Hipoacuzia si surditatea profesionala

Hipoacuzia si surditatea profesionala

Hipoacuzia profesionala reprezinta deficitul auditiv definitiv, la frecventa de 4000 Hz, cu peste 30 dB inclusiv, dupa aplicarea corectiei de presbiacuzie, de tip perceptie, in general bilaterala si simetrica, de etiologie profesionala. Surditatea profesionala reprezinta deficitul auditiv definitiv, la frecvente conversationale(500,1000,2000 Hz) cu peste 25 dB inclusiv, dupa aplicarea corectiei de presbiacuzie, de tip perceptie, in general bilaterala si simetrica, de etiologie profesionala. Factorul principal determinant este reprezentat de zgomotul profesional cu intensitate mai mare de 90 dB, iar pentru persoanele cu hipersensibilitate, peste 85 dB. Exista si o serie de factori favorizanti : afectiuni preexistente ale urechii medii, diminuarea reflexului muschiului scaritei care are rol protector impotriva zgomotului, carenta de vitamina B, noxe care pot potenta si induce independent hipoacuzia si surditatea, precum oxidul de carbon, plumbul, manganul, sulfura de carbon etc. Diagnosticul are la baza cele trei criterii pentru orice boala profesionala : 1. Stabilirea expunerii profesionale la zgomot cu intensitate peste 90 dB se face prin anamneza profesionala si prin rezultatele determinarilor de zgomot in cadrul locului de munca; 2. Tabloul clinic. In stadiul de hipoacuzie muncitorul aude, deoarece nu este interesata zona conversationala; in stadiul de surditate nu aude, deoarece este interesata zona conversational. Oboseala auditiva este un deficit temporar care depaseste 15 dB, putand atinge chiar cativa zeci de dB, care se instaleaza in primele doua ore de expunere la zgomot intens si dispare de obicei in cateva ore dupa incetarea expunerii( pana la 16 ore de repaus auditiv). Susceptibilii la zgomot au timpul de revenire al pragului dupa incetarea expunerii mai lung, acesta fiind un test de depistare a lor.

Mai pot fi prezente fenomene ca : acufene sub forma de tiuituri, senzatie de infundare a urechilor, usoara cefalee, ameteli si astenie la sfarsitul zilei de munca. Aceste simptome au importanta asupra capacitatii de munca si necesitatii de schimbare a locului de munca. 3)Examenele paraclinice. Audiometria liminara tonala ramane cea mai importanta pentru diagnostic. Examinarea se face dupa un repaus auditiv de 16 ore, uneori si mai mult, pentru fiecare ureche in parte, atat pentru conductibilitatea aeriana cat si pentru cea osoasa, pentru a diferentia surditatea de perceptie de cea de transmisie sau mixta. Pentru diagnostic corectia de presbiacuzie este obligatorie. Tratamentul presupune diagnosticul precoce si intreruperea expunerii la zgomot. Ameliorari se pot obtine cu vitaminele A, B si E, vasodilatatoare. Uneori se recurge la proteza auditiva strict individualizata. Profilaxia efectelor patogene ale zgomotului : a. Masuri tehnico-organizatorice care urmaresc eliminarea sau diminuarea zgomotului sub limitele maxime admise de norme :

Izolarea fonica a surselor de zgomot Absorbtia zgomotului (fonoabsorbante) Purtarea obligatorie a echipamentului de protectie( antifoane) Pauze in locuri linistite( 5-10 minute la circa 60 de minute )

b. Masuri medicale care constau in recunoasterea, evaluarea si controlul riscurilor, efectuarea examenului medical la angajare, controlului medical de adaptare si controlului medical periodic.