Bacili gram pozitivi aerobi

Genul Bacillus
 Descrierea genului
Genul Bacillus face parte din familia
Bacillaceae.
În genul Bacillus sunt incluşi bacili gram
pozitivi, facultativ anaerobi, sporulaţi.
Până în prezent se cunosc 34 specii de Bacillus,
dintre care 2 au semnificaţie în patologia umană:
-Bacillus anthracis - agentul etiologic al
anthraxului,
-Bacillus cereus - cauza toxiinfecţiilor alimentare
(gastroenterite) şi a panoftalmiei.
Alte specii ale genului Bacillus, cum este
Bacillus subtilis sunt oportunist patogene (acesta
produce infecţii în urma aplicării cateterelor
intravenoase sau a abuzului de soluţii perfuzabile).
Microorganism Afecţiune
Bacillus anthracis Antrax
Bacillus cereus Gastroenterită
Forma emetică
Forma diareică
Panoftalmita
Infecţii oportuniste
Bacillus subtilis Infecţii oportuniste
Alte specii de Bacillus Infecţii oportuniste
Bacillus anthracis
 Morfologie

B. anthracis se prezintă sub formă de

bastonaşe lungi (1x3-5 m), izolate sau în
perechi - în frotiurile efectuate din produsele
patologice şi în lanţuri lungi - în frotiurile
efectuate din cultură.
Sporii se pot observa în frotiurile
efectuate din cultura de 2-3 zile.
Nu este semnalată prezenţa sporilor pe
frotiurile din produse patologice.
 Patogenitate

Cei doi factori majori responsabili de

virulenţa B. anthracis sunt capsula şi toxina.
-Capsula fiind de natură polipeptidică (acid-D-
glutamic) are rol antifagocitar, iar anticorpii
anticapsulari sunt neprotectivi.
Pe lângă antigenul capsular B. anthracis
mai conţine un antigen somatic polizaharidic.
-Toxina bacilului carbunos este formată din 3
componente distincte, termolabile: antigenul
protector, factorul letal şi factorul
edematogen.
 Epidemiologie
B. anthracis se găseşte în sol şi în
vegetaţie.
Bacilii pot supravieţui ani de zile în solul
uscat, datorită sporilor care rezistă la diverse
condiţii.
Antraxul este boala care afectează în
primul rând ierbivorele (vaci şi oi).
Omul se infectează accidental prin
contactul direct cu animalul contaminat sau
prin consumul de carne contaminată.
Boala este rară în SUA, cele mai multe
cazuri semnalându-se în Iran, Turcia, Pakistan
şi Sudan.
 Aproximativ 95% din infecţiile cărbunoase
sunt provocate de inocularea sporilor direct
prin pielea lezată.
Transmiterea pe cale respiratorie apare ca
urmare a inhalării sporilor de B. anthracis în
timpul procesului de prelucrare a lânii, părului,
etc.
Antraxul prin ingestie este rar la om, dar
este principala cale de infecţie a ierbivorelor.
Nu se cunoaşte transmiterea de la om la
om.
 Sindroame clinice

Antraxul cutanat (pustula malignă)

Forma cea mai frecventă de boală.

Poarta de intrare o reprezintă o eroziune
tegumentară.
Exotoxina produce o leziune formată dintr-o
escară neagră (ţesut necrotic) în centru,
înconjurată de vezicule cu tendinţă de confluare.
Se constată apariţia unui edem malign
produs de toxină.
Mortalitatea la pacienţii netrataţi poate atinge
20%.
 Antraxul respirator

Apare ca urmare a inhalării sporilor.

B. anthracis se replică la nivelul alveolelor
pulmonare unde eliberează exotoxina.
Iniţial boala se manifestă ca o afecţiune
respiratorie virală care evoluează rapid spre o
afecţiune pulmonară severă.
Mortalitatea este crescută.
 Antraxul gastrointestinal

Foarte rar la om.

Apare după ingestia sporilor (mai ales din
carnea contaminată).
B. anthracis se maturează şi se replică în
intestin, unde eliberează toxina.
Exotoxina duce la apariţia leziunilor necrotice
la nivelul intestinului.
Pacienţii prezintă vomă, dureri abdominale,
diaree sanguinolentă.
Adenopatia mezenterică, hemoragia şi ascita
sunt răspunzatoare de mortalitatea crescută.
Tratament, prevenţie, control
Tratamentul de elecţie al antraxului este
penicilina.
În cazul pacienţilor alergici la acest
antibiotic, se va utiliza tetraciclina sau
cloramfenicolul.
Se impune vaccinarea animalelor din zonele
endemice sau îngroparea animalelor decedate de
antrax.
Eradicarea completă a antraxului este puţin
probabilă, dat fiind faptul că sporii pot persista în
sol ani de zile.
 Bacillus cereus

Bacillus cereus se diferenţiază de B. anthracis

prin faptul că este mobil, necapsulat şi
rezistent la penicilină.
 Patogeneză
 Toxiinfecţii alimentare
B. cereus este cauza toxiinfecţiilor alimentare
(greţuri, vărsături şi diaree) datorită celor două tipuri de
enterotoxină pe care le secretă:
1.Enterotoxina termostabilă produce un sindrom de
toxiinfecţie alimentară similar celui dat de S. aureus
(perioadă scurtă de incubaţie urmată de greţuri,
vărsături, diaree redusă) = forma emetică.
Forma emetică este asociată cu consumul de
orez contaminat.
•După o perioadă de incubaţie de 1-6 ore de la ingestia
enterotoxinei, pacienţii dezvoltă o afecţiune cu scurtă
durată 24 ore caracterizată prin vărsături, greţuri şi
dureri abdominale.
•Febra şi diareea sunt în general absente.
2. Enterotoxina termolabilă similară cu
enterotoxina elaborată de Vibrio cholerae şi cu
enterotoxina LT elaborată de E. coli, produce un
sindrom de toxiinfecţie alimentară caracterizat prin
greţuri, dureri abdominale şi diaree prelungită 12-
24 ore = forma diareică - asociată cu consumul de
carne sau vegetale contaminate.
Perioada de incubaţie este lungă.
Această formă de boală are o durată de o zi
sau chiar mai mult.
Panoftalmia bacilară
B. cereus este una din principalele cauze ale
infecţiilor optice posttraumatice.
Panoftalmia bacilară este o afecţiune rapid
progresivă care duce la pierderea completă a
percepţiei luminoase (la cel mult 48 ore de la injurie).
Se observă distrugerea masivă a ţesutului vitral
şi retinean.
Patogeneza - incomplet elucidată.
Se ştie că în apariţia bolii sunt implicate 3
toxine:
•toxina necrotică (enterotoxina termolabilă),
•cerelizina (o hemolizină denumită după B. cereus ),
•fosfolipaza C (o lecitinază).
 Alte infecţii
În urma aplicării cateterelor intravenoase apare
endocardita (prin consum abuziv de droguri),
pneumonia, bacteriemia şi meningita la pacienţii cu
sistem imunitar compromis.

Epidemiologie
B. cereus, B. subtilis şi alte specii de Bacillus
sunt ubicuitari ai organismului, prezenţi în mod
virtual la diferite nivele.
Izolarea bacilului din produsul patologic, în
absenţa semnelor clinice, reprezintă o contaminare
insignifiantă.
 Diagnostic de laborator
Este bacteriologic şi constă în izolarea germenelui şi
evidenţierea toxinei.
Izolarea B. cereus de la pacienţi nu constituie o problemă,
deoarece colonizarea fecală este obişnuită.
Enterotoxina termolabilă se pune în evidenţă prin boala
experimentală la iepure.
Tratament, prevenţie, control
Tratament simptomatic în cazul gastroenteritelor provocate
de B. cereus.
Tratamentul infecţiilor produse de alte specii de Bacillus
este complicat de evoluţia progresivă a acestora şi de creşterea
rezistenţei la antibiotice a bacililor (rezistente la penicilină,
cefalosporine).
Se pot utiliza cu succes vancomicina, clindamicina şi
aminoglicozidele.