2/8/2010

FIZIOLOGIA BACTERIILOR. METABOLISMUL MICROBIAN. NUTRIŢIA ŞI RESPIRAŢIA BACTERIILOR

-

-

Fiziologia bacteriană studiază viaţa şi activităţile bacteriilor – nutriţia, respiraţia, creşterea şi multiplicarea, condiţiile de cultivare a bacteriilor. Metabolismul bacterian reprezintă ansamblul de reacţii biochimice care au loc în celula vie. Catabolism – reacţii chimice de descompunere a substanţelor complexe în elemente simple, însoţită de degajarea energiei (metabolism energetic) Anabolism – reacţii chimice de sinteză a substanţelor complexe din elemente simple, necesită energie (metabolism constructiv, de sinteză)

Particularităţile metabolismului bacterian: 1. Este un metabolism necompartimentat , toate procesele metabolice se desfăşoară intr-o singură celulă 2. Este foarte flexibil, realizându-se prin diverse căi metabolice (bacteriile se adaptează rapid la condiţiile mediului) 3. Este foarte intens (viteza reacţiilor este mare) 4. Produsele intermediare din procesele catabolice pot fi utilizate direct în calitate de precursori pentru reacţiile anabolice (amfibolism) În toate reacţiile metabolice intervin catalizatori proteici specifici - enzimele

 -

-

-

Enzimele bacteriene. bacteriene. Caractere generale: Substanţe proteice Active în limite largi de temperaturi (0-65 C) şi de pH (2-9) Specificitate de substrat şi de acţiune (reacţionează cu un substrat catalizând un tip de reacţie) Specificitatea este determinată de centrul activ al enzimei, complementar cu receptorul de pe substrat Nu se modifică în cursul reacţiei

I. II. III.    -

Clasificarea enz en zimelor Constitutive (permanente permanente) ) Inductive (adaptive adaptive) ), se sintetizează în prezenţa substratului (ex.: lactaza) Represive, sinteza lor este inhibată de acumularea în exces a prod produsului reacţiei catalizate După locul de acţiune (exoenzime, endoenzime) După tipul reacţiei catalizate (oxido oxido-reductaze, hidrolaze, transferaze, liaze, izomeraze, ligaze ) După impactul asupra ma/o Enzime metabolice Enzime de patogenitate, responsabile de modificări patologice ale ţesuturilor, celulelor ma/o : hialuronidaza, colagenaza, plasmocoagulaza, hemolizina, fibrinolizina, lecitinaza, proteaze, etc.

1.

2.

3.

4.

Importanţa practică a studierii enzimelor Rol în identificarea şi clasificarea bacteriilor (enzimele determină activitatea biochimică specifică a bacteriilor) Unele substanţe chimice, antibiotice interferează cu activitatea unor enzime, inhibând creşterea bacteriilor (tratament) Determinarea mecanismelor patogenezei infecţiilor (unele enzime sunt responsabile de producerea leziunilor în ţesutul gazdei) Aplicarea industrială a enzimelor

1

soluţiile cărora pot traversa MCP pentru a fi antrenate în metabolismul celulei. O2) sau după o digestie prealabilă (proteine. Difuzie facilitată (conform gradientului de concentraţie) – permite transportul transmembranar al moleculelor mari prin intermediul proteinelor de transport specifice .în spaţiul periplasmic) Nutrienţii servesc în calitate de material de construcţie şi sursă de energie pentru sinteza compuşilor şi menţinerea vieţii bacteriei. Excreţia metaboliţilor – difuzie. CO2. ciclul pentozelor. necesită energie). liza bacteriei 2 . lipide). necesită energie   Substanţele care au pătruns în citoplasmă sunt descompuse de către enzimele bacteriene conform căilor metabolice proprii fiecărei specii bacteriene (ex. proteine de transport. Nutrienţi – substanţe. nutrienţi liposolubili  2. etc). 4. Se obţin din alimente prin solvire (săruri minerale.: fosforilat) în timpul transportului membranar. CO2. ciclul Krebs. Translocaţie – substratul este modificat (ex. Transport activ (contra gradientului de concentraţie. 3.permeaze. Difuzie simplă (conform gradientului de concentraţie.2/8/2010 NUTRIŢIA BACTERIANĂ     Nutriţia – modalităţile prin care bacteriile asimilează din mediu substanţele necesare pentru metabolism.: EmbdenMeyerhof.  Transportul transmembranar 1. fără utilizarea energiei): O2. Participă permeazele şi alte proteine de transport specifice. EntnerEntner-Doudoroff. . Nutrienţii nu suportă modificări. La bacterii digestia este extracelulară (la bacteriile GG. polizaharide. acizi graşi. Modul (tipul) de nutriţie la bacterii este absorbtiv absorbtiv. Celula obţine energie şi precursori care vor fi antrenaţi în biosinteză (anabolism).

alcooli. Respiraţie anaerobă. În transfer participă transportori intermediari de electroni (lanţul respirator. azot atmosferic Surse de substanţe minerale: S . Astfel se ajunge de la un substrat mai redus la o moleculă mai oxidată (ex. FAD. Bac Bacterii teriile le auxotrofe solicită suplimentar compuşi organici preformaţi (factori de creştere).Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o substanţă organică (glucoza. Implică lanţul respirator de transport al electronilor asociat MCP.Necesităţi elementare. Bacteriile prototrofe sunt capabile aa-şi realiza integral sinteza metaboliţilor esenţiali. Mn. Ca. provocând maladie sau moarte. Ele necesită un substrat donor de hidrogen (e. Fe. NAD. Produse finale – nitritul. K. Zn. Zn. H.2/8/2010 Necesităţile nutritive ale bacteriilor . acizi graşi. acidă mixtă. Acceptorul final este oxigenul gazos.: fermentare lactică. P . O. P. amoniacul. N în cantităţi importante.   - Surse de azot AA sau acizi nucleici Săruri de amoniu. fermentare alcoolică. acetoinică.: AA. Acceptori finali – compuşi anorganici (nitrat. Prezenţa lor în mediul de cultură este indispensabilă creşterii acestor bacterii.Bacteriile chemolitotrofe – donorul de H este o substanţă anorganică . Mg. Transportul de electroni prin lanţul respirator. baze purinice. S). dar fără intervenţia acestuia.  Fermentaţie. Ca. Mo. S. Fermentaţia se poate desfăşura în prezenţa O2.) . aducându-le prejudicii Bacteriile patogen patogene e reprezintă parazite care afectează grav gazda. Mo – din apă Clasificarea bacteriilor după sursa de energie Bacterii fototrofe – utilizează energia solară (fotosint)  Bacterii chemotrofe – folosesc energia degajată din reacţiile chimice de oxido-reducere.Necesităţi specifice. nitriţi. NADH. Mo. etc).şi H+) şi un substrat acceptor de hidrogen. etc) Bacteriile care utilizează materia organică moa mo artă sunt saprofite (reciclarea materiei organice) Bacteriile Bacterii le parazite (obligate.) Bacteriile patogene sunt chemoorganotrofe    Mecanismele de obţinere a energiei la chemoorganotrofe în funcţie de acceptorul final de H : Respiraţie aerobă. etc. Mg. Substratul organic este metabolizat fără intervenţia unui agent oxidant extern. facultative) trăiesc pe contul organismelor vii. sulfuri. donorul şi acceptorul de H+ fiind substanţe organice.. de bază: C.din săruri minerale. Na . pirimidinice. Produs final – H2O sau H2O2 . Constă în procese de ox-red care realizează numai o oxidare parţială a substratului. care nu pot fi sintetizaţi de bacterie (ex. sulfura (în prezenţa O – H2O2). K în cantităţi mici şi urme de Co. 3 . lipide.din fosfaţi. sulfaţi. S).  Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon   - - - Bacterii autotrofe – utilizează CO2 ca unică sursă de carbon (nepatogene) Bacterii heterotrofe – utilizează carbonul din compuşii organici (glucide. sulfat. elementare .din AA.. Cu. Cu. vitamine). .

sol.org) Bacterii chemoautotrofe Bacterii chemoheterotrofe (chemolitoheterotrofe. acetilfosfat şi acetil-CoA.38 moli moli ATP. IV.: rotaţia flagelilor. I.  III. CO2) Bacterii fotoheterotrofe (en. În procese de fermentare se formează deşeuri rejetate de către celulă. fosfoenol fosfoenol-piruvat.2/8/2010  Conservarea energiei O parte din energia eliberată se pierde sub formă de căldură sau poate fi utilizată direct sub formă de energie electro-chimică (fpm) la nivelul MCP (ex.2 moli ATP). prin fermentaţie . substrat). chemoorganoheterotrofe) 4 . În procesele de respiraţie se elimină mai multă energie decât din fermentaţie (în glicoliză dintr-un mol de glucoză . II.. transport transmembranar) sau stocată în compuşi chimici macroergici “bogaţi în energie”: ATP (sintetizat prin fosforilare oxidativă sau fosforilare la substrat). subst. Clasificarea bacteriilor după sursele de energie şi carbon Bacterii fotoautotrofe (energie solară.

ciuperci levuriforme) Autoreproducere (virusuri) Spori (micete) Fragmentare (actinomicete) Ciclul celular – procesele care au loc de la formarea celul celulei ei pâna la următoarea diviziune diviziun e 1. Faza C – replicarea ADN 2.limită    Perioada dintre 2 diviziuni reprezintă timpul (perioada) de generaţie (TG). segregarea cromozomilor 3. Durata TG depinde de specie şi de condiţiile de creştere (condiţii optime – viteză maximă) Bacteria Escherichia coli Staphylococcus aureus Vibrio cholerae Mycobacterium tuberculosis TG in (min) 20-40 40 10 120-240 vitro TG in (ore) 5 3-5 2-3 24-48 vivo 5 . Faza D – de diviziune. formarea septului Replicarea ADN depinde de masa critică a celulei. iar separarea cromozomilor şi diviziunea intervin în momentul când celula atinge o lungime .2/8/2010 CREŞTEREA ŞI MULTIPLICAREA BACTERIILOR   - Creşterea – mărirea coordonată a masei şi volumului structurilor bacteriene ca rezultat al proceselor de sinteză Multiplicarea – creşterea numărului de celule pe o unitate de suprafaţă sau de volum Diviziu Divizi une binară Înmugurire (levuri. Faza G – de latenţă.

5 Bacterii acidofile – pH 22-6 (Lactobacillus) Bacterii alcalofile – pH >8 (Pseudomonas. Identificarea mi/o (scop de diagnostic) 2. Bacterii mezofile – optimum 3030-37º C (limite 1515-45º C) 3. obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie 6 . peroxidazei) – Clostridium. 2. streptococi) Bacterii facultativ anaerobe – cresc în orice condiţii. superoxid dismutazei.Temperatura potrivită .. bioconversie (hormoni steroizi). etc). Obţin energia prin respiraţie aerobă Bacterii microaerofile – necesită concentraţii reduse de O2 şi 2-10% CO2. În raport cu temperatura optimă deosebim: 1. posedă peroxidază (Lactobacillus.pe care anaerobii nu le pot descompune (absenţa catalazei.Apă . 2. Obţinerea unor produşi de biosinteză (antibiotice. producerea vaccinurilor. Testa Testar rea sensibilităţii lor faţă de antibiotice 3. Campylobacter) Campylobacter ) Bacterii strict anaerobe – cresc doar în absenţa O2. Bacteroides Bacterii anaerobe aerotolerante – pot creşte în prezenţa O2. 5. Se cultivă bacteriile pentru izolarea lor din medii naturale (prelevate patologice. Bacterii neutrofile (majoritatea. Oxigenul Bacterii strict aerobe – cresc doar în prezenţa O2. Toxicitatea O2 – formarea H2O2. Obţin energia prin fermentaţie sau uneori respiraţie anaerobă.2/8/2010 Creşterea bacteriilor în laborator – cultivare. 2. apă.  1. 3. Brucella. Bacterii psichrofile – tº optimă 10-20º C. Izolarea bacteriilor se realizează pentru: 1. vibrioni (Vibrio parahaemolyticus)  1. Obţin energia prin respiraţie sau fermentaţie (Neisseria. Vibrio) Presiunea osmotică Bacterii halotolerante (osmotolerante) – cresc în concentraţii reduse de NaCl (mediu izotonic cu mediul intern al gazdei) – mi/o patogene Bacterii halofile – preferă concentraţii mari de NaCl (1(1-30%) – stafilococi. 4. inclusiv cele patogene) – pH 66-7. alimente. Bacterii termofile – optimum 5050-60º C (până la 95º 95º C) 4.Concentraţie optimă a oxigenului şi a CO2 .Sursă de energie . Pentru creştere bacteriile au nevoie de nutrienţi şi condiţii fizico-chimice adecvate. sau peroxizi O22. AA). acizi organici. Cresc şi la 0º 0º C. etc). a radicalilor superoxizi O2-. probioticelor. obţin energia prin fermentaţie.. Condiţiile (principiile) de cultivare . 2. Bacterii hipertermofile (cresc la 70–110º C)   pH 1. maxime şi optime de dezvoltare a bacteriilor.pH adecvat . 3. fermentare (alcooli.Presiune osmotică adecvată Temperatura de creştere Există temperaturi minime.Sursă nutritivă adecvată .

20 min  B. Au la bază produse de origine animală sau vegetală (sânge. toxine) Medii solide – conţin 10-15% gelatină sau 2-3% agaragar -agar (polizaharid extras din alge roşii. riene. Empirice. testarea sensibilităţii la antibiotice. lapte. etc) II. Medii complexe I. Apă peptonată (apă+1% peptonă+0.2/8/2010   - Mediile de cultură – soluţii sau substrate solide care asigură nutrienţii şi condiţiile fizico-chimice necesare cultivării bacteriilor. ouă. ser. extracte din carne. aerobi – rH2>10) Să fie izotonice (0. Placa de geloză în cutii Petri este utilizată pentru izolarea culturilor pure.vibrioni. etc). t topire 8080-100 C. Sintetice – includ ingrediente chimice chimice pure. Compoziţia lor chimică precisă nu poate fi controlată 2. Bulion peptonat – BP (extract apos din carne + 1% peptonă+0. etc) 7 . neisserii. compoziţia chimică este cunoscută cu exactitate 3. cartof.4) şi constant (caracter de tampon) Potenţial de oxido-reducere optimal (anaerobi rH2<5. creier.2(7.2-7. ser coagulat – corinebacterii. Ele pot fi utilizate pentru cultiva cultivarea rea (izolarea) bacteriilor. geloză-sânge – streptococi.2 – 0. 3. Gelatina nutritivă (BP + 1010-15% gelatină) Sunt utilizate pentru creşterea bacteriilor nepretenţioase la cultivare Sterilizarea prin autoclavare: 120 C. mediul Ploskirev . levuri. După compoziţia chimică (complexitate) şi destinaţie A. enzime. solidificare 42 C). Se utilizează pentru studierea activităţii biochimice sau a mobilităţii bacteriilor. stocarea sau transportul culturilor bacte bacteriene. bulion glucozat. naturale.Salmonella.5% NaCl) Să fie sterile şi transparente CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURĂ După provenienţă 1.5% NaCl) 3. Medii uzuale (universale. După consistenţă Medii lichide (bulion)– utilizate pentru obţinerea biomasei bacteriene şi a produselor lor (antibiotice. Shigella. Medii elective – formate din medii simple cu adaos de componente care permit creşterea mi/o exigente nutritiv (bulion (bulion-ser. ficat. Semisintetice   1. cord. geloza înclinată (în pantă) – pentru acumularea culturilor pure Medii semisolide – 0. Medii selective – medii solide cu adaos de componente sau cu condiţii fizico-chimice particulare care stimulează creşterea unor specii şi inhibă creşterea altor specii (geloza (geloza salină stafilococi.5 % agaragar-agar.5% NaCl) 2. Geloza nutritivă (BP + 22-3% agaragar-agar) 4. peşte. 2. simple) 1. geloza alcalină . Cerinţele faţă de mediile de cultură Să asigure necesităţile nutritive şi energetice ale bacteriilor Umiditate optimală pH optimal (7.

Bulion cu selenit – Shigella. de oxidooxido-reducere…) Sunt construite după următoarea schemă: Bază nutritivă+substrat+indicator (la necesitate) Medii DD pentru izolarea culturii pure Studierea proprietăţilor zaharolitice Endo (geloză+lactoză+fucsină+hiposulfit de Na) Na) Levin (geloză+lactoză+eozină+albastru metilen) Ploskirev (geloză+lactoză+roşu neutru+săruri de acizi biliari+verde de briliant) Coloniile lactozo lactozo-pozitive vor fi colorate (roşii pe Endo. Etapă premergătoare însămânţării pe medii selective.Mediul Muller (BP+Lugol+CaCO3+hiposulfit ) . lipolitice.Apă peptonată alcalină (pH (pH= =8) –Vibrio cholerae .2/8/2010 Mediile de îmbogăţire reprezintă medii selective lichide. Ploskirev. Salmonella .Kitt Kitt-Tar Tarr rozzi (BP+0.5% glucoză+bucăţi de ficat) – pentru anaerobi III. fecale). albastru albastru-violete pe Levin Levin) ) Studierea proprietăţilor de oxido-reducere Mediul cu sulfit de Bi – pentru Salmonella (colonii negre – reducerea sulfitului în sulfura de Bi) 8 . proteolitice. utilizate pentru îmbogăţirea florei patogene şi inhibarea florei de asociaţie dintrun prelevat plurimicrobian (ex: materii fecale).Mediul Kauffmann (mediul Muller+bilă+verde de briliant) – Salmonella . . Medii diferenţial-diagnostice (DD) – permit diferenţierea speciilor bacteriene în baza activităţii lor biochimice (zaharolitice.

Medii de transport – destinate transportării sau stocării unui material (prelevat). În pantă se apreciază lactoza/zaharoza (oxidare). etc 9 .2/8/2010 Mediul Klauberg (geloză-sânge cu telurit de K) –pentru Corynebacterium diphtheriae (colonii negre) Studierea proprietăţilor lipolitice Geloza cu gălbenuş de ou – bacteriile cu lecitinază formează un halou opac în jurul coloniei Studierea proprietăţilor hemolitice GelozaGeloza -sânge (geloza+5 (geloza+5-15% sânge defibrinat) În cazul hemolizei în jurul coloniilor apare o zonă clară Medii DD multitest pentru acumularea culturii pure şi identificare preliminară Russel –geloză+1% lactoză.Soluţie tampon-fosfat . Medii speciale – pentru izolarea unor anumite bacterii (Finn. neisserii. Sabouraud – fungi) V.Medii cu AA (lizină. Menţine în viaţă bacteriile.1% glucoză. (Finn.Soluţie NaCl 3% .Şirul pestriţ Hiss (lichid sau semisemi-solid)– un şir de tuburi ce conţin soluţii 0.A.AG) duce la modificarea pH şi virajul culorii mediului din roşu în galben.Mediul CaryCary-Blair . Aprecierea – după modificarea culorii (acid .Mediul cu glicerină 30% .A) şi apariţia bulelor de gaz (acid şi gaz . 0. Popescu. arginină.5% agar. ornitină) şi indicatori IV. albastru de metilen) – pentru anaerobi.5% de diferite glucide şi indicator. fără a favoriza multiplicarea lor. tioglicolat de Na.Mediul Stuart (NaCl. 0. . care va fi examinat ulterior. Producerea H2S – înnegrirea mediului Medii DD pentru identificarea finală a culturii pure . indicator Kligler – identic Russel+sulfat de Fe (detectarea H 2S) Olkeniţki – identic Kligler+1% zaharoză+uree Indicatorul Andrede – fucsină+NaOH Scindarea glucidelor (acid . Loe Lo ewenstein wenstein-Jensen –pentru agenţii tuberculozei. în coloană-glucoza (fermentare).AG) . acid şi gaz .

etc Densitate – opacă. care ulterior va fi incubat în termostat (pentru asigurarea temperaturii optime).) bacteriile cresc şi se divid.Formarea unei pelicule la suprafaţa mediului (vibrioni.unitate formatoare de colonii) pe suprafaţa unui mediu solid  Fiecare specie bacteriană formează colonii specifice (caracter util în identificare)  Caracteristica coloniilor Dimensiuni – colonii mici (0. etc Consistenţă – cremoasă. medii (1(12mm). care va fi studiată ulterior.  În timpul incubării (18-24 24-48 ore…. zimţat. etc Formă – punctiformă. transparentă.Turbiditate uniformă . convexă. circulară. mucoidă  Tipurile de colonii Colonii S (smouth) – rotunde. netede. inoculare).tuberculosis – 3-5 săptămâni V. lobat.cholerae – 6-12 ore      Cultură pură – formată din bacterii de aceeaşi specie (indispensabilă identificării) Cultură mixtă – compusă din bacterii de specii diferite Tulpină – populaţie microbiană constituită din descendenţii unei singure izolări în cultură pură. yersinia) . lucioase Colonii R (rough) – margini neregulate. neregulată Culoare (pigmentaţie) – albă. filamentoasă. untoasă. galbenă.Formarea unui sediment la fundul tubului sau pe pereţi (streptococi. aurie. Clonă – populaţie care rezultă din multiplicarea unei singure celule Manifestarea creşterii şi multiplicării bacteriilor  În mediu lichid .2/8/2010 Pentru cultivarea bacteriilor o cantitate mică de material ce conţine bacterii (inoculum) se întroduce într-un mediu de cultură (însămânţare. mari (2(2-3mm) Contur (margini) – neted. bombată. umede.1(0. rugoasă  10 . formând o cultură bacteriană (totalitatea bacteriilor acumulate prin multiplicare intrintr-un mediu). M. suprafaţa uscată.1-1mm).. Bacillus anthracis) În mediu solid – formarea coloniilor Colonie – o aglomerare de bacterii care se dezvoltă dintr-o singură celulă sau un grup de celule (UFC . ombilicată. etc Suprafaţă – plată. ondulat. uscată.

pH. Durata – 8-10 ore III. timpul apariţiei culturii şi manifestarea creşterii pe medii lichide şi solide  Dinamica multiplicării bacteriilor în culturi În funcţie de modul de dezvoltare a culturilor bacteriene se disting: .2/8/2010 Caracterele de cultură ale bacteriilor reprezintă exigenţele nutritive (medii. Durata – 10 10-12 ore IV. Astfel de culturi sunt obţinute şi utilizate în laboratorul microbiologic Fazele dezvoltării unei culturi discontinue I.Culturi discontinue/periodice .Culturi continue . condiţiile mediului. dar nu se divid. bacteriile sunt active metabolic. Faza de lag – faza de adaptare la condiţiile mediului. temperatură. Faza staţionară – rata celulelor care se multiplică scade treptat. apar incluziuni. curba evoluează exponenţial. acumularea metaboliţilor toxici. etc II. depinde de starea bacteriei. Durata este variabilă (2-4 ore). Bacteriile sunt foarte sensibile la agenţi antimicrobieni (culturi utile pentru testarea sensibilităţii la antibiotice). Sensibilitatea la agenţii antimicrobieni scade. numărul celulelor vii rămâne constant mai multe ore. cresc în dimensiuni. Faza logaritmică – bacteriile cresc şi se divid cu viteză maximală constantă. Faza de declin (letalitate) – bacteriile mor progresiv 11 . Cauza – consumarea nutrienţilor. spori (culturi utile pentru identificare).Culturi sincrone Culturile discontinue se obţin la cultivarea bacteriilor în volum limitat de mediu. aerare. Morfologia bacteriilor este tipică speciei. etc).

.În fişa de însoţire să fie indicată identitatea pacientului. bilă.2/8/2010 EXAMENUL BACTERIOLOGIC Cultura continuă – se realizează când mediul Cultura de cultură este continuu reînnoit şi îmbogăţit cu oxigen cu evacuarea unei cantităţi de cultură. locul.. graviditate.Cantitate suficientă Transportarea . ora prelevării.Secreţii rino-faringiene. locul multiplicării sau/şi din căile de eliminare ale agentului patogen) şi momentul prelevării Materiale de examinat (prelevate) de la pacienţi: . ş. vârsta. scopul analizei. cultura aflându-se permanent în faza exponenţială.Bioptate.   - Faza prepre-analitică (responsabilitatea medicului) Prescrierea investigaţiei (în funcţie de datele examenului clinic şi paraclinic). Culturi sincrone – culturi în care bacteriile se divid în acelaşi timp Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă în inocular inocularea ea (însămânţarea) prelev preleva atelor pe me medii dii de cultură pentru izolarea cultur culturilor ilor pure de bacterii (tulpinilor) care vor fi ulterior identificate identifi cate. Se realizează în chemostate sau turbidostate. tratament cu antibiotice.La debutul bolii . .În recipiente sterile . scopul investigaţiei.LCR .Lavaje . . pungi din plastic. transsudate ..În ambalaj special (cutii metalice. În intestin – culturi continue. data. În ordonanţă se fixează identitatea medicului.Sol .Spută . data apariţiei.Respectând regulile de autoprotecţie . natura prelevatului. .Exsudate. etc Modul de prelevare (recoltare) .a.Urină. Examen xamenul ul bacteriologi bacteriologic c constă din câteva etape succesive. alte date: imunosupresie.) .Aer .Vectori.Puroi . test testate ate la sensibilitate vis vis-a-vis de antibiotice antibiotice. Se utilizează în microbiologia industrială. manifestările patologice. etc. de la prelev prelevarea area (recoltarea) probelor biologice până la remiterea remi terea re rez zultat ultatelor elor.) 12 . etc Materiale de examinat din mediul extern : . bronşice . secreţii genitale . suc duodenal . cu respectarea condiţiilor speciale după necesitate .Material cadave cadaveric ic. succesive.Sânge . e.Imediată sau utilizând medii de transport. sexul.Apă .Mase fecale. Prelevarea probelor Alegerea prelevatului (de la poarta de intrare. punctate . antibiotice.Alimente . a pacientului.Până la administrarea antibioticelor . eventua eventual conservat conservate.

forma. etc) Examinarea microscopică (preparate native. 13 . ZiehlZiehl-Neelsen. BurriBurriHinss Hins s.. Gram.).. . )..a mirosului..) – prezenţa mi/o.2/8/2010 - - - EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURILE AEROBE Prelev releva atul est este e su supu pus s examen examenului ului macroscopic macroscopi c (modifica modificarea rea aspect aspectului ului. cantitatea. 2. paralele. 1818-24 h (în funcţie de TG). însămânţare în cadran adrane e. G+/G+/-.  I etapă – IZOLAREA CULTURILOR PURE Scopul izolării . Prin epui epuizarea zarea inoculului pe suprafaţa gelozei din cutia Petri (însămânţare în striuri striuri paralele. probele sunt supuse pregătirii pentru investigaţie (diluare.orientare în diagnostic După necesitate. etalarea etalarea consecutivă pe tr trei ei cutii cutii). Tehni ehnici ci utilizate: 1. etc) . 10-2. centrifugare.de a obţine o cultură pură dintr dintrun melan melanj j de celule bacteriene sa sau u dintr dintr-un produs produ s patologi patologic c. Incubare în termostat la 37º 37º C. O colonie separată constituie o cultură pură.. mirosului . Metoda diluţiilor logaritmice a inoculului în geloză topită şi răcită la 50º 50º C (10-1. apoi turnate în cutii Petri sau eprubete. omogenizare.

variantă Se studiază caracterele: Morfologice Tinctoriale De cultură Biochimice Antigenice (seroidentificarea) De patogenitate Sensibilitatea la bacteriofagi (fago(fago-identificarea) Sensibilitatea la antibiotice - 14 .A bacteriilor cu virulenţă înaltă şi pretenţioase la cultivare: inocularea la animalel animalele e de laborator sensibile III etapă – IDENTIFICAREA CULTURII PURE II etapă – ACUMULAREA CULTURII PURE .A bacteriilor acidoacido-rezistente: tratarea prealabilă cu acid a prelevatului şi neutralizarea ulterioară cu o bază . 1818-24 ore Verificarea purităţii culturii (frotiu Gram) Identificarea culturii pure constă în evidenţierea unor caractere specifice ale acestei culturi pentru a o include într-o familie.A bacteriilor sporulate: încălzirea prealabilă a prelevatului 80º C – 20 min . etc) . specie.2/8/2010 Metode speciale de izolare în culturi pure: .Examinarea macroscopică a coloniilor crescute (formă.A mi/o patogene din prelevate plurimicrobiene: îmbogăţirea prealabilă a florei patogene utilizând medii de îmbogăţire .Termostat. culoare.Repicarea coloniilor suspecte pe geloză în pantă (înclinată) pentru acumularea culturii pure . dimensiuni. 37º C.Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte. gen. confirmarea purităţii culturii .

etc) . Olkeniţki.. spaţiu. AA. creioane. etc) etc) Activitatea proteolitică Degradarea proteinelor native (lichefierea gelatinei sau a serului coagulat. Lectura – conform unui cod de cifre sau computerizat  15 . coagularea laptelui. etc) Oxidarea reactivului – culoare violetă-neagră Oxidazo+ : Neisseria. indol. etc..zonă clară în jurul coloniei Depistarea ADNazei. etc… Depistarea producerii H2S: formarea sulfurii de fer de culoare neagră în mediile multitest – Kligler. desulfhidraze. material) Sistemul API – o galerie din plastic formată din numeroase alveole care conţin fiecare un mediu deshidratat diferit (glucide. Depistarea amoniacului (ureaza) – hârtia de turnesol se colorează în albastru. etc).: Enterobacteriaceae Depistarea lipazei – mediu cu Twin 80 1%– halou opac în jurul coloniilor (precipitarea acizilor graşi) Depistarea hemolizinei – geloză-sânge 5-10% . etc) etc) Evidenţierea enzimelor ce intervin în degradarea AA (decarboxilaze.2/8/2010 1. NH3. Depistarea catalazei (H2O2 . H2O + O2) (cultura se amestecă cu o picătură de apă oxigenată – apariţia bulelor de gaz) Depistarea lecitinazei – mediu cu gălbenuş de ou 10% formarea unui halou opac în jurul coloniilor Depistarea oxidazei (detectarea prezenţei citocromoxidazei din lanţul respirator) Reactiv – di (tetra)metil(tetra)metil-parafenilen parafenilen-diamină (benzi sau rondele de hârtie îmbibate cu reactiv.. laptelui . fosfatazei. etc Probele sunt incubate la 37º C. dezaminaze. Alveolele sunt inoculate cu o suspensie bacteriană testată şi incubate. fosfatazei. - - STUDIEREA ACTIVITĂŢII BIOCHIMICE A BACTERIILOR Activitatea zaharolitică (şirul Hiss. 2. Vibrio. Ulterior la necesitate se adaugă reactive pentru detectarea metaboliţilor particulari. plasarea unei benzi de hârtie de filtru îmbibată cu acetat de Pb deasupra BP în care creşte cultura studiată (formarea sulfurii de Pb înnegreşte hârtia) Depistarea indolului (produs al hidrolizei triptofanului) – benzi de hârtie îmbibate cu acid oxalic. În prezenţa indolului indicatorul virează în roz. etc) cu detectarea produsele finale ale descompunerii AA: H2S. laptelui . peptonizarea laptelui. 1818-24 h Identificarea rapidă Utilizarea galeriilor miniaturizate standarde (economie de timp. Pseudomonas OxidazoOxidazo .

FORMULAREA SI ELIBE ELI BERAREA RĂSPUNSULUI . neclostridiene) Condiţia principală – cultivare în absenţa oxigenului 1. răcit.Incubarea la 37º C. 20 min...Compararea rezultatelor obţinute cu caracterele speciilor bacteriene cunoscute pentru a găsi asemănări. EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene. 2424-48 h (va avea loc înmulţirea anaerobilor) 16 ... utilizarea gas gas-pachetelor Metoda biologică Fortner – cultivarea concomitentă a aerobilor şi anaerobilor Recoltarea – cu precauţie. însămânţarea în geloză în coloană) 2. acoperit cu vazelină. biovar gravis.100º C. Crearea condiţiilor de anaerobioză Metoda fizică – utilizarea anaerostatului Metoda chimică – în exicator se întroduc substanţe ce fixează oxigenul (pirogalol+bază). 20 min – distrugerea florei nesporogene . utilizând medii speciale) I etapă – ÎMBOGĂŢIREA ANAEROBILOR .. . rezistentă la .Exemplu de răspuns: Din proba examinată a fost izolată tulpina de Corynebacterium diphtheriae. sensibilă la .2/8/2010 IV etapă – EVALUAREA REZULTATELOR.. evitând contactul cu aerul (în seringi.Însămânţarea prelevatului în 2 eprubete cu mediul KittKitt-Ta Tar rrozzi regenerat . tox+. Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt (Kitt-Tar Tarr rozzi regenerat ...Încălzirea unui tub la 80º 80º C.

IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Studierea caracterelor de cultură – tulburarea mediului.Studierea macroscopică a coloniilor . Incubarea în anaerostat/exicator/gas anaerostat/exicator/ga s-pack.EVALUAREA REZULTATELOR. Incubarea în termostat. 24 h III etapă .Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte .1 ml din mediul K-T pe 3 cutii cu geloză-sânge glucozată consecutiv). descompunerea bucăţilor de ficat.Incubarea în termostat. FORMULAREA ŞI ELIBERAREA RĂSPUNSULUI 17 .2/8/2010 - - II etapă . închise ermetic.IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI Verificarea purităţii culturii pure (frotiu Gram) Studierea caracterelor culturii pure izolate (cu respectarea condiţiilor de anaerobioză) V etapă .ACUMULAREA CULTURII PURE . 2424-48 h Metoda Weinberg – diluţii succesive ale culturii în geloză glucozată lichefiată şi aspirarea în tuburi lungi şi înguste. 24 h - - IV etapă . etc Izolarea culturii pure de anaerobi prin metoda Zeissler (însămânţarea a 0.Repicarea în mediul K-T regenerat pentru acumularea culturii pure .