RECOLTAREA SANGELUI VENOS

Pentru evaluarea funcțiilor organismului sângele este cea mai importantă sursă
de informații. Aceasta pentru că sângele poate pătrunde prin aproape toate organele și
țesuturile din organism, transportând toate substanțele necesare la și de la celule.
Sângele venos preia substanțele rezultate din activitatea celulară.
Deci, sângele venos poartă informații referitoare la funcțiile organelor și
țesuturilor de la care transportă substanțele.
După cum în sângele venos sunt prezente unele sau altele dintre substanțe sau
aceleași substanțe, dar în cantități diferite, se poate evalua dacă un organ sau un
țesut își desfășoară funcțiile în mod normal sau nu.
Datorită acestor situații, cu sângele venos se pot efectua o mulțime de analize
medicale.
 În funcție de tipul de analiză și de substanțele sau celulele sanguine care
trebuie sa fie cercetate, există mai multe moduri de recoltare a sângelui venos.

1. Recoltare pentru teste biochimice din ser sanguin

2. Recoltare pentru teste biochimice din plasmă sau din sânge integral

3. Recoltare pentru teste hematologice pe sânge integral

4. Recoltare pentru teste de coagulare

5. Recoltare pentru examene bacteriologice

 ADITIVI DE RECOLTARE

Pentru fiecare din aceste moduri de recoltare se pregătesc recipiente în care se

adaugă (sau nu) substanțe speciale (aditivi):

1. ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU TESTE BIOCHIMICE DIN SER

SANGUIN
În afara organismului sângele coagulează.
După ce are loc retracția cheagului, sângele se separă în două componente,
cheag (de consistență solidă) și ser (lichid).
Pentru analizele care se realizează pe ser sanguin, sângele se poate recolta,
simplu, în recipiente fără aditivi.
În unele cazuri se pot folosi recipiente în care se găsește gel activator.
Acesta are rolul de a accelera coagularea și separarea serului.
 2. ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU TESTE BIOCHIMICE DIN PLASMĂ
SAU DIN SÂNGE INTEGRAL

Aditivii utilizați pentru obținerea sângelui integral nu trebuie să modifice, ei

însiși, componentele biochimice ale plasmei.
Pentru a împiedica coagularea sângelui scos în afara organismului, în scopul
utilizării sângelui pentru analize așa cum este el în organism, sângele este amestecat,
imediat după recoltare cu substante anticoagulante.
Este numit sânge integral pentru că, astfel recoltat, sângele păstrează toate
elementele componente, inclusiv substanțele care se consumă în timpul coagulării.
Prin centrifugarea sângelui integral, acesta se separă în două componente:
- o componentă lichidă numită plasmă
- o componentă solidă alcatuită din elementele celulare din sânge.
 Recoltarea pentru examene biochimice care sunt realizate cu sânge integral
sau plasmă se face folosind ca aditiv (substanța anticoagulantă) heparina.
Se utilizează heparina - sare de sodiu sau heparina - sare de litiu.
Heparina împiedică sângele să coaguleze prin inactivarea protombinei.
(Protrombina este implicată într-unul din stadiile procesului de coagulare).
Se utilizează 0,1-0,2 mg de heparină la 1ml sânge

Determinarea concentrației de glucoză în sângele integral (determinarea

glicemiei) se face pe sângele venos recoltat cu fluorură de sodiu.
Se utilizează 2 mg fluorură de sodiu (pulbere) pentru 1ml sânge
 ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE

Anticoagulanții utilizați la recoltarea pentru hematologie sunt astfel aleși încât să

nu modifice, prin acțiunea lor, morfologia și structura celulelor din sânge.
Recoltarea sângelui venos pentru hematologie se face pe Na2-EDTA (sarea de
sodiu a acidului etilen-diamino-tetra-acetic) sau K2-EDTA (sarea de sodiu a acidului
etilen-diamino-tetra-acetic).
Moleculele de EDTA sodic (sau potasic) au proprietatea de a extrage calciul din
plasmă și de a-l fixa pe molecule. În lipsa calciului procesul de coagulare nu mai poate
avea loc.
Se utilizează 1-2 mg EDTA (cristale) pentru 1 ml sânge

Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor este o analiză hematologică ce

necesită un anticoagulant special. Este vorba despre citratul trisodic (soluție apoasă
3,8%). Citratul de sodiu fixează calciul din sânge împiedicând astfel coagularea sângelui.
Se utilizează 0,4 ml citrat 3,8% pentru 1,6 ml sânge
 ADITIVI DE RECOLTAREA PENTRU TESTE DE COAGULARE

Testele de coagulare se lucrează pe sânge integral.

Anticoagulantul care nu influențează testele de coagulare este amestecul de
oxalat de sodiu și oxalatul de amoniu (amestec WINTROBE).
Amestec Wintrobe:
Oxalat de potasiu …………..0,8
Oxalat de amoniu…………..1,2 g
Apa distilată……….ad. la 100 ml
Oxalatul fixează calciul din sânge, împiedicând astfel coagularea sângelui.
Se utilizează 1 ml amestec oxalat pentru 9 ml sânge
Se mai poate folosi ca anticoagulanți pentru testele de hemostaza citratul de
sodiu 3,8% sau oxalatul de sodiu 1,34%
 ADITIVI DE RECOLTARE PENTRU EXAMENE BACTERIOLOGICE

Recoltarea sângelui venos pentru examenele bacteriologice trebuie să

respecte condițiile speciale de sterilitate impuse de activitatea în bacteriologie.

Recipientul în care se recoltează trebuie să fie steril

De obicei se recoltează direct în recipientul în care se află mediul de cultură

steril.
Pentru a preveni coagularea sângelui și izolarea microbilor în rețeaua de
fibrină, se poate folosi ca anticoagulant o soluție de citrat de sodiu 2%.
MATERIALE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA PUNCȚIEI VENOASE

• Echipamentul de protecție personală

• Materiale pentru dezinfecție locală și pentru hemostază
• Instrumente pentru puncționarea propriu-zisă
• Acul simplu, fără seringă
• Sistemul ac+ seringă
• Sistemul venoject (vacutainer)
• Recipiente și aditivi pentru colectarea sângelui
• Tuburi vidate (vacutainere)
• Sticluțe tip penicilină, eprubete
• Materiale pentru înregistrarea datelor
 ECHIPAMENTUL DE PROTECȚIE PERSONALĂ

Precauțiile universale ce trebuie urmate în cazul manipulării sângelui și a lichidelor

biologice sunt fondate pe principiul conform căruia tot sângele și toate lichidele biologice
sunt posibil infectate.
Precauțiile universale constau, concret, în spălarea mâinilor, manipularea cu grijă a
obiectelor tăioase sau înțepatoare și aruncarea acestora imediat după utilizare în recipiente
special concepute pentru acest scop și în utilizarea echipamentului de protecție personală.
Pentru protecția personală este necesară utilizarea halatului, a mănușilor
chirurgicale, s.a.
 MATERIALE PENTRU DEZINFECȚIE LOCALĂ ȘI HEMOSTAZĂ
MATERIALE PENTRU DEZINFECȚIE

• Vată hidrofilă
• Alcool sanitar (alcool etilic 70o)
• Tinctura de iod (recoltarea sângelui pentru examenele bacteriologice necesită
dezinfecția suplimentară)

MATERIALE PENTRU HEMOSTAZA

Pentru evidențierea mai accentuată a venelor care pot fi puncționate se
întrerupe circulația în venele antebrațului.
Ca urmare se acumulează mai mult sânge în vene, venele se umflă și devin
mai evidente.
Întreruperea circulației în vene se realizează prin legarea brațului, deasupra
zonei de puncție, cu ajutorul unui tub elastic (garou). Acesta poate fi strâns prin
formarea unui nod sau prin fixare cu o pensă hemostatică.
 INSTRUMENTE PENTRU PUNCȚIONAREA PROPRIU-ZISĂ
ACUL DE SERINGĂ

Un ac de seringă este de fapt un tub metalic foarte subțire care are un

vârf secționat oblic (bizou) și o bază care se adaptează la seringa (ambou).
Acele de seringă pot fi clasificate în funcție de utilitatea lor și de
caraceristicile lor constructive în:
• Ace de tip intradermic. Sunt ace scurte, subțiri, și cu bizoul foarte ascuțit. Sunt
utilizate pentru injecții intradermice.
• Ace de tip subcutanat. Sunt ceva mai lungi decât cele intradermice. Sunt utilizate
pentru injecțiile subcutanate.
• Ace de tip intramuscular. Sunt ace lungi, relativ subțiri, cu vârf ascuțit. Pot avea
mai multe dimensiuni. Sunt folosite la injecțiile intramusculare.
• Ace de tip intravenos: Sunt ace mai groase. Permit trecerea mai rapidă a sângelui prin ac.
Dacă acul este prea subțire fluxul de sânge prin lumenul acului este subțire și încet, și, dacă
presiunea din vene nu este mai mare există posibilitatea ca sângele să coaguleze pe ac. Sunt
ace cu bizoul mai scurt. Cu alte cuvinte planul de secțiune a vârfului este mai puâin înclinat.
Acul nu trebuie sa aibă un bizou prea ascuțit pentru a nu perfora vena și pentru ca
fluxul sanguin din venă să pătrundă prin lumenul acului. Dacă bizoul este prea lung sângele
din venă trece mult mai ușor pe lângă ac decât prin ac.
• Ace de tip special (ace de puncție osoasă, ace de puncție ganglionară, ace de puncție
sinusală, ace de perfuzie cu cateter, ace de perfuzie permanentă, s.a.)
După tipul de seringă la care se pot adapta (după forma amboului) acele pot fi de tip
Record sau ace de tip Luer.
Sunt preferabile acele de unică folosință.
 SERINGA

Pentru recoltarea sângelui venos se utilizează acele de tip intravenos și seringi

obișnuite.
Seringile utilizate în laborator trebuie să fie seringi de unică folosință, pentru
prevenirea transmiterii virusurilor hepatice sau a virusururilor HIV.
 SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)
Denumirea venoject sau denumirea vacutainer se referă la același sistem de
recoltare a sângelui venos pentru examenele de laborator. Denumirea diferita este datorată
producătorilor diferiți.
Sistemul Venoject este format din: a) acul de puncție; b) holderul; c) tuburile vidate
a) acul de puncție are o construcție specială cu trei porțiuni:
~ vârful anterior (porțiunea care pătrunde în venă). Este un tub metalic subțire cu vârful
secționat oblic, așa cum sunt acele obișnuite de seringă;
• Vârful acului care pătrunde în vena este protejat de un capac de plastic. Acesta se
desprinde doar înainte de puncționarea propriu-zisă a venei.
~ inelul de prindere (porțiunea mediană). Este din material plastic care, posterior, are o
zonă filetată. Cu ajutorul acestui filet se înșurubează în holder;
~ vârful posterior (porțiunea care pătrunde în tubul vidat). Este un tub metalic, cu vârful
secționat oblic. Este mai gros decât tubul care pătrunde în venă. Acest vârf posterior al
acului de puncție are rolul de a perfora dopul de cauciuc al tubului vidat.
• Lumenul tubului anterior al acului se continuă cu lumenul tubului posterior, permițând
sângelui să se scurgă din venă prin ac în tubul vidat.
Pentru a schimba între ele mai multe tuburi vidate, fără să curgă sânge din
momentul desprinderii unui tub vidat până la momentul prinderii tubului următor (cu
acul în venă!) vârful posterior al acului are un manșon obturator de cauciuc.
Atunci când vârful posterior al acului pătrunde prin dopul tubului vidat,
manșonul se strânge, dezgolind vârful metalic și permite trecerea sângelui din lumenul
acului în recipientul în care se colectează sângele. Când se desprinde tubul vidat din ac,
manșonul de cauciuc revine la poziția inițială și obturează vârful posterior al acului.
Astfel, chiar dacă rămâne acul singur în venă, nu se scurge sânge în afara sistemului
venoject. Și tubul posterior este livrat cu capac de protecție din plastic.
La acele neutilizate cele două capace sunt legate cu o bandă de hârtie de
siguranță.
• În momentul alegerii acului pentru puncție se verifică integritatea benzii de siguranță.
b) Holderul este un suport din plastic cu o formă asemănătoare corpului unei seringi
obișnuite. Este suficient de mare pentru a fi ținut în mână și suficient de mic pentru a nu
împiedica executarea manevrelor de recoltare.
Marginea anterioară a holderului are o proeminență similară amboului de la seringă.
Această proeminență are un canal central cu filet interior pentru înșurubarea acului.
Marginea posterioara este mai lată. Această lățime permite ținerea holderului între
degete, fără pericolul de a-l scăpa dintre degete.
c) Tubul vidat. Reprezintă recipientul în care se recoltează sângele. Are forma unei
eprubete cu pereții mai groși pentru a rezista la o presiune mai mare. Este prevăzut cu un
dop de cauciuc care închide ermetic volumul interior.
În tuburile noi, din fabricație se crează un vid relativ. Datorită presiunii interne
scăzute, în momentul perforării dopului de către vârful posterior al acului sangele venos
este absorbit în tub. În acest fel nu mai este nevoie de un piston care să tragă sangele, ca în
cazul seringilor.
În funcție de scopul pentru care este recoltat sângele în tuburile vidate pot fi diferiți
aditivi. Fiecare tub vidat este etichetat.
 Pe eticheta sunt înscrise:
• volumul de sânge care poate fi aspirat în tub,
• informații privind prezența sau absența anticoagulantului,
• informații privind tipul de analiză care se poate executa,
• informații despre datele personale ale pacientului de la care se recoltează sângele.
• Codul de culoare. Fiecare tip de vacutainer are o anumită culoare pe dop sau pe etichetă.
Culorile reprezintă un mod suplimentar de a atrage atenția la scopul pentru care a fost
pregătit tubul vidat încă din procesul de fabricație.
Recipientele în care se recoltează sângele pentru teste biochimice din ser:
~ cele fără aditivi sunt reprezentate cu o culoare (roșu cărămiziu),
~ recipientele în care se află gel activator sunt reprezentate cu altă culoare (roșu vișiniu),
• tuburile heparinate sunt reprezentate cu verde,
• tuburile cu EDTA potasic sunt violete,
• tuburile cu citrat trisodic pentru teste de coagulare (raportul sânge/anticoagulant este 9/1)
sunt albastre,
• tuburile cu citrat trisodic pentru VSH (raportul sânge/ anticoagulant este de 4/1) sunt
portocalii.
 RECIPIENTE ȘI ADITIVI

Recipientele în care se recoltează sângele pot fi:

• Tuburile vacuumate în momentul alegerii pentru recoltare, sunt verificate din punct
de vedere al integrității lor și al menținerii aspectului lor normal.

• Eprubete obișnuite de sticlă. Necesită stative pentru eprubete.

• Sticluțe tip penicilină. Ele se spală, se usucă la fel ca sticlăria. Se păstrează curate și
uscate. În aceste recipiente se recoltează câte 2ml de sânge.
ETAPELE PRELEVARII
SANGELUI VENOS
1. Chemarea și instalarea pacientului pentru recoltare
2. Adunarea și/sau verificarea datelor depre pacient
3. Alegerea materialelor
4. Pregătirea materialelor pentru puncție
5. Alegerea locului pentru puncție
6. Punerea garoului
7. Dezinfectarea locului puncției
8. Realizarea puncției venoase și distribuirea sângelui
9. Eliminarea materialului utilizat pentru puncție
10. Identificarea tuburilor pentru recoltare
11. Completarea fișei de recoltare
 INSTALAREA PACIENTULUI PENTRU RECOLTARE

Recoltarea se poate face în secția în care este internat bolnavul sau în laborator.
În laborator se poate preleva sânge într-o cameră specială în care se dispune de o
masă de lucru, de un scaun cu spatar și de o canapea sau de un pat de spital.
• Recoltarea sângelui venos nu se va face niciodată ținând pacientul în picioare!
• Pacientul se instalează pentru recoltare pe scaun, cu mâna sprijinită de spătar.
• Poziția pacientului pe scaun trebuie să fie comodă. De aceea este preferabilă poziția
“calare” sau, daca aceasta nu este posibilă, cu picioarele într-o parte, în raport cu poziția
normală pe scaun.
• Copii mai mici, care nu ajung cu mâna pe spărtar pot fi ținuți în brațe.
• Pacienții cu probleme la recoltare se instaleză pe pat, cu fața în sus și cu mâna din care
se recoltează întinsă în lateral și sprijinită.
 ADUNAREA ȘI/SAU VERIFICAREA DATELOR DEPRE PACIENT

Înainte de începerea recoltării se înregistrează datele despre pacient, date care sunt
apoi notate în foaia de însoțire a probelor de sânge.
Se întrebă pacientul adult dacă a mai recoltat sânge și dacă a avut probleme la
recoltare.
 Se notează pe biletul de însoțire al probei datele personale ale pacientului: nume,
prenume, vârsta, domiciliul, diagnostic prezumtiv, cine solicită analizele și ce analize sunt
solicitate din proba respectivă.
• În timpul pregătirii materialelor și în timpul recoltării propriu-zise se ține pacientul de
vorbă pentru a i se distrage atenția! Astfel celor cărora le este frică uită de înțepatură și se
previn stările lipotimice.
 ALEGEREA MATERIALELOR

Pentru puncție se aleg recipientele corespunzatoare analizelor pentru care se

recoltează sângele.
• Toate materialele care vin în contact direct cu sângele trebuie să fie sterile.
• Tuburile vacuumate sunt special pregătite pentru recoltare și alegerea lor se face
respectând codul culorilor.
• Recoltarea sângelui pentru hemocultură se face în recipiente special pregătite în
acest scop și necesită precauții speciale pentru menținerea condițiilor de sterilitate a
materialelor utilizate la recoltare.
 PREGĂTIREA MATERIALELOR PENTRU PUNCȚIE

~ se îmbibă vata în alcool

~ se pun la îndemână garoul instrumentele pentru puncția propriu-zisă
~ se pun recipientele în ordinea recoltării

• Ordinea prelevării în tuburi

1. flacoane pentru hemocultură,
2. tuburi fără aditivi,
3. tuburi pentru studiul coagulării,
4. alte tuburi cu aditivi.
 ALEGEREA LOCULUI EFECTUARII PUNCȚIEI

Locul efectuării puncției se alege examinând atent ambele brațe ale pacientului în
următoarea ordine:
A. Pliul cotului - vena B. Antebrațul - vena C. Dosul palmei - arcada
mediană - vena bazilică - cefalică dorsală a palmei
vena cefalică
• Pentru a facilita găsirea venelor este necesar:
• Să se pună garoul
• Să se încline brațul în jos
• Pacientul să strângă pumnul
• Pentru recoltarea din dosul palmei se alege locul puncției la intersecția a două
vene.

Situații speciale
O venă normală este ușor de palpat. Ea este compactă, suplă și elastică, ceea
ce o deosebește de mușchi și de tendoane.
Arterele sunt ca și venele sunt palpabile, dar sunt și pulsatile (puls arterial).
• Dacă venele nu sunt vizibile și/sau palpabile este recomandabil, pentru a le
dilata:
• să se mențină brațul înclinat în jos,
• să se închidă și să se deschidă de mai multe ori pumnul,
• să se maseze brațul dinspre pumn către pliul cotului,
• să se tatoneze diferitele locuri pentru puncție cu două degete,
• să se încâlzească brațul, fie introducându-l în apă călduță, fie cu ajutorul unui
tampon îmbibat cu apă caldă.
• Un examen și o palpare atentă permit localizarea venelor mai profunde, fapt ce
poate fi o alternativă.
• Riscul perforării unei artere este mare.
• Dacă o venă nu este suplă și/sau elestică și/sau prezintă un aspect anormal, este
recomandată găsirea unui alt loc pentru puncție.
 UTILIZAREA GAROULUI ȘI DEZINFECTAREA LOCULUI PUNCȚIEI

Rolul garoului este acela de a facilita găsirea venelor. În timpul recoltării este
recomandat a-l slăbi.
• Se pune garoul la aproximativ 10 cm deasupra puncției,
• Nu se întrerupe circulația arterială a brațului ci numai returul venos,
• Pulsul trebui să rămână perceptibil,
• În cazul unei staze normale, presiunea atinge aproximativ 80-100 mm Hg.
Situatii speciale
• Dacă pacientul are senzația de rece sau prezintă frisoane, se slăbește garoul care este fie
prea strâns fie a fost pus de prea mult timp.
• Dacă între extremitatea brațului și garou apare o cianoză se slăbește garoul.
• O stază venoasă prea lungă (peste 3 minute) antrenează modificări ale parametrilor
biologici de aceea este recomandat ca înaintea recoltării:
• Să se identifice locul recoltării,
• Să se slăbească garoul timp de 2-3 minute,
• Să se repună garoul.
Dezinfecția locului puncției
Odată ales locul puncției, se dezinfectează cu grijă.
• Nu se palpează niciodată locul după dezinfectare.
• Pentru examenele bacteriologice condițiile de sterilitate trebuie să fie mai exigente.
De aceea se dezinfectează suplimentar cu alcool iodat și nu se vorbește
deasupra locului puncției în momentul realizării ei.
 PUNCȚIONAREA VENEI ȘI DISTRIBUIREA SÂNGELUI
PUNCȚIONAREA VENEI CU SISTEMUL AC-SERINGĂ

Prinderea seringii
=> se montează în condiții de sterilitate seringa și acul la seringă,
=> se verifică acul dacă are vârful bine ascuțit,
Þse verifică acul dacă are lumenul neobturat prin plimbarea pistonului în corpul
seringii

• În momentul puncției, pistonul trebuie să fie impins de tot la vârful seringii

Þ se prinde seringa între degetul mare și degetele mediu, inelar și mic ale mâinii
drepte. Degetul arătător se pune pe ambou, fixând mai bine acul la seringă.
Fixarea venei
În condițiile în care brațul pacientului este menținut în extensie, înclinat în jos,
cu pumnul strâns, se intinde pielea din zona puncției, fără a atinge locul ales pentru
puncționare, pentru a facilita penetrarea acului și a imobiliza vena.
Poziția corpului seringii față de brațul pacientului trebuie să formeze un unghi
de 150.

Pătrunderea în venă
=> se introduce acul în venă, penetrând mai întâi pielea, apoi peretele venei.
• La pătrunderea în venă peretele opune o rezistență perceptibilă.
• Dacă acul a pătruns în venă (în cazul acelor cu ambou de plastic, semitransparent)
sângele trece din venă prin ac și se vede la nivelul amboului.
 Probleme de recoltare cauzate de poziționarea incorectă a acului în venă

• Introducerea corectă a acului în venă => sângele curge liber prin ac

• Vârful acului pe peretele superior => sângele nu curge prin ac
• Vârful acului pe peretele inferior => sângele nu curge prin ac
• Acul introdus prea adânc => acul perforează vena, iar sângele nu curge
• Acul introdus parțial în venă => se formează hematom - sângele poate curge prin
ac în cantitate mică.
• Vena colabată => sângele nu curge prin ac
• Unele analize (exemplu: VSH-ul) necesită recoltare fără stază, deci se va desface
garoul înainte de aspirarea sângelui în seringă.
Scoaterea acului din venă
• după ce s-a aspirat sânge atât cât este necesar pentru analize se fixează din nou
mâna dreaptă pe seringă, susținând cu indexul amboul acului adaptat la seringă,
• se cere pacientului să deschidă pumnul,
• se desface garoul,
• tamponul îmbibat cu alcool se fixează pe locul puncției,
• se trage acul din venă adaptat la seringă,
• se cere pacientului să apese tamponul de vată pe locul puncției,
• se cere pacientului să nu se uite la locul puncției 4-5 minute,
• se cere pacientului să rămână așezat până când se închide sângerarea de la locul
puncției.
 Repartizarea sângelui în recipient

Se desprinde acul de la seriga și se pune într-un recipient;

Nu se pune acul în carcasa lui inițială

• se descarcă sângele din seringă în recipiente în cantitățile necesare și în raport

corespunzător față de aditivi
• recipientele cu sânge și anticoagulant se agită ușor, prin rotire pe o suprafață
plană.
• Nu se agită prin răsturnare
• Nu se agită puternic
• Sângele recoltat pe anticoagulant, după agitare, își schimbă ușor culoarea de la
roșu închis la roșu ușor mai deschis.
 PUNCȚIONAREA VENEI CU SISTEMUL VENOJECT (VACUTAINER)

Montarea acului și prinderea holderului

• se desprinde carcasa din plastic a acului
• se verifică acul dacă are vârful bine ascuțit
• se montează în condiții de sterilitate acul la holder
• se ține ansamblul format din holder și tub între degetul gros și index
=> Acul de puncție trebuie să fie cu bizoul în sus.

Fixarea venei
Þ În condițiile în care brațul pacientului este menținut în extensie, înclinat în jos,
cu pumnul strâns, se întinde pielea din zona puncției, fără a atinge locul ales
pentru puncționare, pentru a facilita penetrarea acului și a imobiliza vena.

Poziția acului față de brațul pacientului trebuie să formeze un unghi de

150.
Situații speciale
• Un suport potrivit sub cotul pacientului facilitează imobilizarea și extensia
brațului
• Flexarea cotului face venele mai puțin vizibile
• Penetrarea acului mai mult de 1cm sub piele crește riscul perforării venei și în
consecință, riscul producerii unui hematom
• Pentru a stabiliza o venă care “șerpuiește”, trageți pielea dintr-o parte și din
cealaltă a venei fie formând în jurul brațului pacientului un inel cu degetul gros și
cel aratător, fie întinzând pielea în direcția palmei
• Dacă pacientul prezintă vene fine, fragile și care se mișcă nu ezitați să schimbați
diametrul acului
Pătrunderea în venă
=> se introduce acul în venă, penetrând mai întâi pielea, apoi peretele venei.
• La pătrunderea în venă peretele opune o rezistență perceptibilă.
=> se introduce sub seringă mâna cealaltă cu degetul arătător pe ambou, celelalte
degete susținând holderul
•Atenție! Nu se va mișca acul pentru a nu părăsi lumenul venei.

Introducerea tubului vidat

• se prinde tubul vidat cu degetul gros și inelarul de la mâna liberă
• se introduce tubul vidat în holder până ating vârful posterior al acului
• se plasează indexul și degetul mediu pe aripioarele holderului
• se împinge tubul în holder ca pentru o injecție cu o seringă.
 SITUAȚII SPECIALE

Dacă sângele nu se scurge în tub este recoandat să se procedeze în felul următor:

• Vă asigurați că tubul este corect împins în holder
• Dacă acul nu perforase dopul tubului vidat, după împingerea tubului sângele curge.
Se continuă recoltarea.
• Dacă sângele nu curge se trece la etapa următoare.
• Împingeți acul cu atenție
• Sângele curge, acul nu intrase suficient în venă
• Sângele nu curge, se trece la etapa următoare
• Răsuciți acul cu 180 de grade
• Sângele curge; peretele intern al venei aderă la orificiul acului. Se continuă
recoltarea.
• Sângele nu curge, se trece la etapa următoare.
• Retrageți acul, dar fără a-l scoate din venă
• Sângele curge, acul traversase vena
• Sângele nu curge, se trece la etapa următoare
• Scoateți tubul pentru a lăsa vena să revină la forma inițială, apoi
reintroduceți tubul
• Sângele curge, vena era colabată
• Sângele nu curge, se trece la etapa următoare
• Scoateți tubul, scoateți acul și cautați alt loc pentru puncție
• Vena este în întregime colabată sau acul este lângă venă
• În timpul introducerii tubului în holder presiunea de împingere se va exercita
asupra celor două degete ce susțin aripioarele holderului și nu asupra
vârfului acului aflat în venă
=> se slăbește garoul pentru ca sângele să pătrundă în primul tub
• În tot acest timp sistemul ac-holder rămâne nemișcat fiind susținut de măna
aflată sub holder.
Schimbarea tubului vidat
• Ordinea prelevării în tuburi
1. flacoane pentru hemocultură
2. tuburi fără aditivi
3. tuburi pentru studiul coagulării
4. alte tuburi cu aditivi
=> când tubul este plin se slăbește presiunea exercitată de degetul gros
=> se menține holderul imobil
=> se ține tubul vidat în mână și sprijinând degetul gros pe holder se trage tubul
plin din holder
• În timpul extragerii tubului din holder forța de tracțiune se va exercita cu degetul
gros sprijinit asupra holderului și nu asupra vârfului acului aflat în venă.
=> se introduce un nou tub vidat într-un mod asemănător introducerii primului tub
• Se omogenizează cu grijă conținutul tubului cu anticoagulant prin câteva
răsturnări lente.
 ELIMINAREA MATERIALELOR UTILIZATE LA RECOLTARE

• Acele și seringile de unică folosință se aruncă în recipientele de infecte

speciale, la fel și tamponul de vată.
• Holderul de la sistemul venoject, care se poate refolosi, fiind un simplu
suport se pune în recipientele de colectare a materialelor nesterile

INSCRIPȚIONATEA RECIPIENTELOR CU DATELE PACIENTULUI

COMPLETAREA FIȘEI DE ÎNSOȚIRE A PROBELOR RECOLTATE