2/8/2010

FIZIOLOGIA BACTERIILOR. METABOLISMUL MICROBIAN. NUTRIŢIA ŞI RESPIRAŢIA BACTERIILOR

-

-

Fiziologia bacteriană studiază viaţa şi activităţile bacteriilor – nutriţia, respiraţia, creşterea şi multiplicarea, condiţiile de cultivare a bacteriilor. Metabolismul bacterian reprezintă ansamblul de reacţii biochimice care au loc în celula vie. Catabolism – reacţii chimice de descompunere a substanţelor complexe în elemente simple, însoţită de degajarea energiei (metabolism energetic) Anabolism – reacţii chimice de sinteză a substanţelor complexe din elemente simple, necesită energie (metabolism constructiv, de sinteză)

Particularităţile metabolismului bacterian: 1. Este un metabolism necompartimentat , toate procesele metabolice se desfăşoară intr-o singură celulă 2. Este foarte flexibil, realizându-se prin diverse căi metabolice (bacteriile se adaptează rapid la condiţiile mediului) 3. Este foarte intens (viteza reacţiilor este mare) 4. Produsele intermediare din procesele catabolice pot fi utilizate direct în calitate de precursori pentru reacţiile anabolice (amfibolism) În toate reacţiile metabolice intervin catalizatori proteici specifici - enzimele

 -

-

-

Enzimele bacteriene. bacteriene. Caractere generale: Substanţe proteice Active în limite largi de temperaturi (0-65 C) şi de pH (2-9) Specificitate de substrat şi de acţiune (reacţionează cu un substrat catalizând un tip de reacţie) Specificitatea este determinată de centrul activ al enzimei, complementar cu receptorul de pe substrat Nu se modifică în cursul reacţiei

I. II. III.    -

Clasificarea enz en zimelor Constitutive (permanente permanente) ) Inductive (adaptive adaptive) ), se sintetizează în prezenţa substratului (ex.: lactaza) Represive, sinteza lor este inhibată de acumularea în exces a prod produsului reacţiei catalizate După locul de acţiune (exoenzime, endoenzime) După tipul reacţiei catalizate (oxido oxido-reductaze, hidrolaze, transferaze, liaze, izomeraze, ligaze ) După impactul asupra ma/o Enzime metabolice Enzime de patogenitate, responsabile de modificări patologice ale ţesuturilor, celulelor ma/o : hialuronidaza, colagenaza, plasmocoagulaza, hemolizina, fibrinolizina, lecitinaza, proteaze, etc.

1.

2.

3.

4.

Importanţa practică a studierii enzimelor Rol în identificarea şi clasificarea bacteriilor (enzimele determină activitatea biochimică specifică a bacteriilor) Unele substanţe chimice, antibiotice interferează cu activitatea unor enzime, inhibând creşterea bacteriilor (tratament) Determinarea mecanismelor patogenezei infecţiilor (unele enzime sunt responsabile de producerea leziunilor în ţesutul gazdei) Aplicarea industrială a enzimelor

1

proteine de transport. Difuzie simplă (conform gradientului de concentraţie. liza bacteriei 2 . soluţiile cărora pot traversa MCP pentru a fi antrenate în metabolismul celulei. Transport activ (contra gradientului de concentraţie. nutrienţi liposolubili  2. ciclul Krebs.  Transportul transmembranar 1.în spaţiul periplasmic) Nutrienţii servesc în calitate de material de construcţie şi sursă de energie pentru sinteza compuşilor şi menţinerea vieţii bacteriei. 4. Excreţia metaboliţilor – difuzie. La bacterii digestia este extracelulară (la bacteriile GG. O2) sau după o digestie prealabilă (proteine. necesită energie). etc). . Celula obţine energie şi precursori care vor fi antrenaţi în biosinteză (anabolism). lipide). 3.: fosforilat) în timpul transportului membranar. EntnerEntner-Doudoroff. Modul (tipul) de nutriţie la bacterii este absorbtiv absorbtiv. fără utilizarea energiei): O2. Participă permeazele şi alte proteine de transport specifice. acizi graşi. Difuzie facilitată (conform gradientului de concentraţie) – permite transportul transmembranar al moleculelor mari prin intermediul proteinelor de transport specifice . ciclul pentozelor. Se obţin din alimente prin solvire (săruri minerale. Translocaţie – substratul este modificat (ex. Nutrienţi – substanţe. necesită energie   Substanţele care au pătruns în citoplasmă sunt descompuse de către enzimele bacteriene conform căilor metabolice proprii fiecărei specii bacteriene (ex. CO2.2/8/2010 NUTRIŢIA BACTERIANĂ     Nutriţia – modalităţile prin care bacteriile asimilează din mediu substanţele necesare pentru metabolism.: EmbdenMeyerhof. CO2.permeaze. polizaharide. Nutrienţii nu suportă modificări.

etc) Bacteriile care utilizează materia organică moa mo artă sunt saprofite (reciclarea materiei organice) Bacteriile Bacterii le parazite (obligate. Mg. Na . etc.. K în cantităţi mici şi urme de Co. Implică lanţul respirator de transport al electronilor asociat MCP. K. NAD. S). Prezenţa lor în mediul de cultură este indispensabilă creşterii acestor bacterii. fermentare alcoolică. Zn. etc).Bacteriile chemolitotrofe – donorul de H este o substanţă anorganică . Ele necesită un substrat donor de hidrogen (e. Ca. P . Mg. facultative) trăiesc pe contul organismelor vii. de bază: C. Respiraţie anaerobă. Produse finale – nitritul.: AA. aducându-le prejudicii Bacteriile patogen patogene e reprezintă parazite care afectează grav gazda.2/8/2010 Necesităţile nutritive ale bacteriilor .) Bacteriile patogene sunt chemoorganotrofe    Mecanismele de obţinere a energiei la chemoorganotrofe în funcţie de acceptorul final de H : Respiraţie aerobă. Cu. N în cantităţi importante. Ca. Fermentaţia se poate desfăşura în prezenţa O2.  Fermentaţie. FAD. S). pirimidinice. elementare . Transportul de electroni prin lanţul respirator. Zn. Acceptori finali – compuşi anorganici (nitrat. P. donorul şi acceptorul de H+ fiind substanţe organice. provocând maladie sau moarte. Bacteriile prototrofe sunt capabile aa-şi realiza integral sinteza metaboliţilor esenţiali. Cu. Mn. Acceptorul final este oxigenul gazos.Necesităţi specifice.Necesităţi elementare. Produs final – H2O sau H2O2 . alcooli. .  Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon   - - - Bacterii autotrofe – utilizează CO2 ca unică sursă de carbon (nepatogene) Bacterii heterotrofe – utilizează carbonul din compuşii organici (glucide. S. Mo. sulfuri. acidă mixtă. acetoinică. sulfat. H. nitriţi. acizi graşi. NADH. sulfaţi. amoniacul.) . dar fără intervenţia acestuia. care nu pot fi sintetizaţi de bacterie (ex. Constă în procese de ox-red care realizează numai o oxidare parţială a substratului. 3 .   - Surse de azot AA sau acizi nucleici Săruri de amoniu. Bac Bacterii teriile le auxotrofe solicită suplimentar compuşi organici preformaţi (factori de creştere). Substratul organic este metabolizat fără intervenţia unui agent oxidant extern. baze purinice. lipide. Fe. azot atmosferic Surse de substanţe minerale: S .şi H+) şi un substrat acceptor de hidrogen. Mo – din apă Clasificarea bacteriilor după sursa de energie Bacterii fototrofe – utilizează energia solară (fotosint)  Bacterii chemotrofe – folosesc energia degajată din reacţiile chimice de oxido-reducere. Mo.din fosfaţi.din AA.: fermentare lactică.Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o substanţă organică (glucoza. sulfura (în prezenţa O – H2O2).din săruri minerale. O. vitamine). În transfer participă transportori intermediari de electroni (lanţul respirator.. Astfel se ajunge de la un substrat mai redus la o moleculă mai oxidată (ex.

substrat).. CO2) Bacterii fotoheterotrofe (en. În procesele de respiraţie se elimină mai multă energie decât din fermentaţie (în glicoliză dintr-un mol de glucoză . sol. În procese de fermentare se formează deşeuri rejetate de către celulă. IV.  III. I. transport transmembranar) sau stocată în compuşi chimici macroergici “bogaţi în energie”: ATP (sintetizat prin fosforilare oxidativă sau fosforilare la substrat). Clasificarea bacteriilor după sursele de energie şi carbon Bacterii fotoautotrofe (energie solară.38 moli moli ATP. acetilfosfat şi acetil-CoA. subst. fosfoenol fosfoenol-piruvat. chemoorganoheterotrofe) 4 .org) Bacterii chemoautotrofe Bacterii chemoheterotrofe (chemolitoheterotrofe. II.2/8/2010  Conservarea energiei O parte din energia eliberată se pierde sub formă de căldură sau poate fi utilizată direct sub formă de energie electro-chimică (fpm) la nivelul MCP (ex.: rotaţia flagelilor. prin fermentaţie .2 moli ATP).

Faza D – de diviziune. iar separarea cromozomilor şi diviziunea intervin în momentul când celula atinge o lungime . ciuperci levuriforme) Autoreproducere (virusuri) Spori (micete) Fragmentare (actinomicete) Ciclul celular – procesele care au loc de la formarea celul celulei ei pâna la următoarea diviziune diviziun e 1. Durata TG depinde de specie şi de condiţiile de creştere (condiţii optime – viteză maximă) Bacteria Escherichia coli Staphylococcus aureus Vibrio cholerae Mycobacterium tuberculosis TG in (min) 20-40 40 10 120-240 vitro TG in (ore) 5 3-5 2-3 24-48 vivo 5 . formarea septului Replicarea ADN depinde de masa critică a celulei. segregarea cromozomilor 3.limită    Perioada dintre 2 diviziuni reprezintă timpul (perioada) de generaţie (TG). Faza C – replicarea ADN 2. Faza G – de latenţă.2/8/2010 CREŞTEREA ŞI MULTIPLICAREA BACTERIILOR   - Creşterea – mărirea coordonată a masei şi volumului structurilor bacteriene ca rezultat al proceselor de sinteză Multiplicarea – creşterea numărului de celule pe o unitate de suprafaţă sau de volum Diviziu Divizi une binară Înmugurire (levuri.

sau peroxizi O22. alimente. a radicalilor superoxizi O2-. Condiţiile (principiile) de cultivare .Temperatura potrivită .Sursă nutritivă adecvată . Oxigenul Bacterii strict aerobe – cresc doar în prezenţa O2. streptococi) Bacterii facultativ anaerobe – cresc în orice condiţii. Se cultivă bacteriile pentru izolarea lor din medii naturale (prelevate patologice. producerea vaccinurilor. 5. În raport cu temperatura optimă deosebim: 1.Presiune osmotică adecvată Temperatura de creştere Există temperaturi minime. fermentare (alcooli.Sursă de energie . apă. Obţin energia prin respiraţie aerobă Bacterii microaerofile – necesită concentraţii reduse de O2 şi 2-10% CO2. Bacterii psichrofile – tº optimă 10-20º C. 3. Bacterii termofile – optimum 5050-60º C (până la 95º 95º C) 4.5 Bacterii acidofile – pH 22-6 (Lactobacillus) Bacterii alcalofile – pH >8 (Pseudomonas. probioticelor. AA). inclusiv cele patogene) – pH 66-7. Vibrio) Presiunea osmotică Bacterii halotolerante (osmotolerante) – cresc în concentraţii reduse de NaCl (mediu izotonic cu mediul intern al gazdei) – mi/o patogene Bacterii halofile – preferă concentraţii mari de NaCl (1(1-30%) – stafilococi. Bacterii mezofile – optimum 3030-37º C (limite 1515-45º C) 3. obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie 6 . 2. peroxidazei) – Clostridium. acizi organici. Testa Testar rea sensibilităţii lor faţă de antibiotice 3.. Pentru creştere bacteriile au nevoie de nutrienţi şi condiţii fizico-chimice adecvate. Identificarea mi/o (scop de diagnostic) 2. etc). 2.pe care anaerobii nu le pot descompune (absenţa catalazei. Obţinerea unor produşi de biosinteză (antibiotice. 4. 3..pH adecvat . Izolarea bacteriilor se realizează pentru: 1. Cresc şi la 0º 0º C.2/8/2010 Creşterea bacteriilor în laborator – cultivare.Apă . Obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie (Neisseria. etc). maxime şi optime de dezvoltare a bacteriilor. Toxicitatea O2 – formarea H2O2.  1. Brucella. Bacterii neutrofile (majoritatea. bioconversie (hormoni steroizi). superoxid dismutazei. obţin energia prin fermentaţie. Bacteroides Bacterii anaerobe aerotolerante – pot creşte în prezenţa O2. Obţin energia prin fermentaţie sau uneori respiraţie anaerobă. 2. vibrioni (Vibrio parahaemolyticus)  1. 2. Campylobacter) Campylobacter ) Bacterii strict anaerobe – cresc doar în absenţa O2. Bacterii hipertermofile (cresc la 70–110º C)   pH 1. posedă peroxidază (Lactobacillus.Concentraţie optimă a oxigenului şi a CO2 .

5% NaCl) 3. peşte. compoziţia chimică este cunoscută cu exactitate 3. solidificare 42 C). 20 min  B. Bulion peptonat – BP (extract apos din carne + 1% peptonă+0.2-7. ser. Medii uzuale (universale. simple) 1. mediul Ploskirev .vibrioni. ouă. Apă peptonată (apă+1% peptonă+0. 2. Medii complexe I. extracte din carne. neisserii. lapte. După consistenţă Medii lichide (bulion)– utilizate pentru obţinerea biomasei bacteriene şi a produselor lor (antibiotice. 3. ser coagulat – corinebacterii. Compoziţia lor chimică precisă nu poate fi controlată 2. riene. După compoziţia chimică (complexitate) şi destinaţie A. etc) II.5 % agaragar-agar. etc).5% NaCl) 2. enzime. Semisintetice   1. Empirice. Sintetice – includ ingrediente chimice chimice pure. Ele pot fi utilizate pentru cultiva cultivarea rea (izolarea) bacteriilor. Au la bază produse de origine animală sau vegetală (sânge. creier. levuri. naturale.2 – 0.2/8/2010   - Mediile de cultură – soluţii sau substrate solide care asigură nutrienţii şi condiţiile fizico-chimice necesare cultivării bacteriilor. Medii elective – formate din medii simple cu adaos de componente care permit creşterea mi/o exigente nutritiv (bulion (bulion-ser. Cerinţele faţă de mediile de cultură Să asigure necesităţile nutritive şi energetice ale bacteriilor Umiditate optimală pH optimal (7. Gelatina nutritivă (BP + 1010-15% gelatină) Sunt utilizate pentru creşterea bacteriilor nepretenţioase la cultivare Sterilizarea prin autoclavare: 120 C. aerobi – rH2>10) Să fie izotonice (0.Salmonella. Shigella. cartof. geloza înclinată (în pantă) – pentru acumularea culturilor pure Medii semisolide – 0. Geloza nutritivă (BP + 22-3% agaragar-agar) 4. Placa de geloză în cutii Petri este utilizată pentru izolarea culturilor pure.5% NaCl) Să fie sterile şi transparente CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURĂ După provenienţă 1. bulion glucozat. etc) 7 . ficat.4) şi constant (caracter de tampon) Potenţial de oxido-reducere optimal (anaerobi rH2<5.2(7. Medii selective – medii solide cu adaos de componente sau cu condiţii fizico-chimice particulare care stimulează creşterea unor specii şi inhibă creşterea altor specii (geloza (geloza salină stafilococi. t topire 8080-100 C. cord. geloza alcalină . geloză-sânge – streptococi. testarea sensibilităţii la antibiotice. Se utilizează pentru studierea activităţii biochimice sau a mobilităţii bacteriilor. toxine) Medii solide – conţin 10-15% gelatină sau 2-3% agaragar -agar (polizaharid extras din alge roşii. stocarea sau transportul culturilor bacte bacteriene.

fecale).Mediul Kauffmann (mediul Muller+bilă+verde de briliant) – Salmonella . Etapă premergătoare însămânţării pe medii selective.Bulion cu selenit – Shigella.2/8/2010 Mediile de îmbogăţire reprezintă medii selective lichide. Salmonella . proteolitice. de oxidooxido-reducere…) Sunt construite după următoarea schemă: Bază nutritivă+substrat+indicator (la necesitate) Medii DD pentru izolarea culturii pure Studierea proprietăţilor zaharolitice Endo (geloză+lactoză+fucsină+hiposulfit de Na) Na) Levin (geloză+lactoză+eozină+albastru metilen) Ploskirev (geloză+lactoză+roşu neutru+săruri de acizi biliari+verde de briliant) Coloniile lactozo lactozo-pozitive vor fi colorate (roşii pe Endo. Medii diferenţial-diagnostice (DD) – permit diferenţierea speciilor bacteriene în baza activităţii lor biochimice (zaharolitice. lipolitice.Kitt Kitt-Tar Tarr rozzi (BP+0. albastru albastru-violete pe Levin Levin) ) Studierea proprietăţilor de oxido-reducere Mediul cu sulfit de Bi – pentru Salmonella (colonii negre – reducerea sulfitului în sulfura de Bi) 8 .Apă peptonată alcalină (pH (pH= =8) –Vibrio cholerae . Ploskirev.5% glucoză+bucăţi de ficat) – pentru anaerobi III. utilizate pentru îmbogăţirea florei patogene şi inhibarea florei de asociaţie dintrun prelevat plurimicrobian (ex: materii fecale). .Mediul Muller (BP+Lugol+CaCO3+hiposulfit ) .

A.Mediul CaryCary-Blair . 0. care va fi examinat ulterior. 0. tioglicolat de Na. fără a favoriza multiplicarea lor. în coloană-glucoza (fermentare).A) şi apariţia bulelor de gaz (acid şi gaz .2/8/2010 Mediul Klauberg (geloză-sânge cu telurit de K) –pentru Corynebacterium diphtheriae (colonii negre) Studierea proprietăţilor lipolitice Geloza cu gălbenuş de ou – bacteriile cu lecitinază formează un halou opac în jurul coloniei Studierea proprietăţilor hemolitice GelozaGeloza -sânge (geloza+5 (geloza+5-15% sânge defibrinat) În cazul hemolizei în jurul coloniilor apare o zonă clară Medii DD multitest pentru acumularea culturii pure şi identificare preliminară Russel –geloză+1% lactoză.Mediul Stuart (NaCl.Şirul pestriţ Hiss (lichid sau semisemi-solid)– un şir de tuburi ce conţin soluţii 0. Aprecierea – după modificarea culorii (acid . albastru de metilen) – pentru anaerobi. acid şi gaz .AG) . Loe Lo ewenstein wenstein-Jensen –pentru agenţii tuberculozei. . indicator Kligler – identic Russel+sulfat de Fe (detectarea H 2S) Olkeniţki – identic Kligler+1% zaharoză+uree Indicatorul Andrede – fucsină+NaOH Scindarea glucidelor (acid .1% glucoză. etc 9 . Medii speciale – pentru izolarea unor anumite bacterii (Finn. neisserii.5% agar. arginină. Producerea H2S – înnegrirea mediului Medii DD pentru identificarea finală a culturii pure . În pantă se apreciază lactoza/zaharoza (oxidare). Sabouraud – fungi) V. Menţine în viaţă bacteriile.Soluţie tampon-fosfat .Soluţie NaCl 3% . (Finn. Medii de transport – destinate transportării sau stocării unui material (prelevat).AG) duce la modificarea pH şi virajul culorii mediului din roşu în galben.Mediul cu glicerină 30% . ornitină) şi indicatori IV.5% de diferite glucide şi indicator.Medii cu AA (lizină. Popescu.

zimţat. lobat.Formarea unui sediment la fundul tubului sau pe pereţi (streptococi. galbenă.. circulară. care ulterior va fi incubat în termostat (pentru asigurarea temperaturii optime). uscată. untoasă. filamentoasă. neregulată Culoare (pigmentaţie) – albă.) bacteriile cresc şi se divid. mucoidă  Tipurile de colonii Colonii S (smouth) – rotunde.1(0. medii (1(12mm). aurie.cholerae – 6-12 ore      Cultură pură – formată din bacterii de aceeaşi specie (indispensabilă identificării) Cultură mixtă – compusă din bacterii de specii diferite Tulpină – populaţie microbiană constituită din descendenţii unei singure izolări în cultură pură. etc Formă – punctiformă. M.Turbiditate uniformă . etc Consistenţă – cremoasă.1-1mm).  În timpul incubării (18-24 24-48 ore…. etc Densitate – opacă. inoculare). suprafaţa uscată. yersinia) . Bacillus anthracis) În mediu solid – formarea coloniilor Colonie – o aglomerare de bacterii care se dezvoltă dintr-o singură celulă sau un grup de celule (UFC . lucioase Colonii R (rough) – margini neregulate. rugoasă  10 . transparentă. convexă.unitate formatoare de colonii) pe suprafaţa unui mediu solid  Fiecare specie bacteriană formează colonii specifice (caracter util în identificare)  Caracteristica coloniilor Dimensiuni – colonii mici (0. formând o cultură bacteriană (totalitatea bacteriilor acumulate prin multiplicare intrintr-un mediu). care va fi studiată ulterior. etc Suprafaţă – plată. mari (2(2-3mm) Contur (margini) – neted. bombată. Clonă – populaţie care rezultă din multiplicarea unei singure celule Manifestarea creşterii şi multiplicării bacteriilor  În mediu lichid . umede.2/8/2010 Pentru cultivarea bacteriilor o cantitate mică de material ce conţine bacterii (inoculum) se întroduce într-un mediu de cultură (însămânţare. netede.Formarea unei pelicule la suprafaţa mediului (vibrioni.tuberculosis – 3-5 săptămâni V. ombilicată. ondulat.

depinde de starea bacteriei. Sensibilitatea la agenţii antimicrobieni scade.Culturi sincrone Culturile discontinue se obţin la cultivarea bacteriilor în volum limitat de mediu. Durata – 8-10 ore III. Durata – 10 10-12 ore IV. Morfologia bacteriilor este tipică speciei. etc II. etc).2/8/2010 Caracterele de cultură ale bacteriilor reprezintă exigenţele nutritive (medii. Faza de declin (letalitate) – bacteriile mor progresiv 11 . Faza staţionară – rata celulelor care se multiplică scade treptat. cresc în dimensiuni. temperatură. bacteriile sunt active metabolic. aerare. pH. Astfel de culturi sunt obţinute şi utilizate în laboratorul microbiologic Fazele dezvoltării unei culturi discontinue I. Faza de lag – faza de adaptare la condiţiile mediului. apar incluziuni. condiţiile mediului. acumularea metaboliţilor toxici.Culturi discontinue/periodice . timpul apariţiei culturii şi manifestarea creşterii pe medii lichide şi solide  Dinamica multiplicării bacteriilor în culturi În funcţie de modul de dezvoltare a culturilor bacteriene se disting: . Bacteriile sunt foarte sensibile la agenţi antimicrobieni (culturi utile pentru testarea sensibilităţii la antibiotice). numărul celulelor vii rămâne constant mai multe ore. Cauza – consumarea nutrienţilor.Culturi continue . dar nu se divid. Durata este variabilă (2-4 ore). curba evoluează exponenţial. spori (culturi utile pentru identificare). Faza logaritmică – bacteriile cresc şi se divid cu viteză maximală constantă.

manifestările patologice.Alimente . bilă.LCR .Sânge . transsudate . sexul.2/8/2010 EXAMENUL BACTERIOLOGIC Cultura continuă – se realizează când mediul Cultura de cultură este continuu reînnoit şi îmbogăţit cu oxigen cu evacuarea unei cantităţi de cultură. . Se realizează în chemostate sau turbidostate.) .Mase fecale.Imediată sau utilizând medii de transport. . graviditate.Puroi .Secreţii rino-faringiene. eventua eventual conservat conservate. secreţii genitale . tratament cu antibiotice.În ambalaj special (cutii metalice. ora prelevării. .În recipiente sterile .Până la administrarea antibioticelor .. Culturi sincrone – culturi în care bacteriile se divid în acelaşi timp Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă în inocular inocularea ea (însămânţarea) prelev preleva atelor pe me medii dii de cultură pentru izolarea cultur culturilor ilor pure de bacterii (tulpinilor) care vor fi ulterior identificate identifi cate.În fişa de însoţire să fie indicată identitatea pacientului. bronşice ..) 12 . data apariţiei. . punctate . etc Materiale de examinat din mediul extern : . data.Urină.Lavaje . scopul analizei.Vectori. alte date: imunosupresie. locul. a pacientului. scopul investigaţiei. Se utilizează în microbiologia industrială. succesive.a. În ordonanţă se fixează identitatea medicului. Prelevarea probelor Alegerea prelevatului (de la poarta de intrare. etc Modul de prelevare (recoltare) .Cantitate suficientă Transportarea .Aer . În intestin – culturi continue. ş. cu respectarea condiţiilor speciale după necesitate . test testate ate la sensibilitate vis vis-a-vis de antibiotice antibiotice. natura prelevatului. suc duodenal .Respectând regulile de autoprotecţie . locul multiplicării sau/şi din căile de eliminare ale agentului patogen) şi momentul prelevării Materiale de examinat (prelevate) de la pacienţi: .   - Faza prepre-analitică (responsabilitatea medicului) Prescrierea investigaţiei (în funcţie de datele examenului clinic şi paraclinic). cultura aflându-se permanent în faza exponenţială.Spută .Material cadave cadaveric ic. etc.La debutul bolii . Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă din câteva etape succesive. vârsta. e. pungi din plastic. antibiotice.Exsudate.Apă .Bioptate. de la prelev prelevarea area (recoltarea) probelor biologice până la remiterea remi terea re rez zultat ultatelor elor.Sol .

etalarea etalarea consecutivă pe tr trei ei cutii cutii). paralele. ZiehlZiehl-Neelsen. O colonie separată constituie o cultură pură. omogenizare. G+/G+/-..de a obţine o cultură pură dintr dintrun melan melanj j de celule bacteriene sa sau u dintr dintr-un produs produ s patologi patologic c. probele sunt supuse pregătirii pentru investigaţie (diluare. 1818-24 h (în funcţie de TG). Prin epui epuizarea zarea inoculului pe suprafaţa gelozei din cutia Petri (însămânţare în striuri striuri paralele.. 13 . etc) Examinarea microscopică (preparate native. Gram. Metoda diluţiilor logaritmice a inoculului în geloză topită şi răcită la 50º 50º C (10-1. Tehni ehnici ci utilizate: 1. ..a mirosului. forma.2/8/2010 - - - EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURILE AEROBE Prelev releva atul est este e su supu pus s examen examenului ului macroscopic macroscopi c (modifica modificarea rea aspect aspectului ului. etc) . însămânţare în cadran adrane e. ).. cantitatea. 2.) – prezenţa mi/o.  I etapă – IZOLAREA CULTURILOR PURE Scopul izolării . Incubare în termostat la 37º 37º C.). centrifugare. mirosului ..orientare în diagnostic După necesitate. BurriBurriHinss Hins s. apoi turnate în cutii Petri sau eprubete. 10-2.

A bacteriilor sporulate: încălzirea prealabilă a prelevatului 80º C – 20 min . 1818-24 ore Verificarea purităţii culturii (frotiu Gram) Identificarea culturii pure constă în evidenţierea unor caractere specifice ale acestei culturi pentru a o include într-o familie.A bacteriilor acidoacido-rezistente: tratarea prealabilă cu acid a prelevatului şi neutralizarea ulterioară cu o bază . confirmarea purităţii culturii . variantă Se studiază caracterele: Morfologice Tinctoriale De cultură Biochimice Antigenice (seroidentificarea) De patogenitate Sensibilitatea la bacteriofagi (fago(fago-identificarea) Sensibilitatea la antibiotice - 14 . etc) .A bacteriilor cu virulenţă înaltă şi pretenţioase la cultivare: inocularea la animalel animalele e de laborator sensibile III etapă – IDENTIFICAREA CULTURII PURE II etapă – ACUMULAREA CULTURII PURE .Termostat. gen.Repicarea coloniilor suspecte pe geloză în pantă (înclinată) pentru acumularea culturii pure .Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte.Examinarea macroscopică a coloniilor crescute (formă. culoare. specie.2/8/2010 Metode speciale de izolare în culturi pure: . 37º C.A mi/o patogene din prelevate plurimicrobiene: îmbogăţirea prealabilă a florei patogene utilizând medii de îmbogăţire . dimensiuni.

Pseudomonas OxidazoOxidazo . 2. NH3. Depistarea catalazei (H2O2 . coagularea laptelui.: Enterobacteriaceae Depistarea lipazei – mediu cu Twin 80 1%– halou opac în jurul coloniilor (precipitarea acizilor graşi) Depistarea hemolizinei – geloză-sânge 5-10% . plasarea unei benzi de hârtie de filtru îmbibată cu acetat de Pb deasupra BP în care creşte cultura studiată (formarea sulfurii de Pb înnegreşte hârtia) Depistarea indolului (produs al hidrolizei triptofanului) – benzi de hârtie îmbibate cu acid oxalic. H2O + O2) (cultura se amestecă cu o picătură de apă oxigenată – apariţia bulelor de gaz) Depistarea lecitinazei – mediu cu gălbenuş de ou 10% formarea unui halou opac în jurul coloniilor Depistarea oxidazei (detectarea prezenţei citocromoxidazei din lanţul respirator) Reactiv – di (tetra)metil(tetra)metil-parafenilen parafenilen-diamină (benzi sau rondele de hârtie îmbibate cu reactiv. spaţiu. material) Sistemul API – o galerie din plastic formată din numeroase alveole care conţin fiecare un mediu deshidratat diferit (glucide. Alveolele sunt inoculate cu o suspensie bacteriană testată şi incubate. laptelui . peptonizarea laptelui. Ulterior la necesitate se adaugă reactive pentru detectarea metaboliţilor particulari. Vibrio. etc)... În prezenţa indolului indicatorul virează în roz. creioane. dezaminaze.2/8/2010 1. indol. etc) . etc) cu detectarea produsele finale ale descompunerii AA: H2S. etc. 1818-24 h Identificarea rapidă Utilizarea galeriilor miniaturizate standarde (economie de timp.. etc) etc) Activitatea proteolitică Degradarea proteinelor native (lichefierea gelatinei sau a serului coagulat. etc) Oxidarea reactivului – culoare violetă-neagră Oxidazo+ : Neisseria. etc… Depistarea producerii H2S: formarea sulfurii de fer de culoare neagră în mediile multitest – Kligler. desulfhidraze. laptelui . fosfatazei. Olkeniţki. etc) etc) Evidenţierea enzimelor ce intervin în degradarea AA (decarboxilaze. Depistarea amoniacului (ureaza) – hârtia de turnesol se colorează în albastru. etc Probele sunt incubate la 37º C.zonă clară în jurul coloniei Depistarea ADNazei. fosfatazei. - - STUDIEREA ACTIVITĂŢII BIOCHIMICE A BACTERIILOR Activitatea zaharolitică (şirul Hiss. Lectura – conform unui cod de cifre sau computerizat  15 . AA.

Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt (Kitt-Tar Tarr rozzi regenerat . acoperit cu vazelină. biovar gravis. evitând contactul cu aerul (în seringi... 2424-48 h (va avea loc înmulţirea anaerobilor) 16 .Incubarea la 37º C.100º C.Însămânţarea prelevatului în 2 eprubete cu mediul KittKitt-Ta Tar rrozzi regenerat .. 20 min. tox+..2/8/2010 IV etapă – EVALUAREA REZULTATELOR. rezistentă la .. utilizând medii speciale) I etapă – ÎMBOGĂŢIREA ANAEROBILOR . . utilizarea gas gas-pachetelor Metoda biologică Fortner – cultivarea concomitentă a aerobilor şi anaerobilor Recoltarea – cu precauţie. EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene. sensibilă la . răcit. 20 min – distrugerea florei nesporogene ... FORMULAREA SI ELIBE ELI BERAREA RĂSPUNSULUI .Compararea rezultatelor obţinute cu caracterele speciilor bacteriene cunoscute pentru a găsi asemănări. neclostridiene) Condiţia principală – cultivare în absenţa oxigenului 1. însămânţarea în geloză în coloană) 2.Încălzirea unui tub la 80º 80º C..Exemplu de răspuns: Din proba examinată a fost izolată tulpina de Corynebacterium diphtheriae. Crearea condiţiilor de anaerobioză Metoda fizică – utilizarea anaerostatului Metoda chimică – în exicator se întroduc substanţe ce fixează oxigenul (pirogalol+bază).

IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Studierea caracterelor de cultură – tulburarea mediului. 24 h III etapă .IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Verificarea purităţii culturii pure (frotiu Gram) Studierea caracterelor culturii pure izolate (cu respectarea condiţiilor de anaerobioză) V etapă . Incubarea în anaerostat/exicator/gas anaerostat/exicator/ga s-pack. FORMULAREA ŞI ELIBERAREA RĂSPUNSULUI 17 . descompunerea bucăţilor de ficat.1 ml din mediul K-T pe 3 cutii cu geloză-sânge glucozată consecutiv). etc Izolarea culturii pure de anaerobi prin metoda Zeissler (însămânţarea a 0. 2424-48 h Metoda Weinberg – diluţii succesive ale culturii în geloză glucozată lichefiată şi aspirarea în tuburi lungi şi înguste.Repicarea în mediul K-T regenerat pentru acumularea culturii pure . închise ermetic.ACUMULAREA CULTURII PURE . Incubarea în termostat.Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte .EVALUAREA REZULTATELOR. 24 h - - IV etapă .Incubarea în termostat.Studierea macroscopică a coloniilor .2/8/2010 - - II etapă .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful