ATACUL DE PANICĂ

Profesor: Oprea Valentin

Student: Ursachi Anisia
Grupa: S2012
ATACUL DE PANICĂ reprezintă sentimentul brusc de frică intensă
sau disconfort intens, în absența pericolului, care atinge un punct
culminant în decurs de 10 minute aproximativ și care este însoțit de o
multitudine de simptome, cel puţin 4 din 13 simptome somatice sau
cognitive.
Simptome psihice:
-frică de moarte iminentă
-derealizare sau depersonalizare
-frică de a pierde controlul,
- frica de a „înnebuni”
Simptome vegetative
-palpitaţii, tahicardie
-transpiraţii reci sau valuri de căldură
- tremurături
- uscăciunea gurii
Simptome toracice şi abdominale sau neurologice
-dispnee
-durere sau disconfort toracic
-disconfort abdominal
-parestezii
-senzaţie de leşin, lipsă de echilibru
-parestezii
Comportament:
-inhibiţie psiho-motorie
-nelinişte psiho-motori
Anxietatea caracteristică atacului de panică poate fi diferenţiată de anxietatea generalizată prin natura sa
aproape paroxistică, distinctă şi severitatea sa, de regulă mai mare. Atacurile care satisfac toate celelalte
criterii, dar care au mai puţin de 4 simptome somatice sau cognitive sunt denumite atacuri cu simptome
limitate.
Există trei tipuri caracteristice de atacuri de panică:
- inopinate (nesemnalizate) - acelea pentru care individul nu asociază debutul cu un factor declanşator
situaţional intern sau extern;
- circumcise (semnalizate) situaţional - acelea care survin aproape invariabil în urma expunerii sau
anticipării expunerii la un semnal sau declanşator situaţional;
- predispuse situaţional - similare cu cele circumcise situaţional, cu deosebirea că nu sunt asociate
invariabil cu semnale şi nu survin imediat după expunere.
Pacienţii cu atacuri de panică descriu, de regulă, frica drept intensă şi relatează că se gândesc că sunt pe
punctul de a muri, de a-şi pierde controlul, de a avea un infarct sau un ictus, sau de "a înnebuni". De
asemenea, de regulă, ei relatează şi dorinţa imperioasă de a fugi din locul în care a survenit atacul.
Atacurile recurente de panică inopinate devin cu timpul circumcise situaţional, deşi atacurile inopinate pot
persista.
Atacurile de panică inopinate apar în panică (cu sau fără agorafobie), pe când atacurile circumcise şi cele
predispuse situaţional sunt frecvente în panică, dar pot surveni şi în contextul altor tulburări anxioase şi în
cel al altor tulburări mentale. Diferenţa dintre primul şi celelalte două tipuri de atacuri de panică este foarte
importantă pentru diagnosticul de panică.
Agorafobie:
Tulburarea de panică se asociază de cele mai multe ori cu agorafobie. Iniţial acest termen a fost
folosit pentru a desemna frica de spaţii deschise. Întelesul agorafobiei este astăzi mai larg; ea se
referă la toate situaţiile în care scăparea este dificilă sau jenantă sau în care nu este accesibil un
ajutor în cazul unui atac de panică. Exemple: frica de a fi singur în afara casei, de a te afla în
mulţime sau de a sta la rând, frica de a călători cu mijloacele de transport în comun etc.
Cauzele pentru această afecțiune nu sunt pe deplin cunoscute, dar se consideră că anumiți factori
cresc riscul de a dezvolta agorafobie. Aceștia includ:
• Alte tulburări mentale: depresie, tulburare obsesiv-compulsivă, alte fobii și tulburări
anxioase
• Istoric de abuz psihic sau sexual
• Consum abuziv de substanțe
• Evenimente negative în copilărie (divorț, deces al părinților, afecțiune redusă sau protecție
excesivă din partea părinților)
• Factori genetici – caracterul ereditar al agorafobiei este de 61%, dintre toate fobiile, aceasta
prezintă asocierea cea mai puternică și specifică cu factorii genetici care determină
predispoziția către fobii.
Agorafobia este mai frecventă la femei decât la bărbați. În două treimi din cazurile de
agorafobie, debutul inițial este înaintea vârstei de 35 de ani, incidența riscului este semnificativ
mai ridicată la sfârșitul adolescenței și perioada de adult tânăr, dar există dovezi ale unei a doua
faze cu incidență ridicată a riscului, după vârsta de 40 de ani. Debutul în copilărie este rar. Vârsta
medie la debutul agorafobiei este de 18 ani, dar vârsta la debut, la indivizii care nu au prezentat
anterior atacuri de panică sau tulburare de panică este de 25-29 de ani.
Diagnostic:
Pentru diagnosticarea cat mai acurata, va fi nevoie de:
• Examen clinic complet
• Analize de sange pentru verificarea functiei tiroidiene sau cardiace, precum si electrocardiograma
• Evaluare psihologica in cadrul careia pacientul va vorbi despre simptome, temeri si ingrijorari,
situatii stresante, probleme in relatii, situatii pe care probabil le evita, istoric familial.
Criterii de diagnostic:
1. Atacuri de panică repetate şi inopinate
2. Timp de o lună sau mai mult cel puţin una dintre situaţiile următoare:
• preocupare de a nu mai avea atacuri ulterioare
• teamă cu privire la implicaţiile atacului (frică de a nu-şi pierde controlul sau de a înnebuni, de a nu
avea un atac de cord)
• modificare semnificativă a comportamentului (evitarea situaţiilor care ar putea declanşa un ataca
de panică)
Tratament
Tratamentul poate contribui la reducerea intensitatii si a frecventei atacurilor de panica si poate
imbunatati calitatea vietii. Principalele optiuni de tratament sunt psihoterapia si medicamentele
(abordare psihofarmacologica). Pot fi recomandate unul sau ambele tipuri de tratament, in functie de
preferinta, istoric, severitatea tulburarii de panica si daca este acces la terapeuti care au pregatire
speciala in tratarea tulburarii de panica. De asemenea, tratamentul poate include:
1. informare
2. meditatie si tehnici de relaxare
3. reducerea consumului de cafeina si renuntarea la fumat
4. adoptarea unei alimentatii sanatoase si adoptarea unei bune
igiene a somnului
5. includerea exercitiilor fizica in rutina cotidian
Psihoterapia
Mai este denumita si terapia prin vorbe, aceasta este considerata o prima varianta de tratatament
eficienta pentru atacurile de panica si tulburarea de panica. Psihoterapia ne poate ajuta sa
intelegem atacurile de panica si tulburarea de panica si ne poate invata cum sa le facem fata.
Rezultatele tratamentului cer timp si efort. Simptomele atacurilor de panica se reduc in cateva
saptamani si, de cele mai multe ori, simptomele se reduc semnificativ sau dispar cu totul in decurs
de cateva luni.
Tratament medicamentos:
Antidepresive ce blocheaza in special recaptarea serotoninei:
1. Antidepresive triciclice:
Clomipramina (Anafranil)
Imipramina (Antideprin)
2. Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI):
Fluoxetina (Prozac)
Sertralina (Zoloft)
Paroxetină (Seroxat)
Fluvoxamina (Fevarin)
Escitalopram (Cipralex)
Benzodiazepine potente:
Alprazolam (Xanax) cu timp de inlumatatire mai scurt
Clonazepam (Rivotril) cu timp de injumatatire mai lung
REGULILE TRATAMENTULUI CU ANTIDEPRESIVE
1. Tratamentul se inițiază cu doze mici pentru a preveni accentuarea simptomatologiei anxioase,
precum și alte efecte secundare
2. SSRI sunt medicamente cu mai puține efecte secundare decât triciclicele care insă sunt mai
potente.
3. Există o perioadă de latentă de 2 săptmâni
până să apară efectul terapeutic
4. Efectul terapeutic se apreciază după 4-6
săptămâni
5. Tratamentul se menține câteva luni după care se scad progresiv dozele

• Dearece antidepresivele dinamizante (SSRI,imipramina, clomipramină) pot provoca o accentuare

inițial a anxietății, tratamentul se va începe cu doze mici care vor crește treptat.
• Tratamentul va fi inițiat cu administrarea anxioliticelor potente în combinație cu antidepresivele
serotoninergice pentru a combate anxietatea inițială indusă de antidepresivele serotoninergice
• Deoarece benzodiazepinele dau dependentă biologică în cazul unui tratament de lungă durată în
doze terapeutice, tratamentul de întreținere se va face cu antidepresive.
REGULILE TRATAMENTULUI CU BENZODIAZEPINE

1. Tratamentul trebuie să fie de scurtă durată la dozele terapeutice pentru a nu a

crea dependență
2. Doza mai mare se dă seara pentru a nu produce sedare în timpul zilei
3. Dozele se scad treptat pentru a evita apariția reacției de sevraj (mai frecvent și
mai important la benzodiazepinele cu timp de înjumătățire mic si potență mare)
4. Se evită asocierea cu alcoolul datorită riscului de acumulare a efectelor
deprimante SNC
5. Se evită folosirea lor în caz de: șofat la conducătorii auto (datorită efectului
miorelaxant cu scăderea reflexelor); glaucom cu unghi închis (risc de criza acuta
de glaucom); miastenia gravis (datorită efectului miorelaxant); afecțiuni
respiratorii importante (risc de depresie a centrilor respiratorii)
Cum acordăm primul ajutor în cazul unui atac de panică?

• Din cauza naturii extreme a simptomelor, este important să

înțelegeți cum să reacționați atunci când cineva are un atac
de panică, deoarece persoana poate simți că se află în
pericol de moarte. Astfel, anumite metode pot contribui la
atenuarea senzației de panică și la oprirea agravării
simptomelor.
• Rămâneți calm. Atacurile de panică sunt imprevizibile, pot
apărea oricând și sunt foarte înfricoșătoare. Tocmai din acest
motiv este important ca cei ce observă să rămână calmi,
pentru că un răspuns de panică poate înrăutăți situația.
• Exersați tehnici de respirație împreună. Deși persoana ce
experimentează atacul va avea dificultăți în a respira calm și
controlat, exercițiile vor ajuta la diminuarea stărilor. Astfel,
exersați împreună tehnici de respirație abdominală,
numărând 4 secunde de inspir, menținând aerul în plămâni o
secundă, apoi expirând aerul timp de 4-5 secunde.
• Sugerați tehnici de ancorare în momentul prezent.
Atunci când o persoană simte că și-a pierdut controlul,
fie asupra corpului, fie asupra mediului înconjurător,
utilizarea unor tehnici de ancorare o pot ajuta să
revină la momentul prezent. Aceste tehnici includ:
tehnica 5-4-3-2-1: persoana este rugată să numească 5
obiecte pe care le vede din jur, 4 obiecte pe care să le
atingă, 3 zgomote pe care să le audă, 2 mirosuri și 1
lucru pe care să îl guste; calcul matematic: putem ruga
persoana să numere din 5 în 5; rugați persoana să
numească 3 membri ai familiei/2 colegi de
departament.
• Poate fi înfricoșător să vezi pe cineva care are un atac
de panică, dar folosirea tehncilor de mai sus pot face o
diferență semnificativă pentru persoana ce
experimentează atacul. Cu toate acestea, dacă sunt
prezente durerile în piept ce se deplasează spre brațe
sau umeri și observați că simptomele persistă mai
mult de 30 de minute și se agravează, este indicat să
cereți ajutor medical specializat, apelând la 112.
Bibliografie:
• https://www.bellanima.ro/articole/atacurile-de-panica/
• https://old.umfcv.ro/ccop-atacul-de-panica
• https://www.psihiatrie-timisoara.ro/material/PSIHIATRIE%20AN%20V
I%20MG%20DEHELEAN.pdf

• https://www.psihoterapie-tiberiubotea.ro/agorafobia/
• https://psihiatrice.ro/tulburare-de-panica/
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/panic-attacks/sympt
oms-causes/syc-20376021
• https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/cum-acordam-primul-
ajutor-cazul-unui-atac-de-panica