutriţie inadecvată
• afecţiuni patologice: bolile cerebro-vasculare,
hipopituitarismul
• stările de malnutriţie, oboseala
• medicamente: barbiturice, clorpromazină, imipramină
• consumul excesiv de băuturi alcoolice.
• viteza vîntului, umiditatea aerului.
 Hipotermia (refrigeraţia)
Fiziopatologie
• Reacţie de apărare la frig- frison, hipertensiune arterială, tahicardie,
hiperreflexie etc
• 30 de grade Celsius- mecanismele de termoreglare sînt depăşite-
deprimarea funcţiilor vitale (nervoasă, cardiacă, respiratorie),
pierderea stării de conştienţă şi instalarea stării de letargie prin frig
(moarte aparentă).
• 25-24 grade Celsius- paralizia funcţiilor vitale
• organismul uman, în ansamblu, nu suportă temperaturi centrale mai
mici de 24-23 grade Celsius.
• reducerea la minimum a nevoilor metabolice şi de oxigen ale
ţesuturilor, ceea ce favorizează reanimarea victimelor.

• Biochimic- creşterea glucozei în sînge şi umoarea vitroasă,

creşterea marcată a catecolaminelor, creşterea nivelurilor serice de
mioglobină şi creatinforfokinază (rabdomioliză).
 Hipotermia (refrigeraţia)
Autopsie
Examen extern
• Aspect general- dur, tegument aderent pe planurile
subiacente.
• Conservarea foarte bună a cadavrului/ intervalul
postmortem.
• Lividităţi cadaverice de culoare roşie deschisă- creşterea
afinităţii hemoglobinei pentru oxigen ca urmare a
temperaturii scăzute şi nedisocierii oxihemoglobinei
• Rigiditatea cadaverică se instalează mai lent şi durează mai
mult timp
• Uneori- pete de culoare violacee pe mîini, genunchi,
picioare, probabil ca urmare a acţiunii locale a frigului
(degerături)
• Edeme, localizate mai ales la picioare şi la nivelul feţei
 Hipotermia (refrigeraţia)
Examen intern

• disjuncţia suturilor craniene

• glandele endocrine/musculatură- leziuni ischemice (necroza
Zenker)
• ulceraţii Vishnevski la nivelul mucoase gastrice
• microinfarcte în diferite organe
• leziuni focale de pancreatită acută
• insuficienţă cardiacă- dilatarea cavităţilor drepte ale cordului, edem
şi stază la nivel pulmonar, stază hepatică şi splenică.
• rinichi: necroză tubulară acută, depozite de lipide în glomeruli

Leziuni necroptice nespecifice → diagnosticul de hipotermie se

poate stabili prin coroborarea mai multor date/excludere:
• ţesuturile cadavrului sînt foarte bine conservate, lucru confirmat prin
examinare histologică
• condiţii meteorologice favorabile producerii hipotermiei+ locul faptei
• excluderea altor cauze violente de moarte
 Hipotermia (refrigeraţia)
Moartea prin hipotermie- violentă
• fibrilaţia ventriculară- cel mai frecvent
• După un oarecare interval de timp prin:
– infecţii pulmonare- bronhopneumonie
– trombo-embolism- creşterea rapidă a temperaturii corporale a
victimei.

Din punct de vedere juridic

- accident- accidente de muncă mai cu seamă la muncitorii
din industria frigorifică/ deces accidental în cursul
hipotermiei terapeutice.
- suicid- persoane cu afecţiuni psihiatrice sau după consum
de băuturi alcoolice.
- crimă- copii mici sau persoane lipsite de apărare (vîrstnici,
persoane în stare de inconştienţă etc).
 Degerăturile
• acţiunea locală a frigului, la temperaturi mai mici de 0 grade Celsius.

Clasificare- profunzime şi severitate

• gradul I- roşeaţă şi edem la nivelul pielii; leziunile se vindecă fără a

lăsa cicatrici sau alte tulburări permanente

• gradul II- formarea de flictene ca urmare a afectării epidermului în

totalitate

• gradul III- necroza tegumentară şi a ţesutului celular subcutanat

• gradul IV- leziunile de necroză sînt profunde, afectînd masa

musculară şi chiar osul.
TEMPERATURA CRESCUTĂ

• leziuni cauzate de acţiunea temperaturii

crescute asupra întregului organism
(acţiune generală)- hipertermia, insolaţia

• leziuni locale
* arsurile
* opărirea
 Hipertermia (şocul hipertermic)
• dezechilibru acut al termoreglării (exacerbarea
termogenezei, diminuarea drastică a termilizei), în
condiţii de temperatură ambientală crescută.
Circumstanţe de producere:
• accident de muncă- mediu cu temperatură crescută
• efort fizic susţinut, la temperaturi ale mediului crescute,
cu împiedicarea termolizei (marşuri cu haine strînse pe
corp)

Principalele consecinţe ale hipertermiei:

• rabdomioliza- leziuni degenerative ale musculaturii
striate
• insuficienţa renală acută
 Insolaţia
• Corpul omenesc/ extremitatea cefalică, este expus la soare, la
temperaturi crescute şi acţiunea razelor ultraviolete.
• Clinic- eritem cutanat, edem cerebral important, edem pulmonar,
insuficienţă cardiacă şi, posibil, deces

La autopsie - leziuni nespecifice:

• temperatura corporală rămîne crescută şi chiar poate înregistra o
creştere după moarte
• rigiditatea cadaverică- rapid după moarte şi dispare repede
• lividităţile cadaverice- bine exprimate
• putrefacţia este rapidă
• stază generalizată în organe
• peteşii hemoragice pe piele şi seroase
• edem cerebral, edem pulmonar
• Microscopic- leziuni degenerative ale neuronilor din cortexul
cerebral, cerebel şi ganglionii bazali.
 Arsurile
Gradul I
• straturile superficiale ale pielii- eritem, edem şi durere
• vindecarea se face fără cicatrici
• după deces, roşeaţa dispare
Gradul II
• flictene cu conţinut lichid, clar, formarea de cicatrici
Gradul III
• afectează întreaga grosime a pielii
• flictene cu conţinut sanguinolent
• terminaţiile nervoase sînt distruse- lipsa durerilor
• vindecarea se face cu cicatrici
Gradul IV- carbonizarea
• necrozarea completă a pielii şi ţesuturilor subiacente
• oasele şi dinţii rezistă la foc- identificarea cadavrelor carbonizate.
Supravieţuirea după arsuri depinde de:
• întinderea şi profunzimea arsurii
 Arsurile
Examen extern
• lividităţile cadaverice- culoare roşie aprinsă- COHb (incendii)
• putrefacţie întîrziată la cadavrele care prezintă arsuri severe, întinse
• arsuri de diferite grade
• părul este ars

Examen intern
• Leziuni funcţie de cauza care a stat la baza decesului precum şi de
perioada de supravieţuire a victimei.
• sîngele are o coloraţie roşie aprinsă- carboxihemoglobina
• peteşii hemoragice sub seroase
• stază şi edem cerebral dur
• în lumenul traheei, bronşiilor, alveolelor- funingine; particule de
funingine pot fi observate şi în esofag
• dacă victima inhalează aer supraîncălzit, pe mucoasa laringiană,
traheală şi bronşică- zone de necroză
• pulmonii sînt reduşi de volum, cu stază
• Dacă victima supravieţuieşte un anumit interval de timp,
pot să apară modificări importante în organe, ca:
– splenomegalie, parenchim splenic moale
– hepatomegalie, leziuni distrofice hepatice
– nefrită, blocarea tubilor prin proteine degradate de la
nivelul focarului de arsură
– ulcere de stress Wilcox pot perfora în timpul vieţii sau
după decesul victimei

Reacţii vitale
• Funingine în CRS
• COHb în sînge
• conţinutul flictenelor - elemente sanguine şi fibrină
• tromboza vaselor din zonele arse
 Cadavre carbonizate - aspecte particulare :
• corpul este în flexie generalizată (atitudine de pugilist) ca
urmare a coagulării proteinelor musculare sub acţiunea
temperaturii crescute

• fracturi ale calotei craniene şi ale oaselor membrelor

produse sub acţiunea căldurii.

• fisuri ale tegumentului

• hematom extradural în carbonizările postmortem ale

capului. Sîngele din aceste colecţii nu este coagulat şi
nu este aderent de dura-mater, ceea ce face posibilă
diferenţierea sa de hematomul extradural vital.
 Arsurile produse de lichide
fierbinţi (opărirea)
• temperatura lichidului- apa, de regulă, nu depăşeşte 100
grade Celsius, în schimb alte substanţe lichide (smoala,
uleiul etc) pot atinge temperaturi mult mai mari

• durata contactului - apa clocotită poate produce arsuri

severe în doar 2-3 secunde de contact cu tegumentul

• sensibilitatea ţesutului - tegumentul feţei palmare a

mîinilor este mai rezistent decît cel de pe faţă, abdomen
sau organe genitale externe

• în arsurile prin căldură uscată hainele protejează

tegumentul, în arsurile prin lichide fierbinţi hainele au
efect invers- prelungesc contactul lichidului fierbinte cu
tegumentul şi reduc efectul de răcire produs prin
evaporarea lichidului.
 Arsurile produse de lichide
fierbinţi (opărirea)
Aspecte necroptice
• aspectul arsurilor prin lichid fierbinte este asemănător cu
cel prin flacără.

Elemente care permit stabilirea agentului cauzal:

• pe tegument- nivel de lichid la marginea zonei afectate.
Acesta poate lipsi atunci cînd lichidul este împroşcat
asupra victimei.
• arsuri sub formă de dîre produse prin scurgerea
lichidului fierbinte
• se pot identifica urme din lichidul care a produs arsurile
impregnate în hainele victimei
• De regula nu se produce carbonizarea (excepţie, metale
fierbinţi)
 Cauze de moarte în arsuri

1. Imediat după producerea arsurilor:

- edem al căilor respiratorii superioare- inhalare de aer
supraîncălzit
- intoxicaţie cu monoxid de carbon
- intoxicaţia cu gaze toxice produse de arderea diferitelor
materiale
- şoc algic

2. În primele zile
- tulburări hidro-electrolitice- pierderea de lichide prin suprafaţa
arsă

3. După cîteva zile sau săptămîni:

- insuficienţă organică multiplă în cadrul şocului cronic al arşilor
- insuficienţă renală
- toxemie- substanţele absorbite din zonele arse
- infecţii locale sau generale
 Leziunile produse de energia
electrică

• leziuni produse de energia electrică

industrială sau casnică- electrocuţia

• leziuni produse de energia electrică

naturală- fulgeraţia
 Electrocuţia
Aspecte necroptice
1. Efectele mecanice:
• contracturi musculare brutale → fracturi,
rupturi musculare şi tendinoase;

• proiectarea victimei în electrocuţiile cu

curent electric cu tensiune mare

• plăgi şi distrucţii tegumentare

 Electrocuţia
2. Efectele chimice - disociere electrolitică determinată
de trecerea CE prin citoplasma celulelor

- edem electrogen la locul de intrare a curentului- palid,

dur/ cauzat de acumularea de lichide ca urmare a
electrolizei şi creşterii permeabilităţii membranelor
celulare

- necroza umedă- descompunerea grăsimilor la locul de

intrare a curentului electric şi acumularea ionilor de
sodiu, potasiu şi magneziu care se combină cu apa din
ţesuturi la locul de ieşire a curentului

- metalizarea pielii / ţesutului subcutanat

 Electrocuţia
3. Efectele termice - transformarea energiei electrice în
energie termică (efect Joule)- marca electrică.
- la locul de intrare şi de ieşire a curentului electric-
traiectul curentului electric în corp.
- suprafaţa mare de contact dintre curentul electric şi corp
şi rezistenţa foarte redusă, marca electrică poate să
lipsească (electrocuţia în apă).
- marca electrică poate fi “ascunsă” (de exemplu, în
cavitatea bucală)
- necroză de coagulare, fără elemente inflamatorii sau
sîngerare
- consistenţă dură şi culoare alb- cenuşie
- delimitată de un burelet- centrul deprimat şi marginile
reliefate.
- rezistentă la putrefacţie
- poate reproduce forma conductorului electric
- uneori, impregnată cu ioni metalici din conductorul
electric (metalizare)- coloraţie particulară în funcţie de
natura ionilor care o impregnează- reacţia Skalos de
identificare a ionilor de cupru, identificarea ionilor de fier
prin reacţia cu cianura de sodiu sau potasiu/ microscopia
cu baleiaj sau absorbţie atomică.

Microscopie optică
- omogenizarea straturilor epidermice,
- elongarea nucleilor celulelor din stratul bazal al
epidermului şi orientarea lor în sensul trecerii curentului
electric (nuclei în palisadă),
- vacuolizarea epidermului şi dermului, cu apariţia
aspectului de “fagure de miere”.
 Electrocuţia
La examenul extern se mai pot observa:
- arsuri produse prin aprinderea hainelor victimei
- lividităţile cadaverice bine exprimate
- rigiditatea cadaverică precoce.

La examenul intern- aspecte nespecifice:

- semne generale de asfixie
- edem pulmonar şi cerebral
- dilatarea cavităţilor drepte ale cordului.
 Electrocuţia
Moartea prin electrocuţie- violentă
- Trecerea curentului electric prin cord- aritmii cardiace
severe- FV.
- Curentul trece la nivelul toracelui şi abdomenului-
tetanizarea muşchilor intercostali şi diafragmului.
- Trecerea curentului la nivelul capului- paralizia centrilor
respiratori şi cardiaci din trunchiul cedebral.
- Victima supravieţuieşte o perioadă variabilă de timp
(cîteva zile) şi decedează ulterior ca urmare a şocului
electric.
- Traumatisme severe- tensiunea crescută a CE.
Din punct de vedere juridic
- accident, în mediul industrial sau casnic
- act suicidar sau criminal.
 Moartea prin fulgeraţie

Aspecte necroptice
Examen extern
• Rigiditatea cadaverică se instalează şi dispare rapid
• La locul de intrare a curentului electric- edem important
• Semnul caracteristic- eritemul arborescent (frunză de
ferigă, vizibil pe tegument la locul de intrare a curentului.
Eritemul este localizat numai la nivelul epidermului şi
persistă timp de cîteva ore, după care dispare.
• Topirea obiectelor de metal aflate asupra victimei.
• Arsuri ale hainelor, încălţămintei, tegumentului şi părului
victimei
• Traumatisme prin proiectarea victimei de obiectele sau
suprafeţele din jur.
 Moartea prin fulgeraţie
ML- moarte violentă
• paralizia centrilor respiratori şi cardiaci din trunchiul
cerebral
• aritmii cardiace severe
• traumatisme severe- proiectarea victimei.
Juridic- accident
• constatările în cursul autopsiei- eritemul arborescent
caracteristic
• consemnări privind producerea unei furtuni cu fulgere în
ziua respectivă
• aspectul hainelor şi a obiectelor metalice aflate asupra
victimei
• obiectele din jurul victimei cu urme de arsuri