Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL I - INTRODUCERE
1.1. IMPORTANA TEMEI ABORDATE
1.2. SCOPUL I OBIECTIVELE CERCETRII
1.3. IPOTEZELE CERCETRII
1.4.TRATAREA TEMEI N LITERATURA DE SPECIALITATE
CAPITOLUL II - BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
2.1 NOIUNI DE ANATOMIE FUNCIONAL A COLOANEI VERTEBRALE
2.2. ETIOPATOGENIA sI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE
2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCIONAL
2.4. OBIECTIVELE I METODELE DE MASAJ N RECUPERAREA DISCOPATIILOR
LOMBARE
CAPITOLUL III - ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETRII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI
3.2. STABILIREA PARAMETRILOR I METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI MODUL DE APLICARE AL
PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX
CAPITOLUL IV - ANALIZA SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR OBINUTE N URMA CERCETRII
CAPITOLUL V - CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. IMPORTANA TEMEI ABORDATE
Prin definitie, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se poate
stabili ntotdeauna o relatie directa ntre importanta pe care o acorda bolnavul acestei suferinte si
modificarile anatomo-patologice ale coloanei vertebrale.
Manifestarile somatice depind de etiopatogenia bolii, ct si de interpretarea psihologica a
mesajului nociceptiv. Participarea deloc neglijabila a acestor componente psiho-somatice explica
ameliorarile spectaculoase realizate prin mijloace care la prima nu au nimic n comun cu
presupusul substrat etiopatogenic al durerii.
Durerea lombosacrata localizata sau asocita cu un sindrom radicular constituie peste 50%
din cazurile care se prezinta n serviciile de medicina fizica. Aceeasi suferinta reprezinta n toate
tarile o incapacitate temporara de munca si are costuri sociale foarte mari.
Studiile arata ca durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulti, dar
doar 20% dintre cazuri ajung sa aiba o patologie vertebrala adevarata. Incidenta ei creste cu
varsta, femeile intre 40-60 de ani fiind mai des afectate decat barbatii.
Acesti pacienti nu sunt numai obisnuitii serviciilor de fizioterapie, ci i gasim si la
reumatologie, medicina interna, neurologie, neurochirurgie, ortopedie. Aceasta dispersie ntre
diferitele servicii medicale de specialitate se poate explica pna la un anumit punct prin
diversitatea factorilor etiopatogenici care participa la declansarea durerii lombo-sacrate. Pe de
alta parte, lipsa unei educatii sanitare corecte n acest domeniu.
Discopatia lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara
intr-un anumit moment al vietii lor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia vertebrala
apare la persoane din ce in ce mai tinere.
Spondiloza
dorso-lombara
(dorsolombartroza),
reprezinta
localizarea
procesului
degenerativ sau a unei anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale si lombare, att n
sectorul discosomatic ct si interapofizar; pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza
difuza.
Este localizata frecvent la nivelul articulatiilor diartrodiale, mobile care prezinta cartilajul
articular ca element important al articulatiei cu evolutie spre impotenta functionala articulara in
final.
Spondiloza dorso-lombara face parte din reumatismul cronic degenerativ, bolnavii afectati
de aceasta boala nu se mai vindeca doar se incearca o stabilizare a starii lor de sanatate. Artroza
interapofizara dorso-lombara poate avea un rasunet clinic important datorita vecinatatii unui
2
Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie sa fie complex dar totusi unitar din punct de
vedere al conceptiei, in ciuda preferintei de a opta pentru unul dintre mijloacele care ne stau la
indemana, in raport cu diferitele specialitati care au inceput sa aiba pretentii de independenta.
Desi nu toata lumea este de acord, tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios
tratament al lombosacralgiilor atunci cnd acestea nu sunt contraindicate si nu se afla ntr-un
stadiu ce impune tratamentul neuro-chirurgical.
n aceasta categorie intra urmatoarele lombosacralgii:
Discopatiile vertebrale
Sindrom lombosciatic
Hernia de disc lombara/Hernia de disc lombare operata
Pelvispondilitei reumatismale
Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, in primul rand, de corectitudinea indicatiei,
iar accasta se va pune in raport cu vrsta bolnavului, profesiunea acestuia, etiologia afectiunii,
activitatile sportive pe care le practica, momentul de la producerea accidentului, precum si cu
tipul si gravitatea manifestarilor clinice.
innd cont de aceste indicatii terapeutice si de particularitatile fiecarui caz n parte se
poate adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui tratament fiind de a
mentine functia trunchiului, a membrului inferior afectat si independenta individului.
Evolutia si prognosticul sunt benigne; cu toate acestea simptomele necesita masuri
terapeutice care sa contribuie la ameliorarea starii bolnavului si la prentmpinarea complexarii
lui sub raport psihic. Evolutia spondilozei dorso-lombare este lenta, leziunile degenerative ale
coloanei vertebrale accentundu-se cu vrsta.
Prognosticul e n general favorabil.
Una din complicatiile spondilozei dorso-lombare o constituie si sindroamele de compresiune
medulara, care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o diminuare a sensibilitatii
profunde iar la nivelul membrului superior printr-un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor.
Evolutia depinde de:
combaterea factorilor de risc,
controlul posturii ortostatice,
evitarea eforturilor fizice,
conditii meteorologice nefavorabile,
4
apar
numai
formele
cu
deficit
neuromotor
accentuat
si
n cadrul
CAPITOLUL II
8
mobilitatea/stabilitatea trunchiului,
intervertebrale
si
ligamentele
vertebrale
logitidinale
anterior
si posterior.
Discurile
11
- muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si pe partile laterale
ale procesului spinos al axisului;
- muschiul oblic superior al capului se insera pe vrful procesului transvers al atlasului si sub
linia nucala inferioara.
Actiunea oblicului superior: extensia, nclinarea laterala, rotatia capului de partea contractiei.
Actiunea primilor trei muschii: daca se contracta simultan si bilateral determina extensia
capului pe atlas si axis; daca se contracta simultan si unilateral determina nclinarea laterala a
capului de partea respectiva (mai ales micul oblic). Au si actiune de rotatie, micul si marele drept
determinnd rotatia capului de partea contractiei, iar micul oblic determinnd rotatia capului de
partea opusa a contractiei. Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al capului si
gtului. mpreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a gtului (prevertebrali), regleaza
permanent pozitia capului pe gt. Toti sunt inervati de ramura dorsala a primului nerv cervicalnervul suboccipital.
Musculatura abdominala
Cel de-al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominala, cu rol n
postura si miscarea lui, ca si n respiratie. Musculatura abdominala este alcatuita din dreptii
abdominali, muschii oblici si transvers.
n decubit dorsal musculatura este relaxata, doar la persoanele nevrotice se nregistreaza o
slaba activitate. Ridicarea capului (considerata ca o miscare de tonifiere a musculaturii
abdominale) determina activitate numai n dreptii abdominali, oblicii sunt relaxati sau cel mult
nregistreaza o slaba activitate. n schimb ridicarea ambelor membre inferioare activeaza puternic
si drepti, si oblicii, pe cnd ridicarea unui membru activeaza predominant respectiva parte a
peretelui abdominal.
n ortostatism musculatura abdominala este relaxata, cu exceptia partii inferioare a
oblicului intern, care ramne "un paznic" permanent al zonei inghinale.
n timpul efortului, n pozitie dreapta sau aplecat, cu respiratia oprita, n timpul tusei sau
al expiratiei fortate, se contracta doar oblicii, nu si dreptii.
Musculatura abdominala are un rol important n determinarea presiunii pozitive
intraabdominale - important element ajutator al coloanei n stabilizarea trunchiului.
2.2. ETIOPATOGENIA I TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE
SPONDILOZA - DISCOPATIA VERTEBRAL
14
bolii Scheuermann.
Boala Scheuermann sau epifizita vertebrala este o suferinta care apare la adolescenti, mai ales la
baieti. Apare ca urmare a unui conflict de crestere discovertebral, ce are drept consecinta
hernierea nucleului pulpos al discului vertebral n portiunea spongioasa a corpurilor vertebrale.
Clinic apar dureri vertebrale, iar n timp pot apare cifoza si modificarile degenerative.
este principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizata (lumbago) sau poate iradia pe traiectul
diferitelor radacini nervoase interesate (lombosciatica). n functie de teritoriul de iradiere, de
afectarea reflexelor osteotendinoase (rotulian si achilean), de grupele musculare interesate se
poate aprecia radacina asupra careia se exercita compresia.
15
16
Faza I
Este faza de instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos n inelul fibros,
determinnd dureri lombare cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la
ncetarea efortului si la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare n conditii variate de
solicitare a segmentului lombar.
Faza a II-a
Este faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a
nucleului pulpos, determinnd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a carui
manifestare clinica se prezinta astfel:
Subiectiv
debut brusc
Obiectiv
Faza a III-a
Se mai numeste si faza radiculara si apare prin protruzia postero-laterala a discului herniat, care
va intercepta n calea sa o radacina nervoasa. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral. Aceasta faza are trei stadii:
Stadiul 1 - iritativ
Discul herniat ajunge la radacina, fara a o comprima sau leza n vreun fel, pe care doar o
atinge. De aceea n acest stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara sa apara
semne neurologice.
Subiectiv
iradiere n membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5, S1, L4, L3, L2),
Obiectiv
- scolioza lombara,
- diminuarea lordozei lombare,
- contractura musculara paralombara.
deficitului motor n neuromiotomul respectiv. Vom constata astfel ca bolnavul nu poate sta pe
vrfuri n paralizia radacinii S1, sau ca nu poate sta pe calcie n paralizia radacinii L5.
Faza a IV-a
Este faza modificarilor de tip degenerativ, cu aparitia discartrozei si a artrozei
interapofizare, dupa vrsta de 40 de ani. Odata cu vrsta, nucleul pulpos se deshidrateaza si
devine friabil. n acelasi timp, inelul fibros sufera si el modificari importante n urma repetatelor
solicitari mecanice la care a fost supus. Acestei faze i se potriveste termenul generic de
discopatie lombara.
n aceasta faza vom putea ntlni urmatoarele aspecte clinice:
fara acuze subiective; 60-70% din subiecti snt purtatori ai unei discopatii lombare de
faza IV asimptomatice;
stenoza de canal vertebral, mult mai putin diagnosticata, se poate manifesta polimorf,
de la simpla lombalgie cu scialalgie pna la sindromul de coada de cal.
2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCIONAL
Anamneza:
La anamneza este foarte important sa se obtina informatii despre durere:
sediul (difuza - localizata),
intensitatea,
momentul aparitiei,
durata,
elemente declansatoare sau de accentuare,
iradiere in regiunile limitrofe sau la distanta,
19
Se palpeaza:
-punctele dureroase/ puncte trigger: paravertebrale, apofizare, interspinoase, interscapulare,
puncte tender, punctele Arnold, punctele Valleyx (paravertebral, unghiul sacro-vertebral, fesier,
pe membrul inferior)
- reperele osoase (apofize spinoase, transverse; spinele si unghiurile omoplatilor, fosetele
sacrate):
- relieful si tonusul musculaturii paravertebrale, contracturi sau retracturi musculare
Evaluarea mobilitatii rahisului:
Se realizeaza prin
testing articular analitic
teste globale (pasiv/activ)
Urmareste mobilitatea n toate cele trei planuri de miscare
Relatia dintre doua vertebre este asigurata prin:
articulatia disco-vertebrala
articulatiile apofizare posterioare
Testing articular:
Articulatia disco-vertebrala permite urmatoarele miscari:
-rotatie n jurul unui ax vertical;
-flexie - extensie, n jurul unui ax transversal;
-nclinatii laterale - n jurul unui ax sagital;
-miscari de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale;
-miscari de apropiere si ndepartare ntre 2 vertebre ale coloanei vertebrale.
Bilantul articular dorso-lombar:
Valori normale:
c extensia: 20-30 grade
c flexia: 80-90 grade (50 din coloana dorsala si 40 din coloana lombara)
c rotatia: 30-45 grade
c nclinatiile laterale: 20-35 grade
Indici de mobilitate:
Schober
Ott
degete-sol
(flexie,0 cm)
Combaterea durerii
Profilaxia recidivelor
Mijloace de tratament
Tratament igieno-postural
Repaosul absolut se recomanda n suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile.
n formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, n asa-numitele posturi
delordozante: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.
Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare, recomandndu-se regim hipocaloric la
bolnavii cu plus ponderal.
n cazul folosirii medicatiei antiinflamatorii, se indica regim hiposodat.
Tratament medicamentos
Tratament fizical
1. Electroterapia
n herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea nlocui celelalte
forme de tratament.
Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici n discopatiile lombare
snt: antialgic, antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.
22
Curentul galvanic este foarte mult folosit n sciatalgii sub forma galvanizarilor simple
longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ pe
laba piciorului. n formele cu tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala.
Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase n lumbago nediscogen, dar efectul lor n
formele discogene este moderat.
Ultrasunetul se foloseste n formele subacute sau cronice recidivante, cu suferinte musculotendinoase, miofasciale sau cu manifestari vasculo-vegetative.
Curentul Trbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic comparabil
cu al curentilor diadinamici.
Media frecventa sub forma curentilor interferentiali este mai putin eficienta n acut. Are un bun
efect decontracturant.
2. Masajul
n ceea ce priveste circulatia limfatica, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai energic,
alunecari profunde pe membre, frictiunile) activeaza circulatia limfei n sens centripet,
combatnd astfel staza limfatica.
De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj, frictiuni, etc.) induc, local, o secretie
histamina si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica, locala (hiperemia pielii),
ceea ce exprima o activare circulatorie cu consecinte metabolice la care intervin si alte
mecanisme (nervoase, hormonale, etc.).
Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj
(framntatul, tapotamentul, etc.) pe cale mecanica (directa) si reflexa (indirecta) si care activeaza
circulatia din muschi, stimuleaza cresterea agentilor nutritivi si n acelasi timp favorizeaza
eliminarea unor cataboliti nocivi, n special la sportivi (acid lactic, peroxizi lipidici, etc.); de
asemenea, se stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor musculare. Manevrele
usoare (efleurajul) au efecte linistitoare, decontractante asupra muschilor, mai ales cnd masajul
foloseste unele unguente relaxante (crema relaxanta Decontractil, etc.)
Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau tapotamentul,
vibratiile energice, etc.) care activeaza metabolismul astfel: mobilizeaza grasimile din stratul
celular subcutanat, contribuind la arderea acestora si scaderea tesutului subcutanat n exces.
Prin activarea circulatiei locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfati, glucoza,
trigliceride, acizi grasi liberi si alti nutrienti, n special la nivel muscular, contribuind astfel la
cresterea eficientei mecanice, mai ales la nivel muscular.
Tot prin efecte metabolice si ntr-o mai mica masura prin stimularea secretiei sudorale (ca
urmare a deschiderii porilor glandelor sudoripare), masajul favorizeaza eliminarea unor cataboliti
de uzura, nocivi pentru organism (acid lactic, uree, creatinina, acid uric, peroxizi lipidici, etc.).
Efecte reflexe. Multa vreme s-a acordat atentie efectelor mecanice ale masajului si mult
mai trziu a fost pusa n evidenta actiunea reflexa a masajului, a unor proceduri (ex. efleurajul,
vibratiile fine) care excita receptorii pielii si n acest fel informeaza anumiti centri nervosi, care
la rndul lor declanseaza reactii de raspuns la nivelul unor organe si tesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se executa blnd un timp
mai ndelungat, ceea ce va provoca o linistire a sistemului nervos central si o relaxare a
musculaturii scheletice, pe cai reflexe (aferente-eferente).
24
1. Efleurajul
Efleurajul sau netezirea este o manevra de introducere, cu care ncepe orice sedinta de masaj, dar
poate fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra de
ncheiere n majoritatea situatiilor.
Consta n alunecarea usoara a minilor masorului pe suprafata corpului, realizndu-se o netezire
a tegumentelor, si care se executa, ntotdeauna, n sens centripet, adica de la extremitatea distala
catre extremitatea proximala a segmentului care este masat.
Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati:
cu fata palmara a minilor, cu degetele ntinse, apropiate sau departate, atunci cnd se
maseaza zone mai ntinse si plane, utilizndu-se ambele mini;
cu fata palmara a vrfurilor a doua sau trei degete, atunci cnd se maseaza suprafete mici;
prin cuprinderea ntre degetul mare si celelalte degete, cnd se maseaza pe zone mai mici
si rotunde.
Efleurajul se poate efectua cu ambele mini deodata sau folosindu-se alternativ, una dupa
alta. Netezirea se face n mod obisnuit n linie dreapta, n axa longitudinala a membrelor, de-a
lungul grupelor de muschi n functie de structura anatomica a regiunii. De obicei se efectueaza
segmentar, pe zone anatomice delimitate (ex. antebrat, brat, gamba, coapsa), dar poate fi
executata si pe toata lungimea membrelor superioare sau inferioare, cnd timpul nu ne permite sa
o aplicam.
Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau
grupelor musculare din zona masata.
La membre, sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate n sus, la
nivelul trunchiului se urmareste sensul de ntoarcere a circulatiei venoase catre inima, la ceafa si
gt sensul manevrei este de la cap spre umar si omoplati.
Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionnd n special
asupra pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase si
limfatice.
26
cu fata palmara a degetelor minii, cu cele trei degete ale minilor (index, medius si
inelar) sau cu vrful degetului mare, cnd se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile
interosoase, pe partea dorsala a mnilor si picioarelor);
cu "radacina" minii sau cu partea dorsala a pumnului strns, cnd se maseaza zone mai
mari;
cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului mic,
atunci cnd se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.
Degetele sau minile se aplica pe tegumente avnd un unghi ntre 30-70 0, n functie de forta
pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu ct unghiul este mai mare, cu att forta de
patrundere este mai mare).
Sensul frictiunii poate fi linear sau circular
27
Frictiunea n sens linear este adecvata zonelor sarace n tesuturi moi si mai putin suple
(articulatiile si regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioara a bratelor).
Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor moi
subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase.
Aceasta manevra de masaj se adreseaza, n special, tesuturilor moi subcutanate si straturilor
musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei).
Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm, prin influentarea
favorabila a factorilor lipolitici, producnd o scadere cantitativa a straturilor de grasime.
Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor
prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu n fibrele elastice, la persoanele de vrsta a 3-a.
Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin mbunatatirea
conditiilor trofice locale, mai ales la persoanele n vrsta cnd aceste procese sunt ncetinite.
Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina,
acetilcolina, bradikinina, favorizeaznd circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme.
Ea produce, de asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor
nervoase si scaderea tensiunii nervoase, cnd este executata ntr-un ritm lent si prelungit.
Frictiunea mbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub forma de
unguente, n aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese
aderentiale dupa traumatisme, hematoame organizate sau inflamatii locale, marind elasticitatea
tisulara, dar este contraindicata n procesele inflamatorii si hemoragice acute.
3. Framntarea
Denumita si petrisaj, framntarea este o manevra fundamentala de masaj, care are efecte
stimulante puternice.
Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati tehnice:
cu palma, framntarea n cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi ntre degete si
"radacina" mini cu stoarcerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa care se
trece la portiunea urmatoare. Este accesibila regiunilor ntinse si plane (spatele, toracele,
lombele, bratele, coapsele), executndu-se longitudinal pe directia fibrelor musculare;
28
ntr-o maniera simpla, prin ridicarea partilor moi (tegumente, muschi) de pe planurile
dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru mbunatatirea
elasticitatii si contractilitatii musculaturii.
cnd se face cu fata palmara a minilor si a degetelor ntinse poarta numele de plescait.
Miscarile minilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si ale coatelor,
minile lasndu-se sa cada liber pe regiunea de masat;
cu dosul minilor, degetele fiind usor flexate, loviturile aplicndu-se cu primele falange;
tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a minilor, degetele fiind
apropiate, miscarile de lovire efectundu-se din articulatia pumnului;
alta modalitate tehnica este percutatul, care se executa cu vrful degetelor, minilor,
flexate si departate. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. Miscarile se
efectueaza din articulatiile pumnilor, degetele caznd libere pe suprafata tegumentelor.
Reprezinta o modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni (toracele si
abdomenul).
Avantajul consta n faptul ca mna masorului este moale, calda si se muleaza mai bine pe
suprafata tratata, ceea ce o face mai agreabila pentru pacient, n comparatie cu manevrele
mecanice.
Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai
prelungite, au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si tesuturilor subcutanate,
produc o senzatie de ncalzire si relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai
profunde, mai puternice produc o activare a circulatiei sanguine n zona masata, cu efecte
descongestionante.
Vibratiile sunt procedee indicate n hipertoniile musculare, n contracturile musculare ce apar
n spasmofilie, n artrozele cervicale si lombare, precum si n combaterea oboselii musculare
dupa efort, la sportivi.
Manevrele secundare de masaj manual
n afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare sau
ajutatoare care pot fi utilizate pe lnga primele.
c Presiunile constau n apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfrsitul
sedintelor de masaj partial.
Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si de
alta a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat n decubit ventral - cu fata n jos, cu membrele
superioare n extensie, astfel masorul exercitnd presiunile cu mai putin efort, folosindu-si
greutatea trunchiului n executarea apasarilor asupra zonei de masat).
Procedeul trebuie facut cu atentie, fara variatii bruste de intensitate, evintndu-se
provocarea senzatiei de disconfort. n cazul n care apar senzatii dureroase n zona de aplicare,
manevra se ntrerupe.
Presiunile sunt contraindicate la batrni si copii deoarece exista riscul producerii de
acceidente osoase (fisuri).
Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra
circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece ntr-o faza de hiperemie, precum
si efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii.
c Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale
corpului, care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare).
31
6. masajul cu gheata.
1. Masajul reflex
Masajul reflex se bazeaza pe influenta reflexa, de la distanta, dupa aplicarea acestuia pe zone
de proiectie dureroase, tegumentare sau periostale, n afectiuni ale aparatului locomotor sau
viscerale.
n aceasta categorie intra:
1. masajul periostal;
2. pe zone reflexogene Head;
3. presopunctura.
Masajul periostal consta n executarea unor presiuni puternice, cu ajutorul policelui sau
a mediusului, n puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de parti moi.
Punctele de presiune se aleg dupa gradul de sensibilitate la apasare.
Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind nsotita de frictiuni
circulare. Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase
la palpare. Pentru a obtine efecte de durata se executa 3-4 sedinte.
Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractura si le atenueaza pe cele
dureroase, prin aplicare pe zona de proiectie periostala nvecinata zonei afectate.
Dezavantajul metodei consta n faptul ca pacientul are dureri pe durata aplicarii presiunii.
Masajul periostal poate fi folosit n tratamentul sechelelor dupa afectiuni traumatice ale
aparatului locomotor, interesnd tesuturile ligamentare si musculare.
Presopunctura reprezinta un procedeu terapeutic derivat de la acupunctura.
Ea consta n efectuarea de presiuni cu un singur deget, de obicei cu policele, pe puncte
folosite n acupunctura.
Acest procedeu are ca efect reducerea fenomenelor dureroase, micsorarea tonusului
muscular, realizarea relaxarii musculare.
Presopunctura se foloseste n:
33
Eficienta acestui procedeu nu atinge n aceeasi masura gradul de eficienta realizat prin
acupunctura.
Masajul transversal profund
Masajul transversal profund, sau masajul Cyriax, consta n utilizarea frictiunii pentru a
realiza mobilizarea tesuturilor moi ntre ele, tegumente, tesuturi, fascii, fibre musculare,
tendoane. Ea se bazeaza pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei
traumatizate si evidentierea punctului dureros. Se executa o frictiune profunda transversala cu 2
degete, perpendicular pe directia fibrelor musculare sau ligamentare, interesate de traumatism.
Presiunea ramne constanta n tot timpul sedintei, degetele pastrnd contact permanent cu pielea.
Durata procedurii este de 10 minute, ea putndu-se repeta la interval de 1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza nlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme ale
aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de clivaj si
alunecare fiziologica a muschilor si tendoanelor. Are o actiune trofica locala producnd
hiperemie si analgezie la locul de aplicare.
Nu se recomanda n stadiul acut si n afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.
Hidromasajul consta n asocierea n acelasi timp a manevrelor de masaj cu o procedura de
hidroterapie. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: dus-masajul si dusul
subacval.
Dus-masaj consta n executarea unui masaj manual pe o anumita parte a corpului, care se
afla sub jetul unor dusuri calde ce actioneaza vertical. Pacientul, dezbracat, se afla asezat n
decubit dorsal sau decubit ventral, pe o masa de masaj, deasupra careia exista 4-6 dusuri rozeta
din care cade, n ploaie, apa la o temperatura de 380, de la o naltime de 60 cm. Durata proceduri
este de 5-10 minute si de obicei se face partial (pe spate, pe torace, abdomen sau membre).
n cazul dus-masajului, pe lnga efectele masajului (mecanice) se adauga si cele ale agentului
termic reprezentat de dusul rozeta. El produce o vasodilatatie puternica favoriznd:
procesele de resorbtie;
relaxarea musculaturii;
Aceasta procedura este folosita n tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau
membrelor, n diferite forme ale reumatismului abarticular, n diverse sechele dupa
traumatismele aparatului locomotor si n masajul sportiv.
34
Dusul subacval este a doua forma de aplicare a hidromasajului si consta n aplicarea unui
dus cilindric asupra unui segment sau pe tot corpul pacientului, care se afla sub apa, ntr-o baie la
temperatura de 370-380. Presiunea dusului, care se proiecteaza pe zona de masat poate fi reglata
la 1-6 atmosfere, n functie de sensibilitatea regiunii tratate. Aceasta presiune se realizeaza cu
ajutorul unui compresor electric, care printr-un furtun cu sorb absoarbe apa din vana, dupa care o
proiecteaza printr-un furtun prevazut la capat cu o duza cilindrica, asupra zonei de tratat. Duza
este plasata sub apa, la 30 cm de corp, jetul cilindric de apa se proiecteaza la un unghi de 35 0 fata
de suprafata tegumentelor. La nivelul articulatiilor se poate proiecta perpendicular.
Durata procedurii este de 5-15 minute, iar sensul de aplicare este centripet. Se ncepe cu
partea posterioara a unui membru inferior (gamba, coapsa, fesa, ajungndu-se n regiunea
lombara si interscapulovertebrala), se trece la celalalt membru inferior, apoi la membrele
superioare, tot n sens centripet. Pe partea anterioara a corpului se procedeaza la fel, exceptnd
abdomenul, unde se foloseste sensul orar si presiune mai mica. Nu se aplica pe zonele mamare si
scrotale.
Avantajele dusului subacval sunt:
realizeaza un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de apa fiind mai agreabila,
deoarece aceasta este reglabila n functie de sensibilitatea zonei tratate;
permite un masaj mai eficient, n profunzime, dect prin masaj manual, n zone ale
corpului cu straturi mari de tesut celuloadipos si muscular, cum sunt lombele, fesele,
articulatiile soldurilor;
35
durata sedintei poate fi mai mare fata de aceea n care vibratiile se executa manual (care
sunt obositoare pentru persoana care le efectueaza).
ofera numai doua manevre, efleuraj si vibratii, n comparatie cu masajul manual, care
efectueaza o gama mult mai larga de manevre fundamentale si secundare;
vibratiile mecanice sunt mai putin agreabile dect vibratiile manuale, executate de masor,
care se pot adapta mai bine la sensibilitatea diferita a diverselor segmente ale corpului,
realizndu-se un confort mai bun pentru pacient.
face efleuraj pe zona de tratat timp de 3-7 minute, manevra care se repeta la interval de 2 ore.
Efectele procedurii constau n:
actiune analgezica.
37
are un raport de 6, coloana lombara de 13, iar cea dorsala de 22. Astfel, mobilitatea cea mai buna
este n coloana cervicala, n cea dorsala fiind de 4 ori mai limitata.
Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari, n functie de pozitia trunchiului si
ncarcarea cu greutati.
Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a
preocupat mereu att pe cercetatorii fiziologi, ct si pe practicienii kinetologi.
Obiectivele kinetoterapiei snt diferite n functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic sau
de remisiune completa.
n stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.
n subacut ncepe adevaratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul
Williams. Pe lnga tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a trunchiului
inferior.
n stadiul cronic se poate ncepe si tonifierea musculaturii slabe.
Redam n continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams, exercitii care se
executa diferentiat, pe trei faze, n functie de evolutia afectiunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I
Exercitiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.
Exercitiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amndoua minile la piept,
ncercnd atingerea lui cu fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt.
Exercitiul 3 - Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4 - Decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept ct mai
mult, apoi celalalt, apoi ambii.
Exercitiul 5 - Decubit dorsal cu bratele ridicate pe lnga cap n sus, genunchii flectati la
900, talpile pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor
sacrul de pe pat; se revine, apoi se repeta.
Exercitiul 6 - n seznd pe scaun, cu genunchii mult departati: se apleaca mult nainte,
astfel nct sa atinga cu minile solul de sub scaun; se mentine aceasta pozitie 4-5
secunde, se revine, apoi se repeta.
Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetndu-se de 2-3 ori pe zi.
Dupa doua saptamni, acestor exercitii li se adauga cele din faza a II-a.
38
39
40
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se executa din
decubit dorsal, cu genunchii flectati si cu picioarele fixate.
Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" - respectiv flexia coloanei fara miscarea
pelvisului sau a membrelor inferioare, care se executa din decubit dorsal, gradul de flectare fiind
variabil: sa se observe ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta, rigida, si ca nu este vorba doar
de flectarea coloanei cervicale.
Musculatura extensoare - extensia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile n seznd,
ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborri-ridicari de trunchi cu coloana
dreapta, rigida; miscarea se face din solduri (flexie-extensie), extensorii toraco-lombari n
contractie statica luptnd contra gravitatiei, care tinde sa flecteze coloana.
Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atrnat la bara cu ndoirea bratelor", n timpul acestor
exercitii extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei, lupnd
mpotriva gravitatiei.
Exercitiul 3: de fapt, grup de exercitii de "cadere n fata", respectiv din pozitie ortostatica se
duce piciorul drept nainte, corpul "caznd" n fata; se repeta apoi acelasi exercitiu cu piciorul
stng, musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei, mentinnd spatele
perfect drept.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se extinde
cte un membru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco-lombari si flexorii soldului
opus actioneaza static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a pelvisului prin
extensorii membrului inferior ridicat; daca extensia depaseste 15 grade, pelvisul se nclina
anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural, iar extensorii toraco-lombari
actioneaza dinamic, scurtndu-se.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din
decubit dorsal, cu genunchii flectati, pelvisul este basculat naite, cu lordozare lombara
accentuata - musculatura extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.
Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe trunchi
superior": n decubit ventral se ridica (extinde) alternativ cte un membru inferior peste 15 grade;
41
ligamentul iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade, asa ca pelvisul va bascula anterior
ct permit extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii articulatiei coxo-femurale a membrelor
inferioare care sta pe sol.
Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se executa
din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati, ridicnd de pe sol toracele cu sprijin n umeri;
sau, din sprijin cu minile pe bara, se arcuieste spatele, daca se flecteaza genunchii si CF se
reduce posibilitatea saltarii pelvisului si lombei, extensia producndu-se mai ales n zona
toracala.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", n care
erectorii toraco-lombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului.
Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se executa extensia
coloanei (activitate dinamica a erectorilor, n timp ce extensorii soldului lucreaza izometric,
fixnd pelvisul) cu bratele spre spate.
Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu
"extensia coloanei" - si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii soldului.
Flexia si extensia
Tip de exercitiu static: coloana ramne rigida, realiznd tipul "trunchi pe membrele inferioare";
miscarea se executa din CF (flexie-extensie), este o combinare a exercitiului 2 de la exercitii
statice pentru flexie cu exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.
Tipuri de exercitii dinamice. Au mare importanta n programele de asuplizare a coloanel. Se
combina tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei - vom completa cu
cteva miscari combinate ale trunchiului si membrelor, care solicita supletea coloanei.
Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen, n timp ce coloana se cifizeaza
puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordoznd concomitent coloana.
Exercitiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului nainte cu extensia capului realizeaza o
extensie a trunchiului, apoi bascularea napoi a pelvisului cu flexia capului face posibila
cifozarea toraco-lombara
Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: n aceste cazuri se
indica exercitii speciale de ntindere a ischiogambierilor, care se realizeaza prin miscari
succesive de flexie-extensie de trunchi, din pozitii speciale.
Flexorii laterali ai coloanei - Miscarea de lateroflexie
42
43
Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte, n care se coboara sau se ridica
pelvisul, se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor soldului de
dedesubt.
Rotatorii coloanei - Miscarea de rotatie
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotnd trunchiul din posturi
care blocheaza pelvisul: calare pe o banca, n patrupedie; pentru accentuarea rotarii, se
mobilizeaza membrele superioare, ca niste aripi; de asemenea, din decubit dorsal, ducnd un brat
peste corp, cu ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol.
Exercitiul 2: "membre inferioare, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din decubit
dorsal, cu bratele n cruce si genunchii flectati, se executa miscari dintr-o parte ntr-alta,
antrennd si pelvisul.
Exercitiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit dorsal
(picioarele ndepartate) se executa rotatii ntr-o parte si ntr-alta.
Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din pozitia
n atrnat (pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele n sprijin pe sol sau pe bara, se
executa rotarile din pelvis si coloana lombara.
Exercitii combinate pentru rotatori, flexori si extensori
Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre
inferioare".
Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit dorsal,
cu picioarele desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea ntr-o parte, bratul ncrucisnd corpul spre
partea de rotatie.
Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat, cu genunchii
flectati si picioarele sub bara, minile la ceafa: se ridica trunchiul (fara flectarea coloanei
cervicale) si se roteaza.
Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei, ca si a extensorilor soldului din
pozitia mahomedana, care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa vertebra",
cu rotatia trunchiului.
Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral, cu
minile la ceafa: extensie cu rotarea trunchiului.
44
Variante: aceeasi miscare din ortostatism, cu mainile pe solduri, sau: din atrnat cu
minile de doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale ntregului corp.
Exercitii de facilitare
Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza n cadrul unor scheme de facilitare,
pornindu-se de la membrele superioare sau inferioare.
Scheme pentru trunchiul superior:
Se combina miscarile capului, gtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale
extremitatilor superioare:
"Despicatul" ("choping"): o mna apuca antebratul opus, executndu-se o diagonala. Spre
exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a
membrului superior stng. Exercitiul este un lant kinetic nchis. Kinetoterapeutul face priza pe
frunte si pe palma dreapta. Odata cu "despicatul", pacientul roteaza si flecteaza capul si umerii,
miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut. Exercitiul activeaza oblicii abdominali,
amelioreaza mobilitatea trunchiului si, desigur, creste forta n membrele superioare si gt.
"Ridicarea" ("lifting") - inversul "despicatului" - realizeaza extensia trunchiului cu rotatie.
Membrele superioare se prind ca n "despicat", dar urmeaza diagonalele Kabat pe flexie (D1F si
D2F) ale membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra miscarea membrelor
superioare si extensia capului (priza pe occiput). Exercitiul pune n tensiune musculatura
postero-superioara a trunchiului (extensorii si rotatorii). "Despicatul", ca si "ridicarea" se executa
din decubit dorsal, ct si din seznd.
Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de "despicat" si
"ridicare", membrele nu sunt prinse ntre ele.exista 4 tipuri de astfel de scheme:
1. Simetrice, care combina aceeasi diagonala n aceeasi directie pentru ambele membre
superioare. Aceasta schema faciliteaza flexia trunchiului (SB D2E) sau extensia
trunchiului (SB D2F).
45
2. Asimetrice, care combina diagonalele n acelasi sens, spre exemplu: D1F pentru membrul
superior drept+D2F pentru membrul superior stng sau D1E cu D2E. Schemele
asimetrice promoveaza flexia si extensia trunchiului, dar si rotatia.
3. Reciproce, n care un membru superior executa o diagonala, spre exemplu: D2F, iar
celalalt, o alta diagonala D2E. Sunt activati n mod deosebit rotatorii trunchiului.
4. ncrucisate, n care se executa aceleasi diagonale, dar n directii opuse, de exemplu: D2F
cu D2E. Acestea maresc stabilitatea trunchiului, dat fiind ca antreneaza miscarile opuse
ale membrelor superioare (flexie-extensie si abductie-adductie).
Scheme pentru trunchiul inferior:
Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si pentru
membrele superioare. Diferenta consta n faptul ca, daca pentru membrele superioare diagonalele
pe flexie ntareau extensorii trunchiului, iar diagonalele pe extensie tonificau flexorii trunchiului,
n cazul schemelor pe membrele inferioare diagonala pe flexie a soldului tonifica flexorii
trunchiului, iar diagonala pe extensie tonifica extensorii trunchiului.
"Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. Spre exemplu,
flexia trunchiului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu D1F membru
inferior stng.
"Extensia trunchiului inferior" (ETI) combina, spre exemplu, extensia trunchiului inferior spre
dreapta cu D1E membrului inferior drept si D2E membru inferior stng.
si n FTI, si n ETI membrele inferioare sunt n contact unele cu altele, genunchii putnd fi
extinsi sau flectati.
O formula mai avansata este combinarea genunchiului extins cu sodul flectat si a genunchiului
flectat cu soldul extins.
Rezistentele opuse de catre kinetoterapeut trebuie sa se faca prin prize, care sa creeze un brat de
prghie lung.
"Rotatia trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare si extensoare. De
fapt, rotatia intra ca o componenta n toate schemele, caci are un rol important, scaznd tonusul
n hipertonia musculaturii posterioare. Schemele trunchiului inferior tonifica musculatura
abdominala inferioara, erectorii si rotatorii trunchiului inferior, ca si musculatura membrelor
inferioare.
Scopurile exercitiilor de facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior:
46
47
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETRII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI
Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 16 pacienti diagnosticati cu
discopatie lombara, cu vrstele cuprinse ntre 25-60 de ani. Studiul s-a realizat la Centrul de
Recuperare Neuromotorie Sf. Maria, Dgaspc, Craiova, n perioada decembrie 2007 - mai
2008 si am urmarit timp de 6 luniefectele terapiei aplicate.
Evaluarea complexa a avut loc la nceperea tratamentului recuperator, la sfrsitul terapiei
fizical-kinetice (n medie cca 4 saptamni, 1 luna) si la un interval de 6 luni postrecuperare
pentru fiecare caz n parte.
Am urmarit efctele terapeutice determinate de programul de masaj, kinetoterapie,
hidrokinetoterapie pentru cei16 pacienti.
Selectia cazurilor
Au fost inclusi n studiu pacientii diagnosticati cu discopatie lombara, clinic si imagistic;
pacienti la care au fost disponibile si s-au putut obtine n momentul studiului date clinicofunctionale complete conform obiectivelor de studiu; pacienti care au urmat programul complex
de evaluare si recuperare pe o perioada 6 luni;
Repartitia pe sex, grupe de vrsta si mediu de provenienta a pacientilor luati n studiu este
cuprins n tabelele urmatoare.
Tabel - Repartitia cazurilor n functie de sex.
Nr. cazuri
7
9
16
Barbati
Femei
Total
48
Mediu urban
Mediu rural
Barbati
Femei
Total
12
Nr. cazuri
25-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
51-60 ani
Barbati
Femei
Total
16
51
fara durere
VAS pentru severitatea durerii
Disparitia completa a
durerii
durerii
Waddell si Main folosesc o scala simpla de evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate, durere
lombara. Autorii sunt de la Western Infirmary, Glasgow Scotland.
Intrebari:
1.
Este necesar ajutor sau evita ridicarile de obiecte grele (o valiza grea, un copil de 3-
2.
3.
4 ani)
Statul pe scaun in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora
Transportul cu masina sau autobuzul in general se limiteaza la mai putin de o
4.
jumatate de ora.
Mentinerea unei pozitii nemiscat in general se limiteaza la mai putin de o jumatate
5.
de ora
Mersul in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora
53
6.
7.
8.
9.
ciorapilor etc.)
RASPUNS
PUNCTE
DA
1
NU
0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.
Roland si Morris au realizat un chestionar pentru evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate,
aceasta putand sa fie folosita pentru a determina nivelul de disabilitate al pacientului si poate sa
ajute la masurarea rezultatelor dupa interventia terapeutica. Autorii sunt de la St. Thomas'
Hospital din Londra.
NOTA: Chestionarul se asociaza deobicei cu scala analoga a durerii VAS.
ntrebari privind perceptia actuala a pacientului:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
scaun.
Din cauza durerilor de spate ii rog pe alti sa faca diverse treburi pentru mine.
Ma imbrac mai incet decat deobicei din cauza durerilor de spate.
Stau in picioare perioade scurte de timp din cauza durerilor mele de spate.
Din cauza durerilor de spate incerc sa nu ma aplec sau sa ingenunchez.
Imi este foarte greu sa ma ridic de pe scaun din cauza durerilor de spate.
Spatele meu ma doare aproape tot timpul.
Imi este dificil sa ma rasucesc in pat din cauza durerilor de spate.
54
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
55
c Perioada acuta, se caracterizeaza prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara iradiere;
bolnavul nu si poate calma durerile nici n decubit, prezinta contractura lombara, cu sau fara
blocada.
c Perioada subacuta, n care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca n
pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau mai
putin limitat, durerea fiind suportabila daca nu si mobilizeaza coloana.
c Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate,
astfel nct nu l mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara; n ortostatism ti mers durerile pot
aparea dupa o perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi paravertebrale.
c Perioada de remisiune completa, ntre perioadele de boala evidentiate clinic,
considernd cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potential putndu-se deci repeta
oricnd puseul dureros.
Kinetoterapia aplicata n perioada acuta.
Obiectivele acestei perioade sunt urmatoarele: reechilibrarea SNV, relaxarea generala,
scaderea iritatiei radiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculaturii lombare
dureroase.
Reechilibrarea SNV este necesara n majoritatea pacientilor, ei prezentnd o
hipersimpaticotonie care se rasfrnge asupra ritmului cardiac si a tensiunii arteriale (tahicardie,
TA crescuta). Se urmareste cresterea tonusului vagal.
n afara de medicatia corespunzatoare, se indica:
A Postura de decubit ventral, cu o perna relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul
celiac) si destul de mare, care sa cifozeze lomba; daca postura aceasta nu este suportata, se va
ncerca decubitul lateral "n cocos de pusca", presnd cu minile perna asezata pe epigastru.
A Patul nclinat n usor Tredelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).
A "Mngierea" blnda a musculaturii paravertebrale.
A Caldura neutra n zona lombara.
Relaxarea generala este indicata pentru scaderea starii de tensiune psihica determinata
de durere si care, prin ea nsasi, scade pragul la durere, ca si pentru decontracturarea generala,
inclusiv a musculaturii paravertebrale.
56
Se utilizeaza metoda de relaxare Jacobson sau mai simplu exercitii de respiratie profunda, cu
expiratie prelungita si mai zgomotoasa. Pacientul se concentreaza numai asupra miscarilor
respiratorii.
Scaderea iritatiei radiculare cnd exista un proces patologic la nivel intracanalicular,
prin:
Adoptarea unor posturi antalgice:
Decubit dorsal, cu capul si umerii ridicati pe o perna, ganunchii flectati cu un sul sub ei,
picioarele sprijinindu-se pe talpi.
Oricare alta postura, orict ar parea de bizara, n care pacientul simte o neta ameliorare a
fenomenelor algice.
Tractiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improviznd tractiunea pe bazin
cu o centura lata, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este data de
corpul pacientului, patul fiind n Trendelenburg; este de preferat ca CF si genunchii sa fie n
unghi drept si gambele n sprijin pe un scaunel.
Imobilizare n "aparat gipsat Williams", care realizeaza o postura asemanatoare celei
descrise mai sus.
Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanseaza prin ea nsasi durerea,
realiznd cercul vicios: contractie musculara voluntara de aparare tulburari circulatorii
musculare locale acumulare de metaboliti acizi durere contractura involuntara
tulburari circulatorii musculare acumulare de metaboliti acizi durere.
Metodologia cea mai buna pentru obtinerea relaxarii musculare lombare inferioare, cu
reducerea concomitenta a lombosacralgiei, este aplicarea exercitiului de facilitare "tinerelaxeaza"("hold-relax") modificat. Rezistenta care se aplica va fi moderata spre minima.
Contractia este urmata de relaxarea muschilor activati. Abordarea grupelor musculare se va
face de la distanta spre zona afectata, adica de la "abord indirect spre abord direct". Se utilizeaza
pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre n scopul influentarii musculaturii
trunchiului. Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara
si cea extensoare superioara a trunchiului. Diagonalele membrelor inferioare vor influenta
57
58
59
Exercitiul 11- pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 grade, sprijin si
pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare care trebuie sa
ntinda psoasiliacul.
1.
Redresarea bazinului;
60
Schema D1F: membre inferioare n "pozitie alungita", adica de pornire a diagonalei, genunchiul
flectat usor la marginea mesei, gamba fiind sub nivelul acesteia: priza pe fata dorsala a
piciorului, priza peste genunchi; se realizeaza o contrarezistenta de izometrie, apoi o relexare n
cadrul tehnicii "tine .relaxeaza" ("hold-relax").
Decubit lateral pe partea opusa soldului de lucrat: soldul si genunchiul homolateral sunt puternic
flectate (ceea ce basculeaza nainte pelvisul); soldul de deasupra, hiperextins: priza pe sub
genunchi (care-si sustine n aer membrul inferior respectiv), priza pe sold; contrarezistenta la
tendiinta de flexie CF a pacientului; contractie izometrica, apoi relaxare.
Schema D2F: membre inferioare n "pozitie alungita" (pornire), genunchiul ntins;
contrarezistenta prin priza pe fata antero-laterala a coapsei si priza pe fata dorsala a
antepiciorului. Schema realizeaza ntinderea tensorului fasciei lata prin tehnica "hold-relax".
3.
Exercitiul 1 - n decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade si lipiti unul de altul, talpile pe
pat: se ncearca ridicarea lor spre tavan, dar asistentul contreaza - tot timpul exercitiului lomba
trebuie sa fie n contact cu patul. Exte exercitiul care determina cea mai buna ontractie
(musculatura lombara si cea abdominala).
Pe masura ce forta si flexibilitatea trunchiului inferior se amelioreaza, exercitiul de mai sus se va
executa cu genunchii ct mai ntinsi, dar avnd grija ca delordozarea sa fie pastrata.
Exercitiul 2 - decubit dorsal, cu genunchii la 90 grade, talpile pe pat: se ridica capul-umeriitrunchiul (bratele ntinse), pna cnd palmele ajung deasupra genunchilor la circa 10 cm; se
revina, apoi se repeta. Exercitiul tonifica dreptii abdominali.
n continuare, ridicarea tunchiului se face ducnd minile prin lateral de genunchi (stnga, apoi
dreapta). Exercitiul tonifica muschii oblici abdominali.
Exercitiul 3 - pozitie patrupeda, pentru corijarea lordozei: se suge puternic peretele abdominal; se
mentine 5-6 secunde; se repeta. Exercitiul tonifica transversul abdominal.
Exercitiul 4 - este cel mai complex, determinnd concomitent cea mai buna contractie musculara
a tuturor muschilor interesati. Se desfasoara n 4 timpi, din decibit dorsal, cu genunchii la 90
grade si talpile pe pat:
Se duce lomba n jos, presnd planul patului: asistentul controloaza, cu mna sub
lomba, executia corecta;
n mini un cordon elastic relativ dur, de care se trage nspre lateral (minile cu
palmele n sus)
In ortostatism, cu : pantofii fara tocuri; un picior pe scaunel; scurtarea distantei pubeapendice xifoid; presarea lombei pe un zid; urmarirea din profil, n fata oglinzii, a
retragerii peretelui abdominal si delordozarii lombei;
n seznd, cu linia genunchilor deasupra liniei soldurilor cu 8-10 cm; picior peste
picior; lipirea spatelui de spatar (nu se sta pe marginea scaunului); tragerea nspre volan a
scaunului soferului;
63
Aplecare n fata, nu din coloana; ci prin flectarea soldurilor, coloana lombara n pozitie
neutra.
64
apoi executarea "cumpenei"; genuflexiuni cu spatele sprijinit de perete sau libere cu aplecare
anterioara, alergare usoara.
A Stadiul IV : n care cele nvatate n primele trei stadii se aplica diferentiat, n avtivitatea zilnica
de la domiciliu sau profesionala. Spre exemplu modul n care se ridica o greutate si se transporta;
modul n care se mpinge o mobila, un vagonet; modul n care lucreaza la o banda rulanta, la un
ferastrau.
C. Mentinerea fortei musculare (musculatura trunchiului inferior si fesierii).
65
CAPITOLUL IV
ANALIZA SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR OBINUTE N URMA CERCETRII
REZULTATE
Elementele semiologice (clinice si functionale) studiate si evaluate n cei trei timpi de
evaluare, pentru flecare pacient au fost:
4.2.1. DUREREA
S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluarii dupa care s-a calculat media si
intervalul de confidenta CI pentru lotul studiat si pe sexe.
Tabel - Rezultatul evaluarii durerii prin scala VAS
I
VAS durere
II
III
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
10
7
6
5
5
5
5
7
7
7
8
7
6
8
5
5
7
4
6
3
4
2
4
2
5
4
5
4
6
5
4
2
3
3
3
1
2
1
1
1
4
3
2
3
3
3
2
1
6.4
4.2
2.3
n=16)
(5.8-7)
(3.5-4.8)
(1.8-2.7)
Nr. crt
66
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.
Tabel nr. 2.
Nr. Crt. (pacient)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
9
8
5
4
4
4
3
5
8
7
8
5
4
7
4
4
5
3
5
2
3
1
2
2
3
3
4
3
3
5
3
2
3
2
2
1
1
1
0
1
2
2
1
2
2
2
1
0
5.5
1.4
n=16)
(5.1-6.9)
(2.8-3.9)
(1-1.8)
68
69
. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de
spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca
exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin hernie de
disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a pacientului, in
desfasurarea activitatilor uzuale , ducnd la dizabilitate cronica. Am considerat necesara
aplicarea unei sclale suplimentare n scopul aprecierii mai corecte a evolutiei terapeutice a
pacientului.
Tabel - Scorurile pentru chestionarul LBP Disability Roland - Morris obtinute n cele trei
momente ale evaluarii
Nr. Crt. (pacient)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
22
20
10
9
8
6
5
12
20
18
21
14
10
19
17
13
14
8
9
6
6
3
3
6
8
7
10
7
7
13
9
5
6
4
4
4
3
2
1
3
4
3
2
4
3
4
4
1
14
7.6
3.3
n=16)
(12.8-18.1)
(6.8-9.8)
(2.7-4)
70
Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativa a
dizabilitatii datorate durerii lombare, 7 pacienti prezentnd recuperare functionala aproape
completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfrsitul perioadei
de evaluare.
71
CAPITOLUL V
CONCLUZII
Abordarea pacientilor cu patologie low back pain/lombalgie/hernie de disc lombara este
complexa si nu poate fi nca supusa unui algoritm generalizat.
O ntelegere clara a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei si examinarii,
studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare si abordarea
terapeutica pentru a mbunatati ngrijirea pacientului.
Metodele de recuperare, asupra carora ne-am oprit n aceasta lucrare sunt recuperarea, prin
kinetoterapie si masaj, care pornesc de la consideratia ca stabilitatea coloanei vertebrale
nu se datoreste nici conformatiei extremitatilor articulare osoase, nici formatiunilor
capsulo-ligamentare, care reprezinta elemente pasive insuficiente de sustinere, ci grupelor
musculare periarticulare. Pe de alta parte, s-a constatat ca mobilizarea precoce este
superioara ca rezultate, imobilizarii prelungite care se soldeaza cu atrofii musculare.
Evaluarea corecta si completa a coloanei vertebrale, durerii si statusului functional datorat
dizabilitatii consecutive la pacientul cu discopatie lombara/hernie de disc lombara
constituie o componenta importanta n programul de recuperare, n acest scop
evidentiindu-se necesitatea utilizarii unor scale standardizate prin intermediul carora se
pot cuantifica si compara evolutiv progresele nregistrate.
Abordul terapeutic n recuperarea pacientilor cu HDL trebuie sa fie complex, trebuie sa
abordeze toate verigile fiziopatogenice si necesita mijloace asociate de recuperare:
medicamentos, fizical kinetic si de igiena-educatie.
Evaluarea functionala a dizabilitatii datorate herniei de disc, calculnd indexul pentru
disabilitatea cronica Wanddell si Main si scorul chestionarulului Roland - Morris, a
demonstrat o crestere importanta a valorii acestuia, comparnd momentele evaluarilor, o
scadere semnificativa a scorului producndu-se dupa 4 saptamni de reabilitare. Se poate
remarca faptul ca 10 pacienti au prezentat recuperare functionala aproape completa in
urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfrsitul perioadei de
evaluare (Roland-Morris).
Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o scadere a durerii, la toti pacientii, n toate
momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost
semnificativa indiferent sexul si grupa de vrsta a pacientilor.
72
functionala a
consecintelor
datorate
suferintei
lombare
scopul
73
BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
1998.
Ionescu N.A., "Masajul" - Editura ALL, Bucuresti, 1994
Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed. F.A.
7.
Davis, 1990
Kiss L, "Recuperare neuro-motorie prin mijloace kinetice", Ed. Medicala,
8.
Bucuresti, 1989
Konin J.G., "Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant", Slack, NJ
9.
10.
2000
Mrza D., "Metode speciale de masaj", Editura Plumb, Bacau, 1998
Popescu R., Marinescu L. Bazele Fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea
11.
12.
13.
2004
Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura Scorilo,Craiova,
14.
2001
Robacki R., "Anatomia functionala a omului", Editura Scrisul Romnesc, Craiova
15.
16.
1985
Robanescu N., "Reeducarea neuro-motorie", Ed. Medicala, Bucuresti, 1992
Roland M Morris R. A study of the natural history of low-back pain. Part I:
Development of a reliable and sensitive measure of disability in low-back pain. Spine.
17.
18.
1999
Sbenghe T., "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", Ed. Medicala,
19.
Bucuresti, 1982
Vladutu R., Prvulescu V.N., "Semiologie si notiuni de patologie medicala pentru
kinetoterapeuti", Ed. Sitech, Craiova, 2001 18. Zaharia C. "Elemente de patologie a
20.
74
204-208.
75