BIOCHIMIA DINTILOR

INTRODUCERE
Dentitia omului este heterodontica (prezinta mai multe
tipuri de dinti) si hemidifiodonta (in cursul vietii apar 2 serii
de dinti).
Dintii permanenti sunt formati din 3 regiuni:
- partea externa (foarte rezistenta si subtire smalt);
- partea mijlocie (dura, groasa dentina);
- partea centrala (moale pulpa);
La nivelul radacinii se gaseste o regiune numita cement.

Compoziia chimic i procentual a smalului, dentinei i

cementului
Componentul
Smal
Dentin
Cement
Valori procentuale raportate la 100 g greutate net
Ap
2,3
13,2
32
Substane organice
1,7
17,8
22
Substane anorganice
96
69
46
Elemente. Valori procentuale raportate la 100 g cenu
Ca
36,1
35,3
35,5
Mg
0,5
1,2
0,9
Na
0,2
0,2
1,1
K
0,3
0,1
0,1
P
17,3
17,1
17,1
C
4,0
3,0
4,4
Cl
0,3
0
0,1
F
0,02
0,02
0,2

SMALTUL

reprezinta 20-25 % din dinte si se gaseste doar in regiunea

cervicala a dintelui;

- este cea mai dura substanta din organism;

- este compus din substante anorganice (98%) si organice
(<2%);

Constituenti anorganici
Apa
reprezinta 2,3% din masa totala a smaltului;

studii fizico-chimice au aratat ca apa din smalt nu ingheata decat la

temperatura de -40 C, iar la temperatura de 200C smaltul inca
contine apa;

2 teorii:
- apa e retinuta in capilare fine cu diametrul = 2,5A din care
apa se elibereaza foarte greu.
- o parte din apa este asociata cu grupele hidroxil din reteaua
hidroxilapatitei

 Continutul in apa:
- variaza cu varsta (mai mare pana la 30 ani)
- smaltul alterat de procesul carios poate contine pana la
150% mai multa apa - fenomen corelat cu scaderea in
substanta minerala

Calciul si fosforul
Hidroxilapatita : Ca[Ca3(PO4)2]3(OH)2.

OH- - pot fi inlocuiti cu ionii de fluor sau clor

fluoroapatita, respectiv cloropatita.
Ionii de Ca2+ din retea pot fi inlocuiti cu ioni de strontiu
(Sr 2+) sau Pb 2+

ionii de fosfat pot fi inlocuiti cu ioni de arsenat, vanadat,

silicat, sulfat, carbonat.

 Fosfat octacalcic:
Ca8H2(PO4)64H2O.
Formula generala a amestecului format din fosfat
octacalcic si hidroxilapatita: Ca10-xHx(PO4)6(OH)(2-x)
2,5xH2O, unde x = factor care poate lua valori intre 0-2.

 Raportul Ca/P este utilizat pentru aprecierea gradului de

mineralizare a unei regiuni dentare.
Cauzele variatiei raportului Ca/P :
- concentratia ionilor de Ca si de fosfat;
- eventuala substituire a ionilor de Ca cu ionii de Mg, sau a
ionilor fosfat cu ioni de carbonat;
- adsorbtia suplimentara de ioni de Ca;
- defectele de retea in reteaua cristalina a hidroxilapatitei
care apar atunci cand ionii de PO43-sunt inlocuiti cu ioni de
HPO42-. In aceasta situatie, realizarea electroneutralitatii
necesita mai putini ioni de Ca, ceea ce duce la modificarea
raportului Ca/P.

 defectele de retea in reteaua cristalina a hidroxilapatitei care

apar atunci cand ionii de PO43-sunt inlocuiti cu ioni de
HPO42-. In aceasta situatie realizarea electroneutralitatii
necesita mai putini ioni de Ca, ceea ce duce la modificarea
raportului Ca/P:

- defectele de retea care se datoreaza lipsei ionilor de

Ca din anumite pozitii. Apatitele cu defecte de retea, prin
scaderea nr de ioni de Ca au stabilitate redusa si cedeaza
usor in fata procesului carios.

Cristal de apatita

 Carbonatul sub forma de ioni de carbonat si de bicarbonat

Carbonatapatita are o solubilitate mai mare in mediul

acid decat hidroxilapatitava creste susceptibilitatea la
carii a smaltului.

FLUORUL
- este un element constitutiv important al smaltului
reprezentand 0,02% din greutatea cenusei din smalt;

- fluorul se incorporeaza in smalt in diverse etape si situatii:

inainte de eruptie, in cursul mineralizarii, cand este
captat din fluidele tisulare;
dupa eruptie, in timpul desavarsirii mineralizarii, prin
fixarea fluorului pe suprafata smaltului din lichidele
care uda smaltul.
prin eventualele fisuri ale dintelui ce permit
patrunderea lichidelor ce contin fluor.

 1. Daca concentratia fluorului este mare: - reactia de

suprafata in care fluorul e absorbit de hidroxilapatita si se
formeaza fluorura de Ca:
Ca10(PO4)6(OH)2 + 20F- 10CaF2 + 6(PO4)3-+2HO-

2. Concentratia de fluor este scazuta(aprox 1 parte/milion):

Ionii de fluor substituie gruparea OH din molecula de
hidroxilapatita si rezulta fluorapatita:
Ca10(PO4)6(OH)2+2F-Ca10(PO4)6F2+2HO-

Oligoelemente
Concentraii n ppm

Elementul
Aluminiu
Stibiu
Bariu
Bor
Brom
Cadmiu
Crom
Cobalt

Smal
12,5
0,13
4,2
5,0
1,12
0,51
3,20
0,13

Dentin
68,6
0,69
129,05
94,33
114,37
2,0
1,11

Element
Aur
Litiu
Molibden
Niobiu
Rubidiu
Seleniu
Argint

Smal
0,11
1,13
7,20
0,28
0,39
0,27
0,35

Dentin
0,07
2,2

 Magneziu - dupa ionul de Ca este cationul cel mai

frecvent din compozitia smaltului

- Mg reprezinta 0,5% din cenusa

rezultata din smalt;

- se gaseste in compozitia apatitei fie ca fosfat de Mg, fie

ca ion de Mg absorbit la suprafata cristalelor.

Sodiu, Potasiu, Clor - aceste elemente intra in cantitate

mica in constitutia dintilor, nu au
rol important in formarea substantelor minerale. Numai
ionul de Cl poate sa inlocuiasca ionul OH din
hidroxilapatita, dar nu se fixeaza
definitiv in tesut.

Zinc - in smalt zincul e repartizat inegal, la suprafata

smaltului concentratia Zn e de 2 sau de 3 ori mai mare
decat in profunzime.
- dintii cariati si dintii persoanelor dupa tuberculoza
au un continut de Zn mai ridicat decat normal.
Strontiu (Sr) - acest element se fixeaza in timpul
dezvoltarii dintilor si intra in constitutia retelei de apatita.

 Cuprul - se afla in cantitati mici in dintii definitivi

(sub zero, doua miligrame pe 100 g/dinte)
si in cantitati mai mari in dintii temporari (2
mg/100 g dinte);

- acest element are capacitatea de a

opri dezvoltarea cariilor;

- dupa fisurarea/carierea dintelui

continutul in Cu al smaltului creste.

- surse de Cu: unele materiale de

plombe dentare, unele alimente, pasta de dinti;

- daca smaltul contine cantitati mari

de Cu atunci dintele se coloreaza la suprafata;

Staniul - ca si Zn se concentreaza in special in straturile

superficiale ale amaltului;
- fluorura si clorura de staniu scad solubilitatea
smaltului.
Plumbul - se concentreaza in straturile superficiale
ale smaltului;
- cantitatea sa depinde de aportul de Pb;
Mercurul - se concentreaza in straturile superficiale
ale smalului;
- in cazul dintilor cariati si obturati cu
amalgam concentratia mercurului in smalt creste foarte mult.
Manganul - este un component constant al tesuturilor tari, se
incorporeaza in aceste tesuturi in faza de formare;
- concentratia manganului in smalt este de 2,5
ori mai mare decat in dentina

DENTINA
Dentina este localizata intre smalt si pulpa.
D.p.d.v. al componentei contine:
mai putine substante anorganice ca smaltul;
de 6 ori mai multa apa decat smaltul;
de 10 ori mai multa substanta organica fata de smalt;

 Constituenti anorganici ai dentinei

Apa
Hidroxil-apatita: cristalele au forma de prisma hexagonala
mult mai mici decat in smalt.
Carbonatul: in concentratie mai mare in dentina decat in
smalt.
Fluorul: continutul de fluor al dentinei creste de la interfata
dentina-smalt spre interfata dentina-pulpa astfel incat langa
camera pulpara concentratia fluorului este de 3-4 ori mai
mare decat langa smalt.
Magneziul: - concentratie mai mare decat in smalt;

Constituentii organici

Proteinele - se impart in 2 categorii:

a) proteine solubile in acizi organici
b) proteine insolubile in acizi organici;
Colagenul:
- este format din 3 lanturi polipeptidice dispuse sub forma
helicoidala atat
fiecare lant in parte
(helix-minor)
cat si impreuna (helix-major).