TEXTUL NARATIV

Se fundamenteaza pe naratiune da mod predominant de expuneresi presupune relatareaunor

evenimente.Conditie minimala: naratiunea presupune existenta a cel putin doua
intamplari prezentate in raport de coordonare si intr-o succesiune logica.Structura textului
narativ
I.Naratorul
Instanta a comunicarii narative creeata de autor.
a.Narator omniscient
nareaza la pesroana a III-a, este obiectiv, omnipresent(ubicuu) si domina universal prezentat.
(Persp. auctoriala)
b.Naratorul-personaj
este subiectiv si nareaza la persoana I. Are un dublu rol:esre raspunzator cu actul nararii si
ocupa un loc central in actiune fiind protagonist. Perspectiva lui este actoriala.
c.Naratorul-martor
are statut de observator, nefiind implicat in evenimente. Nareaza la persoana a III-a numai ce
vede si ce aude.d)
d.Naratorul-colportor
elateaza intamplari auzite de la altii.
II.Subiectul / Actiunea
!uccesiunea evenimentelor prezentate pe momente ale subiectului.

III.ersonajele
1. Pers. principale(protagonistii), secundare, episodice.
.Protagonist vs. Antagonist-pozitii antagonice " ireconciliabile
#. Persona$ colectiv: multimea
%. Persona$ mobil (dinamic) este prezentat in transformare
&. Persona$ imobil (static) persona$e cu caracter de$a format. Nu se modifica pe parcursul
actiunii.
'.Persona$ eponim
(. Persona$ rotund(comple)) este imprevizibil, reuseste sa convinga cititorul,este memorabil,
multidimensional
*.Persona$e pozitive + negative
,. Persona$ plat lipsit de comple)itate caracterologica, fiind construit in $urul unei singure
trasaturi.
-. Persona$ functional-femeia devenita obiect de disputa intre doi barbate,agentul formator,
.cigasul platit, confidentul, corul antic, zeii)
/0.!uprapersona$ul -obiect, loc, monument
//. Persona$ alter-ego- purtatorul de cuvant.
/#. Persona$ reflector- preia perspectiva auctoriala( A$utoarele din basme).
/%.. 1onatorii-(in basme) ofera eroului o unealta + obect magic de care acesta sefoloseste in
momentele critice.
/&.Persona$e clasice . omantic + ealist
Persona$ele romantice sunt pers. 2)ceptionale surprinse in impre$urari speciale.Persona$ele
realiste, persona$e tipice surprinse in impre$urari tipice.Persona$e moderne pers. atipice,
inadaptate, intre ele si societate e)ista o prapastie,un dezacord. 1e cele mai multe ori sensibile,
vulnerabile, refuzul compromisurilor (ideologia absolutului), goanna dupa absolutul pe care nul
ating, ii conduc lasinucidere,
IV.Timpul ! Spatiul
!unt prezente prin indici semnalizatori. In naratiunea fantastica,locul si timpul sunt vagi.
Naratiunile realiste ofera repere spatio-temporale.
1e analizat3
particularit45i ale construc5iei subiectului 6n te)tele narative: ac5iune, conflict, rela5ii spa5io-
temporale7
- particularit45i ale compozi5iei 6n te)tele narative: incipit, final, episoade+ secven5e narative,
te8nici narative7
- construc5ia persona$elor7
- modalit45i de caracterizare a persona$ului7
- tipuri de persona$e7
- instan5ele comunic4rii 6n te)tul narativ7
- tipuri de perspectiv4 narativ47
- registre stilistice, limba$ul persona$elor, limba$ul naratorului7
- stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber.
Te"tul narati#
E"emplu:
9Din clipa cand Vasile Baciu, in fata petitoarelor, ii fagaduise tot, Ion fu cuprins de o adevarata
betie de fericire si de incredere. Era atat de plin de sine insusi incat se gandea numai la
pamanturile lui, planuia cum sa le munceasca mai bine, cum sa lazuiasca un petic de padure, si
abar nu mai avea nici de Vasile si mai ales de !na, parca ea n.ar fi tinut de zestre"Doar cand
ii pomenea numele cineva, isi aducea aminte ca si ea mai este pe lume, si se incrunta usor.
In scimb !na nu se gandea decat la dansul. #itate erau rusinea si bataile si suferintele. Ea nu
stia nici de planuri nici de viclesuguri"$ufletul ei dornic de iubire astepta implinirea visului ca
o mantuire si gura ei soptea numele lui cu aceeasi nerabdare placuta ca in noptile bune de
odinioara.%")
&e la miezul noptii urma sa 'oace pe bani mireasa. (iindca !na, cu sarcina ei, s-ar fi ostenit
prea tare, ii tinu locul drusca intai, adica (lorica. )irele o invarti de cateva ori voiniceste si
arunca apoi un zlot de argint in stracina inflorita. *erdelea scose o artie de douazeci de
coroane, dar puse pe +itu sa 'oace. &e urma venira toti oaspetii, pe rand, daruind fiecare dupa
cum il lasa inima si punga"in vremea asta !na sedea pe lavita, rusinata ca n-a putut 'uca ea,
geloasa putin ca Ion ar fi strans pe (lorica mai tare ca ceilalti si totusi multumita, plutind parca
intr-un nour de fericire atat de mare ca se simtea rasplatita pentru toate suferintele.
,and se ispravi 'ocul miresei, Briceag incepu o $omesana piparata, in care se amestecara
batranii cu tinerii. Ion 'uca iar cu (lorica si-n valmasagul asurzitor se pomenira curand
aproape de usa, unde era mai intuneric. -u descise gura nici unul din ei . fata ciar nici nu
indraznea sa-l priveasca in oci . el insa fierbea si-si inclestase degetele in soldurile ei pline,
uitand de tot pe !na, incipuindu-si ca (lorica e mireasa lui"Deodata apoi ii sopti ragusit, cu
ocii inflacarati/
- -umai tu mi-esti draga in lume, (lorica, auzi tu0"!uzi0
1 stranse navalnic la piept, crasnind din dinti incat fata se spaimanta si se uita rusinata
impre'ur.
in aceeasi clipa !na tresari ca muscata de vipera. $imti ca nade'dile ei de fericire se risipesc si
ca ea se pravale iar furtunos in aceeasi viata nenorocita. $e porni deodata pe un plans amar
care sa-i alunge presimtirile nemiloase",ine ia insa in seama lacrimile unei mirese0"Ion
asezandu-se mai tarziu langa ea, ii zise nepasator/
- !mu ce te mai bocesti0 ,a doar nu mergi la spanzuratoare"9(:.ebreanu)
Anali$a%
;e)tul este e)tras din romanul Ion de :iviu ebreanu. 1iscursul narativ este constituit dintr-o
suita de enunturi dispuse in doua parti: un rezumat si o prezentare. !patiul romanesc este unul
inc8is, nunta desfasurandu-se intr-o curte. Pentru Ana, acest spatiu simbolizeaza initial siguranta,
protectie, intimitate, pentru ca in final sa o conduca la claustare si angoasa. Pentru Ion, spatiul
nuntii semnifica claustrare, libertatea obtinand-o in spatiul inc8is al $ocului miresei, al $ocului
!omesanei. !patiul care ii inspira dorinta de evadare, e)plorare, este pamantul lui <asile =aciu,
pe care il dobandeste.
>ragmentul incepe printr-un rezumat in care e comprimata o perioada fictionala de cateva luni,
relatata in * fraze. Printr-o elipsa, omiterea pregatirilor pentru nunta, se trece la prezentare.
;emporalitatea din discurs este in corespondenta cu temporalitatea din istorie. in principiu, cele
doua temporalitati urmeaza aceeasi directie, se respecta ordinea lineara a evenimentelor.
upturile sunt create prin anticiparile facute de persona$e: Ion 9planuia9 cum sa munceasca
pamanturile, se gandea la >lorica drept mireasa lui (9>lorica e mireasa lui.9), Ana astepta
9implinirea visului9, are 9presimtiri nemiloase9, prin rememorari: Ana uita 9rusinea si bataile si
suferintele9. ?ronologia in discurs, prezentarea evenimentelor din durata temporala de cateva
luni (cu sarcina ei, Ana nu poate dansa) , precum si durata de o ora, de la nunta, este ulterioara
cronologiei istoriei.
@rice discurs narativ presupune o dimensiune cronologica si o dimensiune configurationala
.1imensiunea cronologica se refera la o cauzalitate narativa bazata pe un raport de
consecutivitate temporala si cauzala. 1imensiunea cronologica sau sc8ema te)tuala e organizata
in macro-propozitii. !c8ema poate fi redata astfel:
A in rezumat:
- <asile =aciu fagaduise tot Bfu cuprins de betie,se gandea la pamanturi,planuiaC
- ?ineva pomenea numele Anei:Cse incruntaC
A in naratiune:
- .rma sa se $oace pe bani mireasa:Ctinu locul >loricaC,Cmirele o invartiC,Carunca un zlot B
-BDerdelea scoase douazeci de coroaneC,Cpuse pe ;ituC,C Ana sedea B,Cse simtea rasplatita B,C
Eocul se ispraviC,C =riceag incepu o 9!omesana9 ,C Ion $uca iar cu >loricaCetc.
2)ista o succesiune evenimentiala temporala de anterioritate. Aceasta succesiune temporala este
dublata de un raport de cauzalitate: cauza ( B<asile =aciu fagaduise totC) - efect ( BIon fu cuprins
de betieC).
I: Ana era rusinata ( 9rusinea9, 9bataile9, 9suferintele 9) la momentul t/ ( cand <asile =aciu nu
fagaduia)
II: 2venimentul 9 <asile =aciu fagaduise tot9 survine asupra Anei la momentul .
III: Ana este fericita (9 sufletul ei astepta implinirea visului ca o mantuire9)
in cazul persona$ului Ana, dimensiunea cronologica presupune o analepsa.
A in naratiune
I: Ion este bucuros pentru F danseaza cu >lorica.
II: 9?and se ispravi $ocul miresei, =riceag incepu o 9!omesana99 si Ion 9 $uca iar cu >lorica9
III: Ion se asaza langa >lorica.
Pentru persona$e, ordinea naturala a lumii, legile temporale pot fi incalcate prin fenomene de
ing8etare, accelerare, incetinire, inversare, comprimare si dilatare a timpului. 1upa ce 9<asile
=aciu fagaduise tot9, pentru Ana timpul se acclereaza: 9!ufletul ei astepta implinirea visului ca o
mantuire9. :a nunta, pentru ea timpul se dilata: 9plutind parca intr-un nour de fericire9, pentru ca
in final timpul sa se inverseze: trecutul (9se pravale iar in aceeasi viata nenorocita9) si viitorul
(9presimtirile nemiloase9) iau locul prezentului. Pentru Ion, cand primeste pamanturile (9 planuia
cum sa le munceasca mai bine, cum sa lazuiasca un petec de padure9) si atunci cand danseazacu
>lorica, timpul se accelereaza. ?and o are in brate pe >lorica, pentru el timpul ing8eata:
9inc8ipuindu-si ca >lorica e mireasa luiF9.
:a nivelul sintagmelor temporale, sunt puse in opozitie persona$ele Ion si Ana. in ce-l priveste pe
Ion, sunt marcate momentul bucuriei lui (din clipa cand) cand primeste pamantul, innegurarea lui
cand aude de Ana (doar cand). >ericirea lui este marcata de reiterarea dansului cu >lorica: pe la
miezul noptii, de cateva ori, apoi, pe urma, iar ( $uca), curand, deodata (sopti). in paralel cu Ion e
prezentata Ana: in sc8imb, odinioara, in vremea aceasta, in aceeasi clipa. 1aca initial fericirea ei
este consonanta cu cea a lui Ion, ea se prabuseste apoi in nefericire: sintagmele sunt asezate in
simetrie: iar ($uca) Ion+ iar (se pravale) Ana7 deodata (sopti) Ion+ (se porni) deodata (pe un plans
amar) Ana.
1imensiunea configurationala a naratiunii consta in continutul global: Ion o iubeste pe >lorica,
nu pe Ana7 actul acesta de discurs indirect se bazeaza pe verbul a reprosa al naratorului. Autorul
foloseste te&nica ar&itectului, adaugand corecturi destinate sa fi)eze si sa adanceasca
momentele de 9 interpretare psi8ologica 9: Ion e bucuros ca are pamanturi, dar se incrunta cand
aude de Ana, Ana e multumita, dar incepe sa planga atunci cand il vede pe Ion strangand-o pe
>lorica. ?8iar si campurile le)icale ce privesc persona$ul Ana, aflate in opozitie, vin sa confirme
acest lucru. 2)ista un camp le)ical ascendent al fericirii: ea nu stia, sufletul dornic de iubire,
implinirea visului ca o mantuire, nerabdare, noptile bune, multumita, plutind parca intr-un nour
de fericire atat de mare, rasplatita, si unul descendent al nenorocirii: rusinata, geloasa, ca muscata
de vipera, nade$dile ei de fericire se risipesc, se pravale iar furtunos in aceeasi viata nenorocita,
plans amar, presimtirele nemiloase, lacrimile. ?uvintele suferinte si fericire se repeta: cuvantul
suferinte e valorizat pozitiv uitate erau suferintele, se simtea rasplatita pentru toate suferintele -
, iar cuvantul fericire e valorizat pozitiv nour de fericire - , apoi negativ nade$dile ei de
fericire se risipesc.
eferitor la timpurile #erbale, fragmentul incepe cu mai mult ca perfect, fagaduise, care
izoleaza actiunea de <asile =aciu si situeaza universul naratiunii intr-un timp indepartat, intr-un
trecut in care naratarul nu poate patrunde. .rmeaza apoi un perfect simplu care dinamizeaza in
mod coplesitor actiunea: fu ( cuprins).
Perfectul simplu este timpul narativitatii obiective, neutre, epice: (ii) tinu (locul), invati, arunca,
scoase, puse,venira, se ispravi, incepu, se amestecara, $uca, se pomenira, nu desc8ise (gura),
sopti, stranse, spaimanta, se uita, tresari, simti, se porni. in sc8imb, imperfectul este timpul
narativitatii subiective. 2l este un timp al sensibilizarii reprezentarilor actualizatoare: pomenea,
isi aducea aminte, se incrunta, sedea, nu indraznea, fierbea. 2ste un timp al narativitatii
iterative:se gandea, planuia, nu se gandea. Perspectiva visarii e marcata de verbe precum:se
simtea, nu stia, astepta, soptea, iar verbe precum: era (prin), 8abar nu avea, erau uitate, era
(intuneric), lasa persona$ului perspectiva desc8isa. <erbul urma (sa $oace) sinonim cu avea sa
$oace desc8ide o stare tensionala si, prin situarea lui in incipit, desc8ide o adevareata lume
semantica prin care lectorul+ naratar e inscris in contemporanitatea evenimentelor contemplate in
revenirea lor. Prin alaturarea formelor verbale perfect simplu+ imperfect se realizeaza, in cazul
persona$ului Ion, te8nica basoreliefului prin crearea unui plan de adancime.
!unt si cateva verbe la prezent: (si ea GAnaH mai ) este (pe lume), (>lorica) e (mireasa lui) carre
marc8eaza pentru narator, dar si pentru persona$ul Ion un prezent etern. Prin acest prezent,
timpul naratiunii este situat in flu)ul neintrerupt al timpului din perspectiva umana a
persona$ului. Prin acest prezent, particularul (Ana, >lorica) se inscrie in general: pamantul si
iubirea.<erbele se risipesc, se pravale marc8eaza pentru Ana acelasi prezent etern, 9aceeasi viata
nenorocita9. <erbul ia din propozitia 9?ine ia insa in seama lacrimile unei mireseIF9 marc8eaza
coincidenta dintre timpul istoriei si cel al discursului. Prin aceasta digresiune cu rol moralizator,
timpul discursului se dilata.
?onditionalul, care este timpul ipotezei, marc8eaza ipoteza inlaturata: (ea) n-ar fi tinut (de
zestre) sau ipoteza admisa: s-ar fi ostenit, ar fi strans. Perfectul compus GAnaH n-a putut ($uca)
aduce persona$ul ei in prim-plan. Perfectul compus fragmenteaza cursul evenimentelor intr-o
secventa de anterioritate ireversibila ce inc8eie procesul erotic dintre Ion si Ana. ;impurile
verbale precipita romanul spre punctul culminant si deznodamant.
Aplicand ipoteza superstructurala a gramaticii narative, obtinem:
A pentru Ion:
!ituatie initiala: 9<asile baciu ii fagaduise tot.9
2lement perturbator: 9ii pomenea numele GAneiH cineva.9
Actiune:Are loc nunta.
2lement de reec8ilibrare: 1anseaza cu >lorica.
!ituatie finala: 9Numai tu mi-esti draga pe lume, >lorica, auzi tuIF9
A pentru Ana:
!ituatie initiala: 9!ufletul ei dornic de iubire F9
Proces de transformare: <ede cum Ion o strange pe >lorica.
!ituatie finala: 9se porni pe un plans amar 9.
1upa modelul actantial studiat de Jreimas, Jenette, .bersfield, un subiect pleaca in cautarea
unui obiect. 2l este impulsionat de un destinator care il favorizeaza sau il impiedica7 face
cautarea in favoarea unui destinatar. !ubiectul este a$utat in cautarea lui de un ad$uvant si
intampina adversitatea unui opozant. in primul fragment, Ion cauta pamantul fiind impins de un
destinator precum saracia si ambitia. Ad$uvant sunt petitoarele, iar <asile =aciu si Ana sunt
opozantii. :a nunta, impinsa de erosul-destinator, Ana cauta iubirea lui Ion, avand drept
ad$uvanti pe nuntasi, dar opozantul este >lorica. Acelasi eros-destinator il determina pe Ion sa
caute alt obiect: dragostea >loricai. in acest scop intunericul si !omesana ii sunt ad$uvanti pentru
ca poate sa o imbratiseze pe >lorica, dar nu poate scapa de opozantul Ana.
?el care aduce in fata lectorului+ naratar universul fictional este naratorul omniscient care stie
mai multe decat persona$ele, prin viziunea narativa 9din spate9. Naratorul e subiectul enuntarii,
alege, filtreaza actiunea prin oc8ii anumitor persona$e, alege modul de e)punere. :-am putea
contura si totusi el ramane o imagine fugitiva, are mereu masti contradictorii si penduleaza intre
autor si persona$e. il gasim cu siguranta la nivelul apreciativ, care nu apartine nici e)perientei
noastre de cititori, nici autorului (.mberto 2co). >ragmentul este o naratiune la persoana a treia
in care naratorul nu este prezent in istorie ca actor. Punctul de vedere din care este privit
universul operei este al naratorului, dar si al actorului (Ion, Ana). Naratorul revela viata
interioara a persona$elor, perceptia lui este atat interna, cat si e)terna.
.neori naratorul isi pierde obiectivitatea si introduce gandurile persona$elor, comprimandu-le.
2l se distanteaza si se apropie de evenimente, in anumite momente ale enuntului fiind substituit
de persona$. Pentru moment, relatarea evenimentelor numai este voit neutra si impersonala:
- Ana: suferintele, sufletul ei dornic de iubire, nerabdare placuta, (s-ar fi ostenit) prea tare,
rusinata, geloasa, (ar fi strans) mai tare, multumita, plutind, nour de fericire, se simtea rasplatita.
- Ion: fierbea, inc8ipuindu-si, (soptea) ragusit, (oc8ii) inflacarati, navalnic, crasnind din dinti.
- Ana: ca muscata de vipera, (se pravale) furtunos, (viata) nenorocita, (presimtirile) nemiloase.
1e asemenea subiectivitatea naratorului se remarca si prin folosirea pronumelor personale: ea,
(n-a putut $uca) ea GAnaH, (mireasa) lui, (pamanturile) lui Gale lui IonH, (sufletul) ei, (gura) ei Gale
AneiH, (soldurile) ei Gale >loricaiH. Nu e)ista marci formale ale naratorului in naratiune, dar
cuvintele 9?ine ia insa in seama lacrimile unei mireseIF9 apartin naratorului a carui voce se
confunda cu a Anei, dar si cu a lectorului+ naratar. >ragmentul este de tip narativ auctorial in care
centrul de orientare a cititorului este lectorul in calitate de creator al naratiunii.
;e)tul cuprinde toate componentele destinate a-l face narativ: un autor (:iviu ebreanu), un
cititor (lectorul/naratar), o suita de actiuni (marcate in sc8ema te)tuala a naratiunii
cronologice), o po#estire (Ion se casatoreste cu Ana), un uni#ers a'ecti# (caracterul
moralizator), un uni#ers narati# ce cuprinde decoruri ( pamanturile, un petec de padure, zlot de
argint, strac8ina, 8artie de douazeci de coroane, lavita, usa ), persona$e (Ion, Ana, <asile =aciu,
>lorica, cineva, nuntasii, Derdelea, ;itu, =riceag, lautarii), o epoca (inceputul secolului al KK-
lea), niste locuri (satul Pripas cu pamanturile lui <asile =aciu si curtea unde are loc nunta).
;e)tul respecta principiul pertinentei, principiul sinceritatii, principiul informativitatii si
principiul e)8austivitatii. especta de asemenea ma)imele conversationale.