1.

Activism
= conflictele psihice sau traumele sunt gestionate prin recurgerea la actiune in locul reflectiei. Freud il defineste acting-out = act impulsiv, cind se incalca interdictia de a actiona in cadrul curei (ex. relatia transferentiala se rezuma la vorbire); poate exista pe versantul agresiv sau pe cel libidinal. Exemple de activism ca modalitati defensive: - activitatea febrila a viitoarei mamici - angajarea in actiuni politice indiferent de pericole - individul care se dedica muncii ca sa se protejeze de climatul familial nesatisfacator - incrincenarea terapeutica in fata prognosticului letal (fantasme de putere absoluta) - cresterea libidoului cu putin timp dupa perioada de doliu; conceperea unui copil la scurta vreme dupa decesul cuiva drag (Abraham, idee reluata de Freud in Doliu si melancolie) - alcoolicii abstinenti (activismul inlocuieste alcoolul, avind acelasi rol de a cupa angoasele) - educatorii incrincenati sa lucreze cu copiii retardati (activismul mascheaza angoasele tuturor) - apararea maniacala care inabusa durerea provocata de pierdere - practicile sportive ale anorecticilor Activismul este legat de conflictele emotionale.

2. Afilierea
= solicitarea ajutorului celuilalt Prezenta celuilalt este cautata doar pentru sustinere. Este legata de prezenta unui conflict. Ea tine de nevoie (nu de dorinta ca sociabilitate) Afilierea ca atitudine constanta se intilneste la personalitatile isterice = nevoia excesiva de ceilalti ca public pe care individul incearca sa-l cucereasca (ex. 12). Se numara printre cele mai spontane sis frecvente moduri de aparare; persoanele aflate in dificultate se intorc spre ceilalti. Freud nu l-a inclus printre mecanismele de aparare; el considera sentimetele sociale ca formatiuni reactionale impotriva pulsiunilor innascute de distrugere sau ca sublimari ale tendintelor homosexuale. Afilierea nu se poate produce daca cel in dificultate se teme ca va fi respins in caz casi impartaseste experientele (ex. excluderea la persoanele bolnave de SIDA filmul Philadelphia). Se poate produce cu ajutorul comunitatii in apropierea mortii cuiva, vizitarea bolnavilor, grupuri ce discuta aceeasi problema in care identificarea joaca un rol important, apartamentul pentru dormit (ce este echivalent cu intrarea intr-o familie, cu dependenta de tip parental si fratern, vehiculindu-se o puternica incarcatura afectiva). - Am vorbit cu cineva despre ceea ce simteam - Am incercat sa nu ma izolez In patologie este intilnita in fobii, cind prezenta celuilalt este o aparare impotriva angoasei = obiect contrafobic. Se mai intilneste si la persoanele cu tulburare de stres post-traumatica. Poate deveni traumatica daca este in exces cei ce se confeseaza ore in sir sau daca este in absenta copiii respinsi au mai tirziu tendinta de a se inchide (Bowlby). Winnicott considera ca refuzul de a recurge la celalalt este un semn de maturitate capacitatea de a renunta la prezenta mamei si in singuratate exista o prezenta a cuiva care definitiv si

inconstien e asimilat mamei; mentinerea distantei fata de ceilalti este o forma de conservare a identitatii (se evita mecanismele arhaice de identificare proiectiva si introectiva). Afilierea poate fi daunatoare (ex. contagiunea intr-un grup anxios de studenti, la imigrantii ce nu-si pot realiza integrarea).

3. Afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor

= self-asertion = comportament asertiv, asertivitate = cind exista un conflict, cel in cauza isi comunica sentimentele si gindurile nici agresiv, nici manipulator, chiar daca sentimentele sunt negative. Dar, acest mecanism de aparare nu se refera doar la comunicarea sentimentelor; te poti afirma si prin comportamente, luind decizii, indeplinind sarcini. Sa-ti fie asertiv inseamna: - refuzul cererilor nerezonabile - exprimarea opiniilor proprii - exprimarea furiei - exprimarea afectiunii - capacitatea de a cere favoruri - a-si face respectate drepturile Conteaza familiaritateaa cu interlocutorul, componentele verbale si non-verbale. Poate fi invata prin terapie comportamentala (de conditionare a anxietatii). Freud nu a inclus-o printre mecanismele de aparare; el a vorbit doar de abreactie = descarcarea de nocitivate prin razbunare sau limbaj (cazul Ioanei; reactia normala este prin comunicarea verbala). Exemplul cu pacienta ce rosea in public. Cind este vorba de o boala sau doliu, exprimindu-ti tristetea gasesti o usurare si declansezi afilierea; in spital nu prea functioneaza, ceea ce favorizeaza recurgerea la un alt mecanism mai putin adaptat regresia (ex. cu pacientul ce a vrut sa fie hranit cu biberonul). Exprimarea sentimentelor nu trebuie confundata cu agresivitatea. Exteriorizarea excesiva este marca egocentrismului. Cind cineva isi interzice sa raspunda la o ofensa, excitatia se converteste in fenomen somatic ex. lui Freud Rozalia, care asistind la conduita imorala a tatalui si trebuind sa taca nu-si mai putea continua lectiile de canto.; alta tulburare isterica este cazul Annei O. care sia interzis sa reactioneze la reprosuri si ofense ajungind la imposibilitatea de a bea vreun lichid, plus exemplul cu guvernanta care ii dadea apa ciinelui din pahar; a scat de simtom cind si-a exprimat furia. Antrenamentul pentru exprimarea sentimentelor se face in fobia sociala si personalitatea evitanta, poate si in delincventa, alcoolism, migrena, depresie. Una din bazele terapiei lui Rogers este sa stim sa ne acceptam, sa ne exprimam sentimentele, sa existam individual in afara celuilalt.

4. Altruismul
= devotamentul fata de ceilalti care ii permite subiectului sa iasa dintr-un conflict (este altceva decit prietenia, iubirea, sacrificiul) Exista patru variante: a. ca tip de formatiune reactionala. Culpabilitatea care se leaga de agresivitatea sau ostilitatea refulata este evitata. Exemplul lui Freud cu transformarea egoismului in altruism; dar transformarea este iluzorie, deoarece pulsiunile ostile nu au disparut, ci sunt refulate si mentinute active ca tendinte inverse; la baza altruismului sta rautatea inimii, nu bunatatea; exemplul cu gelozia in fratrie. Rautatea mai irupe din cind in cind ex. cu pacienta vegetariana fascinata de lagarele de concentrare

b. ca mijloc de a evita agresivitatea. In loc sa fie refulata agresivitatea este deplasata catre scopuri nobile. A te lupata pentru altcineva este mai putin culpabilizant, decit a te lupta pentru propriile interese, desi placerea este aceeasti eu nu vreau sefia dar il sustin pe X, cazurile caricaturare cu aparatorii non-violentei care se iau la bataie c. o placere prin procura = placere pe care subiectul si-o refuza lui, dar ii ajuta pe altii sa o obtina; resimte satisfactia gratie identificarii. Ex. cu parintii ce fantasmeaza pentru copii reusitele pe care le visau ei in viata (iubirea aratata aici de parinti este o forma de narcisism; ar fi un act de eroism sa-si poata abandona visele); ex. cu eroul lui Cyrano de Bergerac; ex. anorecticilor ce hranesc anturajul (dar abstinenta ar fi mai degraba un semn al superioritatii sunt un supraom, nu am nevoie sa maninc) d. manifestarea masochismului este vorba de masochismul moral descris de Freud, nu de cel sexual persoanele ce au o parere proasta despre sine, refuzindu-si orice placere, preferind ca alt cineva mai bun sa obtina satisfactia respectiva ex. cu pacienta ce dorea sa guste voluptatea lipsurilor e. Freud evoca al cincilea fundament posibil al altruismului = pierderea cuiva iubit; Adler considera ca experienta mortii ar fi de fapt cauza vocatiei medicale Spre deosebire de formatiunea reactionala ce se caracterizeaza prin sacrificiul de sine, in altruism exista o satisfactie de substitutie sau o satisfactie data de reactia celorlalti. Autoritarismul este considerat pecetea oricarui altruism. Freud respinge ideea ca ar putea exista ul altruism normal; altruismul este injust deoarece ii priveaza pe cei apropiati de dreptul de a avea o preferinta; altruismul este nociv deoarece cere prea mult individului. Totusi fara civilizatia datorita careia omul si-a transformat tendintele egoiste in altruiste, societatea ar fi disparut datorita violentei spontane; porunca biblica este cea mai puternica aparare impotriva agresiunii umane.

5. Anticiparea
= a-ti imagina viitorul pe durata unei situatii conflictuale: experimentind inainte reactiile emotionale prevazind consecintele planuind raspunsuri Este diferita de anticiparea normala de zi cu zi (care nu este legata de vreun conflict) si de cea catastrofica, patologica. Este diferita de asteptare care este o suspendare a activitatii, in care nu exista organizarea timpului si prezentul este incremenit; asteptarea este resimtita ca o povara. Este diferita si de precipitare, care este reactia imediata in care se pierde controlul in favoarea urgentelor momentului = improvizatia, tendinta primitiva. Freud nu o considera mecanism de aparare, dar spune ca prevederea unei situatii traumatice duce la autoprezervare daca vrei sa suporti viata trebuie sa accepti moartea; o anxietate moderata traita inaintea unei situatii traumatice are rol protector (doliul anticipat; dupa Doltou intocmirea testamentului este obisnuita); persoanele virstnice le vorbesc celorlalti despre anticiparea propriei morti; Winnicott desrie lipsa de oxigen si axfixie din ultimele momente; exista anumite vise repetitive = forme de anticipare, care dispar dupa ce proiectul respectiv a fost implinit. Optimismul = o dispozitie de asteptare favorabila; are efecte benefice. La testul satului putem evalua capacitatile de anticipare. Schizofrenii sunt incapabili de anticipare, ei percep numai prezentul imediat = sindromul timpului oprit.

Tatossian melancolicul nu-si imagineaza nimic intre momentul prezent si moarte = stagnarea timpului Anticiparea catastrofica exista la fobici, ipohondri si anxiosi. In doliul anticipat, daca copilul este salvat ajunge la o relatie fuzionala cu mama, cuplul de parinti se desexualizeaza si se reactiveaza rivalitatea fratilor; la baza stau dorintele infanticide de ucidere, din cauza carora parintii in loc sa se bucure, se cramponeaza de moduri relationale defensive.

6. Anularea retroactiva
= iluzie potrivit careia un eveniment sau o dorinta conflictuala ar putea fi anulata datorita unei puteri absolute a unei actiuni efectuate ulterior. Exista trei forme: a. se succed doua formule (verbale sau conduite) in care a doua o suprima pe prima b. actiunea care are putere magica de distrugere trabuie sa fie inversul celei dintii, sau dupa Fenichel, actiunea este repetata identic dar intr-o stare de spirit contrara c. experienta neplacuta este repetata prin inversarea rolurilor; Ana Freud denumea asta transformarea pasivitatii in activitate sau identificarea cu agresorul. Anularea retroactiva se bazeaza pe ambivalenta, care dupa Freud este fundamentala in viata noastra afectiva este dificil sa iubesti fara sa urasti (opus lui Bleurer care il considera simtomul major al schizofreniei). Fata de persoanele indiferente subiectul are o afectiune moderata si ii priveste cu ostilitate defectele; pentru cei pe care ii iubeste mult este obligatori refularea ostilitatii. Dovada ambivalentei visele succesive tandre si ostile despre aceeasi persoana sau visele despre moartea cuiva iubit. In nevroza obsesionala ambivalenta este atit de intensa incit trebuie sa se recurga la anulare retroactiva pentru a se descarca pulsiunile contradictorii Freud ei au mostenit ambivalenta extrema a stramosilor legata de tabuuri = reguli pe care nu le incalcam deoarece teama este mai puternica decit dorinta. Nu este vorba de o anulare reala ci de exprimarea unui dublu sentiment. Reminescente exista in superstitii, magii, obiceiuri populare. Freud face o apropiere intre cura psihanalitica si anularea retroactiva; Dvs. Suflati asupra suferintelor si ele se sting. Anularea retroactiva este ca o magie care vrea sa suprime nu consecintele evenimentelor, ci evenimentele insele. Prima data termenul a fost utilizat in Omul cu sobolani. Mecanismul are un puternic caracter regresiv deoarece este alterata temporalitatea = element important al realului. Exemple: a. pacientul care se roaga obsesional pentru sanatatea mamei si pe urma se loveste peste gura; pacientul care se speria cind era intrebat de sanatate si trebuia sa rosteasca perfect o fraza care avea darul sa dispara boala; repetarea compulsiva venea din faptul ca perfectiunea nu era niciodata atinsa; povestea regelui Boabdil (evocata de Freud), cind anularea retroactiva a actionat asupra lumii exterioare, reale (uciderea solului = fantasma de atotputernicie) b. in Omul cu sobolani repetarea actiunii in sens invers exemplul cu tinarul ce ridica si pune la loc piatra. Gindirea sa are o marca de atotputernicie reminiscenta a megalomaniei infantile; in plus el ataseaza gesturilor anodine o

insemnatate magica. Exemplu cu pacientul care dupa ce atingea mina unei femei trebuia sa atinga o mina de barbat. Anularea retroactiva este diferita de regret; acesta se opune anularii, deoarece trebuie sa fii convisn de realitatea unui act pentru a te simti vinovat; de asemenea a repara nu inseamna a anula.

7. Ascentismul adolescentului
= refuzul oricaror placeri corporale pentru a proteja Eul de noile pulsiuni care sunt o sursa de angoasa Nu este mentionat de Freud, nici de Laplanche si Pontalis. Este mentionat de Ana Freud si de Fenichel. Aici ar intra adolescentii care renunta la orice nevoie care are fie si o infima coloratura sexuala fug de prieteni, refuza distractiile, nu se protejeaza de frig, nu maninca, se trezesc devreme, evita risul, asteapta pina cind nevoia de a urina devine insuportabila, antrenamentul sportiv exagerat, exigentele extreme ale unor miscari de tineret ce postuleaza nevoia de ascetism. Angoasele de fragmentare pot duce la fenomene de suicid, desocializare, automutilare, droguri = conduita cu pronuntat risc = nu exista organizare defensiva a Eului. Winnicott spunea ca adultii trebuie mai degraba sa le faca fata, decit sa incerce remedierea. Pentru Bloss, extravagantele emotionale juvenile sunt manevre de asteptare normale pentru aceasta perioada a dezvoltarii.

8. Clivarea
= scindare, separare, divizare (a Eului sau a obiectului) sub influenta unei angoase; rezulta doua parti ce coexista dar nu se cunosc intre ele. Angoasa este dominata prin doua reactii simultane si opuse una cauta satisfacerea, cealalta tine cont de realitatea frustranta. Acest mecanism apare de la inceputul vietii psihice si are rol organizator pot fi discriminate si organizate emotiile, gindurile, se elimina confuzia; apare demarcatia dintre un aparat psihic diferentiat si primele relatii obiectuale marcate de ambivalenta. Si facerea lumii incepe cu separarea primordiala a pamintului de ape. Freud si Breuer o descriu in legatura cu isteria si hipnoza, dar si cu dedublarile de personalitate; aici intervine ideea ca ar fi un act de vointa din partea bolnavului. Bleuler vorbeste de disocierea proprie schizofrenilor. Mannoni vede chintesenta acestui mecanism in afirmatia: sunt sigur dar.... Freud spune ca clivajul se produce sub influenta unei traume, cind copilul este amenintat de o pulsiune prea puternica atinge apogeul in angoasa de castrare, cind pe de-o parte realizeaza dorinta de mastrubare si pe de alta parte recunoste amenintarea. Freud considera ca si subiectul psihotic tine cont de realitate macar partial sinele este implicat in delir, iar Eul mentine contactul cu realitatea. Melanie Kein vorbeste despre alt clivaj, al obiectului, care sta la origine relatiei subiect-obiect. Este cel mai primitiv mecanism de aparare impotrivas angoasei. Primul obiect sinul mamei este clivat in obiect bun - sursa de placere pastrata in interior si obiect rau sursa de frustrare proiectata in afara. De aici decurg idealizarea si persecutia care ar insoti viata fantasmatica a bebelusului. Exemplul cu sotul si tatal exemplar care a strangulat prostituatele dupa care s-a autodenuntat clivaj al Eului. Clivajul obiectului exemplul lui Winnicott fetita de 2 ani jumate care vorbea despre mama neagra si mama binevoitoare; cu mama buna ea pastra contactul pozitiv in

cotidian; copilul judeca bine distingind-o in discursul sau pe mama adevarata care stie despre infioratoarea mama imaginara; in aceasta intuitie vedem faptul ca simte cum mama rea este o productie a propriei sale vieti psihice. Prin procesul clivajului terapeutul poate deveni purtatorul unor aspecte negative ale obiectului exemplul Ruth M. Kein cind era numai cu mine i separea ca mama buna o abandona, iar spaima fata de mama rea trecea asupra mea. Ambivalenta iubire-ura este la originea clivajului obiectului. Ca ex. clivajul protejeaza subiectul pervers de angoasa de castrare pacientul fetisist cu fixatie incestuoasa pe mama. In nevroza obsesionala, acest mecanism se inrudeste cu izolarea; ex. cu pacienta ce avea o nevroza obsesionala limitata la dormitor; isi separase viata in doua zile. Mai functioneaza si in conversia isterica copiii cu tulburari de grafism fiindca le intepeneste mina (scrisul este o proiectie a propriei persoane) sau subiectii cu inhibitie intelectuala selectiva. Atinge apogeul in psihoze. Si in starea confuzionala subiectul pierde capacitatea de a diferentia obiectele bune de cele rele, pulsiunile libidinale de cele agresive, In autism se suspenda atentia pentru lumea inconjuratoare si simturile se izoleaza intre ele. In tulburarile de comportament cel in cauza izoleaza un anumit curent al vietii psihice si libidinale si se refugiaza in simptom. Subiectii ce nu pot suporta suferinta data de culpabilitatea legata de ambivalenta regreseaza catre moduri de clivaj mai primitive angoasa de persecutie, confuzia, dezintegrarea.

9. Contrainvestirea
= energia Eului care se opune descarcarii pulsiunii (este ca o forta ce actioneaza dinspre Eu spre sine spre deosebire de pulsiune ce vine dinspre sine spre Eu) Scopul este de a mentine refularea. Protejeaza subiectul de reprezentarile inconstiente care incearca sa inrumpa. Este ca un fel de capac pentru oala inconstientului. Aceasta contrainvestire se produce in preconstient, in perioada de constituire a inconstientului, fiind singurul mecanism al refularii originale. Rezistenta la cura poate fi considerata o contrainvestire ex. cu pacienta care nu isi mai amintea cum se numeste copacul in limba poloneza si care printr-un lant asociativ ajunge la munca tatalui si la activitatea sexuala a acestuia; imaginea copacului are o simbolistica falica. A contrainvesti inseamna a investi reprezentari (cum e cea a copacului) care au scopul de a bara calea reprezentarilor asociate unei amintiri amenintatoare (cele de natura sexuala). Pentru a evita o reprezentare amenintatoare subiectul se agata spontan de un alt cuvint considerat mai inocent si mai indepartat. Ca si refularea, contrainvestirea este un proces in permanenta activ si prezinta anumite caracteristici ale stabilitatii simptomului. Acest mecanism lipseste in patologia psihotica, unde nimic nu se opune delirului. In schimb in nevroze este foarte activ si antagonic refularii. Obiectul fobic uzeaza de contrainvestire fobia este o fortareata pentru angoasa (Freud). Fixarea angoasei pe o reprezentare substitutiva (ex. pe un animal micul Hans) il face pe subiect aflat in conflictul Oedipian, sa nu-si realizeze agresivitatea fata de tata; prin deplasare dezvolta teama fata de cal = formatiune de substitut sufiecient de indepartata pentru a focaliza angoasa; teama de represaliile parentale este contracarata de o lupta legata de obiectul fobic.

Surplusul de tandrete fata de copii al unei femei isterice inlocuieste ura fata de ei ce vine din dorintele sale infantile. In isteria de conversie contrainvestirea isi alege fragmentul corporal asupra caruia va fi concentrata toata atentia. Alegerea contrainvestirii simtomatice corespunde unei logici a inconstientului proprie subiectului. In nevroza obsesionala Eul se cramponeaza de contrainvestirile sale exista obsesii, izolare, anulare, rationalizare, formatiune reactionala bariere pe care Eul le inalta in calea reprezentarilor indezirabile si a afectelor. Contrainvestirea functioneaza si in strategiile activiste (la abstinenti). Acestia nu se pot elibera de nevoia de a bea, motiv pentru care alcoolul este omniprezent in cuvinte (necesitatea de a se declara alcoolic inaintea oricarei luari de cuvint) si absent in fapte.

10. (De) negarea

= pentru Freund are doua sensuri: imediat dupa formularea unui gind care este o sursa de conflict apare refuzul de a isi recunoaste paternitatea asupra gindului refuzul unei interpretari exacte formulate de un interlocutor = echivalenta (de)negare, rezistenta. Fenichel vorbeste despre aptitudinea de a nega aspectele neplacute ale realitatii. Ex. dat de Freud in Omul cu sobolani pacientul de 12 ani indragostit de o fetita caruia i-a trecut prin minte ca daca tatal lui ar muri, din mila, ea ar deveni mai tandra cu el; in analiza a negat orice dorinta de moarte in privinta tatalui spunind ca este absolut sigur ca moartea tatalui nu a fost niciodata obiectul dorintelor, ci doar al temerilor sale. Mecanismul apare in nevroza isterica si in cea obsesionala. Nevroticul nu distinge intre recunosterea unei dorinte si asumarea ei (Freud spune ca exista trei variante: una in care reprezentarea dorintei este acceptata dar exista o judecata de refuz; alta in care reprezentarea dorintei este acceptata dar exista o judecare de negare nu, nu gindesc asa, e imposibil; a treia in care nici macar reprezentarea dorintei nu este acceptata refularea).

11.Formatiunea reactionala
= modificarea unor tendinte inacceptabile lasind substituite altele opuse, fapt ce duce la o modificare a caracterului. Trasaturile de caracter reactionale = contraforte psihice impotriva tendintelor sexuale perverse din prima copilarie. Ex. dezgustul, pudoarea, morala, trasaturile legate de caracterul anal triada curateniei: ordine, economie, incapatinare. Sentimentele sociale inlocuiesc rivalitatea data de invidia fata de frati. Aceeasi invidie poate duce la sentimentul dreptatii constatind ca nu poate fi el cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni sa nu se bucure de favoruri speciale. Dupa Freud formatiuni reactionale ar fi si transformarea egoismului in altruism si a cruzimii in compasiune; constiinta morala este o formatiune reactionala impotriva raului. Formatiunea reactionala este diferita de transformarea pulsiunii in contrariu prin fatul ca ea implica atitudini permanente de caracter. Pe de alta parte, nu orice trasatura de caracter este datorata acestui mecanism de aparare. Trasaturile non-reactionale sunt flexibile. Ex. sa suporti dezordinea daca ai o sarcina urgenta, sa nu te speli cind nu exista confort, sa faci cheltuieli daca este necesar. Cind este vorba despre o formatiune reactionala exista un amestec de dezordine, murdarie si ritualui de spalare (pacienta ce nu facea curateni pentru ca se pala mereu; barbatul puritan ce lupta impotriva prostitutiei si pornografiei; fetita de 10 ani ce-si reprima toate tendintele erotice accentuate de la 5 ani si ajunge sa nu-si mai dea jos chilotelul pentru ca ii

este sila sa il atinga; barbatul amabil incapabil sa zica nu, ce-si reprima sistematic agresivitatea). O exagerare a nevoii de curatenie ca reactie la gustul pentru mizerie din perioada anala functioneaza in tulburarea obsesiv compulsiva ex. cu pacientul ce se spala o ora dupace merge la toaleta, refuzul de a atinge lucruri atinse de altii. Raspunsuri la testul CAT care sa sustina prezenta unei formatiuni reactionale: puisorii maninca foarte curat, fara sa imprastie mincarea, WC-urile sunt curate, albe si miros frumos. Faptul ca formatiunile reactionale functioneaza este dovedit de faptul ca majoritatea copiilor sunt ingrijiti, diciplinati, punctuali. Formatiunea reactionala este daunatoare doar in nevroza obsesionala, cind modifica Eul.

12. Identificarea
= asimilarea inconstienta a unui aspect al celuilalt, prin similitudine reala sau imaginara, ceea ce duce la transformarea subiectului. In mod inconstient Eul cauta sa devina asemanator cu modelul pe care il alegem. Este un mijloc de a intra in contact cu celalalt. Nu este o simpla imitare. Este o miscare de luare in posesie a celuilalt; se realizeaza un fond comun; este vorba de o comuniune ce persista in inconstient. Este un travaliu psihic destinat sa realizeze in fantasma scopul inconstient urmarit, acela de a fi celalalt. Pe de alta parte este o lupta contra angoasei de a pierde un obiect. Notiunea de identificare antreneaza doua principii contradictorii si totusi complementare pentru logica inconstientului: al echivalentei (acelasi) si al distinctiei (celalalt). Finalitatea este imbogatirea Eului, constructia lui in relatie cu celalalt. Identificare = punctul de pornire al unei relatii obiectuale. In vis se realizeaza sub forma credintei subiectului de a fi altcineva. Identificarea se sprijina pe incorporarea orala. Durerea melancolica este cauzata de o identificare cu obiectul pierdut, permitind relatiei de iubire sa nu fie abandonata. Acest proces functioneaza precoce, pre-Oedipian, este o expresie primara a unei legaturi afedctive cu alte persoane. Renuntarea la obeictul sexual incestuos se face prin introectia lui (identificarea cu parintele de acelasi sex care permite detasarea de parintele de sex opus, la declinul complexului oedipian). Autoritatea parentala este introectata = nucleul Supra-Eului. Are rol in limitarea agresivitatii. Ambivalenta este esentiala in constituirea oricarei identificari. Ana Freud nu o citeaza printre mecanismele de aparare. Ex. lui Dolto ce isi imita mama croitoreasa recurgind la o actiune concreta; era nefericit ca era separat de mama si aceasta imitare substituia mama absenta = aparare impotriva angoasei de abandon a carei radacina este inconstienta. Identificarea este prima manifestare a unui atasament afectiv. Ea tine de doua functii contradictorii: o functie de instabilitate si una de permanenta. Patologice sunt identificarile isterice, cele melancolice si cele delirante. a. isterice: modelul de identificare cu dorinta celuilalt. Ex. cazul Dora care se identifica cu verisoara in contextul durerilor de stomac; simptomul realizeaza inconstient capacitatea de a se proiecta intr-o situatie identica b. melancolice: obiectul pierdut este introectat in Eu astfel incit subiectul nu mai este el isusi, ci celalalt cel absent; aceasta identificare narcisica duce

la o confuzie de identitate intre subicet si obiect, care face imposibil travaliul de doliu si separarea si il face pe melancolic incapabil sa iubeasca. In mod normal, in decursul doliului, identificarea asigura permanenta obiectului interiorizat si atenueaza suferinta. c. identificarea autista - pentru a nu depinde de mama aleatorie, paradoxal apare o relatie de adeziune cu obiectele solide ce inspira siguranta; este opusa satisfacerii prin halucinatie, deoarece contactul este real

13. Identificarea cu agresorul

= subiectul confruntat cu un pericol exterior se identifica cu agresorul sau: fie reluind agresiunea pe cont propriu fie imitind agresorul fie adoptind anumite simboluri de putere ale agresorului Nu este pur si simplu o manifestare agresiva directa, ci un raspuns elaborat impotriva angoasei. Aici ar putea sa intre si identificarea cu rivalul in cadrul problematicii oedipiene, si jocul cu mosorelul prin disparitiaintoarcere transpusa in act, copilul se identifica cu agresorul pe care mama il reprezinta prin absenta ei, punind el insusi in scena aceeasi disparitie-intoarcere. Mecanismul se intilneste si in seductia reala exercitata de catre adult asupra copilului (copilul asteapta libajul tandretii, iar adultul si-l impune pe cel al pasiunii; inconstient, copiulul este depozitarul culpabilitatii nerecunoscute a adultului; este o identificare cu culpabilitatea agresorului). Ana Freud pune accentul mai mult pe agresiune decit pe culpabilitate tranformarea curenta a agresatului in agresor in jocurile copiilor. Acest mecanism are rol in construirea Supra-Eului. Ex.: Mowgli care este invatat sa scoata sunete cind tranverseaza jungla tu si cu mine suntem de acelasi singe; fetita ce se prefacea ca este fantoma = identificare cu obiectul excterior temut; angoasa exorcizata aici este de fapt la nivel latent o angoasa de castrare raportata la fratele mai mic; angoasa a fost proiectata de fetita mai intii sub o forma animista fantomele. Identificarea cu agresorul cauta sa combata efectul destructurant al traumatismului dar este si o recurgere a subiectului la compulsia la repetitie pentru a incerca sa provoace abreactia traumatismului. Sindromul Stockholm = stima si prietenie pentru cei care i-au facut prizonieri = descarcarea tensiunii nervoase in incercarea de a pactiza cu inamicul. Prin acest mecanism Eul negociaza ostilitatea manifestata de autoritatea externa. In paranoia cind proiectia excesiva a unei dorinte fata de persoana iubita se rastoarna si devine ura sau in legatura cu pulsiunile homosexuale cind expresia ma uraste exprima de fapt il iubesc. In melancolie, excesul de identificare cu un celalalt pierdut face din acesta din urma un agresor fata de care sentimentul de ostilitate inexprimabila va fi interiorizat si intors asupra propriei persoane. Comportamentele delincvente este vorba de o identificare cu un celalalt periculos; la fel si in maltratarea infantila.

14. Identificarea proiectiva

= fantasma in care subiectul isi imagineaza ca intra in interiorul celuilalt, incercind sa se debaraseze de pulsiunile indezirabile si incercind sa-l controleze pe celalalt. Klein spune ca este o fuga spre alte persoane = luarea in posesie a unui obiect exterior.

Capacitatea de a te debarasa de tot ce nu-ti place la propria persoana punind asta pe seama celuilalt vine din fantasmele de omnipotenta. Klein vorbeste despre relatiile fantasmatice pe care sugarul le intretine cu mama; aici identificarea proiectiva, alaturi de clivajul Eului si al obiectului constituie defensele precoce ale Eului impotriva angoaselor de singuratate si separare din timpul pozitiei schizoparanoide. Mama este primul spatiu in care nou-nascutul isi proiecteaza angoasele intolerabile = prototipul identificarii proiective rele. Bion vorbeste despre o identificare proiectiva buna = aptitudinea mamei de a-si asuma frustrarea infantila si angoasa lui = masura in care mama poate gindi nelinistea copilului. Nou-nascutul nu poate avea o viata psihica decit in relatie cu activitatea psihica a unei alte fiinte. La schizofreni exista cele mai primitive forme de identificare proiectiva ex. cu pacienta ce simtea ca si-a depus boala in incapere si o vedea pe doctorita ca bolnava si inspaimintatoare; ii era frica sa nu ii dea boala inapoi la plecare. Meltzer vede doua forme distincte de patologie in functie de latura ce predomina identificarea sau proiectia. a. pulsiunile distructive sunt depuse in interior: isteria de conversie, ipohondria, maladiile psiho-somatice b. pulsiunile distructive sunt trimise in exterior: cum se traieste in obiect? agorafobia, claustrofobia se afla in rapot cu fantasmele interiorului obiectului care este resimtit ca fiind rau. Patologiile interpretative se refera la distorsionarea realitatii liceanul ce se arunca de pe acoperis intr-un moment de derealizare ca sa vada ce senzatii ii da fatul de a zbura cao pasare. Intr-o confesiune psihotica, subiectul se debaraseaza de toate partile agresive si libidinale si dupa aceea le primeste inapoi in dezordine. Medicul ia rolul de tinta. Subiectul isi percepe corpul rau, periculos, bolnav si proiecteaza pe medic partile bune, ca sa le puna la adapost.

15. Intelectualizarea
= recurgerea la abstractie si generalizare la intilnirea cu un conflict angoasant = a reflecta doar la aspectele teoretice si generale ale unei situatii fara a o raporta la propriul caz; atenueaza nelinistea. Este o detasare aparenta ca un fel de observator impartial, ce ajuta subiectul sa nu sufere de pe urma conflictului ex. tinerii ce-si intelectualizeaza afectele = nevroza de cerebralizare. Se mai intilneste la subiectii in cura ca sa scape de angoasa, cind isi pregatesc cu grija relatarile; Freud face echivalenta intre intelectualizare si rezistenta. Afectul este transpus in idei; se subtituie prin cunostere, logica si obiectivitate tot ce este emotie si pulsiune; se emit judecati foarte abstracte, pentru a evita sentimente deranjante. Apare in situatii dramatice ex. parinti confruntanti cu moartea apropiata a copilului, ce recurg la capacitatile lor intelectuale pentru a da impresi ca domina situatia.