Nocturna de George Bacovia

Poezia Nocturna de G. Bacovia,face parte din volumul Scantei Galbene ,al doile volum al poetului. Titlul poeziei este preluat din muzica, mai exact este si titlul dat de Chopin uneia dintre creatiile sale muzicale, imbinand sonorul cu vizualul. Conotatia adjectivala a cuvantului nocturna , poate fi usor asociata ideeii de ,,creatura nocturna, care impreuna cu profunzimea sa sonora poate intrupa un sentiment de teama , de continua ratacire, sau chiar de pierdere a sinelui in fata intunericului. La o prima aruncare de privire asupra intregului text se poate observa o lipsa de simetrie a versurilor, o inegalitate continua si repetata. Prima strofa se regaseste aproape in intregime in ultima, cu o mica modificare la nivelul celui de-al treilea vers ;inceputul fiind echivalentul sfarsitului; astfel se realizeaza un cerc , o existent ciclica , o damnare la trairea repetata a aceloras dezamagiri, tristeti, dureri. Fiinta este condamnata in interiorul cercului existential din care nu poate iesi. Primul vers : Clar de noapte parfumat , este o sinestezie care reuneste senzatiile vizuale ,,clar cu senzatiile olfactive ,,parfumat . Clarul care dezvaluie, pus oarecum in anititeza cu parfumul care invaluie , par a genera o stare de confuzie ,facand fiinta sa para drogata, imbatata ; o fiinta suspendata intre realitate si visare; intre durere si extaz. Suferinta se clatina intr-o semisomnolenta in care instinctual alterat poseda totusi o incordata luciditate.Constiinta umana se prabuseste fara nici o putere de a se ridica pe un plan egal sau analog,dar sta ca suvenir al aceleas relitati crude , a aceleasi dureri ce marcheaza profund si iremediabil . Gradina apare ca simbol al perfectiunii , aflat in opozitie cu trairea reala a finite; o fiinta confuza , derutata, pierduta in propria durere asa cum este sugerat si in cel de-al treilea vers : cugetari se contrazic. Prezenta lipsita de sens , dar totusi atat de deranjat de reala al greierului, este elemental de trecere de la gradina la realitatea existentiala, reluand ciclul dureros al asteptarii; ciclu subliniat si de prezenta lunii, a carei tranzitii este ciclica, mereu revenind la forma initiala, mereu la fel, acelas ,,continent cunoscut. Luna , ca si corp celest, pare a fi si ea un element de legatura , intre realittea trista si perfectiunea gradinii.Versurile Aici e frumos aranjat/Orice fir redau caracterul paradisiac si desavarsit al gradinii,insa orasul neschimbat de veacuri nu poate scapa din capcana. Asa cum spune si Ion Caraion duelul continuu din poezia bacoviana intre afara si inauntru , culminat parca de o egalitate ireala a fortelor ce isi reiau batalia ciclica. Ultima strofa, reprezinta acelas inceput, aceleas evenimente, aceleas stari insa putin mai palide (tot mai mic). Lumea construita de universal bacovian e o lume a negatiei care evidentiaza conditia tragica a finite . Starea de suflet dominanta este cea a singuratatii, a tristetii a confuziei. Atmosfera este cetoasa , contradictorie si imbibata de durere si dorinta de intrupare a unui extaza inexistent in realitate.