FIZIOLOGIA_BACTERIILOR

2/8/2010

FIZIOLOGIA BACTERIILOR. METABOLISMUL MICROBIAN. NUTRIŢIA ŞI RESPIRAŢIA BACTERIILOR

-

-

Fiziologia bacteriană studiază viaţa şi activităţile bacteriilor – nutriţia, respiraţia, creşterea şi multiplicarea, condiţiile de cultivare a bacteriilor. Metabolismul bacterian reprezintă ansamblul de reacţii biochimice care au loc în celula vie. Catabolism – reacţii chimice de descompunere a substanţelor complexe în elemente simple, însoţită de degajarea energiei (metabolism energetic) Anabolism – reacţii chimice de sinteză a substanţelor complexe din elemente simple, necesită energie (metabolism constructiv, de sinteză)

Particularităţile metabolismului bacterian: 1. Este un metabolism necompartimentat , toate procesele metabolice se desfăşoară intr-o singură celulă 2. Este foarte flexibil, realizându-se prin diverse căi metabolice (bacteriile se adaptează rapid la condiţiile mediului) 3. Este foarte intens (viteza reacţiilor este mare) 4. Produsele intermediare din procesele catabolice pot fi utilizate direct în calitate de precursori pentru reacţiile anabolice (amfibolism) În toate reacţiile metabolice intervin catalizatori proteici specifici - enzimele

 -

-

-

Enzimele bacteriene. bacteriene. Caractere generale: Substanţe proteice Active în limite largi de temperaturi (0-65 C) şi de pH (2-9) Specificitate de substrat şi de acţiune (reacţionează cu un substrat catalizând un tip de reacţie) Specificitatea este determinată de centrul activ al enzimei, complementar cu receptorul de pe substrat Nu se modifică în cursul reacţiei

I. II. III.    -

Clasificarea enz en zimelor Constitutive (permanente permanente) ) Inductive (adaptive adaptive) ), se sintetizează în prezenţa substratului (ex.: lactaza) Represive, sinteza lor este inhibată de acumularea în exces a prod produsului reacţiei catalizate După locul de acţiune (exoenzime, endoenzime) După tipul reacţiei catalizate (oxido oxido-reductaze, hidrolaze, transferaze, liaze, izomeraze, ligaze ) După impactul asupra ma/o Enzime metabolice Enzime de patogenitate, responsabile de modificări patologice ale ţesuturilor, celulelor ma/o : hialuronidaza, colagenaza, plasmocoagulaza, hemolizina, fibrinolizina, lecitinaza, proteaze, etc.

1.

2.

3.

4.

Importanţa practică a studierii enzimelor Rol în identificarea şi clasificarea bacteriilor (enzimele determină activitatea biochimică specifică a bacteriilor) Unele substanţe chimice, antibiotice interferează cu activitatea unor enzime, inhibând creşterea bacteriilor (tratament) Determinarea mecanismelor patogenezei infecţiilor (unele enzime sunt responsabile de producerea leziunilor în ţesutul gazdei) Aplicarea industrială a enzimelor

1

. nutrienţi liposolubili  2. Participă permeazele şi alte proteine de transport specifice. polizaharide. Nutrienţii nu suportă modificări.în spaţiul periplasmic) Nutrienţii servesc în calitate de material de construcţie şi sursă de energie pentru sinteza compuşilor şi menţinerea vieţii bacteriei. O2) sau după o digestie prealabilă (proteine. liza bacteriei 2 . soluţiile cărora pot traversa MCP pentru a fi antrenate în metabolismul celulei. necesită energie). Transport activ (contra gradientului de concentraţie. fără utilizarea energiei): O2. Difuzie facilitată (conform gradientului de concentraţie) – permite transportul transmembranar al moleculelor mari prin intermediul proteinelor de transport specifice . Translocaţie – substratul este modificat (ex. CO2. CO2. EntnerEntner-Doudoroff.permeaze. necesită energie   Substanţele care au pătruns în citoplasmă sunt descompuse de către enzimele bacteriene conform căilor metabolice proprii fiecărei specii bacteriene (ex. etc). 3. acizi graşi. proteine de transport.: EmbdenMeyerhof.: fosforilat) în timpul transportului membranar. ciclul pentozelor. Se obţin din alimente prin solvire (săruri minerale. La bacterii digestia este extracelulară (la bacteriile GG. Nutrienţi – substanţe. Modul (tipul) de nutriţie la bacterii este absorbtiv absorbtiv. 4. Celula obţine energie şi precursori care vor fi antrenaţi în biosinteză (anabolism). lipide). Difuzie simplă (conform gradientului de concentraţie.  Transportul transmembranar 1. ciclul Krebs. Excreţia metaboliţilor – difuzie.2/8/2010 NUTRIŢIA BACTERIANĂ     Nutriţia – modalităţile prin care bacteriile asimilează din mediu substanţele necesare pentru metabolism.

În transfer participă transportori intermediari de electroni (lanţul respirator. Prezenţa lor în mediul de cultură este indispensabilă creşterii acestor bacterii.din fosfaţi. S). dar fără intervenţia acestuia. Ca. Implică lanţul respirator de transport al electronilor asociat MCP.   - Surse de azot AA sau acizi nucleici Săruri de amoniu.Bacteriile chemolitotrofe – donorul de H este o substanţă anorganică . K. vitamine). amoniacul. sulfat. de bază: C.Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o substanţă organică (glucoza. azot atmosferic Surse de substanţe minerale: S .Necesităţi elementare.. Fe. sulfaţi. Mg. K în cantităţi mici şi urme de Co. fermentare alcoolică.. Produse finale – nitritul. Mg. etc) Bacteriile care utilizează materia organică moa mo artă sunt saprofite (reciclarea materiei organice) Bacteriile Bacterii le parazite (obligate. Ca. Acceptorul final este oxigenul gazos.şi H+) şi un substrat acceptor de hidrogen.  Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon   - - - Bacterii autotrofe – utilizează CO2 ca unică sursă de carbon (nepatogene) Bacterii heterotrofe – utilizează carbonul din compuşii organici (glucide.din săruri minerale.) . Astfel se ajunge de la un substrat mai redus la o moleculă mai oxidată (ex.: AA. lipide. Mn. Constă în procese de ox-red care realizează numai o oxidare parţială a substratului. donorul şi acceptorul de H+ fiind substanţe organice. P. Zn. Bacteriile prototrofe sunt capabile aa-şi realiza integral sinteza metaboliţilor esenţiali. acetoinică. etc. provocând maladie sau moarte. Bac Bacterii teriile le auxotrofe solicită suplimentar compuşi organici preformaţi (factori de creştere). Acceptori finali – compuşi anorganici (nitrat. baze purinice. Produs final – H2O sau H2O2 . S). Respiraţie anaerobă.) Bacteriile patogene sunt chemoorganotrofe    Mecanismele de obţinere a energiei la chemoorganotrofe în funcţie de acceptorul final de H : Respiraţie aerobă. etc). N în cantităţi importante. 3 . Substratul organic este metabolizat fără intervenţia unui agent oxidant extern. P .2/8/2010 Necesităţile nutritive ale bacteriilor . NAD. Cu. acidă mixtă. sulfuri. Mo. FAD. sulfura (în prezenţa O – H2O2). facultative) trăiesc pe contul organismelor vii. S.: fermentare lactică.Necesităţi specifice. alcooli. acizi graşi. nitriţi. Fermentaţia se poate desfăşura în prezenţa O2. Na . O.din AA. elementare . Zn. Mo. Mo – din apă Clasificarea bacteriilor după sursa de energie Bacterii fototrofe – utilizează energia solară (fotosint)  Bacterii chemotrofe – folosesc energia degajată din reacţiile chimice de oxido-reducere. care nu pot fi sintetizaţi de bacterie (ex. . pirimidinice.  Fermentaţie. H. Transportul de electroni prin lanţul respirator. Ele necesită un substrat donor de hidrogen (e. Cu. NADH. aducându-le prejudicii Bacteriile patogen patogene e reprezintă parazite care afectează grav gazda.

 III. chemoorganoheterotrofe) 4 . CO2) Bacterii fotoheterotrofe (en. Clasificarea bacteriilor după sursele de energie şi carbon Bacterii fotoautotrofe (energie solară. sol. transport transmembranar) sau stocată în compuşi chimici macroergici “bogaţi în energie”: ATP (sintetizat prin fosforilare oxidativă sau fosforilare la substrat). prin fermentaţie .: rotaţia flagelilor.38 moli moli ATP. IV. substrat).org) Bacterii chemoautotrofe Bacterii chemoheterotrofe (chemolitoheterotrofe. În procesele de respiraţie se elimină mai multă energie decât din fermentaţie (în glicoliză dintr-un mol de glucoză .2 moli ATP). II.. fosfoenol fosfoenol-piruvat. acetilfosfat şi acetil-CoA. În procese de fermentare se formează deşeuri rejetate de către celulă. I. subst.2/8/2010  Conservarea energiei O parte din energia eliberată se pierde sub formă de căldură sau poate fi utilizată direct sub formă de energie electro-chimică (fpm) la nivelul MCP (ex.

Faza G – de latenţă. Faza D – de diviziune.2/8/2010 CREŞTEREA ŞI MULTIPLICAREA BACTERIILOR   - Creşterea – mărirea coordonată a masei şi volumului structurilor bacteriene ca rezultat al proceselor de sinteză Multiplicarea – creşterea numărului de celule pe o unitate de suprafaţă sau de volum Diviziu Divizi une binară Înmugurire (levuri. iar separarea cromozomilor şi diviziunea intervin în momentul când celula atinge o lungime . segregarea cromozomilor 3. Faza C – replicarea ADN 2. formarea septului Replicarea ADN depinde de masa critică a celulei. ciuperci levuriforme) Autoreproducere (virusuri) Spori (micete) Fragmentare (actinomicete) Ciclul celular – procesele care au loc de la formarea celul celulei ei pâna la următoarea diviziune diviziun e 1.limită    Perioada dintre 2 diviziuni reprezintă timpul (perioada) de generaţie (TG). Durata TG depinde de specie şi de condiţiile de creştere (condiţii optime – viteză maximă) Bacteria Escherichia coli Staphylococcus aureus Vibrio cholerae Mycobacterium tuberculosis TG in (min) 20-40 40 10 120-240 vitro TG in (ore) 5 3-5 2-3 24-48 vivo 5 .

probioticelor.pe care anaerobii nu le pot descompune (absenţa catalazei. Obţin energia prin fermentaţie sau uneori respiraţie anaerobă. 2. Bacterii hipertermofile (cresc la 70–110º C)   pH 1.pH adecvat . peroxidazei) – Clostridium.5 Bacterii acidofile – pH 22-6 (Lactobacillus) Bacterii alcalofile – pH >8 (Pseudomonas. etc). vibrioni (Vibrio parahaemolyticus)  1. producerea vaccinurilor. 2. Oxigenul Bacterii strict aerobe – cresc doar în prezenţa O2. 2. Campylobacter) Campylobacter ) Bacterii strict anaerobe – cresc doar în absenţa O2. bioconversie (hormoni steroizi). Testa Testar rea sensibilităţii lor faţă de antibiotice 3. obţin energia prin fermentaţie. Bacteroides Bacterii anaerobe aerotolerante – pot creşte în prezenţa O2. maxime şi optime de dezvoltare a bacteriilor. Bacterii neutrofile (majoritatea. Toxicitatea O2 – formarea H2O2.Temperatura potrivită . 3. etc).2/8/2010 Creşterea bacteriilor în laborator – cultivare. inclusiv cele patogene) – pH 66-7. Obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie (Neisseria. superoxid dismutazei.Presiune osmotică adecvată Temperatura de creştere Există temperaturi minime. Vibrio) Presiunea osmotică Bacterii halotolerante (osmotolerante) – cresc în concentraţii reduse de NaCl (mediu izotonic cu mediul intern al gazdei) – mi/o patogene Bacterii halofile – preferă concentraţii mari de NaCl (1(1-30%) – stafilococi. AA). alimente. apă. sau peroxizi O22.Sursă de energie .. Bacterii mezofile – optimum 3030-37º C (limite 1515-45º C) 3. Obţin energia prin respiraţie aerobă Bacterii microaerofile – necesită concentraţii reduse de O2 şi 2-10% CO2. Obţinerea unor produşi de biosinteză (antibiotice. Condiţiile (principiile) de cultivare . a radicalilor superoxizi O2-. streptococi) Bacterii facultativ anaerobe – cresc în orice condiţii. Bacterii termofile – optimum 5050-60º C (până la 95º 95º C) 4. 5. obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie 6 .. 4. Bacterii psichrofile – tº optimă 10-20º C. Izolarea bacteriilor se realizează pentru: 1.  1. Pentru creştere bacteriile au nevoie de nutrienţi şi condiţii fizico-chimice adecvate. 2.Concentraţie optimă a oxigenului şi a CO2 . posedă peroxidază (Lactobacillus. 3.Apă . Cresc şi la 0º 0º C. Identificarea mi/o (scop de diagnostic) 2. Se cultivă bacteriile pentru izolarea lor din medii naturale (prelevate patologice. Brucella. acizi organici.Sursă nutritivă adecvată . În raport cu temperatura optimă deosebim: 1. fermentare (alcooli.

geloză-sânge – streptococi. mediul Ploskirev . Sintetice – includ ingrediente chimice chimice pure. Medii uzuale (universale.5% NaCl) Să fie sterile şi transparente CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURĂ După provenienţă 1.2/8/2010   - Mediile de cultură – soluţii sau substrate solide care asigură nutrienţii şi condiţiile fizico-chimice necesare cultivării bacteriilor. Apă peptonată (apă+1% peptonă+0.Salmonella. ficat. Gelatina nutritivă (BP + 1010-15% gelatină) Sunt utilizate pentru creşterea bacteriilor nepretenţioase la cultivare Sterilizarea prin autoclavare: 120 C. cord. geloza alcalină . compoziţia chimică este cunoscută cu exactitate 3. toxine) Medii solide – conţin 10-15% gelatină sau 2-3% agaragar -agar (polizaharid extras din alge roşii. simple) 1. cartof. bulion glucozat. enzime.2 – 0. ouă. Medii elective – formate din medii simple cu adaos de componente care permit creşterea mi/o exigente nutritiv (bulion (bulion-ser. ser coagulat – corinebacterii. 20 min  B. Cerinţele faţă de mediile de cultură Să asigure necesităţile nutritive şi energetice ale bacteriilor Umiditate optimală pH optimal (7. riene. Geloza nutritivă (BP + 22-3% agaragar-agar) 4. creier.vibrioni. Medii complexe I.5% NaCl) 3. Shigella. După compoziţia chimică (complexitate) şi destinaţie A.5% NaCl) 2. 3. aerobi – rH2>10) Să fie izotonice (0. Au la bază produse de origine animală sau vegetală (sânge. lapte. Placa de geloză în cutii Petri este utilizată pentru izolarea culturilor pure. levuri.2-7. Empirice. geloza înclinată (în pantă) – pentru acumularea culturilor pure Medii semisolide – 0. t topire 8080-100 C. etc) 7 . etc). Medii selective – medii solide cu adaos de componente sau cu condiţii fizico-chimice particulare care stimulează creşterea unor specii şi inhibă creşterea altor specii (geloza (geloza salină stafilococi. peşte. etc) II. Semisintetice   1. 2. extracte din carne. După consistenţă Medii lichide (bulion)– utilizate pentru obţinerea biomasei bacteriene şi a produselor lor (antibiotice.4) şi constant (caracter de tampon) Potenţial de oxido-reducere optimal (anaerobi rH2<5. naturale. stocarea sau transportul culturilor bacte bacteriene.5 % agaragar-agar. ser. solidificare 42 C).2(7. Compoziţia lor chimică precisă nu poate fi controlată 2. neisserii. Se utilizează pentru studierea activităţii biochimice sau a mobilităţii bacteriilor. Ele pot fi utilizate pentru cultiva cultivarea rea (izolarea) bacteriilor. testarea sensibilităţii la antibiotice. Bulion peptonat – BP (extract apos din carne + 1% peptonă+0.

fecale). Ploskirev.Apă peptonată alcalină (pH (pH= =8) –Vibrio cholerae .Mediul Kauffmann (mediul Muller+bilă+verde de briliant) – Salmonella . de oxidooxido-reducere…) Sunt construite după următoarea schemă: Bază nutritivă+substrat+indicator (la necesitate) Medii DD pentru izolarea culturii pure Studierea proprietăţilor zaharolitice Endo (geloză+lactoză+fucsină+hiposulfit de Na) Na) Levin (geloză+lactoză+eozină+albastru metilen) Ploskirev (geloză+lactoză+roşu neutru+săruri de acizi biliari+verde de briliant) Coloniile lactozo lactozo-pozitive vor fi colorate (roşii pe Endo. lipolitice.5% glucoză+bucăţi de ficat) – pentru anaerobi III.Mediul Muller (BP+Lugol+CaCO3+hiposulfit ) . Medii diferenţial-diagnostice (DD) – permit diferenţierea speciilor bacteriene în baza activităţii lor biochimice (zaharolitice.Bulion cu selenit – Shigella. Etapă premergătoare însămânţării pe medii selective. albastru albastru-violete pe Levin Levin) ) Studierea proprietăţilor de oxido-reducere Mediul cu sulfit de Bi – pentru Salmonella (colonii negre – reducerea sulfitului în sulfura de Bi) 8 .2/8/2010 Mediile de îmbogăţire reprezintă medii selective lichide. proteolitice. . utilizate pentru îmbogăţirea florei patogene şi inhibarea florei de asociaţie dintrun prelevat plurimicrobian (ex: materii fecale).Kitt Kitt-Tar Tarr rozzi (BP+0. Salmonella .

în coloană-glucoza (fermentare).5% de diferite glucide şi indicator.AG) duce la modificarea pH şi virajul culorii mediului din roşu în galben. 0.1% glucoză. În pantă se apreciază lactoza/zaharoza (oxidare). Medii speciale – pentru izolarea unor anumite bacterii (Finn.5% agar. Popescu. neisserii.Soluţie tampon-fosfat . arginină. (Finn. Producerea H2S – înnegrirea mediului Medii DD pentru identificarea finală a culturii pure . tioglicolat de Na.Medii cu AA (lizină.Mediul CaryCary-Blair . Menţine în viaţă bacteriile. acid şi gaz . albastru de metilen) – pentru anaerobi.A) şi apariţia bulelor de gaz (acid şi gaz .Soluţie NaCl 3% . fără a favoriza multiplicarea lor. indicator Kligler – identic Russel+sulfat de Fe (detectarea H 2S) Olkeniţki – identic Kligler+1% zaharoză+uree Indicatorul Andrede – fucsină+NaOH Scindarea glucidelor (acid . etc 9 . care va fi examinat ulterior.Şirul pestriţ Hiss (lichid sau semisemi-solid)– un şir de tuburi ce conţin soluţii 0. ornitină) şi indicatori IV. Medii de transport – destinate transportării sau stocării unui material (prelevat). .AG) .Mediul Stuart (NaCl.2/8/2010 Mediul Klauberg (geloză-sânge cu telurit de K) –pentru Corynebacterium diphtheriae (colonii negre) Studierea proprietăţilor lipolitice Geloza cu gălbenuş de ou – bacteriile cu lecitinază formează un halou opac în jurul coloniei Studierea proprietăţilor hemolitice GelozaGeloza -sânge (geloza+5 (geloza+5-15% sânge defibrinat) În cazul hemolizei în jurul coloniilor apare o zonă clară Medii DD multitest pentru acumularea culturii pure şi identificare preliminară Russel –geloză+1% lactoză. Sabouraud – fungi) V. 0. Loe Lo ewenstein wenstein-Jensen –pentru agenţii tuberculozei. Aprecierea – după modificarea culorii (acid .A.Mediul cu glicerină 30% .

transparentă. medii (1(12mm). umede.Formarea unei pelicule la suprafaţa mediului (vibrioni. Clonă – populaţie care rezultă din multiplicarea unei singure celule Manifestarea creşterii şi multiplicării bacteriilor  În mediu lichid .) bacteriile cresc şi se divid. lobat. ombilicată.. lucioase Colonii R (rough) – margini neregulate.  În timpul incubării (18-24 24-48 ore…. suprafaţa uscată. Bacillus anthracis) În mediu solid – formarea coloniilor Colonie – o aglomerare de bacterii care se dezvoltă dintr-o singură celulă sau un grup de celule (UFC . care va fi studiată ulterior.1(0. zimţat.Formarea unui sediment la fundul tubului sau pe pereţi (streptococi. ondulat. neregulată Culoare (pigmentaţie) – albă. untoasă. formând o cultură bacteriană (totalitatea bacteriilor acumulate prin multiplicare intrintr-un mediu). convexă.Turbiditate uniformă . uscată.1-1mm).cholerae – 6-12 ore      Cultură pură – formată din bacterii de aceeaşi specie (indispensabilă identificării) Cultură mixtă – compusă din bacterii de specii diferite Tulpină – populaţie microbiană constituită din descendenţii unei singure izolări în cultură pură. circulară. etc Densitate – opacă. aurie. etc Formă – punctiformă. filamentoasă. M. etc Suprafaţă – plată. rugoasă  10 . care ulterior va fi incubat în termostat (pentru asigurarea temperaturii optime).2/8/2010 Pentru cultivarea bacteriilor o cantitate mică de material ce conţine bacterii (inoculum) se întroduce într-un mediu de cultură (însămânţare. etc Consistenţă – cremoasă.tuberculosis – 3-5 săptămâni V. yersinia) . inoculare). mucoidă  Tipurile de colonii Colonii S (smouth) – rotunde. galbenă. bombată. netede.unitate formatoare de colonii) pe suprafaţa unui mediu solid  Fiecare specie bacteriană formează colonii specifice (caracter util în identificare)  Caracteristica coloniilor Dimensiuni – colonii mici (0. mari (2(2-3mm) Contur (margini) – neted.

Faza staţionară – rata celulelor care se multiplică scade treptat. apar incluziuni. acumularea metaboliţilor toxici. Durata este variabilă (2-4 ore). Morfologia bacteriilor este tipică speciei.2/8/2010 Caracterele de cultură ale bacteriilor reprezintă exigenţele nutritive (medii. aerare. pH. condiţiile mediului. cresc în dimensiuni. Astfel de culturi sunt obţinute şi utilizate în laboratorul microbiologic Fazele dezvoltării unei culturi discontinue I. Bacteriile sunt foarte sensibile la agenţi antimicrobieni (culturi utile pentru testarea sensibilităţii la antibiotice). Sensibilitatea la agenţii antimicrobieni scade. depinde de starea bacteriei. Faza de lag – faza de adaptare la condiţiile mediului. Durata – 10 10-12 ore IV. temperatură. Faza logaritmică – bacteriile cresc şi se divid cu viteză maximală constantă. dar nu se divid. etc II. numărul celulelor vii rămâne constant mai multe ore. bacteriile sunt active metabolic.Culturi discontinue/periodice .Culturi sincrone Culturile discontinue se obţin la cultivarea bacteriilor în volum limitat de mediu. spori (culturi utile pentru identificare). Cauza – consumarea nutrienţilor. Faza de declin (letalitate) – bacteriile mor progresiv 11 . curba evoluează exponenţial. etc). timpul apariţiei culturii şi manifestarea creşterii pe medii lichide şi solide  Dinamica multiplicării bacteriilor în culturi În funcţie de modul de dezvoltare a culturilor bacteriene se disting: . Durata – 8-10 ore III.Culturi continue .

Secreţii rino-faringiene.La debutul bolii . de la prelev prelevarea area (recoltarea) probelor biologice până la remiterea remi terea re rez zultat ultatelor elor.Mase fecale. secreţii genitale . data.. . punctate .. ş.Spută .În ambalaj special (cutii metalice. Prelevarea probelor Alegerea prelevatului (de la poarta de intrare.Sânge . .Respectând regulile de autoprotecţie . În ordonanţă se fixează identitatea medicului. cultura aflându-se permanent în faza exponenţială. bronşice .Urină.   - Faza prepre-analitică (responsabilitatea medicului) Prescrierea investigaţiei (în funcţie de datele examenului clinic şi paraclinic). locul multiplicării sau/şi din căile de eliminare ale agentului patogen) şi momentul prelevării Materiale de examinat (prelevate) de la pacienţi: .În recipiente sterile . Culturi sincrone – culturi în care bacteriile se divid în acelaşi timp Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă în inocular inocularea ea (însămânţarea) prelev preleva atelor pe me medii dii de cultură pentru izolarea cultur culturilor ilor pure de bacterii (tulpinilor) care vor fi ulterior identificate identifi cate. e.Până la administrarea antibioticelor . data apariţiei.În fişa de însoţire să fie indicată identitatea pacientului. etc. tratament cu antibiotice. locul. Se utilizează în microbiologia industrială.a. În intestin – culturi continue. . scopul investigaţiei.Puroi .Material cadave cadaveric ic. test testate ate la sensibilitate vis vis-a-vis de antibiotice antibiotice. etc Materiale de examinat din mediul extern : .2/8/2010 EXAMENUL BACTERIOLOGIC Cultura continuă – se realizează când mediul Cultura de cultură este continuu reînnoit şi îmbogăţit cu oxigen cu evacuarea unei cantităţi de cultură.Cantitate suficientă Transportarea . . vârsta.Bioptate. etc Modul de prelevare (recoltare) .Sol . cu respectarea condiţiilor speciale după necesitate . scopul analizei.Exsudate. transsudate . antibiotice. pungi din plastic. graviditate.Aer . natura prelevatului. sexul.Lavaje .) . Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă din câteva etape succesive. ora prelevării.Apă . succesive.) 12 . eventua eventual conservat conservate. bilă. a pacientului.Imediată sau utilizând medii de transport. manifestările patologice. alte date: imunosupresie. suc duodenal .Alimente .LCR .Vectori. Se realizează în chemostate sau turbidostate.

Incubare în termostat la 37º 37º C. 2. ... Prin epui epuizarea zarea inoculului pe suprafaţa gelozei din cutia Petri (însămânţare în striuri striuri paralele. etalarea etalarea consecutivă pe tr trei ei cutii cutii).a mirosului. centrifugare. O colonie separată constituie o cultură pură. probele sunt supuse pregătirii pentru investigaţie (diluare.).orientare în diagnostic După necesitate. etc) . mirosului ..2/8/2010 - - - EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURILE AEROBE Prelev releva atul est este e su supu pus s examen examenului ului macroscopic macroscopi c (modifica modificarea rea aspect aspectului ului...de a obţine o cultură pură dintr dintrun melan melanj j de celule bacteriene sa sau u dintr dintr-un produs produ s patologi patologic c. omogenizare.) – prezenţa mi/o. 10-2. apoi turnate în cutii Petri sau eprubete.  I etapă – IZOLAREA CULTURILOR PURE Scopul izolării . forma. paralele. G+/G+/-. însămânţare în cadran adrane e. etc) Examinarea microscopică (preparate native. cantitatea. Tehni ehnici ci utilizate: 1. Metoda diluţiilor logaritmice a inoculului în geloză topită şi răcită la 50º 50º C (10-1. BurriBurriHinss Hins s. 13 . ZiehlZiehl-Neelsen. Gram. ). 1818-24 h (în funcţie de TG).

etc) . dimensiuni.Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte. confirmarea purităţii culturii . culoare. variantă Se studiază caracterele: Morfologice Tinctoriale De cultură Biochimice Antigenice (seroidentificarea) De patogenitate Sensibilitatea la bacteriofagi (fago(fago-identificarea) Sensibilitatea la antibiotice - 14 .Termostat.A bacteriilor cu virulenţă înaltă şi pretenţioase la cultivare: inocularea la animalel animalele e de laborator sensibile III etapă – IDENTIFICAREA CULTURII PURE II etapă – ACUMULAREA CULTURII PURE . 1818-24 ore Verificarea purităţii culturii (frotiu Gram) Identificarea culturii pure constă în evidenţierea unor caractere specifice ale acestei culturi pentru a o include într-o familie.A bacteriilor sporulate: încălzirea prealabilă a prelevatului 80º C – 20 min .2/8/2010 Metode speciale de izolare în culturi pure: . 37º C.Repicarea coloniilor suspecte pe geloză în pantă (înclinată) pentru acumularea culturii pure .Examinarea macroscopică a coloniilor crescute (formă. specie. gen.A bacteriilor acidoacido-rezistente: tratarea prealabilă cu acid a prelevatului şi neutralizarea ulterioară cu o bază .A mi/o patogene din prelevate plurimicrobiene: îmbogăţirea prealabilă a florei patogene utilizând medii de îmbogăţire .

zonă clară în jurul coloniei Depistarea ADNazei.. etc) cu detectarea produsele finale ale descompunerii AA: H2S. laptelui . etc Probele sunt incubate la 37º C. Vibrio. spaţiu. Olkeniţki. etc. fosfatazei. Pseudomonas OxidazoOxidazo . NH3. fosfatazei. AA. desulfhidraze. H2O + O2) (cultura se amestecă cu o picătură de apă oxigenată – apariţia bulelor de gaz) Depistarea lecitinazei – mediu cu gălbenuş de ou 10% formarea unui halou opac în jurul coloniilor Depistarea oxidazei (detectarea prezenţei citocromoxidazei din lanţul respirator) Reactiv – di (tetra)metil(tetra)metil-parafenilen parafenilen-diamină (benzi sau rondele de hârtie îmbibate cu reactiv. peptonizarea laptelui. Alveolele sunt inoculate cu o suspensie bacteriană testată şi incubate.: Enterobacteriaceae Depistarea lipazei – mediu cu Twin 80 1%– halou opac în jurul coloniilor (precipitarea acizilor graşi) Depistarea hemolizinei – geloză-sânge 5-10% . etc) .. Lectura – conform unui cod de cifre sau computerizat  15 . laptelui . etc) etc) Activitatea proteolitică Degradarea proteinelor native (lichefierea gelatinei sau a serului coagulat. material) Sistemul API – o galerie din plastic formată din numeroase alveole care conţin fiecare un mediu deshidratat diferit (glucide. etc) Oxidarea reactivului – culoare violetă-neagră Oxidazo+ : Neisseria. - - STUDIEREA ACTIVITĂŢII BIOCHIMICE A BACTERIILOR Activitatea zaharolitică (şirul Hiss. Depistarea amoniacului (ureaza) – hârtia de turnesol se colorează în albastru. etc) etc) Evidenţierea enzimelor ce intervin în degradarea AA (decarboxilaze. dezaminaze. creioane. Depistarea catalazei (H2O2 . etc… Depistarea producerii H2S: formarea sulfurii de fer de culoare neagră în mediile multitest – Kligler. etc). indol. coagularea laptelui. Ulterior la necesitate se adaugă reactive pentru detectarea metaboliţilor particulari. plasarea unei benzi de hârtie de filtru îmbibată cu acetat de Pb deasupra BP în care creşte cultura studiată (formarea sulfurii de Pb înnegreşte hârtia) Depistarea indolului (produs al hidrolizei triptofanului) – benzi de hârtie îmbibate cu acid oxalic. 1818-24 h Identificarea rapidă Utilizarea galeriilor miniaturizate standarde (economie de timp.. În prezenţa indolului indicatorul virează în roz. 2.2/8/2010 1.

tox+.Încălzirea unui tub la 80º 80º C. rezistentă la ..2/8/2010 IV etapă – EVALUAREA REZULTATELOR. 20 min – distrugerea florei nesporogene . EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene. însămânţarea în geloză în coloană) 2. biovar gravis.Însămânţarea prelevatului în 2 eprubete cu mediul KittKitt-Ta Tar rrozzi regenerat .....100º C. răcit. evitând contactul cu aerul (în seringi. .. FORMULAREA SI ELIBE ELI BERAREA RĂSPUNSULUI . sensibilă la ... 2424-48 h (va avea loc înmulţirea anaerobilor) 16 . Crearea condiţiilor de anaerobioză Metoda fizică – utilizarea anaerostatului Metoda chimică – în exicator se întroduc substanţe ce fixează oxigenul (pirogalol+bază). Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt (Kitt-Tar Tarr rozzi regenerat . utilizând medii speciale) I etapă – ÎMBOGĂŢIREA ANAEROBILOR .Incubarea la 37º C.Exemplu de răspuns: Din proba examinată a fost izolată tulpina de Corynebacterium diphtheriae. acoperit cu vazelină. neclostridiene) Condiţia principală – cultivare în absenţa oxigenului 1. utilizarea gas gas-pachetelor Metoda biologică Fortner – cultivarea concomitentă a aerobilor şi anaerobilor Recoltarea – cu precauţie. 20 min.Compararea rezultatelor obţinute cu caracterele speciilor bacteriene cunoscute pentru a găsi asemănări.

24 h - - IV etapă .Studierea macroscopică a coloniilor .Repicarea în mediul K-T regenerat pentru acumularea culturii pure . Incubarea în anaerostat/exicator/gas anaerostat/exicator/ga s-pack. descompunerea bucăţilor de ficat.IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Studierea caracterelor de cultură – tulburarea mediului.Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte . FORMULAREA ŞI ELIBERAREA RĂSPUNSULUI 17 .Incubarea în termostat. 2424-48 h Metoda Weinberg – diluţii succesive ale culturii în geloză glucozată lichefiată şi aspirarea în tuburi lungi şi înguste. închise ermetic.ACUMULAREA CULTURII PURE .IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Verificarea purităţii culturii pure (frotiu Gram) Studierea caracterelor culturii pure izolate (cu respectarea condiţiilor de anaerobioză) V etapă .EVALUAREA REZULTATELOR. etc Izolarea culturii pure de anaerobi prin metoda Zeissler (însămânţarea a 0.2/8/2010 - - II etapă . Incubarea în termostat. 24 h III etapă .1 ml din mediul K-T pe 3 cutii cu geloză-sânge glucozată consecutiv).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful