Sunteți pe pagina 1din 4

Laborator 3

ICM

L 3. Analiza granulometrică a solului

Obiectivele lucrării

Faza solidă minerală a solului se găsește în diferite grade de dispersitate, de la fragmente grosiere de rocă până la particule coloidale. Fragmentele mai mari pietriș, pietre formează scheletul solului, iar particulele mai fine alcătuiesc solul propriu-zis. Raporturile cantitative dintre particulele solului de diferite dimensiuni variază de la un sol la altul, de la un orizont la altul și definesc compoziția granulometrică sau textura solului. În lucrarea prezentă se va face analiza proporțiilor relative ale diferitelor mărimi ale particulelor în solul analizat.

Consideraţii teoretice

Pentru definirea compoziției granulometrice, particulele elementare sunt grupate în mai multe categorii denumite fracțiuni granulometrice. Principalele fracțiuni granulometrice (figura 1) sunt nisipul (2 - 0.02 mm), siltul (0.02 - 0.002 mm) și argila (sub 0.002 mm).

mm), siltul (0.02 - 0.002 mm) ș i argila (sub 0.002 mm). Figura 1. Principalele frac

Figura 1. Principalele fracțiuni minerale ale solului

Analiza granulometrică reprezintă analiza mărimii şi distribuţiei după mărime a particulelor în solul analizat. În urma unei astfel de analize efectuate asupra materialului, pot fi cunoscute următoarele caracteristici ale acestuia:

- dimensiunile minime şi maxime ale particulelor materialului;

- procentul (din masă) a particulelor ale căror dimensiuni, fie depăşesc, fie sunt sub o anumită valoare;

- distribuţia după dimensiuni (în procente din masă) a particulelor materialului;

- suprafaţa specifică medie.

Repartizarea particulelor după dimensiuni se realizează cu ajutorul clasorului cu site prezentat în figura 2. Sitele, care au orificii de dimensiuni diferite, se montează una sub cealaltă, în ordinea crescătoare a dimensiunii orificiilor. Proba de material analizat se aşează pe sita superioară, care are orificiile cele mai mari (figura 3).

superioară, care are orificiile cele mai mari (fig ura 3). Figura 2. Vedere de ansamblu a

Figura 2. Vedere de ansamblu a clasorului cu site

1

mai mari (fig ura 3). Figura 2. Vedere de ansamblu a clasorului cu site 1 Figura

Figura 3. Dispunerea probei de sol în clasor

Laborator 3

ICM

După cernerea materialului într-un anumit interval de timp, pe fiecare sită se va găsi câte o cantitate de material ce reprezintă totalitatea particulelor cu dimensiuni mai mici decât cele ale orificiilor sitei superioare celei considerate, şi mai mari decât ale sitei considerate prin care nu a trecut. Proba supusă analizei este indicat să se ia de 100 grame, întrucât cantităţile de pe fiecare sită vor reprezenta chiar conţinutul procentual. Sitele se recomandă să aibă

chiar conţinutul procentual. Sitele se recomandă să aibă dimensiunile orificiilor într- o serie normală cu raţia

dimensiunile orificiilor într-o serie normală cu raţia de 2 , adică să formeze termenii unei progresii geometrice cu raţia de 1.414. După cântărirea cantităţilor de material de pe fiecare sită se completează tabelul de analiză granulometrică, de forma tabelului 1.

Tabel 1. Tabelul de analiză granulometrică

Dimensiunea

Dimensiune a medie a particulelor fracţiei

Procentul de material cu dimensiunea cuprinsă între dimensiunile l i şi l i+1 ale sitelor alăturate

Procentul de material cu dimensiunea mai mică decât dimensiunea orificiului sitei l i (trecut de sita l i ) T i (%)

Procentul de material cu dimensiunea mai mare decât dimensiunea orificiului sitei l i (rămas pe sita l i ) R i (%)

ochiului sitei

l

i [mm]

d

i [mm]

a i (%)

 

0

 

d

1

a

1

0

a 1+ a 2+ + a n-1+ a n+ a n+1

 

l

1

 

d

1

a

2

a 1

a 2+ + a n-1+ a n+ a n+1

 

l

2

 

d

2

a

3

a 1+ a 2

a

3+

+ a n-1+ a n+ a n+1

……….

……….

…………

………….

 

…………….

…………

…………

…………

…………

 

……………

 

l

n-1

 

d

n-1

a

n

a 1+ a 2+ + a n-1

 

a

n+ a n+1

 

l

n

 

d

n

a

n+1

a 1+ a 2+ + a n-1+ a n

 

a

n+1

Folosind datele din tabelul de analiză granulometrică se pot determina caracteristicile enumerate mai sus. Pentru ilustrarea mai sugestivă a datelor din tabelul de analiză granulometrică acestea se reprezintă grafic; în ordonată la o scară aleasă convenabil se reprezintă T şi R(%), iar în abscisă dimensiunea l i a orificiilor sitei. Se vor obţine nişte grafice de forma celor din figura 4.

Se vor obţine niş te grafice de forma celor din figura 4. Figura 4 . Variaţia

Figura 4. Variaţia lui T şi R (%) în funcţie de dimensiunea orificilor sitei

Curba R x = f(l i ) este descrisă de relaţia lui Rosin-Ramler:

R

x

100

e  b x

n

(1)

în care:

- R x reprezintă (% masa) cantitatea de material ce rămâne pe o sită cu dimensiunea x (m) a

orificiului său ;

- b şi n coeficienţi constanţi ce depind de natura materialului şi de dimensiunea particulelor (b=0.003-0.035 ; n=0.53-0.70);

- x (d i )este dimensiunea medie a particulelor din fracţii obţinute pe sită şi este egală cu

2

Laborator 3

ICM

l

i 1

l

i

, i = 0,1,…n, sitele numerotându-se de la sita cu dimensiunea minimă a

orificiului (în m). Cunoscând că procentele de material dintr-o probă rămasă pe sită sunt ilustrate bine de relaţia (1), vom folosi această relaţie pentru calculul coeficienţilor b şi n şi se va verifica pentru restul punctelor experimentale obţinute. Pentru două puncte de pe grafic, de coordonate (x 1 ,Rx 1 ) şi (x 2 ,Rx 2 ) se scrie relaţia (1), care după transformări simple dă;

x

2

n

ln ( Rx 1 100) ln( ) ln ( Rx 2 100) x 1 ln
ln (
Rx
1 100)
ln(
)
ln (
Rx
2 100)
x
1
ln
x
2

(2)

Cu valoarea lui n determinată din relaţia (2), se calculează valoarea lui b, din relaţia:

b

 

ln(100 Rx ) 1 x n 1
ln(100 Rx )
1
x
n
1

(3)

Apoi, cu valorile n şi b calculate cu relaţiile (2) şi (3) şi introduse în (1) se verifică precizia obţinută pentru celelalte puncte ale graficului, trasându-se pe acelaşi grafic o nouă curbă Rx = f(x) conform relaţiei (1) şi observând gradul de suprapunere a celor două curbe (experimentală şi teoretică). De asemenea, datele din tabelul de analiza granulometrică, pot fi utilizate la calculul valorii medii a dimensiunii particulelor ce alcătuiesc materialul iniţial. Dimensiunea medie a materialului se calculează cu relaţia:

d

m

a

i

(%)

d

i

100

,

[mm]

(4)

în care, a i reprezintă procentul fracţiei i (materialul colectat pe sita i-1) în probă, iar d i dimensiunea medie a fracţiei i calculată cu relaţia:

d

i

l

i 1

l

i

2

,

[mm]

(5)

unde, l reprezintă dimensiunea ochiului sitei. Suprafaţa specifică (S sm ) a unui ansamblu de particule reprezintă suma suprafeţelor înconjurătoare a tuturor particulelor care se găsesc într-o unitate de masă (în m 2 /kg). Intervine ca o mărime caracteristică în procesele de schimb de căldura şi de masă între particule şi mediu, în probeme de curgere a fluidelor prin straturi granulare. Se calculează cu relaţia:

S

sm

6

n 1

1

a

i

100

d

i

,

[m

2 /kg]

(6)

în care, ρ este densitatea materialului (kg/m 3 ), iar d i – diametrul mediu al fracţiei i (m).

), iar d i – diametrul mediu al fracţ iei i (m). Figura 5. Schema clasor

Figura 5. Schema clasorului cu site: 1. cadru; 2. site; 3, mecanism acţionare

3

Laborator 3

ICM

Modul de lucru Pentru efectuarea lucrării sunt necesare: clasor cu site, balanţă tehnică, proba de sol, hârtie milimetrică, instrument de calcul. Clasorul cu site reprezentat schematic în figura (5) este format din cadrul (1) al clasorului, sitele cu rama (2), mecanismul de vibrare al sitelor (3).

- se cântăreşte cu balanţa analitică o probă de 100 g de sol;

- se aleg 5-6 site din set conform recomandărilor şi se montează în clasor;

- se cerne proba prin sitele clasorului timp de 5 minute şi se cântăreşte materialul rămas pe fiecare sită a clasorului (figura 6);

materialul rămas pe fiecare sită a clasorului (figura 6); Figura 6. Cânt ă rirea materialului r

Figura 6. Cântărirea materialului rămas pe sită

- cu datele obţinute se completează tabelul de analiză granulometrică;

- se calculează dimensiunea medie a particulelor materialului cu relaţia (4) şi suprafaţa

specifică cu relaţia (6);

- cu datele experimentale obţinute se trasează pe hârtie milimetrică, graficele T, R =f(l i );

- se aleg două puncte arbitrare de pe grafic (din zona de mijloc a sa), de coordonate cunoscute

din cele determinate experimental şi se folosesc pentru determinarea coeficienţilor b şi n din

relaţia (1) cu relaţiile (2) şi (3);

- folosind relaţia obţinută cu valorile b şi n determinate anterior se trasează curba corespunzătoare pe acelaşi grafic cu datele experimentale, observându-se gradul de suprapunere al acestora.

Tabel rezultate măsurători

Nr. crt. Masa sită m s [g] Masa sită + material m t [g] Masa
Nr.
crt.
Masa sită
m s [g]
Masa sită +
material
m t [g]
Masa material
m m [g]
Masa
probă
m p [g]

Tabel centralizator analiză granulometrică

Diametrul Nr. crt. Dimensiunea orificiu sită l i [mm] particulelor Procentul de material pe sită
Diametrul
Nr.
crt.
Dimensiunea
orificiu sită
l i [mm]
particulelor
Procentul de
material pe sită
d
i [mm]
a i (%)
Trecerea de
sită
T i (%)
Rest pe
sită
R i (%)

4