Sunteți pe pagina 1din 5

PACIENTUL CU AFECIUNI ALE GLANDEI TIROIDE

EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDEI TIROIDE Pregatirea si asistarea determinarii metabolismului bazal Asistenta va extrage din foile bolnavului vrsta, naltimea si greutatea corporala. Ea trebuie sa pregateasca bolnavul, aratndu-i cum trebuie s respire prin tubul aparatului. Bolnavul trebuie prevenit asupra modului cum se va face examinarea, aratndu-i ca i se va nchide nasul cu o pensa, dar respiratia i se va asigura totusi prin tubul fixat n gura. Emotiile si nelinistea pe care aceste actiuni le provoaca bolnavului nepregatit, ar putea falsifica rezultatele reale. n preajma examenului se determina din nou naltimea si greutatea bolnavului. Apoi se umple aparatul cu oxigen si se aplica masca pe fata bolnavului sau se introduce piesa bucala n gura, legnd-o la aparat . ncazul n care pentru racordarea bolnavului la aparat se utilizeaza piesa bucala, nasul se nchide cu o clema. Din acest moment, bolnavul va respira numai prin aparat. Dupa ce respiratia bolnavului s-a normalizat,se ncepe nregistrarea excursiunilor respiratorii care se face timp de 6 minute. Pe masura ce se micsoreaza cantitatea de gaz din rezervorul aparatului (n urma consumului de oxigen si fixarii bioxidului decarbon) miscarile penitei nscriitoare - dirijate prin intermediul unui sistem de scripete - devin din ce n ce mai ascendente. Diferenta de nivel a curbei de la nceperea nregistrarii pna la terminarea ei reprezinta consumul de oxigen. Cifra astfel obtinuta se corecteaza cu factorul de conversiune al aparatului si se raporteaza la umiditatea, la temperatura si presiunea atmosferica la care s-a facut determinarea. Dupa terminarea examinarii bolnavul poate pleca imediat napoi n salon; el nu necesita nici un tratament ulterior. Aparatele utilizate pentru determinarea metabolismului bazal nregistreaza fie consumul de oxigen (ca, de exemplu, aparatul Krogh),fie alaturi de acesta si productia de bioxid de carbon (ca, de exemplu,aparatul Mansfeld sau Pulmotestul Godart). Din datele obtinute pe kimograf se pot calcula necesitatile calorice ale organismului n decurs de 24 de ore. Necesitatile

calorice normale ale organismului sunt determinate n functie de vrsta, sexul, greutatea si naltimea persoanelor sanatoase din tabele elaborate pentru acest scop. Raportnd valorile obtinuteprin determinarea cu aparatul la valorile ideale din tabele, se va obtine valoarea metabolismului bazal, care se va exprima n procentaj. Astfel, rezultatul de +25% nseamna ca arderile din organism sunt cu 25% mai intense dect ar trebui sa fie n stare normala. Rezultatul de - 20% nseamna ca arderile din organism sunt cu 20% mai lente dect ar trebui sa fie n stare normala.Determinarea metabolismului bazal este un ajutor pretios n diagnosticul si conducerea tratamentului disfunctiilor tiroidiene si ale unor tulburari neurovegetative. Studiul reglarii echilibrului vegetativ seface cu urmatoarele probe: Testul presor la rece - se face dupa tehnica descrisa la explorarea medulosuprarenalei. n caz de hipertiroidism valorile tensionale seridica cu 30-60 mm mercur si revin la valorile initiale foarte ntrziat.Determinarea timpului mediu de rencalzire a extremitatilor. - n cursul hiper-tiroidismului - datorita arderilor crescute extremitatile sunt bine irigate. n hipotiroidism din contra, vasele extremitatilor suntcontractate. Intensitatea irigatiei se determina prin timpul mediu derencalzire a extremitatilor. Tehnica Bolnavul pregatit n conditii identice ca pentru determinarea metabolismului bazal, va ramne la pat si se determina temperatura pe fata palmara a minilor. Se scufunda apoi minile ntr-o baie de 15 grade, mentinndu-le timp de 5 minute. Se tamponeaza cu foarte mare atentie apa de pe suprafata minilor, fara frictionare sau apasare si apoi se masoara temperatura cutanata la aceleasi puncte din 3 n 3 minute, pna ce temperatura cutanata se ridica la 25 grade. Timpul mediu de rencalzire la acesta temperatura este de 10-20 minute. n cazul dilatarilor arteriale timpul mediu de rencalzire este scurtat. n cursul constrictiilor arteriolare(hipotiroidism, tetanie, distonie vegetativa) timpul mediu de rencalzireeste prelungit pna la 30 de minute sau si mai mult.

Determinarea tulburarilor n metabolismul glucidelor Cresterea metabolismului n cursul hipertiroidismului mobilizeaza depozitele deglicogen, ceea ce provoaca adesea hiperglicemie si glicozurie.Actiunea hormonilor tiroidieni n exces si scaderea glicogenului hepatic duce la alterari functionale si mai trziu organiceale ficatului. n hipotiroidism se observa adesea valori coborte aleglicemiei. Tulburarile n metabolismul glucidic se determina prindozarea zaharului n snge si urina si prin proba hiperglicemiei provocate. Determinarea tulburarilor n metabolismul colesterolului. Valorile colesterolului pot fi utilizate pentru stabilirea starilorfunctionale ale glandei tiroide. n hipertiroidism valorile colesterol emiei sunt scazute pna la 100 sau 80 mg%.n hipotiroidism colesterolemiaadesea se ridica la 250-500 mg%. Raportul ntre colesterolul esterificatsi total creste n hipotiroidism si scade n hipertiroidism. Determinarea tulburarilor n metabolismul iodului Dozareaiodului protidic n plasma; valorile iodului protidic reflecta cantitatea tiroxinei si triiodtironinei circulante. La executarea ei se va tine cont detratamente, investigatii sau consumul alimentelor cu continut de iod n ultimele 12 luni.Pentru determinarea iodului plasmatic se vor recolta 5-6 ml snge pe substanta anticoagulanta pentru obtinerea a 2 ml plasma. Valorile normale ale iodemiei sunt de 4-8 y la 100 ml plasma. n conditiile hipertiroidismului, iodemia creste pna la 8 y %.Prin metode radioimunologice se pot determina separat valoriletiroxinei (T4) si ale triiodtironinei (T3), precum si ale altor hormonicirculanti ai glandei tiroide cu valoare clinica importanta. Iodocaptarea tiroidiana urmareste dinamica fixarii iodului n glanda tiroida. Tehnica. Cu 1-2 saptamni nainte de examinare,bolnavul nu consuma medicamente sau preparate iodate, nici sedative;

n ziua probei el va primi pe cale bucala 5-15 microCurie 131l sub forma de iodura de sodiu n 40-50 ml lapte. Apoi, cu ajutorul unui contorde scintilatie, se determina radioactivitatea glandei la 2-4-6-8-24 si 72 de ore de la ingerarea iodului radioactiv. Rezultatele obtinute se raporteaza la radioactivitatea unei solutii standard de 1311, carecontine n 200 ml ser fiziologic, aceeasi cantitate de iod radioactiv cu aceea pe care a ingerat-o bolnavul. Din aceasta solutie se utilizeaza 1 ml. Cifrele obtinute la bolnav se exprima n valori procentuale fata de activitatea standardului si se noteaza ntr-un grafic. n conditii normale glanda tiroida fixeaza la 24 ore 40% din substantaradioactiva administrata, n caz de hipertiroidism fixarea maxima seconstata la 6-8 ore, iar n hipotiroidism abia la 48-72 de ore. Determinarea eliminarii urinare a radioiodului . Proba se poateexecuta deodata cu iodocaptarea. Concomitent cu determinarea radioactivitatii glandei tiroide se determina si radioactivitatea urinii totale, care reflecta ioduria. Dupa 24 de ore, 4550% din iodul administrat este fixat de glanda tiroida, jar restul este eliminat prin urina. n conditii normale, eliminarea este de 4070%. n caz de hipertiroidism scade la 5-40%. n hipotiroidism creste pna la 80%. Scintigrama tiroidiana. Iod 31, Iod125 sau technetiu 99 captat de glanda tiroida emite radiatii gamma,care actioneaza asupra unui aparat electronic de numaratoare. La acestea se adapteaza un dispozitiv de nscriere, care, cu ajutorul unui mecanism automat de deplasare, se plimba n fata glandei tiroide, nregistrnd morfologia glandei sub forma de linii ntrerupte cu densitate uniforma. Prezentarea grafica a organului cu ajutorul contorului de scintilatie poarta numele de scintigrama. Tehnica. Se administreaza bolnavului per os 30- 50microCurie1311, sub forma de iodura de sodiu. Dupa 2-3, eventual 24 de ore se efectueaza scintigrama. Bolnavul este culcat n decubit dorsal, i se repereaza suprafata glandei tiroide, dupa care contorul este adaptat la aparatul de nscriere, care, cuajutorul dispozitivului automat, parcurge n linii orizontale toata suprafata glandei. n cazuri patologice, anumite portiuni din glanda prezinta goluri (chisturi sau neoformatii) sau aglomerari de linii ntrerupte (gusa nodulara cu fenomene de hipertiroidism).

Explorarea functionala a glandei tiroide cu iod radioactiv Este contraindicata n graviditate, anemii grave, nefropatii, insuficientacardiaca grava, sindrom hemoragipar. Radiografia simpla a gtului, ecografia tiroidiana, tomodensimetria,imaginea n rezonanta magnetica si punctia bioptica a glandeic ompleteaza - la nevoie explorarea morfofunctionala a tiroidei.