DESCRIEREA ALUMINIULUI

Aluminiul este un element frecvent ntlnit n natur, al treilea cel mai abundent n scoara pmntului dup oxigen i siliciu. Trece rapid de la faza solida la faza lichida, avand solubilitate ridicat n mediul acid. n natur aluminiul se gsete doar n stare combinat, cel mai frecvent cu oxigenul, siliciul i fluorul. n Romnia, zonele cu concentraii crescute n aluminiu sunt: curbura Carpailor (zona Albota), Fget i Marghita. Concentraiile aluminiului n sol sunt diferite; in apa marin i oceanic au fost gsite concentraii ntre 1-5 g/l. Aluminiul, n mod natural, se gsete n apele de suprafa, dar i n cele de adncime. Concentraia aluminiului n apele de suprafa este afectat direct sau indirect de activitatea uman prin emisiile industriale i oreneti, prin eflueni provenii de la fabricile de prelucrare primar sau secundar a aluminiului, fabricile de ciment, industria de pielrie, uzinele de ap, industria textil, drenajele din mine, depunerile din atmosfer. Concentraia aluminiului dizolvat n ap variaz cu pH-ul i cu cantitatea i tipul de materie organic dizolvat, cum ar fi acidul fulvic, humic, tanic. Concentraiile aluminiului dizolvat n ap la pH n jur de neutru variaz de obicei ntre 0,001-0,05 mg/l i ntre 0,5-1 mg/l n apele mai acide sau bogate n materie organic. n apele afectate de drenajele acide concentraia aluminiului a fost de peste 90 mg/l. La pH neutru apele de adncime conin, n general, nivele mai mici de 0,1 mg/l; precipitaiile acide, totui, pot crete concentraia acesteia de pn la 10 ori. Pentru reducerea turbiditii apelor se folosesc sruri de aluminiu, datorit efectului coagulant exercitat de acestea asupra particulelor coloidale i n suspensie, precum i a unor substane dizolvate, cum ar fi srurile de fier. Tratarea apei cu sruri de aluminiu duce i la scderea numrului de ageni patogeni, precum i a particulelor ce i protejeaz pe acetia de substanele dezinfectante. Ca o consecin a tratrii cu sulfat de aluminiu, concentraia aluminiului n apa tratat este adesea mai crescut dect cea din apa brut. Dac se adaug sulfat de aluminiu n exces, pH-ul apei tratate scade foarte mult i aluminiul este pus n libertate n cantitate mare, devenind biodisponibil. Bazat pe un studiu al WHO, consumul a 1,5-2 litri de ap pe zi, cu un coninut mediu de 0,2 mg/l contribuie la o expunere oral cu aluminiu ntre 0,2-0,4 mg/zi, cantitate mai mic de 5% din aportul total. Fitoplanctonul conine aproximativ 40 - 400 ppm aluminiu (mas uscat), ceea ce conduce la o bioconcentrare de 104 - 105, comparativ cu apa de mare. Aluminiul se gsete n esuturile tuturor plantelor i animalelor. De exemplu: larvele de nari 7-33 ppm. n pofida abundenei aluminiului n scoara terestr, plantele l asimileaz doar n condiii de pH acid, cnd acesta devine biodisponibil. Anumite plante, mai ales cele acidotolerante, acumuleaz cantiti mai mari de aluminiu. Cantiti mai mari se pot gsi si n unele plante subtropicale din familiile Teaceae, Euphorbiaceae i Caryophyllaceae, care sunt
1

considerate acumulatoare de aluminiu. Plantele din familia Lycopodiaceae pot conine pn la 70% oxid de aluminiu n cenua lor. Frunzele btrne de ceai pot acumula pn la 30.000 ppm aluminiu, iar unele specii de ferig concentraii de 3.000-4.000 ppm/S.U. Ferigile sunt considerate plante santinel pentru contaminarea mediului cu aluminiu. La speciile de plante cultivate mai uzuale (gru, ovz, orz, orez, tutun, porumb, bumbac etc.) s-a reuit selectarea unor varieti acidotolerante. n zonele cu risc de poluare industrial, plantele pot deveni surse de aluminiu, ca urmare a contaminrii cu pulberi din aer, ap, sol. Se stie nsa ca in doze mici aluminiul favorizeaza cresterea la ovaz si porumb. La gru, secara si orz acest efect nu a fost constatat. Fawzy (1951) a comunicat ca la pH acid absorbtia altor elemente, n special a K, este frnata de Al. Un continut mediu de Al n plante este considerat nivelul de 200 ppm.

SURSELE ALUMINIULUI

Aluminiul este un constituent major al particulelor atmosferice provenite din praful de pe sol, descompunerea rocilor (formand asa numitul praf natural), activitatea nuclear i activitile umane, cum ar fi agricultura i mineritul. Aluminiul mai poate sa ajunga n aer prin emisiile de la fabricile de fier i oel, fabricile de prelucrare primar i secundar a aluminiului, fabricile de ciment (silicat de aluminiu, oxid de aluminiu), de la esapamentul autovehiculelor si a incinerarii deseurilor. Nivelele aluminiului din atmosfer variaz n funcie de condiiile meteo (iarn, var), de nivelul activitilor industriale din zon i de traficul din zon sau de poziia geografic a locului respectiv. Concentratia de aluminiu in aer se incadreaza n intervalul 5-50 ng/m3 [30] O alta sursa de aluminiu sunt alimentele, unde pentru a imbunatati gustul si pentru prelucrarea produselor alimentare se adauga aditivi. In Polonia folosirea aluminiului este interzisa. Ambalaje si recipientele folosite n industria alimentar contribuie, de asemenea, ntr-o oarecare msur, la poluarea cu aluminiu, cum este utilizat pe scar larg pentru cutii de conserve, ustensile de bucatarie, aparate, tuburi, folii, pentru multe produse alimentare, acesta migreaza in alimente. Dei grsimile, proteinele i zaharurile prezente n alimente inhiba eliberarea aluminiului, aceasta este o problem care ar trebui s fie luate n considerare. Concentraia aluminiului n alimente variaz n mod larg, depinznd de produs, tipul procesrii i originea geografic. Aportul zilnic de aluminiu prin hran prezint variaii mari, dependente de regimul alimentar. Dup O.M.S aportul de aluminiu admis pentru aduli este de 7 mg/kg mas corporal/sptmn, adic 65 mg/zi i pentru copii 2 mg/kg. La sfritul anilor 1970, o alt parte a ecosistemului terestru, arborii de pdure, a fost ameninati de ploi acide (Ulrich, 1980). Astzi, n multe din zonele mpdurite din centrul Europei, copacii sunt pe moarte. Concentraia aluminiului n soluia solului crete, din cauza acidificarii solului. S-a dovedit ca aluminiul are efect negativ asupra rdcinilor de plante erbacee i asupra copacilor, fiind unul din factorii implicai n declinul pdurilor. Ploile acide dizolv sarurile minerale si le transporta la sursele de apa. Acest lucru poate cauza cresterea concentraiilor de aluminiu n ruri i lacuri si modificarea pH-lui ducand in final la otravirea plantelor, la tulburari de comportament la animale si chiar disparitia faunei in apa. Aluminiu poate afecta negativ viaa terestra i acvatica n diferite moduri. Concentraiile regulate de aluminiu n apele subterane sunt aproape 0,4 ppm, deoarece el este prezent n soluri ca hidroxid fiind insolubil n ap. La valorile ale pH-ului mai mici de 4.5, solubilitate crete rapid, determinnd concentraii ridicate de aluminiu. Acest lucru poate s apar, de asemenea, la valori foarte ridicate ale pH-ului Aluminiu natural apare n ape n concentraii foarte mici. Concentraiile mai mari deriva din deeurile miniere si din praful care se gaseste in atmosfera. Acesta ajunge intr-un
3

final in biocenozele acvatice. Estimarile au aratat ca praful care se gaseste in atmosfera si contine particule de aluminiu este transportat pe distante lungi si se depun in mari si oceane. Aceasta este considerata principala sursa de poluare cu aluminiu a apelor. Concentraii mari de aluminiu din Oceanului Atlantic sunt, reflectate si n apele de adncime din cauza dizolvarii particulelor de aluminiu care se depun. Cel mai mare nivel ce concentrare s-a observat in Marea Mediterana.

Circuitul biogeochimic al aluminiului

TOXICITATEA ALUMINIULUI IN PLANTE

Numeroase studii efectuate de mai muli ani au artat c aluminiul poate fi att benefic cat i nociv pentru plante, cauznd chiar moartea. Efectul benefic al aluminiului asupra plantelor const n stimularea absorbiei de fier de rdcin, creterea absorbiei de fosfor, prevenirea efectelor toxice de cupru i mangan i de protecie a plantelor mpotriva ciupercilor fitopatogene. Mai mult, aluminiu mrete rezistena plantelor la condiii nefavorabile de mediu, cum ar fi seceta, temperaturi ridicate i sczute, salinitatea solului . Pe de alt parte, efectul negativ asupra plantelor se manifest prin scderea culturii care este cauzat de modificri n morfologia sistemului radicular, inhibarea creterii sale elongative, reducerea numarului de radacini, i moartea conului de cretere. Mai mult dect att, fitotoxicitatea aluminiului se remarca prin perturbri n absorbia de substane minerale (schimbri n plasm structura i funcia membranei), inhiba diviziunile celulare, alungirea i tulburrile de crestere in procesele importante de stabilire normal a sistemului radicular, influen asupra relaiilor aluminiu simbioz ntre plante i bacterii Rhizobium i Bradyrhizobium este, de asemenea, foarte duntoare.

Baza apexului este o int pentru toxicitatea aluminiului deoarece acumuleaz mai mult aluminiu i produce pagube mai mari fizic dect esuturile mature din rdcin. Studiile au a indicat faptul c bacteriile sunt mai sensibile la aluminiu. Variabilitatea larg de toleranta a plantelor la aciunea aluminiului rezult din faptul c exist dou mecanisme de rezisten: a) extracelulare - blocarea intrarii aluminiului n celul, b) intracelulare - constnd din schimbri n metabolismul celulelelor care au fost poluate de aluminiu, care s conduc la imobilizarea aluminiului i detoxifiere. Simptomul cel mai uor de recunoscut a toxicitatii este inhibarea creterii rdcinei. n nutrienii simplii poate s inhibe cresterea rdcinii n termen de 60 min. Cu toate acestea, inhibarea de cretere economic n sine ofer puine informaii despre cauzele de stres care va
5

precede sau s coincid cu modificrile n cretere. Pentru a nelege mecanismele toxicitatii aluminiului este esenial identificarea site-urile primare implicate, att anatomice i metabolice, fiind contient c aluminiul are efecte diverse i s acioneza n mod diferit la fiecare specie. La un pH de 3,0 unele plante dispar; este evident ca exista o perturbare a echilibrului ecologic in ecosistem.

Sensibilitatea plantelor la aluminiu Specii foarte sensibile Sfecla Salata verde Mustar Castravete Rosii Lucerna Bumbac Sorg Orz Grau Specii mediu sensibile Mazare Floarea-Soarelui Cratof Ovaz Mai putin senzitive Lupin Nap Alune Secara Datura Porumb Coacaz Hrisca

TOXICITATEA ALUMINIULUI LA ANIMALELE TERESTRE

In comparatie cu alte metale, toxicitatea aluminiului a fost considerata inofensiva. Absorbit in cantitati mici, el este complet eliminat prin urina in conditii normale de functionare dar cu toate astea in urma cercetarilor medicale, s -a demonstrat ca in anumite conditii, aluminiul provoaca tulburari grave mai ales in echilibrul mineral si a sistemului nervos. n ultimu deceniu, un numr tot mai mare de animale au prezentat dereglari in urma intoxicarii cu aluminiu. La psri i mamifere, aluminiu asimilat prin hrana, afecteaza ouale, diminuarea absorbtiei de calciu si provoaca tulburari in organism legate de comunicare, functii secretorii si cresteri celulare. Impactul asupra mediului cu aluminiu i asupra vieii slbatice terestre, sunt puin cunoscute. In urma experimentelor s-a observat ca ouale la unele pasari salbatice au prezentat defecte de coaja, dimensiuni reduse si o mortalitate crescuta. Deoarece aceste constatri au fost limitate la psrile care cuibresc pe malul unui lac suspectate s fie otrvire s-a propus analize, ca Cd, Cr, Cu, Pb i Hg pentru a descoperi factorii intoxicarii. S-a dovedit ca Prepeli japonez (Coturnix coturnixjaponicia) a fi n mod special sensibila la efectele reproductive ale aluminiului cu toate acestea, nu a existat exec de reproducere. Cu toate acestea studiile viitoare vor arata daca a crescut concentratia aluminiului asociat cu acidifierea. Diferentele intre specii, apariia i toxicitatea diferiilor compui , posibilele efecte sinergice cu ali contaminani, i interaciuni potenia, toate vor fi ntrebricheie n studiile viitoare.

TOXICITATEA ALUMINIULUI ASUPRA FLOREI SI FAUNEI ACVATICE

Concentraiile ridicate ale aluminiului n apele poluate in urma activitatii industriale, acidifierea si ploile acide, nu au demonstrat daca plantele acvatice ar fi afectate la niveluri ridicate ale aluminiului in apele dulci. Efectele sunt diferite la fiecare specie.

TOXICITATEA ALUMINIULUI ASUPRA NEVERTEBRATELOR

Aluminiul afecteaza comunitatea zoo-planctonului n apele de suprafa. Multe dintre animale au fost gsite moarte, cauza fiind probabil reducerea tensiunii superficiale. La pH foarte sczut, concentraie mare a aluminiului poate avea un efect de ameliorare, de exemplu musc efemer (Heptogenia sulphurea) i mici crustacei planctonici (Daphnia magna) Nu toate speciile de nevertebrate testate au aratat mare sensibilitate la aluminiu, cu toate acestea, s-a demonstrat reducerea de hemolimf Na + a racilor care au fost expusi la apele acide cu o concentratie mare de aluminiu. Un efect al aluminiului asupra speciilor de muste efemere fiind mai sensibile este o respiraie sporit. Ca i la peti, aluminiul acioneaz asupra organelor respiratorii. Aluminiu se poate acumula n organismele nevertebratelor care triesc n apele acide. Unele psri cum ar fi muscari Pied, care se hraneste cu insecte sau n apropierea lacurilor acide, au fost depistate ca au concentratia mare de aluminiu in maduva osoasa si in oua ca urmare a hranirii cu nevertebratele.

TOXICITATEA ALUMINIULUI ASUPRA PESTILOR

Acidifierea apelor de suprafa este o problem major n Canada de est si Scandinavia. O consecin important a acidifierii este mobilizarea aluminiului din mediul edafic in mediul acvatic. Valorile crescute ale concentraiilor de metale (de exemplu, A1, Zn, Mn) sunt adesea asociate cu un nivel sczut a pH-ului n lacuri. O corelaie invers ntre concentraia A1 i nivelul pH-ului a fost identificat pentru suprafaa apelor n regiunea Adirondack a statului New York, sudul Norvegiei, coasta de vest din Suedia, i Scoia. Concentraiile si fluxurile de aluminiu de 0 la 0,6 mg 1-1 au fost msurate n lacurile din Adirondack cu un nivel al pH-ului cuprins intre 7,2-4,2. Aceste niveluri ridicate a aluminiului n apele acide pot fi toxice pentru mediul acvatic. Mortalitatea pestilor pare s rezulte prin necroza severa a epiteliului iar mortalitatea petilor apare la concentraii de 0,2 mg 1. Alte efecte sunt deficiente respiratorii si infundarea mucoasei la branhii. Valorile crescute de Al (0,3 - 0.5 mg 1 ) au fost, de asemenea, extrem de toxice pentru larve la un nivel scazut de pH (4,2-4,6). Aluminiu este n principal toxic pentru peti, la valori de pH 5.0-5.5. O concentraie de aluminiu de 1,5 mg / L sa dovedit a fi fatala pentru pstrv.
8

EFECTELE TOXICE SI ECOTOXICE ASUPRA PLANTELOR

Aluminiul in rdcina, se gaseste n stratul mucilagiu din vrful rdcinii, pe pereii celulelor epidermei i pe cortex. Aluminiul este preluat n citoplasma de a acizii nucleici i fosfai. Aluminiul este transferat in mica masura si la lastari. Principalele simptome observate la radacini sunt: reducerea creterii in lungime, rdcin i ngroarea ei. Rdcinile laterale sunt scurte, groase si fragile. Simptomele sunt de asemenea vzute si la muguri prin reducerea cresterii, nglbenirea, ofilirea, i, uneori, pierdere de poziie dominant apical. Concentraiile de Ca i Mg sunt de asemenea, mult reduse n rdcini i lstari. Aluminiul este toxic si pentru ciuperci, astfel el poate afecta in mod negativ simbioza ntre ciuperci i rdcini, asa-numita micoriza care are un rol important in absorbtia apei si a substantelor nutritive in plante si procesele fiziologice Plante care cresc pe sol acid si-au dezvoltat mecanisme pentru tolerarea mare a concentratiei aluminiului n sol Cele mai multe rdcini ale copacilor sunt situate n orizonturile superioare ale solului, adic O, A, i superioar, B, orizontului. Concentraia aluminiului creste cu o profunzimea solului. n orizonturile B din pdurile podzolice n Scandinavia, solurile acide au concentraii de maxim 5.4 mg / L. Pe de alt parte, n unele soluri forestiere din sudul Suedia a existat o scdere pe termen lung a pH-ului i o cretere a concentratiei aluminiului. Aceeai tendin a a fost vzuta si n Germania de Vest. Dintre speciile de arbori de pdure din Scandinavia, pinul (Pinus sylvestris) pare a fi mai tolerant la aluminiu dect mesteacn (Betula pendula), care este din nou mai tolerant dect molidul din Norvegia (Picea abies). Frunzele acumuleaza cel mai mult aluminiu, nivelul fiind si n functie de reactia solului; pe solurile puternic acide se ridica continutul de aluminiu al plantelor si ndeosebi acela din radacina. n caz de toxicitate, radacinile sunt primele afectate. Simptomele toxicitatii de aluminiu se coreleaza cu un continut scazut de fosfor, nct suplimentarea cu P ndeparteaza aceasta toxicitate. Se considera limita spre toxicitate valoarea de 50 ppm n substanta uscata. Acest efect se recunoaste prin uscarea vrfurilor frunzelor batrne, care poate cuprinde ntreaga planta. La cartof, partea aeriana ramne mica, poate sa moara, iar recolta de tuberculi este foarte redusa.

EFECTELE TOXICE SI ECOTOXICE ASUPRA PESTILOR

Aluminiul se acumuleaza in branhii dar si in tot corpul. Produce iritatii ale pielii, cresterea celulelor mucoase, scaderea nivelului de oxigen din sangele arterial in schimb activitatea metabolic nu e afectata. Expunerea cronic la condiiile subletale acide care provoac tulburri ale simului olfactiv nainte de un episod toxic, s-ar putea reduce astfel ansa pentru o populaie de pete sa supravietuiasca in mediul lor. Daca pestii sunt expusi la un pH de 5,0 si 235 pg Al 1-1 acestia mor in cel mult 80 de ore.

10

BIBLIOGRAFIE

Aluminum toxicity to fish in acidic waters ,Earth and Environmental Science ,Water, Air, & Soil Pollution, Volume 18, Numbers 1-3, 289-309, Joan P. Baker and Carl L. Schofield Effects of acid, aluminium and lime additions on fish and invertebrates in a chronically acidic welsh stream , Water, Air, & Soil Pollution, Volume 45, Numbers 3-4, 345-359, , C. P. McCahon, A. F. Brown, M. J. Poulton and D. Pascoe The effect of aluminium in soft water at low pH and different temperatures on mortality, ventilation frequency and water balance in smoltifying Atlantic salmon, Salmo salar ,Environmental Biology of Fishes, Volume 36, Number 2, 193-203, Antonio B.S Polo and Ivar P. Muniz
http://facultate.regielive.ro/proiecte/industria_alimentara/metale_grele_in_carne70873.html

y y y

http://www.elsevier.com/locate/permissionusematerial Analytica Chimica, Volume 588, Richard P. Balwin, Lutgarde Buydens

11