GENUL DRAMATIC IONA De Marin Sorescu Secolul al XX-lea aduce importante innoiri structurale in sfera dramaticului, generate de mutatiile

estetice care marcheaza toate genurile literare in aceasta perioada. Se produce o dezvoltare si o diversificare fara precedent a dramaturgiei. Experimentele literare interbelice iau o amploare deosebita dupa al Doilea Razboi Mondial. Diferentierea fata de teatrul clasic are in vedere inovatii privitoare atat la aspectul formal, cat si al continutului. Formula realista, mimetica, rotunda, incheiata a teatrului clasic este inlocuita cu una fundamentata, in mare parte, pe incalcarea regulilor binecunoscute.Ca urmare, teatrul modern implica: diminuarea rolului actiunii, indeterminarea spatiala si temporala, neverosimilitatea, disolutia personajului, spatializarea limbajului, etc. Teatrul isi descopera noi forme si teritorii: teatrul expresionist, epic, poetic, absurd, parabolic, etc. n aceasta categorie a teatrului modern se inscrie si dramaturgia lui Marin Sorescu, participant prin opera sa la actiunea de reinnoire a teatrului romanesc, alaturi de !ucian "laga, #ellu $aum, Eugen !ovinescu, Matei %isniec. Subintitulata & Tra edie in patru tablouri', ona ()*+,- face parte din trilogia !Setea "untelui de sare#alaturi de alte doua piese tot de inspiratie mitologica &.aracliserul' ()*/0- si &Matca' ()*/1-. Aparent, piesa lui M. Sorescu are la origini cunoscutul mit biblic al lui ona, dar este, de fapt, o creatie moderna care renunta la unele trasaturi ale operei dramatice traditionale. Ea se individualizeaza prin2 inlocuirea dialogului cu monologul, deoarece in text exista un singur persona3, ona4 disparitia notiunilor de conflict si de intriga specifice dramaturgiei traditionale4 structurarea in tablouri, si nu in acte si scene4 reperele temporale si spatiale nu confera verosimilitate, ci au conotatie simbolica4 pluralitatea semnificatiilor textului. 5stfel tematica este una complexa2 conditia individului in societate, cautarea de sine, nasterea, moartea, solitudinea. Drama 6 pe care autorul o numeste tragedie, este alcatuita din patru tablouri, toate sugerand prin decor, o amenintare, un univers inchis. Tabloul I reprezinta o scena goala impartita in doua2 3umatate infatiseaza o gura imensa de peste in fata careia se afla pescarul ona.5laturi se afla un acvariu cu cativa pestisori, ca ironie a nesansei sale la pescuit.

ona tine in mana un navod care se afla in partea opusa a scenei, reprezentand marea. Din monologul pescarului reiese dorinta de a pescui un peste mare.Realizeaza apoi ca si-a uitat numele.Striga, dar ecoul nu ii raspunde.Desi simte la un moment dat navodul greu si are impresia ca a prins un peste mare, nu gaseste nimic.7abloul sfarseste prin inchiderea gurii imense a pestelui si intrarea lui ona in intuneric.8ltimele sale cuvinte sunt un strigat disperat de a3utor. Tabloul al II$lea descrie interiorul burtii pestelui, unde se afla bureti, oase, pietre, ca pe fundul marii. ntrat in alt spatiu, ona isi da seama ca a intrat si in alt timp2 este semiintuneric, iar eroul vorbeste mult, logosul fiind expresia supravietuirii lui..rimul asalt al fricii este contracarat de amintirea experientei anterioare a eroului inghitit de un monstru marin, care a reusit sa iasa la lumina dupa ce a spintecat pantecele acestuia.#aseste, apoi, un cutit, acesta fiind un semnal al libertatii de actiune, a libertatii de a continua drumul, ivindu-i-se si ganduri de sinucidere.5cestea, insa, il parasesc si glumeste chiar cu monstrul care l tine prizonier in intuneric.Devine si visator, exprimandu-si dorinta de a construi ceva in mi3locul marii. Tabloul al III-lea imbogateste semnificatia mitului lui ona.Ratacind in labirint, eroul traieste sentimentul inutilitatii.Moara pe care o intrezareste si care & poate sa se invarteasca, poate sa nu se invarteasca', este o aluzie ironica la lupta cu morile de vant ale eroului lui 9ervantes.Se remarca aparitia unor motive simbolice, cum ar fi acela al ochilor care privesc sau al gemenilor nenascuti, care favorizeaza meditatia asupra vietii si a mortii.5dreseaza mamei sale o scrisoare prin care se tanguie..langandu-se ca primeste scrisori, ona conchide2 &Scriu, nenorocitii, scriu.%reun naufragiat crede ca eu pot sa-l salvez'. Tabloul al I%$lea ni-l prezinta pe ona intr-un spatiu cu mult nisip, unde se vad case, lemne, pietre.: ultima &spartura' facuta de ona in burta pestelui il aduce in acest loc.Eroul priveste marea, se bucura ca respira aer curat, dar nu realizeaza daca se afla pe o pla3a la marginea marii sau pe o insula in mi3locul marii.7otul in 3ur este pustiu. ncercand sa isi gaseasca semenii, se urca pe o movila si vede orizontul.5tunci isi da seama ca de fapt orizontul era o alta burta de peste, dupa care urma alt orizont, insemnand alta burta de peste, si asa mai departe. Erau mii de burti de peste, ca niste geamuri, lipite unul de altul,de dupa care nu mai poate iesi. #lasul lui ona devine stins, impersonal, desi incearca sa se incura3eze..entru a rezista isi recheama trecutul, facand eforturi sa si-l aminteasca. i apar parintii si bunicii, scoala, masa la care manca, fragmente din copilarie, luna si soarele, intr-un cuvant viata sa dinaintea intrarii in

chit.Spintecandu-si burta, ona traieste convingerea exprimata prin cuvintele2'Razbim noi cumva la lumina'. Iona este persona3ul principal si eponim al dramei. El se deosebeste de persona3ul biblic prin faptul ca acesta din urma este inghitit de chit ca pedeapsa, pt ca voia sa fuga de o misiune, pe cand eroul lui Sorescu, se afla inca de la inceput &in gura pestelui' si nici nu are posibilitatea eliberarii in fapt.Drama lui ona consta in neputinta de a izbuti in viata, de aceea se simte un ratat, un damnat si incearca, strigandu-se, sa se regaseasca, sa se identifice pe sine insusi, cugetand prin solilocviu, asupra relatiei intre viata efemera si moartea vesnica. 9riticul literar, $icolae Manolescu, in articolul intitulat sugestiv &7riumful lui ona', interpreteaza gestul persona3ului, din finalul piesei, ca pe o salvare de sine, ca pe un alt inceput2 &#estul final al eroului nu e o sinucidere...5devarata maretie a lui ona este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa2de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu infrant'. S-a afirmat (Eugen Simion - ca sinuciderea nu este, in cazul lui ona, o solutie a iesirii din ;comedia existentei', cum este in cazul eroilor lui 5. 9amus. .e eroul lui Marin Sorescu il preocupa posibilitatea iesirii din ;ceva'o data ce te-ai nascut, persona3ul fiind convins ca moartea nu e decat un prag simbolic, ;un nou capat de drum'. & ona' foloseste tehnica monologului dialogat, fiind construita prin formula literara a alegoriei, ce pune in valoare numeroase idei privind existenta si destinul uman, prin exprimarea propriilor reflectii, opinii sau conceptii. Modernitatea piesei re&ida si in pre&enta ironiei 'persona(ul se dedublea&a si )orbeste ironic cu sine insusi sau se a*la in situatii co"ice+ !e stra"t aici, n$ai unde sa$ti pier&i "intile#,, a rotescului si a tra icului, care re&ulta nu din "oartea propriu$&isa ci din cura(ul con*runtarii cu destinul propriu. Se re"arca de ase"enea stili&area con*lictului, parado-ul, parabola, a"bi uitatea, pre&ente printr$un li"ba( co"un, dar alu&i). 7extul face aluzie la problematica contemporana, ilustrand alienarea omului modern, singuratatea si constientizarea propriei limite.