Romanul baltagul dezvolta in structura epica ultimul motiv din balada populara "Miorita"al cautarii ciobanului disparut pe carari

de munta. Firul narativ se dezvolta urmand cele 4 drumuri prezente in planul romanului: drumul lui Nechifor Lipan spre moarte, "Marea Trecere" spre taramul etern, prin care el se dezbraca de materialitate; drumul Vitorie Lipan pentru gasirea si razbunarea mortului, pentru implinirea ritualului; calatoria initiatica, de maturizare a lui gheorghita care se formeazaa ca barbat, preluand, in finalul romanului, rolul gospodaresc al tatalui sau, intrun proces de naturala continuitate; intoarcerea la cursul normal al vietii, intalnit la inceputul romanului,sugerand o arhaitate eterna. "Baltagul" devine loc geometric al principalelor teme si motiv relevate, cu diverse prilejuri de critica literara: calatoria spre moarte, marea trecere, drumul spre centru, intoarcerea in arhaitate, recuperarea memoriei ancestrale, incercarea initiatica a lui Gheorghita. Tema romanului este prezentarea satului de tarani moldoveni. Romanul prezinta intr-un mod foarte original monografia satului romanesc, dar si ritualurile, semnificatia semnelor, partea mitica a satului de munte. In acelai timp esistenta pastorala aflata sub imperiul randuieli care este neschimbata de sute de ani, legile dupa care se guverneaza acest sat find nescrise, si anume traditiile si obiceiurile mostenite din strabuni. Tema romanului se explica si prin traditia care spune ca sufletul unui mort in imprejurari violente nu-si gaseste linistea pana cand ucigasul nu este pedepsit. Romanul Baltagul valorifica unul dintre cele 4 mituri nationale mentionate de George Calinescu in "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", (mitul transhumantei, al Zburatorului, al creatorului si al dacismului), reprezentat de balada miorita care contine si cele doua versuri devenite motto al romanului: "Stapane, stapane,/Mai cheama s-un cane". Numele personajelor au deasemenea valente mitice Vitoria semnifica triumful dreptatii (poate fi asociata cu Penelopa), Gheorghita provine de la Sfantul Gheorghe invingatorul balaurului iar Nechifor se traduce "purtatorul de biruinta", el este un erou mitic al "marii calatorii" pe care o va parcurge ajutat de randuielile indeplinite pas cu pas de Vitoria. Calatoria are un caracter initiatic si pentru Gheorghita care se va maturiza in urma experientei mortii tatalui, un rol important il are priveghiul tatalui in rapa echivaland cu o coborare in lumea lui Hades. Sfarsitul romanului inseamna incheierea etapei justitiare siintoarcereala viata obisnuita "ca sa luam de coada toate cate-am lasta".

Urmarind schema romanului realist, personajul principal este prezentat de la inceput prin caracterizare directa, naratorul realizandu-i portretul fizic, a carui caracteristica este frumusetea. Acesta este construit din linii care accentueaza trasaturile sale interioare: Obrazul ei paraca era un portret neclintit (), ochii ei caprui in care parka se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe. Personajul trece, parkca, printr-un process de interiorizare: Acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute, iar cel care observa primul schimbarea este Gheorghita: maica-sa s-a schimbat () se uita numai cu suparare s ii-au crescut tepi de aricioaica.. Tot el este cel care observa puterea mamei sale de a intelege gandurile celorlalti: Mama asta trebuie sa fie farmacatoare; cunoaste gandul omului Cugeta cu mare uimire Gheorghita . Dintre produsele caracterizarii directe nu lipseste nici autocaracterizarea: Eu te cetesc pe tine macar ca nu stiu carte, urma femeia, intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau.. Fiind un personaj tipic, Vitoriei i se precizeaza si statutul social. Mama si sotie iubitoare, femeia este reprezentativa pentru o intreaga categorie umana. Are doi copii: Gheorghita si Minodora, pe care incearca sa-i educe in spiritual traditiei. Pe timpul cat este plecata alaturi de Gheorghita, femeia o trimite pe Minodora la manastire pentru a-i desavarsi educatia si pentru a o sti in siguranta. Gheorghita o urmeaza si inveata de la mama sa datinile legate de momentele importante ale existentei nastere-nunta-inmormantare- invata sa ii cunoasca pe ceilalti, sa fie circumspect, san u isi exteriorizeze emotiile. Portretul moral al Vitoriei ete dezvaluit preponderent prin mijloacele caracterizarii indirecte, trasaturile muntencei reiesind din faptele, gesturile si vorbele acesteia. Paleta trasaturilor se imbogateste indirect din actiune, caci femeia este o fire dinamica. Relatiile cu alte personaje, alt mijloc indirect de caracterizare, dezvaluie in Vitoria o fire sireata, buna cunoscatoare a oamenilor. Stie ce sa intrebe, la cine sa apeleze si, cu o inteligenta ascutita, deduce foarte correct cursul evenimentelor. Desi intristata de disparitia lui Nechifor, pe care simte ca l-a pierdut pentru totdeauna, nu ezita sa simuleze veselia atunci cand intalneste o cumetrie pe drum. In felul acesta, demonstreaza capacitatea de disimulare, dar si de intelegere a lumii in toata complexitatea ei, lume in care limita dintre viata si moarte, dintre veselie si tristete este foarte fragila. Pentru Gheorghita, Vitoria este un adevarat maestro care il initiaza. Baltagul ramane in literature romana, asa cum afirma Nicolae Manolescu, romanul unui suflet de munteanca, o opera

epica realizata in primul rand in jurul unui personaj feminine complex, meorabil.