2/8/2010

FIZIOLOGIA BACTERIILOR. METABOLISMUL MICROBIAN. NUTRIŢIA ŞI RESPIRAŢIA BACTERIILOR

-

-

Fiziologia bacteriană studiază viaţa şi activităţile bacteriilor – nutriţia, respiraţia, creşterea şi multiplicarea, condiţiile de cultivare a bacteriilor. Metabolismul bacterian reprezintă ansamblul de reacţii biochimice care au loc în celula vie. Catabolism – reacţii chimice de descompunere a substanţelor complexe în elemente simple, însoţită de degajarea energiei (metabolism energetic) Anabolism – reacţii chimice de sinteză a substanţelor complexe din elemente simple, necesită energie (metabolism constructiv, de sinteză)

Particularităţile metabolismului bacterian: 1. Este un metabolism necompartimentat , toate procesele metabolice se desfăşoară intr-o singură celulă 2. Este foarte flexibil, realizându-se prin diverse căi metabolice (bacteriile se adaptează rapid la condiţiile mediului) 3. Este foarte intens (viteza reacţiilor este mare) 4. Produsele intermediare din procesele catabolice pot fi utilizate direct în calitate de precursori pentru reacţiile anabolice (amfibolism) În toate reacţiile metabolice intervin catalizatori proteici specifici - enzimele

 -

-

-

Enzimele bacteriene. bacteriene. Caractere generale: Substanţe proteice Active în limite largi de temperaturi (0-65 C) şi de pH (2-9) Specificitate de substrat şi de acţiune (reacţionează cu un substrat catalizând un tip de reacţie) Specificitatea este determinată de centrul activ al enzimei, complementar cu receptorul de pe substrat Nu se modifică în cursul reacţiei

I. II. III.    -

Clasificarea enz en zimelor Constitutive (permanente permanente) ) Inductive (adaptive adaptive) ), se sintetizează în prezenţa substratului (ex.: lactaza) Represive, sinteza lor este inhibată de acumularea în exces a prod produsului reacţiei catalizate După locul de acţiune (exoenzime, endoenzime) După tipul reacţiei catalizate (oxido oxido-reductaze, hidrolaze, transferaze, liaze, izomeraze, ligaze ) După impactul asupra ma/o Enzime metabolice Enzime de patogenitate, responsabile de modificări patologice ale ţesuturilor, celulelor ma/o : hialuronidaza, colagenaza, plasmocoagulaza, hemolizina, fibrinolizina, lecitinaza, proteaze, etc.

1.

2.

3.

4.

Importanţa practică a studierii enzimelor Rol în identificarea şi clasificarea bacteriilor (enzimele determină activitatea biochimică specifică a bacteriilor) Unele substanţe chimice, antibiotice interferează cu activitatea unor enzime, inhibând creşterea bacteriilor (tratament) Determinarea mecanismelor patogenezei infecţiilor (unele enzime sunt responsabile de producerea leziunilor în ţesutul gazdei) Aplicarea industrială a enzimelor

1

 Transportul transmembranar 1. Se obţin din alimente prin solvire (săruri minerale. 4. Difuzie simplă (conform gradientului de concentraţie. polizaharide. necesită energie   Substanţele care au pătruns în citoplasmă sunt descompuse de către enzimele bacteriene conform căilor metabolice proprii fiecărei specii bacteriene (ex.2/8/2010 NUTRIŢIA BACTERIANĂ     Nutriţia – modalităţile prin care bacteriile asimilează din mediu substanţele necesare pentru metabolism. O2) sau după o digestie prealabilă (proteine. Modul (tipul) de nutriţie la bacterii este absorbtiv absorbtiv. .în spaţiul periplasmic) Nutrienţii servesc în calitate de material de construcţie şi sursă de energie pentru sinteza compuşilor şi menţinerea vieţii bacteriei. CO2. fără utilizarea energiei): O2.: fosforilat) în timpul transportului membranar. etc). La bacterii digestia este extracelulară (la bacteriile GG. Participă permeazele şi alte proteine de transport specifice. Celula obţine energie şi precursori care vor fi antrenaţi în biosinteză (anabolism). CO2. Nutrienţii nu suportă modificări.permeaze. acizi graşi. proteine de transport. Translocaţie – substratul este modificat (ex. ciclul Krebs. EntnerEntner-Doudoroff.: EmbdenMeyerhof. Transport activ (contra gradientului de concentraţie. Nutrienţi – substanţe. soluţiile cărora pot traversa MCP pentru a fi antrenate în metabolismul celulei. ciclul pentozelor. nutrienţi liposolubili  2. Difuzie facilitată (conform gradientului de concentraţie) – permite transportul transmembranar al moleculelor mari prin intermediul proteinelor de transport specifice . lipide). necesită energie). Excreţia metaboliţilor – difuzie. 3. liza bacteriei 2 .

P.2/8/2010 Necesităţile nutritive ale bacteriilor . sulfura (în prezenţa O – H2O2). lipide. etc). Cu. Mg..din fosfaţi. Produse finale – nitritul.din AA. Zn. Ca. 3 . Acceptorul final este oxigenul gazos. N în cantităţi importante. K în cantităţi mici şi urme de Co.şi H+) şi un substrat acceptor de hidrogen. Respiraţie anaerobă. Fermentaţia se poate desfăşura în prezenţa O2.Necesităţi specifice. sulfat. provocând maladie sau moarte. sulfaţi. K. baze purinice. sulfuri. amoniacul. Prezenţa lor în mediul de cultură este indispensabilă creşterii acestor bacterii. Acceptori finali – compuşi anorganici (nitrat. Fe. donorul şi acceptorul de H+ fiind substanţe organice. Mg. Cu. Implică lanţul respirator de transport al electronilor asociat MCP. etc. nitriţi.Bacteriile chemolitotrofe – donorul de H este o substanţă anorganică . Produs final – H2O sau H2O2 . Transportul de electroni prin lanţul respirator. de bază: C.din săruri minerale. Substratul organic este metabolizat fără intervenţia unui agent oxidant extern. aducându-le prejudicii Bacteriile patogen patogene e reprezintă parazite care afectează grav gazda. S. etc) Bacteriile care utilizează materia organică moa mo artă sunt saprofite (reciclarea materiei organice) Bacteriile Bacterii le parazite (obligate. elementare .  Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon   - - - Bacterii autotrofe – utilizează CO2 ca unică sursă de carbon (nepatogene) Bacterii heterotrofe – utilizează carbonul din compuşii organici (glucide.) Bacteriile patogene sunt chemoorganotrofe    Mecanismele de obţinere a energiei la chemoorganotrofe în funcţie de acceptorul final de H : Respiraţie aerobă. Mn. P .Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o substanţă organică (glucoza. O.   - Surse de azot AA sau acizi nucleici Săruri de amoniu. FAD. În transfer participă transportori intermediari de electroni (lanţul respirator. S). Constă în procese de ox-red care realizează numai o oxidare parţială a substratului.: AA. Ca. S). Mo. Ele necesită un substrat donor de hidrogen (e. Na . acidă mixtă. NAD. . care nu pot fi sintetizaţi de bacterie (ex. Bacteriile prototrofe sunt capabile aa-şi realiza integral sinteza metaboliţilor esenţiali. acizi graşi. pirimidinice.Necesităţi elementare. Mo – din apă Clasificarea bacteriilor după sursa de energie Bacterii fototrofe – utilizează energia solară (fotosint)  Bacterii chemotrofe – folosesc energia degajată din reacţiile chimice de oxido-reducere. H. acetoinică. dar fără intervenţia acestuia. alcooli.  Fermentaţie. azot atmosferic Surse de substanţe minerale: S . facultative) trăiesc pe contul organismelor vii. NADH.: fermentare lactică. fermentare alcoolică. Mo.. Bac Bacterii teriile le auxotrofe solicită suplimentar compuşi organici preformaţi (factori de creştere). Astfel se ajunge de la un substrat mai redus la o moleculă mai oxidată (ex. Zn. vitamine).) .

2/8/2010  Conservarea energiei O parte din energia eliberată se pierde sub formă de căldură sau poate fi utilizată direct sub formă de energie electro-chimică (fpm) la nivelul MCP (ex. transport transmembranar) sau stocată în compuşi chimici macroergici “bogaţi în energie”: ATP (sintetizat prin fosforilare oxidativă sau fosforilare la substrat). În procese de fermentare se formează deşeuri rejetate de către celulă. acetilfosfat şi acetil-CoA. În procesele de respiraţie se elimină mai multă energie decât din fermentaţie (în glicoliză dintr-un mol de glucoză . IV.. substrat).38 moli moli ATP. prin fermentaţie . sol. CO2) Bacterii fotoheterotrofe (en. I.  III.: rotaţia flagelilor. subst. fosfoenol fosfoenol-piruvat. chemoorganoheterotrofe) 4 .2 moli ATP).org) Bacterii chemoautotrofe Bacterii chemoheterotrofe (chemolitoheterotrofe. II. Clasificarea bacteriilor după sursele de energie şi carbon Bacterii fotoautotrofe (energie solară.

ciuperci levuriforme) Autoreproducere (virusuri) Spori (micete) Fragmentare (actinomicete) Ciclul celular – procesele care au loc de la formarea celul celulei ei pâna la următoarea diviziune diviziun e 1. segregarea cromozomilor 3. Durata TG depinde de specie şi de condiţiile de creştere (condiţii optime – viteză maximă) Bacteria Escherichia coli Staphylococcus aureus Vibrio cholerae Mycobacterium tuberculosis TG in (min) 20-40 40 10 120-240 vitro TG in (ore) 5 3-5 2-3 24-48 vivo 5 . Faza D – de diviziune. Faza C – replicarea ADN 2.limită    Perioada dintre 2 diviziuni reprezintă timpul (perioada) de generaţie (TG). Faza G – de latenţă. formarea septului Replicarea ADN depinde de masa critică a celulei. iar separarea cromozomilor şi diviziunea intervin în momentul când celula atinge o lungime .2/8/2010 CREŞTEREA ŞI MULTIPLICAREA BACTERIILOR   - Creşterea – mărirea coordonată a masei şi volumului structurilor bacteriene ca rezultat al proceselor de sinteză Multiplicarea – creşterea numărului de celule pe o unitate de suprafaţă sau de volum Diviziu Divizi une binară Înmugurire (levuri.

5. superoxid dismutazei. În raport cu temperatura optimă deosebim: 1. Cresc şi la 0º 0º C. Obţin energia prin respiraţie aerobă Bacterii microaerofile – necesită concentraţii reduse de O2 şi 2-10% CO2. AA). 4.pe care anaerobii nu le pot descompune (absenţa catalazei. Obţin energia prin fermentaţie sau uneori respiraţie anaerobă. Oxigenul Bacterii strict aerobe – cresc doar în prezenţa O2.. 2. obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie 6 . Bacterii neutrofile (majoritatea. bioconversie (hormoni steroizi). a radicalilor superoxizi O2-. 3. etc). sau peroxizi O22. streptococi) Bacterii facultativ anaerobe – cresc în orice condiţii. peroxidazei) – Clostridium. Pentru creştere bacteriile au nevoie de nutrienţi şi condiţii fizico-chimice adecvate.Presiune osmotică adecvată Temperatura de creştere Există temperaturi minime. Testa Testar rea sensibilităţii lor faţă de antibiotice 3. Bacteroides Bacterii anaerobe aerotolerante – pot creşte în prezenţa O2. maxime şi optime de dezvoltare a bacteriilor. Campylobacter) Campylobacter ) Bacterii strict anaerobe – cresc doar în absenţa O2. Toxicitatea O2 – formarea H2O2. posedă peroxidază (Lactobacillus. Obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie (Neisseria. apă. Bacterii termofile – optimum 5050-60º C (până la 95º 95º C) 4. fermentare (alcooli. vibrioni (Vibrio parahaemolyticus)  1. Identificarea mi/o (scop de diagnostic) 2. obţin energia prin fermentaţie. Vibrio) Presiunea osmotică Bacterii halotolerante (osmotolerante) – cresc în concentraţii reduse de NaCl (mediu izotonic cu mediul intern al gazdei) – mi/o patogene Bacterii halofile – preferă concentraţii mari de NaCl (1(1-30%) – stafilococi. 2. Obţinerea unor produşi de biosinteză (antibiotice. Bacterii mezofile – optimum 3030-37º C (limite 1515-45º C) 3. inclusiv cele patogene) – pH 66-7. probioticelor. 3.2/8/2010 Creşterea bacteriilor în laborator – cultivare. 2. etc).5 Bacterii acidofile – pH 22-6 (Lactobacillus) Bacterii alcalofile – pH >8 (Pseudomonas.Apă . Se cultivă bacteriile pentru izolarea lor din medii naturale (prelevate patologice. alimente. Bacterii psichrofile – tº optimă 10-20º C.pH adecvat . acizi organici. Bacterii hipertermofile (cresc la 70–110º C)   pH 1.Concentraţie optimă a oxigenului şi a CO2 . 2. Condiţiile (principiile) de cultivare .Temperatura potrivită . Izolarea bacteriilor se realizează pentru: 1. Brucella. producerea vaccinurilor.  1.Sursă nutritivă adecvată ..Sursă de energie .

5% NaCl) 2. geloză-sânge – streptococi. solidificare 42 C). Cerinţele faţă de mediile de cultură Să asigure necesităţile nutritive şi energetice ale bacteriilor Umiditate optimală pH optimal (7. levuri. stocarea sau transportul culturilor bacte bacteriene. Medii uzuale (universale. Medii selective – medii solide cu adaos de componente sau cu condiţii fizico-chimice particulare care stimulează creşterea unor specii şi inhibă creşterea altor specii (geloza (geloza salină stafilococi. Empirice. După consistenţă Medii lichide (bulion)– utilizate pentru obţinerea biomasei bacteriene şi a produselor lor (antibiotice.2(7. extracte din carne. Gelatina nutritivă (BP + 1010-15% gelatină) Sunt utilizate pentru creşterea bacteriilor nepretenţioase la cultivare Sterilizarea prin autoclavare: 120 C. lapte. Shigella. Au la bază produse de origine animală sau vegetală (sânge. Placa de geloză în cutii Petri este utilizată pentru izolarea culturilor pure. etc). etc) 7 . Bulion peptonat – BP (extract apos din carne + 1% peptonă+0. enzime. cartof.vibrioni. riene. După compoziţia chimică (complexitate) şi destinaţie A. 2. Geloza nutritivă (BP + 22-3% agaragar-agar) 4.2/8/2010   - Mediile de cultură – soluţii sau substrate solide care asigură nutrienţii şi condiţiile fizico-chimice necesare cultivării bacteriilor. mediul Ploskirev . ficat.2-7. etc) II. geloza înclinată (în pantă) – pentru acumularea culturilor pure Medii semisolide – 0. 3. ouă. Ele pot fi utilizate pentru cultiva cultivarea rea (izolarea) bacteriilor. toxine) Medii solide – conţin 10-15% gelatină sau 2-3% agaragar -agar (polizaharid extras din alge roşii.4) şi constant (caracter de tampon) Potenţial de oxido-reducere optimal (anaerobi rH2<5. Apă peptonată (apă+1% peptonă+0. naturale. t topire 8080-100 C. ser coagulat – corinebacterii. simple) 1. creier. testarea sensibilităţii la antibiotice. Medii complexe I. Se utilizează pentru studierea activităţii biochimice sau a mobilităţii bacteriilor. aerobi – rH2>10) Să fie izotonice (0.5% NaCl) Să fie sterile şi transparente CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURĂ După provenienţă 1. peşte. ser. Sintetice – includ ingrediente chimice chimice pure. neisserii. Medii elective – formate din medii simple cu adaos de componente care permit creşterea mi/o exigente nutritiv (bulion (bulion-ser. cord.5 % agaragar-agar. 20 min  B. compoziţia chimică este cunoscută cu exactitate 3. Semisintetice   1. Compoziţia lor chimică precisă nu poate fi controlată 2. geloza alcalină .Salmonella.2 – 0.5% NaCl) 3. bulion glucozat.

utilizate pentru îmbogăţirea florei patogene şi inhibarea florei de asociaţie dintrun prelevat plurimicrobian (ex: materii fecale).2/8/2010 Mediile de îmbogăţire reprezintă medii selective lichide. de oxidooxido-reducere…) Sunt construite după următoarea schemă: Bază nutritivă+substrat+indicator (la necesitate) Medii DD pentru izolarea culturii pure Studierea proprietăţilor zaharolitice Endo (geloză+lactoză+fucsină+hiposulfit de Na) Na) Levin (geloză+lactoză+eozină+albastru metilen) Ploskirev (geloză+lactoză+roşu neutru+săruri de acizi biliari+verde de briliant) Coloniile lactozo lactozo-pozitive vor fi colorate (roşii pe Endo.Bulion cu selenit – Shigella.Mediul Muller (BP+Lugol+CaCO3+hiposulfit ) . Etapă premergătoare însămânţării pe medii selective. Medii diferenţial-diagnostice (DD) – permit diferenţierea speciilor bacteriene în baza activităţii lor biochimice (zaharolitice.Apă peptonată alcalină (pH (pH= =8) –Vibrio cholerae . Salmonella . proteolitice. Ploskirev.Mediul Kauffmann (mediul Muller+bilă+verde de briliant) – Salmonella .5% glucoză+bucăţi de ficat) – pentru anaerobi III. . albastru albastru-violete pe Levin Levin) ) Studierea proprietăţilor de oxido-reducere Mediul cu sulfit de Bi – pentru Salmonella (colonii negre – reducerea sulfitului în sulfura de Bi) 8 . lipolitice.Kitt Kitt-Tar Tarr rozzi (BP+0. fecale).

ornitină) şi indicatori IV. 0.Mediul cu glicerină 30% .1% glucoză. care va fi examinat ulterior. indicator Kligler – identic Russel+sulfat de Fe (detectarea H 2S) Olkeniţki – identic Kligler+1% zaharoză+uree Indicatorul Andrede – fucsină+NaOH Scindarea glucidelor (acid . tioglicolat de Na.AG) .Mediul Stuart (NaCl.5% agar. 0. Medii de transport – destinate transportării sau stocării unui material (prelevat). .Soluţie tampon-fosfat .Soluţie NaCl 3% .A) şi apariţia bulelor de gaz (acid şi gaz .A. în coloană-glucoza (fermentare).5% de diferite glucide şi indicator.AG) duce la modificarea pH şi virajul culorii mediului din roşu în galben. (Finn. Medii speciale – pentru izolarea unor anumite bacterii (Finn.2/8/2010 Mediul Klauberg (geloză-sânge cu telurit de K) –pentru Corynebacterium diphtheriae (colonii negre) Studierea proprietăţilor lipolitice Geloza cu gălbenuş de ou – bacteriile cu lecitinază formează un halou opac în jurul coloniei Studierea proprietăţilor hemolitice GelozaGeloza -sânge (geloza+5 (geloza+5-15% sânge defibrinat) În cazul hemolizei în jurul coloniilor apare o zonă clară Medii DD multitest pentru acumularea culturii pure şi identificare preliminară Russel –geloză+1% lactoză. albastru de metilen) – pentru anaerobi. Loe Lo ewenstein wenstein-Jensen –pentru agenţii tuberculozei. Popescu. Producerea H2S – înnegrirea mediului Medii DD pentru identificarea finală a culturii pure .Şirul pestriţ Hiss (lichid sau semisemi-solid)– un şir de tuburi ce conţin soluţii 0. fără a favoriza multiplicarea lor. neisserii.Mediul CaryCary-Blair . etc 9 . arginină. Aprecierea – după modificarea culorii (acid . acid şi gaz . Sabouraud – fungi) V. În pantă se apreciază lactoza/zaharoza (oxidare).Medii cu AA (lizină. Menţine în viaţă bacteriile.

aurie. uscată.1-1mm). convexă. neregulată Culoare (pigmentaţie) – albă.  În timpul incubării (18-24 24-48 ore…. rugoasă  10 . zimţat. mari (2(2-3mm) Contur (margini) – neted. etc Consistenţă – cremoasă. care va fi studiată ulterior. circulară.) bacteriile cresc şi se divid.cholerae – 6-12 ore      Cultură pură – formată din bacterii de aceeaşi specie (indispensabilă identificării) Cultură mixtă – compusă din bacterii de specii diferite Tulpină – populaţie microbiană constituită din descendenţii unei singure izolări în cultură pură.Formarea unui sediment la fundul tubului sau pe pereţi (streptococi. etc Suprafaţă – plată. Clonă – populaţie care rezultă din multiplicarea unei singure celule Manifestarea creşterii şi multiplicării bacteriilor  În mediu lichid . untoasă. mucoidă  Tipurile de colonii Colonii S (smouth) – rotunde. medii (1(12mm). lobat. ondulat. umede.. ombilicată. bombată. netede.Turbiditate uniformă . etc Formă – punctiformă. care ulterior va fi incubat în termostat (pentru asigurarea temperaturii optime). galbenă.2/8/2010 Pentru cultivarea bacteriilor o cantitate mică de material ce conţine bacterii (inoculum) se întroduce într-un mediu de cultură (însămânţare.1(0. M. etc Densitate – opacă. inoculare). Bacillus anthracis) În mediu solid – formarea coloniilor Colonie – o aglomerare de bacterii care se dezvoltă dintr-o singură celulă sau un grup de celule (UFC . filamentoasă. formând o cultură bacteriană (totalitatea bacteriilor acumulate prin multiplicare intrintr-un mediu). suprafaţa uscată. transparentă.tuberculosis – 3-5 săptămâni V.Formarea unei pelicule la suprafaţa mediului (vibrioni. yersinia) .unitate formatoare de colonii) pe suprafaţa unui mediu solid  Fiecare specie bacteriană formează colonii specifice (caracter util în identificare)  Caracteristica coloniilor Dimensiuni – colonii mici (0. lucioase Colonii R (rough) – margini neregulate.

Sensibilitatea la agenţii antimicrobieni scade. cresc în dimensiuni.Culturi sincrone Culturile discontinue se obţin la cultivarea bacteriilor în volum limitat de mediu. depinde de starea bacteriei. timpul apariţiei culturii şi manifestarea creşterii pe medii lichide şi solide  Dinamica multiplicării bacteriilor în culturi În funcţie de modul de dezvoltare a culturilor bacteriene se disting: . pH. Faza staţionară – rata celulelor care se multiplică scade treptat. aerare. Faza logaritmică – bacteriile cresc şi se divid cu viteză maximală constantă. dar nu se divid. Bacteriile sunt foarte sensibile la agenţi antimicrobieni (culturi utile pentru testarea sensibilităţii la antibiotice). acumularea metaboliţilor toxici. temperatură. curba evoluează exponenţial. Durata – 8-10 ore III. etc). Durata este variabilă (2-4 ore). Astfel de culturi sunt obţinute şi utilizate în laboratorul microbiologic Fazele dezvoltării unei culturi discontinue I. Cauza – consumarea nutrienţilor. numărul celulelor vii rămâne constant mai multe ore.Culturi discontinue/periodice .Culturi continue . Faza de lag – faza de adaptare la condiţiile mediului. Faza de declin (letalitate) – bacteriile mor progresiv 11 . apar incluziuni. Morfologia bacteriilor este tipică speciei. bacteriile sunt active metabolic. condiţiile mediului. Durata – 10 10-12 ore IV. spori (culturi utile pentru identificare). etc II.2/8/2010 Caracterele de cultură ale bacteriilor reprezintă exigenţele nutritive (medii.

Apă . a pacientului. Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă din câteva etape succesive. ora prelevării. .Vectori.În ambalaj special (cutii metalice. eventua eventual conservat conservate.) .a. scopul analizei. cu respectarea condiţiilor speciale după necesitate . secreţii genitale . ş. graviditate. tratament cu antibiotice. antibiotice. locul.2/8/2010 EXAMENUL BACTERIOLOGIC Cultura continuă – se realizează când mediul Cultura de cultură este continuu reînnoit şi îmbogăţit cu oxigen cu evacuarea unei cantităţi de cultură. succesive.Urină. e.Aer .LCR . .La debutul bolii . Prelevarea probelor Alegerea prelevatului (de la poarta de intrare. sexul.. .Cantitate suficientă Transportarea . manifestările patologice.Spută . pungi din plastic. alte date: imunosupresie. .Până la administrarea antibioticelor .Puroi . bilă.Bioptate. punctate . etc Modul de prelevare (recoltare) .Sânge . test testate ate la sensibilitate vis vis-a-vis de antibiotice antibiotice.În fişa de însoţire să fie indicată identitatea pacientului. suc duodenal . etc. etc Materiale de examinat din mediul extern : . bronşice .Respectând regulile de autoprotecţie . Culturi sincrone – culturi în care bacteriile se divid în acelaşi timp Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă în inocular inocularea ea (însămânţarea) prelev preleva atelor pe me medii dii de cultură pentru izolarea cultur culturilor ilor pure de bacterii (tulpinilor) care vor fi ulterior identificate identifi cate.) 12 . cultura aflându-se permanent în faza exponenţială. transsudate . Se realizează în chemostate sau turbidostate. natura prelevatului. data. vârsta. În ordonanţă se fixează identitatea medicului.Imediată sau utilizând medii de transport. Se utilizează în microbiologia industrială.În recipiente sterile . În intestin – culturi continue.Exsudate..Sol . data apariţiei.Alimente .Material cadave cadaveric ic. scopul investigaţiei. de la prelev prelevarea area (recoltarea) probelor biologice până la remiterea remi terea re rez zultat ultatelor elor. locul multiplicării sau/şi din căile de eliminare ale agentului patogen) şi momentul prelevării Materiale de examinat (prelevate) de la pacienţi: .Mase fecale.Secreţii rino-faringiene.Lavaje .   - Faza prepre-analitică (responsabilitatea medicului) Prescrierea investigaţiei (în funcţie de datele examenului clinic şi paraclinic).

Tehni ehnici ci utilizate: 1. O colonie separată constituie o cultură pură.  I etapă – IZOLAREA CULTURILOR PURE Scopul izolării . ZiehlZiehl-Neelsen. mirosului .a mirosului. forma. însămânţare în cadran adrane e.. Incubare în termostat la 37º 37º C. 2.de a obţine o cultură pură dintr dintrun melan melanj j de celule bacteriene sa sau u dintr dintr-un produs produ s patologi patologic c..) – prezenţa mi/o.. cantitatea. 13 .).2/8/2010 - - - EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURILE AEROBE Prelev releva atul est este e su supu pus s examen examenului ului macroscopic macroscopi c (modifica modificarea rea aspect aspectului ului. ). . paralele. etc) Examinarea microscopică (preparate native. BurriBurriHinss Hins s. Gram. etalarea etalarea consecutivă pe tr trei ei cutii cutii).orientare în diagnostic După necesitate. apoi turnate în cutii Petri sau eprubete. probele sunt supuse pregătirii pentru investigaţie (diluare. omogenizare. etc) . G+/G+/-. Metoda diluţiilor logaritmice a inoculului în geloză topită şi răcită la 50º 50º C (10-1. 1818-24 h (în funcţie de TG). 10-2. Prin epui epuizarea zarea inoculului pe suprafaţa gelozei din cutia Petri (însămânţare în striuri striuri paralele.. centrifugare..

A bacteriilor sporulate: încălzirea prealabilă a prelevatului 80º C – 20 min .A bacteriilor acidoacido-rezistente: tratarea prealabilă cu acid a prelevatului şi neutralizarea ulterioară cu o bază .Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte.Termostat.Repicarea coloniilor suspecte pe geloză în pantă (înclinată) pentru acumularea culturii pure . confirmarea purităţii culturii . gen. specie. variantă Se studiază caracterele: Morfologice Tinctoriale De cultură Biochimice Antigenice (seroidentificarea) De patogenitate Sensibilitatea la bacteriofagi (fago(fago-identificarea) Sensibilitatea la antibiotice - 14 .2/8/2010 Metode speciale de izolare în culturi pure: . 37º C. etc) .A mi/o patogene din prelevate plurimicrobiene: îmbogăţirea prealabilă a florei patogene utilizând medii de îmbogăţire .Examinarea macroscopică a coloniilor crescute (formă. culoare.A bacteriilor cu virulenţă înaltă şi pretenţioase la cultivare: inocularea la animalel animalele e de laborator sensibile III etapă – IDENTIFICAREA CULTURII PURE II etapă – ACUMULAREA CULTURII PURE . dimensiuni. 1818-24 ore Verificarea purităţii culturii (frotiu Gram) Identificarea culturii pure constă în evidenţierea unor caractere specifice ale acestei culturi pentru a o include într-o familie.

zonă clară în jurul coloniei Depistarea ADNazei. Olkeniţki. etc). etc) etc) Evidenţierea enzimelor ce intervin în degradarea AA (decarboxilaze.. laptelui .2/8/2010 1. - - STUDIEREA ACTIVITĂŢII BIOCHIMICE A BACTERIILOR Activitatea zaharolitică (şirul Hiss. plasarea unei benzi de hârtie de filtru îmbibată cu acetat de Pb deasupra BP în care creşte cultura studiată (formarea sulfurii de Pb înnegreşte hârtia) Depistarea indolului (produs al hidrolizei triptofanului) – benzi de hârtie îmbibate cu acid oxalic. În prezenţa indolului indicatorul virează în roz. AA. material) Sistemul API – o galerie din plastic formată din numeroase alveole care conţin fiecare un mediu deshidratat diferit (glucide. Lectura – conform unui cod de cifre sau computerizat  15 . fosfatazei. etc) cu detectarea produsele finale ale descompunerii AA: H2S. etc) Oxidarea reactivului – culoare violetă-neagră Oxidazo+ : Neisseria. NH3. 2. etc. desulfhidraze. spaţiu. Depistarea amoniacului (ureaza) – hârtia de turnesol se colorează în albastru. indol. etc Probele sunt incubate la 37º C.. Vibrio. creioane. coagularea laptelui. etc) etc) Activitatea proteolitică Degradarea proteinelor native (lichefierea gelatinei sau a serului coagulat. Depistarea catalazei (H2O2 . dezaminaze. Pseudomonas OxidazoOxidazo . Ulterior la necesitate se adaugă reactive pentru detectarea metaboliţilor particulari. fosfatazei.: Enterobacteriaceae Depistarea lipazei – mediu cu Twin 80 1%– halou opac în jurul coloniilor (precipitarea acizilor graşi) Depistarea hemolizinei – geloză-sânge 5-10% . laptelui . peptonizarea laptelui.. H2O + O2) (cultura se amestecă cu o picătură de apă oxigenată – apariţia bulelor de gaz) Depistarea lecitinazei – mediu cu gălbenuş de ou 10% formarea unui halou opac în jurul coloniilor Depistarea oxidazei (detectarea prezenţei citocromoxidazei din lanţul respirator) Reactiv – di (tetra)metil(tetra)metil-parafenilen parafenilen-diamină (benzi sau rondele de hârtie îmbibate cu reactiv. Alveolele sunt inoculate cu o suspensie bacteriană testată şi incubate. etc) . 1818-24 h Identificarea rapidă Utilizarea galeriilor miniaturizate standarde (economie de timp. etc… Depistarea producerii H2S: formarea sulfurii de fer de culoare neagră în mediile multitest – Kligler.

. tox+. Crearea condiţiilor de anaerobioză Metoda fizică – utilizarea anaerostatului Metoda chimică – în exicator se întroduc substanţe ce fixează oxigenul (pirogalol+bază). acoperit cu vazelină. Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt (Kitt-Tar Tarr rozzi regenerat . evitând contactul cu aerul (în seringi. FORMULAREA SI ELIBE ELI BERAREA RĂSPUNSULUI . răcit.. utilizând medii speciale) I etapă – ÎMBOGĂŢIREA ANAEROBILOR . EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene. rezistentă la . 20 min – distrugerea florei nesporogene . biovar gravis. 20 min... ..Însămânţarea prelevatului în 2 eprubete cu mediul KittKitt-Ta Tar rrozzi regenerat . utilizarea gas gas-pachetelor Metoda biologică Fortner – cultivarea concomitentă a aerobilor şi anaerobilor Recoltarea – cu precauţie. însămânţarea în geloză în coloană) 2..Exemplu de răspuns: Din proba examinată a fost izolată tulpina de Corynebacterium diphtheriae..Compararea rezultatelor obţinute cu caracterele speciilor bacteriene cunoscute pentru a găsi asemănări.2/8/2010 IV etapă – EVALUAREA REZULTATELOR.Incubarea la 37º C. 2424-48 h (va avea loc înmulţirea anaerobilor) 16 .. sensibilă la .100º C.Încălzirea unui tub la 80º 80º C. neclostridiene) Condiţia principală – cultivare în absenţa oxigenului 1.

24 h - - IV etapă . etc Izolarea culturii pure de anaerobi prin metoda Zeissler (însămânţarea a 0.ACUMULAREA CULTURII PURE . Incubarea în termostat.IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Verificarea purităţii culturii pure (frotiu Gram) Studierea caracterelor culturii pure izolate (cu respectarea condiţiilor de anaerobioză) V etapă .Repicarea în mediul K-T regenerat pentru acumularea culturii pure . descompunerea bucăţilor de ficat.Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte .Studierea macroscopică a coloniilor . 24 h III etapă .1 ml din mediul K-T pe 3 cutii cu geloză-sânge glucozată consecutiv).EVALUAREA REZULTATELOR.2/8/2010 - - II etapă . Incubarea în anaerostat/exicator/gas anaerostat/exicator/ga s-pack.IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Studierea caracterelor de cultură – tulburarea mediului. 2424-48 h Metoda Weinberg – diluţii succesive ale culturii în geloză glucozată lichefiată şi aspirarea în tuburi lungi şi înguste.Incubarea în termostat. închise ermetic. FORMULAREA ŞI ELIBERAREA RĂSPUNSULUI 17 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful