Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Figura 2
Figura 1
turii, respectiv fractura uoar, moderat sau sever. Stabilirea severitii se face pe baza aprecierii vizuale a gradului pierderii nlimii vertebrale. n cazul persoanelor cu fracturi vertebrale, severitatea fracturii se coreleaz cu intensitatea durerii de spate i cu limitarea capacitii funcionale. Manifestrile clinice, morbiditatea i creterea mortalitii sunt
45
46
mai evidente, respectiv mai ridicate, n cazul pacienilor cu fracturi vertebrale mai severe. Cu toate acestea, apariia oricrui tip de fractur vertebral, chiar i a celor clasificate ca uoare sau moderate, duce la creterea riscului subsecvent de fractur i a consecinelor aferente asupra sntii. Prin urmare, cea mai important problem radiologic este distincia ntre normal (non-fractur) i fractura vertebral definit. Distincia ntre fractura vertebral adevrat i normal i/sau deformrile vertebrale non-fractur se bazeaz pe analiza atent a semnelor radiologice specifice, caracteristice fracturii vertebrale. Uneori, folosirea unor metode imagistice adiionale (scintigrafie osoas, tomografie computerizat sau chiar rezonana magnetic nuclear) pot fi utile n diagnosticul diferenial sau n stabilirea vechimii/vrstei fracturii vertebrale.
indicatoare de fractur trebuiesc raportate ca fracturate, pentru a evita orice ambiguitate posibil. ntr-un cadru clinic adecvat, diagnosticul radiologic precoce al fracturilor vertebrale, urmat de o intervenie terapeutic adecvat, vor contribui la prevenirea apariiei fracturilor ulterioare i a cortegiului lor de suferine.
Figura 4
Figura 3
n concluzie, diagnosticul radiologic poate fi folosit pentru identificarea prezenei fracturilor vertebrale osteoporotice, multe dintre acestea fiind clinic asimptomatice. Toate vertebrele cu modificri fracturare certe ale platourilor, i/sau scdere cu mai mult de 20% a nlimii i caracteristici radiologice
Figura 5