Modelul de proiectare

curriculara centrat pe
competente

 Competenta este un ansamblu integrat de cunostinte,

deprinderi si atitudini care permit subiectului, in fata unei
categorii de situatii, de a se adapta, de a rezolva probleme
si de a realiza proiecte. (C.Delory - 2002).

Competenta este o caracteristica individuala sau colectiva

atasata posibilitatii de a mobiliza si de a pune in actiune de
maniera eficace intr-un context dat, un ansamblu de
cunostinte, de capacitati si de atitudini comportamentale.

Structura unei competente

Structura interna
Structura externa
STRUCTURA INTERNA cuprinde componentele si relatiile
care alcatuiesc competenta.
Cunostinte
Abilitati
Atitudini

Competen
ta

STRUCTURA EXTERNA sau contextuala cuprinde componentele

si relatiile ce alcatuiesc cadrul real in care competenta se
manifesta, in care se desfasoara actiunea competenta. Aceasta
structura externa cuprinde 3 componente: sarcini, situatia,
contextul.

Cunostinte

Contex
t

Sarcin
i

Contex
t

Situatie
profesional
a/de
invatare
Abilitati

Atitudini

Contex
t

Cunostinte
- Sunt reprezentari organizate despre real sau despre actiunea asupra
realului.
(P. Perrenoud 1995)
- Sunt sisteme de informatii, organizate, inlantuite pe baza unor reguli
sau principii care fac din ele un instrument constient de cunoastere a
unui obiect, fenomen, proces, etc.
- Sunt demersuri cognitive; nu apar ca produse finite memorate ca
atare ci ca procese de elaborare a cunosterii, ca strategii cognitive.
Traditional cunosintele erau intelese ca achizitii de informatii teoretice,
abordarea prin competente considera cunostintele ca sinteze teoreticopractice, ca unitati intre cunoastere si actiune.

TIPURI DE CUNOSTINTE

Cunostinte declarative
Cunostinte procedurale
Cunostinte conditionale
Meta cunostintele

Cunostinte procedurale
Corespund unui anumit mod de actiune
Intervin in realizarea unei activitati
Cuprind ansambluri structurate de reguli,
secvente si operatii aplicabile intr-o situatie
determinata.
Invatarea are loc in contextul actiunii.
Este necesar realizarea unui echilibru optim intre
declarativ si procedural, intre cunoastere si
actiune si o corespondenta dintre tipul de
cunostinte si maniera de a fi predate si invatate.

Meta cunostinte
Sunt cunostinte despre cunostinte
Sunt responsabile pentru gestiunea bazei de
cunostinte adica pentru accesarea, selectarea si
structurarea cunostintelor.
Asigura utilizarea cunostintelor in functie de
cerintele sarcinii ce trebuie rezolvata.
Permit elevului sa devina constient de
exigentele sarcinii pe care o poate indeplini
activand baza de cunostinte.
Elevul dobandeste constinta potentialului
intelectual propriu.

Cunostinte conditionale
(conditionale sau strategice)
Sunt cele care se refera la conditiile actiunii, la
posibilitatile si la constrangerile de care
subiectul trebuie sa tina seama pentru a realiza o
anumita sarcina.
Ele permit elevului sa decida in ce moment si in
ce context poate sa utilizeze o anumita
informatie, o anumita procedura sau sa angajeze
o anumita actiune.
Sunt responsabile pentru transferul celor
invatate.
Sunt suportul flexibilitatii si adaptabilitatii
achizitiilor.

Abilitati.
Abilitatea este o insusire sinonima cu priceperea
indemanarea, dexteritatea, dibacia, iscusinta,
evidentiind usurinta, rapiditatea, calitatea
superioara si precizia cu care omul desfasoara
anumite activitati.
Abilitatile sunt ansambluri structurate de actiuni
intelectuale, de atitudini, de valori si de priceperi
care se afla in centrul definirii competentelor
umane. (G. Paquette).
Sunt de natura procedurala, sunt atribute ce pot
insoti anumite cunostinte sau deprinderi.
Sunt procese care permit tratarea cunostintelor
pentru a le percepe, a le memora, a le intelege, a le
aplica ,a le evalua, a le crea sau a le comunica.

Clasificarea abilitatilor
Romiszowowski (1981)

Abilitati cognitive - luare de decizii, rezolvare de

probleme, rationamente logice etc.
Abilitati psihomotrice - actiuni fizice, acuitate
perceptiva etc.
Abilitati reactive - autocontrol, atitudini, emotii,
obisnuinte etc.
Abilitati interactive - intreactiuni sociale cu
ceilalti.
Fiecare dintre aceste categorii de abilitati pot fi:
Abilitati reproductive - aplicare de proceduri
(algoritmi)
Abilitati productive - aplicare de principii si

Atitudinile
Atitudinea reprezinta o modalitate de raportare a
subiectului fata de mediu, fata de ceilalti si fata de
propria pesoana, implicand componente cognitive,
afective, motivationale, volitive si
comportamentale.
Atitudinea desemneaza dispozitia interna a
individului fata de un element al lumii sociale.
Conceptul de atitudine este la granita dintre
psihologie si sociologie.
Atitudinile, din punct de vedere psihologic se
definesc ca structuri de personalitate.
In structura competentei, rolul atitudinilor este de
orientare valorica si de energizare afectiva si
motivationala a actiunii, interactionand cu abilitatile
socio-afective ale persoanei.

Atitudinile sunt determinate de:

Procese cognitive - Cunostinte, credinte,
convingeri.
Procese afective - Emotii si sentimente
favorabile sau nefavorabile
Procese comportamentale - Intentii, motivatii,
vointa, actiuni.

Factori externi ai competentei

Conditiile in care se exercita actiunea competenta.

Sarcina
Sarcina este unitatea de baza a actiunii
competente.
O sarcina reprezinta una sau mai multe operatii ce
trebuie efectuate sau probleme pe care o persoana
trebuie sa le rezolve.
Frecvent, activitatile cuprind sarcini multiple si
variate, organizate in retele si succesiuni.
In functie de combinatia de solicitari ale sarcinii vor
fi puse in actiune anumite resurse din arsenalul de
resurse potentiale ale unei competente sau anumite
competente.
Analiza de sarcini este primul pas in construirea
competentelor vizate de un program de formare, atat
in ceea ce priveste structura interna a unei

Situatia
Situatia, cadrul alcatuit din conditiile concrete in care persoana,
individul sau un grup, efectueaza una sau mai multe sarcini.
Conditiile ce alcatuiesc o situatie pot fi clasificate:

conditii tehnico-materiale si logistice referitoare la:

unelte, instrumente, dotari tehnice, materii prime si materiale,
spatii de lucru, retele de comunicare etc.
conditii temporale referitoare la: momentul, etapa, durata
si ritmul efectuarii sarcinilor.
conditii de impact psiho-social asupra individului si a
grupului referitoare la modul de lucrul (individual sau/si in echipa)
si tipul de interactiune (cooperare, competitie) si sistemul de
evaluare si recompensare.

A fi competent inseamna nu numai a mobiliza resursele

interne ale competentei (cunostinte, abilitati, atitudini) adaptate
tipului de sarcina, ci si a le combina cu resursele externe ale
situatiei in care sarcinile sunt efectuate.

Contextul
Contextul este ansamblul integrativ al conditiilor si interactiunilor
in care se desfasoara o anumita activitate si care influenteaza in
mod direct sau indirect activitatea respectiva. (context = mediul
inconjurator)
In cazul situatiilor de invatare a competentelor se disting trei
orizonturi contextuale:
contextul sau mediul didactic imediat care
include: spatiul scolar, dotari materiale, orar scolar, strategii,
metode, material didactic, forme de organizare a activitatii etc.
(dispozitivul didactic)
contextul institutional scolar analizat din punct de
vedere al atmosferei psiho-sociale ce domina in scoala din punct
de vedere pedagogic, administrativ, managerial, echipament in
dotare, etc.

contextul sau mediul socio-cultural extrascolar

(contextul indepartat) analizat din punct de vedere al
mediului social, economic si cultural de provenienta al elevilor

Din perspectiva exercitarii/invatarii competentelor, o

situatie poate fi:
de invatare: aceea in si prin care se dobandesc competente noi
sau se extinde registrul competentelor anterioare si in care
actioneza persoane aflate in curs de calificare.
profesionala: aceea in care se pun in actiune competente deja
dobandite si in care actioneaza persoane calificate.
Problema situatiilor scolare ca situatii de invatare a competentelor
- consta in asigurarea echilibrului dintre situatiile reale si cele
simulate sau modelate.
Cele mai multe situatii de invatarea competentelor sunt situatii
simulate, organizate in scoala (in laborator).
Imporatant este ca aceste sitatii de invatare:
sa reproduca/sa reconstituie cat mai fidel conditiile tehnicomateriale si logistice ale situatiilor reale
sa solicite din partea elevului demersurile cognitive si actionale
proprii actiunii competente: mobilizarea, integrarea si transferul
cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor, precum si autonomia si
resposabilitatea.

Demersuri si atribute ale competentei

si actiunii competente
Actiunea-nota distinctiva a competentei.
A fi competent inseamna a dispune de cunostinte, abilitati si
atitudini si presupune a mobiliza si a combina aceste resurse in
conditiile concrete ale actiunii. Deci se poate spune ca actiunea
probeaza competenta.
Competenta se defineste ca un proces dinamic ce rezulta din
actualizarea a trei factori determinanti pentru actiune:
a sti sa actionezi - indica capacitatea individului de a mobiliza
si de a combina resursele pertinente in raport cu actiunea;
a vrea sa actionezi - este determinata de motivatiile personale
ale individului de a pune in actiune resursele de care dispune;
a putea sa actionezi - presupune existenta unui context, a unei
organizari a muncii, a unor decizii de management care sa faca
posibila realizarea actiunii.

Mobilizare
Mobilizarea resurselor este demersul fundamental al actiunii
competente, este demersul care face trecerea de la a dispune de
resurse la a fi competent.
A mobiliza resursele inseamna a le actualiza si a le pune in serviciul
efectuarii unor sarcini sau/si rezolvarii unor probleme intr-o situatie
data.
Mobilizarea resurselor implica demersuri cognitove si meta-cognitive.
Ea solicita cunosinte conditionale care permit persoanei sa decida
cand si de ce trebuie sa utilizeze o anumita informatie, o anumita
procedura.
Mobilizarea solicita meta-cunostinte care permit persoanei sa-si
gestioneze baza de cunostinte, sa evlueze posibilitatile si limitele
acesteia.
A mobiliza inseamna in egala masura a orienta si a sustine energetic
actiunea de actualizare si de punere in practica a resurselor
competentei, ceea ce angajeaza emotiile, motivatia, vointa si

Integrarea
A integra inseamna a adapta transformand atat noua achizitie cat si
achizitiile existente si a reorganiza noul ansamblu de resurse in
functie de cerintele sarcinii si ale situatiei.
Integrarea cunostintelor si abilitatilor in retele ori sisteme de
operare intervine in insusi demersul mobilizarii resurselor
respective.
Integrarea noilor achizitii in cele anterioare se realizeaza prin
construirea situatiilor care sa angajeze efectiv integrarea.
Integrarea vizeaza asimilarea noilor achizitii in reteaua celor
existente, asamblarea competentelor de diferite tipuri si reunirea
intr-un ansamblu coerent de elemente compatibile resurselor
interne si a resurselor externe ale competentei.

Transferul
Transferul este demersul prin care cunostintele si abilitatile
dobandite sunt mobilizate si utilizate intr-o situatie noua, mai mult
sau mai putin diferita de cea in care au fost invatate.
A invata o competenta nu se rezuma la a mobiliza si a integra
cunostinte si abilitati intr-o situatie data (unica si irepetabila), ci
presupune dobandirea capacitatii de a le transfera de la o situatie la
alta. Deci o competenta este invatata numai atunci cand a dobandit
atributul transferabilitatii resurselor ce o alcatuiesc.
Se pot identifica trei tipuri de transferuri:
transferul acadrmic, care corespunde capacitatii de a aplica, in
scoala competentele dobandite in cadrul aceleiasi discipline sau de
la o alta;
transferul operational care corespunde capacitatii de a aplica
competentele in afara scolii sau in afara contextului in care au fost
invatate;
transferul integral, care corespunde capacitatii de a exercita
competentele activitati libere sau in activitati profesionale.

Autonomia si responsabilitatea
Autonomia se defineste prin masura in care o persoana sau grupul are
sau nu nevoie de asistenta sau/si de supraveghere in realizarea
sarcinilor, in situatiile si in contextele in care acestea sunt solicitate.
Autonomia trebuie evaluata in functie de intregul context de conditii si
de factori care alcatuiesc actiunea competenta(sarcinile, situatia,
contextul) si in stransa legatura cu responsabilitatea ce ii este asociata.
Autonomia este corelata direct cu responsabilitatea; la un anumit grad
de autonomie persoana dispune de o anumita marja de responsabilitate
sau invers la o anumita marja de responsabilitate persoana dispune de
un anumit grad de autonomie.
Responsabilitatea se prezinta sub doua ipostaze:
ca responsabilitate asumata in baza capacitatiide a actiona
autonom de care persoana crede ca este capabila in raport cu tipul
sarcinii;
ca responsabilitate acordata in baza capacitatii de a actiona
autonom pe care persoana a dovedit-o.

Competente cheie
Competentele cheie reprezinta un pachet multifunctional,
transferabil de cunostinte, abilitati si atitudini de care au nevoie
toti indivizii pentru mplinirea si dezvoltarea personala,
incluziunea sociala si gasirea unui loc de munca. Acestea trebuie
sa se fi dezvoltat la sfrsitul educatiei obligatorii si trebuie sa
actioneze ca fundament pentru nvatare ca parte a educatiei pe
tot parcursul vietii.
Competentele cheie cuprind trei aspecte ale vietii:
a. mplinirea personala si dezvoltarea de-a lungul vietii (capital
cultural): competentele cheie trebuie sa dea posibilitatea
oamenilor sa-si urmeze obiectivele individuale n viata, condusi
de interesele personale, aspiratii si dorinta de a continua
nvatarea pe tot parcursul vietii;
b. cetatenia activa si incluziunea (capital social):
competentele cheie trebuie sa le permita indivizilor sa
participe n societate n calitate de cetateni activi;
c. angajarea ntr-un loc de munca (capital uman): capacitatea

Cele opt domenii ale Competentelor cheie sunt:

1. Comunicarea n limba materna
2. Comunicare n limbi straine
3. Competente n matematica si competente
elementare n stiinte si tehnologie
4. Competente n utilizarea noilor tehnologii
informationale si de comunicatie
5. Competente pentru a nvata sa nveti
6. Competente de relationare interpersonala si
competente civice
7. Spirit de initiativa si antreprenoriat
8. Sensibilizare culturala si exprimare artistica

Comunicarea n limba materna

Comunicarea este abilitatea de a exprima si interpreta gnduri,
sentimente si fapte att pe cale orala ct si scrisa (ascultare, vorbire,
citire si scriere), si de a interactiona ntr-un mod adecvat n cadrul
ntregii game a contextelor sociale si culturale educatie si instruire, la
serviciu, acasa sau n timpul liber.
Comunicare n limbi straine
Comunicarea ntr-o limba straina are aceleasi dimensiuni ca si
comunicarea n limba materna: se bazeaza pe abilitatea de a
ntelege, de a exprima si de a interpreta gnduri, sentimente si fapte
att pe cale orala ct si n scris (ascultare, vorbire, citire si
scriere) ntr-o gama potrivita de contexte sociale la serviciu, acasa,
n educatie si instruire conform cu dorintele sau nevoile individului.
Comunicarea ntr-o limba straina de asemenea apeleaza la abilitati
de mediere si ntelegere culturala. Nivelul performantei va varia ntre
cele patru dimensiuni, ntre diferitele limbi si conform cu mostenirea
si cadrul lingvistic al individului.

Competente n matematica si competente elementare n stiinte

si tehnologie
Alfabetizarea matematica este abilitatea de a aduna, scadea, nmulti si
mparti mental sau n scris pentru a rezolva o gama de probleme n
situatiile vietii de fiecare zi. Accentul se pune mai ales pe proces dect
pe rezultat, mai degraba pe activitate dect pe cunoastere.
Alfabetizarea stiintifica se refera la abilitatea si dorinta de a utiliza
cunostintele si metodologia menita sa explice lumea naturala.
Competenta n tehnologie e vazuta ca ntelegerea si utilizarea acelor
cunostinte si metode care pot modifica cadrul natural ca raspuns la
Competente
n utilizarea
noilor tehnologii informationale si de
nevoile si dorintele
oamenilor.
comunicatie
Competenta digitala implica utilizarea critica si cu ncredere a
mijloacelor media electronice la munca, n timpul liber si pentru
comunicare. Aceste competente se refera la gndirea logica si critica,
la abilitatile de management a informatiei la standarde nalte, si la
abilitati de comunicare dezvoltate. La nivelul de baza, abilitatile TIC
cuprind utilizarea tehnologiei multimedia pentru a primi, evalua,
stoca, produce, prezenta si
schimba informatii, si pentru a comunica si a participa n retele prin
intermediul Internetului.

Competente pentru a nvata sa nveti

A nvata sa nveti cuprinde disponibilitatea de a organiza si
reglementa propria nvatare, att individual ct si n grup. Aceasta
include abilitatea de a organiza eficient timpul, de a rezolva
probleme, de a achizitiona, procesa, evalua si asimila noi
cunostinte, si de a aplica noile cunostinte si deprinderi ntr-o
varietate de contexte acasa, la servici, n educatie si instruire. n
termeni mai generali, a nvata sa nveti contribuie puternic la
managementul traseului profesional.
Competente de relationare interpersonala si competente
civice
Competentele de relationare interpersonala cuprind toate formele
comportamentale care trebuie stapnite pentru ca un individ sa fie
capabil sa participe ntr-un mod eficient si constructiv la viata
sociala, si sa rezolve conflictele, daca e cazul. Abilitatile
interpersonale sunt necesare pentru interactiunea efectiva,
individual si n grupuri, si sunt utilizate att n domenii private ct si
n domenii publice.

Spirit de initiativa si antreprenoriat

Antreprenoriatul are o componenta activa si una pasiva: cuprinde
att capacitatea de a induce schimbari ct si abilitatea de a le primi,
sprijini si adapta la inovatia adusa de catre factori externi.
Antreprenoriatul implica asumarea responsabilitatii pentru actiunile
cuiva, pozitive si negative, dezvoltarea unei viziuni strategice,
stabilirea obiectivelor si realizarea lor, precum si motivarea de a
reusi.
Sensibilizare culturala si exprimare artistica
Exprimarea culturala cuprinde aprecierea importantei exprimarii
creative a ideilor, experientelor si emotiilor prin intermediul
diferitelor medii, incluznd muzica, expresia corporala, literatura si
artele plastice.

Competente generale si competente

specifice/de specialitate
Competentele generale sunt cele care conditioneaza realizarea
cu succes a unui registru larg de activitati, din domenii sau/si de
naturi diferite.
Competentele specifice sunt cele care conditioneaza relizarea
cu succes a unui registru restrans de activitati, circumscris unui
domeniu de specialitate delimitat.
In mediul scolar competentele generale se definesc prin raportare
la competentele disciplinare. Acestea sunt competente ce
vizeaza exersarea continuturilor specifice fiecarei discipline
(concepte, metode, strategii) in situatii si contexte pertinente
pentru capacitatile pe care fiecare disciplina vizeaza sa le dezvolte
la elevi.
Competente transversale sunt competente pentru viata. Ele
sunt competente care permit persoanei sa se adapteze la
dinamica si complexitatea realului, in diversitatea contextelor in
care realul se manifesta: profesionale sau extraprofesionale,