L9-Diagnosticare

Dinu Daniel Mihai

DIAGNOSTICAREA SISTEMULUI DE SUSPENSIE











Fundamentare teoretica

Starea tehnica a suspensiei influenteaza intr-o mai mare masura confortul,securitatea circulatiei si
anduranta vehiculului in ansamblu.Starea precara a suspensiei mareste acceleratiile verticale intre 1.5 si
2 m/s
2
.Cresterea de 4-5 ori a solicitarilor dinamice provocata de o suspensie defecta slabeste strangerile
si grabeste uzura unor parti ale vehicului,cum sunt rulmentii,bucsile,articulatiile si alte
elemente,reducand durata de exploatare a acestora pana la 1,5 ori.O suspensie aflata in stare
necorespunzatoare face ca in timpul rulajului rotile sa nu mai pastreze contactul permanent cu
carosabilul deoarece acestea nu mai pot urmari toate denivelarile solului.O urmare a acestui lucru este
controlul directiei se inrautateste,favorizand derapajul mai ales cand aderenta drumului este mai slaba.

Cele mai frecvente defecte ale suspensiei sunt ruperea,slabirea arcurilor si a barelor
stabilizatoare,uzura bolturilor si a bucselor de prindere,uzura sau ruperea limitatoarelor de
cauciuc,uzura amortizoarelor,pierderea de lichid din amortizoare,deformarea bratelor
suspensiei.Producerea unor asemenea defecte are ca urmare aparitia unor manifestari cum ar
fi:zgomote si batai in suspensie,proasta amortizare a oscilatiilor caroseriei(oscilatii prelungite dupa
depasirea unei denivelari)si scurgeri de lichid.

Cauzele acestor defectari sunt prezentate in figura 1.


Diagnosticarea arcurilor

Pe langa controlul vizual care urmareste descoperirea defectelor exterioare,arcul este supus unui test
care are ca scop stabilirea elasticitatii prin determinarea caracteristicii sale,adica a variatiei lungimii sale
efective,lungimea efectiva fiind luata ca parametru de diagnosticare.Daca linia caracteristica a arcului se
afla sub caracteristica etalon,arcul trebuie schimbat.Deoarece determinarea pe vehicul a caracteristicii
efective a arcului este complicata se obisnuieste sa se aplice pe roata respectiva o sarcina de
diagnosticare masurandu-se lungimea arcului in aceasta situatie;daca aceasta este sub limita admisibila
se considera ca arcul este slabit si trebuie schimbat.In conformitate cu STAS 6926/13-70,verificarea
calitatii suspensiei se face prin determinarea caracteristicii acesteia si compararea deformatiei arcului cu
datele limita in doua situatii:cu incarcatura nominala si fara incarcatura,atat la comprimare cat si la
revenire.In figura 2 sunt prezentate aceste situatii:




Diagnosticarea amortizoarelor

Diagnosticarea prin demontarea de pe vehicul

Diagnosticarea separata a amortizoarelor nu se poate efectua decat prin demontarea lor de pe
automobil,operatiune care este relativa simpla.Procedeul nu este specific diagnosticarii rapide,dar
permite stabilirea exacta a starii acestui organ.In esenta metoda se bazeaza pe stabilirea caracteristicii
efective a amortizorului si interpretarea ei atat din punct de vedere al formei cat si al valorilor maxime
ale eforturilor exercitate la compresie si revenire.

Caracteristica amortizorului este un grafic in care sunt inscrise eforturile necesare pentru
deplasarea tijei in raport cu corpul amortizorului in cele doua curse,asa cum sunt exemplificate in
graficul din fig 3.

Diagnosticarea amortizorului pe autovehicul

Diagnosticarea amortizoarelor fara demontarea lor de pe vehicul se face prin ridicarea caracteristicii
de oscilatie a caroseriei.Deoarece amortizorul functioneaza in paralel cu arcul,caracteristica de oscilatie
obtinuta va fi influentata intr-o oarecare masura de starea acestuia.De aceea pentru a putea aprecia
corect pe aceasta cale calitatea amortizorului testat,este necesar ca in prealabil sa se efectueze
verificarea arcurilor si numai dupa ce s-a stabilit ca starea lor este buna se va trece la determinarea
caracteristicii de oscilatie.

Pentru a intelege semnificatia acesteia se reaminteste ca suspensia autovehiculelor se comporta ca
un sistem dinamic in care semnalele de intrare variabile sunt transformate la iesire in variatii ale altor
marimi.




Rezultate obtinute

Incercarile au fost facute cu ajutorul autoturismului Dacia 1310.

Urmatoarea etapa a fost testarea suspensiei acestui autovehicul dupa ce am depresurizat pneurile si am
scos din functiune amortizorul dreapta spate.





In prima etapa nu se observa diferente foarte mari,iar aparatul Bosch ne indica faptul ca suspensia fata
cat si cea din spate se incadreaza in parametri normali.Diferenta maxima care poate exista intre rotile
puntii fata cat si rotile puntii spate este de maxim 30%.In cazul nostru diferenta la puntea fata este de 2%
iar in cazul puntii spate este de 6%.Aceste diferente mici pot aparatea din cauza vechimii autovehiculului
dar si din cauza uzurii bucsilor de la capeltele amortizorului,adica in zona de prindere pe caroserie si in
zona de prindere pe punte.

In etapa 2 am demontat amortizorul din zona de prindere cu puntea pentru a putea observa anumite
diferente.Se observa ca la puntea fata diferenta intre roti este de 3% iar la puntea din spate diferenta
este de 100%.Aceasta diferenta foarte mare a aparut datorita demontarii amortizorului.Acest lucru ne
arata faptul ca autovehiculul nu mai poate sa amortizeze corect fortele si denivelarile aparute din
partea caii de rulare.Chiar daca exista un element elastic si anume arcul elicoidal acesta nu poate prelua
toate solicitarile care apar,acest lucru ducand la o uzare foarte mare a articulatiilor si elementelor
componente ale puntii spate.Datorita faptului ca amortizarea nu se face corespunzator,conducatorul
automobilului cat si pasagerii pot resimti acest lucru.Deplasarea cu autovehiculul in aceste conditii fiind
foarte neplacuta.




Depresurizarea pneurilor

In aceasta etapa am redus presiunea din pneuri la un 1 bar.





In prima figura se poate observa ca suspensia este este ok si se incadreaza in limita admisibila.
In a 2 figura se poate observa ca frecventa de rezonanta atat la roata dreapta fata cat si la roata dreapta
spate este mult diferita doarece pneurile nu se aflau exact in centrul talerului.Pozitia rotii dreapta fata
era diferita de pozitia rotii stanga fata.

La puntea spate se observa din nou aceasta diferenta mare de 100% deoarece solicitarile care apar nu
pot fi preluate in totalitate de elementul elastic,adica de arcul elicoidal.




Concluzie

In cloncluzie sistemul de suspensie al autovehicului testat se afla in buna functionare iar rolul acestuia
este foarte important pentru un confort cat mai ridicat la deplasarea cu autovehiculul.