auzele comportamentului agresiv la copii

de Valentina Andrei Mie Sep 23, 2009 2:31 pm

Traim intr-o lume in care agresivitatea are un caracter tot mai

pronuntat. Comportamentul agresiv este tot mai vizibil in jurul
nostru, in mijloacele de transport in comun, in trafic, in mediul
scolar, in familie, la serviciu. El a devenit, aproape, o obisnuinta
in relatiile dintre oameni sau, chiar, un ingredient necesar reusitei
in cariera sau in afaceri.
La copii, comportamentul agresiv poate avea mai multe cauze si,
de aceea, este importanta identificarea corecta a acestora:
- o schimbare importanta in familie: nasterea unui alt copil,
divortul parintilor, un deces
- un mediu familial tensionat, caracterizat prin conflicte, neglijare
sau abuz
- expunerea la filme, videoclipuri si jocuri cu continut violent
- un program aglomerat care suprasolicita copilul si il oboseste
- grupul de prieteni (anturajul).
Comportamentul agresiv apare frecvent in copilaria timpurie
(intre 1 si 3 ani) si este rezultatul incercarilor copilului de a
cunoaste si de a lua in stapanire mediul inconjurator, chiar daca
asta se soldeaza cu stricaciuni si mici dezastre: mazgalirea
peretilor, dezasamblarea jucariilor, scoaterea hainelor din sifonier
sau a cartilor din biblioteca. Mai pot aparea reactii negative in
legatura cu somnul, hrana sau igiena corporala. Toate acestea sunt
rezultatul incercarilor copilului de a-si afirma personalitatea si
propriul punct de vedere, dar si o testare a limitelor impuse de
adulti (cu alte cuvinte, cat de departe poate merge fara sa i se
intample nimic).
Agresivitatea poate fi o modalitate prin care copiii atrag atentia
sau isi castiga o identitate proprie. Atunci cand li s-a dat o
importanta prea mare de la o varsta frageda, cel mai usor si mai
sigur mod de a obtine aceasta atentie nelimitata este
agresivitatea sau comportamentul necooperant.
Programele tv care contin scene de agresivitate, jocurile violente
cresc frecventa gandurilor si a sentimentelor agresive, ducand la

cresterea nivelului de activare fiziologica. Se reduce frecventa

comportamentelor prosociale (de intrajutorare, solidaritate,
altruism).
Uneori, agresivitatea este motivata de frica si se amplifica in
situatii neprevazute sau neasteptate. Acesti copii nu se simt in
siguranta, nu au incredere in cei din jurul lor, se simt amenintati si
incearca sa depaseasca aceste sentimente infricosatoare pentru ei
prin comportamente impulsive, de agresivitate sau chiar furie.
Metodele educative bazate pe pedepse fizice si corporale intaresc
agresivitatea copilului. Acelasi efect il au, insa, si amenintarile
vagi si inconsecventa. Conflictele conjugale determina o crestere
semnificativa a nivelului de stres in familie si pot conduce la
aparitia la copii a unor accese de furie, agresivitate sau ostilitate.
De cele mai multe ori, copiii agresivi traiesc in medii caracterizate
printr-un status social si economic scazut, in care agresivitatea
reprezinta un mod de viata.
Copiii cu un comportament agresiv sunt, in general, respinsi de cei
de aceeasi varsta cu ei, se integreaza cu dificultate in grupuri si
au rezultate scolare scazute. De cele mai multe ori, ei isi gasesc
sustinerea printre copii cu manifestari asemanatoare sau in
grupuri in care agresivitatea este acceptata si valorizata, intrand,
astfel, intr-un cerc vicios din care cu greu mai pot iesi.
Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la
deficiente in modalitatile de rezolvare a unor situatii conflictuale.
Copilul agresiv devine un adolescent si apoi un adult agresiv,
incapabil sa construiasca relatii durabile si sa se integreze in
societate.
Comportamentul agresiv al viitorului adult poate fi ameliorat sau
anihilat daca parintii urmaresc cu atentie, de foarte devreme,
comportamentul copiilor lor si le ofera alternative eficiente atat
pentru consumarea energiei specifice, cat si pentru rezolvarea
situatiilor frustrante. Agresivitatea nu trebuie inabusita, ci
transformata in echilibru interior:
Este important sa stabilim reguli clare de comportament, pe
care copilul sa le cunoasca, impreuna cu consecintele incalcarii
lor.
Sa identificam cauzele agresivitatii si sa evitam motivele de
criza. La copiii mici, atentia poate fi distrasa relativ usor, prin

aratarea unei jucarii preferate, atragerea intr-un joc nou sau prin
luare in brate si mangaierea lui. La copiii mai mari da rezultate
bune interventia ferma, dar calma a adultului, impreuna cu
oferirea unor alternative atragatoare (dar, atentie, sa nu
reprezinte, de fapt, mituirea copilului!).
Sa invatam si sa exersam impreuna cu copilul modalitati
civilizate de obtinere a lucrurilor dorite.
Sa laudam si sa incurajam jocurile de cooperare cu alti copii si
toate situatiile in care copilul se comporta calm, politicos si
generos.
Sa evitam etichetarile, de genul copil rau, copil
neascultator, copil nepoliticos. Este o greseala foarte mare sa
punem semnul egal intre personalitatea unui copil (adica, ceea ce
este el) si comportamentul sau (cea ce face copilul).
Consilierea psihologica si psihoterapia poate fi de un real folos,
deoarece in cadrul acesteia parintii invata cum sa faciliteze
copilului un comportament nou, mai putin agresiv, iar copilul este
abordat ca si individualitate. Copilul invata, prin modalitati
specifice varstei (mai ales prin terapia prin joc) sa isi transforme
impulsurile agresive in actiuni controlate si sa inteleaga impactul
negative pe care il are asupra celorlalti).