METABOLISMUL GLICOGENULUI

METABOLISMUL GLICOGENULUI
GLICOGEN
GLICOGENOLIZA

GLICOGENOGENEZA

METABOLISMUL GLICOGENULUI

Sursa constanta de G= conditie esentiala a vietii

G= sursa pt tesutul cerebral, eritrocite mature
G= sursa pt m. striat

3 surse de G:
1. aport exogen de G si precursori glucogeni (amidon,
mono-, dizaharide) inconstant
2. glicogenoliza
3.GNG asigura sinteza sustinuta de G, dar V de raspuns
la hipoglicemie este redus

METABOLISMUL GLICOGENULUI
Glicogenoliza= potential rapid de mobilizare a G
din glicogen la nivel hepatic i renal
In timpul efortului fizic: glicogenoliza musculara
In conditiile epuizarii glicogenului: GNG din AA
rezulatati din catabolizarea proteinelor

METABOLISMUL GLICOGENULUI
Principalele rezerve de
glicogen:
in muschiul striat (400g
glicogen= 1-2% din masa
reala M) : sinteza
ATP in contractie musculara
ficat (100g
glicogen=10%Fi): rol in
mentinerea
glicemiei
mici cantitati
in toate celulele

STRUCTURA GLICOGENULUI

STRUCTURA GLICOGENULUI
Granulaii citoplasmatice discrete ce conin
enzimele necesare sintezei i degradrii
glicogenului
GRANULE DE GLICOGEN

GLICOGENOGENEZA
n citosol din -D-Glc, cu consum de ATP
(fosforilarea G) si UTP
A. Sinteza UDP-G
UDP-G-PIROFOSFORILAZA

G-1-P

UDP-G

GLICOGENOGENEZA
UDP-G-PIROFOSFORILAZA

UDP-G

GLICOGENOGENEZA

Reactia de activare devine ireversibila deoarece, in

vivo, se formeaza fosfat prin degradarea
pirofosfatului sub actiunea pirofosfatazei:
PIROFOSFATAZA

GLICOGENOGENEZA

FOSFOGLUCOMUTAZA

G-1-P

G-6-P
G-1-P

G-1-P

UDP-G

UDP-G

GLICOGENOGENEZA
Sinteza glicogenului se realizeaza prin atasarea resturilor
glucozil de pe UDP-glucoza pe o molecula de glicogen
amorsa (glicogen (n-1)). Formarea glicogenului primer o
realizeaza glicogenina (o proteina cu M 37,2 kDa) care
functioneaza autocatalitic.

In final, UTP-ul necesar activarii se reface prin reactia:

GLICOGENOGENEZA
B. Glicogen-sintaza asigur formarea legturilor (14)
alungete catenele de G deja formate. n absena
fragmentului de glicogen- o proteina, glicogenina

AUTOCATALIZARE

GLICOGENOGENEZA
Glicogen sintaza este enzima ce catalizeaza
transferul unor grupe glucozil activate pe o
molecula de glicogen amorsa (primer) formand
legaturi 1,4-glicozidice putand adauga maxim 10
resturi glucozil
Este o enzima care se prezinta sub doua forme
interconvertibile prin fosforilaredefosforilare,
glicogen sintaza D, fosforilata (inactiva) si glicogen
sintaza I, nefosforilata (activa);

GLICOGENOGENEZA

LANT GLICOGENIC SCURT

(legaturi 14)

GLICOGENOGENEZA
C. Alungirea lanturilor de glicogen: transferul G din UDP-G la
captul nereductor al lanului n constituire, cu formarea unei
noi legturi glicozidice 14

E=NUCLEOZID-DIFOSFATKINAZA

UDP + ATP

UTP + ADP
E

GLICOGENOGENEZA
D. Formarea ramificaiilor n molecula de glicogen
la 8 resturi glicozil cu creterea nr de capete nereductoare la
care se ataeaz resturi de glicozil noi

AMILO- (14) (16)TRANSGLUCOZIDAZA

GLICOGENOGENEZA
Enzima de ramificare, (amilo 1,4 1,6transglucozidaza) enzima ce scindeaza un bloc de
6-7 resturi glucozil de pe un lant in crestere si le
transfera pe un alt lant realizand o legatura 1,6glicozidica. Noua ramificatie trebuie sa se gaseasca
la o distanta de cel putin 4 resturi glucozil fata de
ramificatia adiacenta
Ecuatia glicogenogenezei este:
Glicogen(n-1) + Glucoza + 2ATP Glicogen(n) +
2ADP + 2Pi

GLICOGENOGENEZA
Sinteza ramificaiilor adiionale: formarea de legturi 14

GLICOGENOLIZA
Catabolizarea glicogenului din rezerve hepatice i musculare.
Procesul se desfasoara in ficat si in muschiul in contractie.

GLICOGEN

GLICOGENOLIZA
GLICOGEN
GLICOGENFOSFORILAZA
GLUCOZO-1- P

GLUCOZO-6- P

GLUCOZA
(SNGE)

GLICOLIZA

GLICOGENOLIZA
Degradarea glicogenului presupune scindarea legaturilor 1,4- si
1,6-glicozidice prin actiunea conjugata a doua sisteme
enzimatice distincte:
a) Sistemul fosforilazic care cuprinde enzimele ce intervin in
activarea fosforilazei, enzima ce scindeaza legaturile 1,4glicozidice din glicogen prin fosforoliza, reactie ce implica
transferul unui rest fosfat pe un rest glucozil, cu formare de
glucozo-1-fosfat;
b) Enzima de deramificare - are capacitatea de a transfera o
unitate triglucidica de pe un lant pe altul formand legaturi 1,6
glicozidice si de a scinda restul de la zona de ramificatie.

GLICOGENOLIZA
Necesit un set de enzime specifice.

GLICOGENOLIZA

GLICOGENOLIZA
A. Scurtarea lanurilor de glicogen
Glicogen-fosforilaza cliveaz secvenial legturile (14)
dintre resturile glicozil de la capetele nereducatoare ale
lanurilor de glicogen pn cnd se ajunge ca fiecare lan s
conin doar 4 uniti glicozil nainte de orice punct de
ramificaie
E conine o molecul de piridoxal-fosfat (coenzim) legat
covalent

Structura rezultat este denumit dextrina final i nu mai

poate fi scindat de fosforilaz

GLICOGENOLIZA
CAPATUL NEREDUCATOR

GLICOGEN cu "n"
molecule de G
GLICOGENFOSFORILAZA

G-1-P

GLICOGEN cu "n-1"
molecule de G

GLICOGENOLIZA

GLICOGEN

GLUCOZO-1-P

GLICOGENOLIZA
Tezaurismoze (boli de stocare). Tipul V (Sdr
McARDLE):
Deficit de glicogen-fosforilaza sau miofosforilaza in m.
scheletic)
afectarea m.striati; VN ale enzimei hepatice
fatigabilitate musculara dupa efort
absenta cresterii lactatului dupa efort sustinut
dezvoltare psihica normala
Mb-emie si Mb-urie
afectiune cronica benigna
[glicogen cu structura normala]

GLICOGENOLIZA
Fosforilaza nu desface legaturile 1,6-glicozidice,
actiunea sa oprindu-se la 4 resturi glucozil fata de o
ramificatie 1,6
La acest nivel actioneaza cel de-al doilea sistem
enzimatic enzima de deramificare care are proprietatea
de a transfera o unitate triglucidica de pe un lant pe
altul
In zona de ramificatie ramane un singur rest glucozil
care va fi scindat de aceeasi enzima ce are si actiune
1,6-glucozidazica.
Se continua apoi activitatea fosforilazei pana in
apropierea unei noi ramificatii.

GLICOGENOLIZA
B.Clivarea ramificaiilor: sub aciunea enzimatic dubl a unei
proteine bifuncionale- Enzima de deramificare
Oligo- (14) (14)- glucan-transferaza cliveaz 3
resturi glicozil exterioare (din cele 4) ataate fiecarei
ramificaii
Aceeai E transfer resturile glicozil clivate la capatul
nereducator al unui lant determinand alungirea
corespunzatoare a acestuia; o legtur (14) este scindat i
o alt legtur (14) este constituit
E acioneaz ca o 4: 4 TRANSFERAZA

GLICOGENOLIZA

GLICOGENFOSFORILAZA

G-1-P

TRANSFERAZA

(16)GLUCOZIDAZA

G liber

GLICOGENOLIZA

(16)GLUCOZIDAZA

GLICOGENOLIZA
Intre actiunea fosforilazei la nivel muscular si
hepatic exista diferente notabile care sunt
dependente de concentratia glucozei sanguine si de
actiunea unor hormoni:
adrenalina ce determina activarea fosforilazei
musculare;
glucagonul care stimuleaza activarea fosforilazei
hepatice.

GLICOGENOLIZA
n acest moment, lanul glucidic poate fi din nou clivat sub
aciunea glicogen-fosforilazei pn la detaarea urmtoarelor 4
uniti glicozil
C. Conversia G-1-P la G-6-P. E= FOSFOGLUCOMUTAZA

G-1-P

G-1,6-BP

G-6-P

GLICOGENOLIZA
n ficat, G-6-P este translocat n RE prin intervena G -6-Ptranslocazei
n RE, G-6-P este convertit la G n prezena G-6-fosfatazei, ce
intervine n etapa final a GNG

G rezultat este transportat din RE n citosol cu GLUT-7

Hepatocitele elibereaz G din glicogenoliz direct n sg circ
n muchiul striat, G-6-P este supus glicolizei i asigur energia
necesar contraciei musculare (G-6-fosfataza absent)

GLICOGENOLIZA
Degradarea lizozomal a glicogenului (1-3%) n mod continuu
sub aciunea unei enzime lizozomale: (14) glucozidaza sau
maltaza acid
Deficitul E determin acumularea de glicogen sub form de
vacuole lizozomale= Boala Pompe, tipul II
glicemie normal
cardiomegalie important
tratament prin substitutie enzimatica
forma infantila: deces prematur prin insuficienta cardiaca
glicogen cu structura normala

GLICOGENOLIZA

Tipul Ia (Boala von Gierke):deficit de G-6-fosfataz

Tipul Ib: deficit de G-6-fosfat-translocaza
Ri, Fi afectate
steatoza hepatica, hepato-si renomegalie
retard psihosomatic si pubertate intarziate
hiperlactacidemie, hiperlipidemie, hiperuricemie
glicogen normal ca structura
Tratament: infuzii gastrice nocturne de G sau
administrarea regulata de amidon de porumb
neprelucrat termic

GLICOGENOLIZA
Deficienta ereditara a unor sisteme enzimatice implicate in
metabolismul glicogenului determina aparitia bolilor ereditare
denumite glicogenoze, caracterizate prin tezaurizarea in diverse
tesuturi a unor cantitati mari de glicogen cu structura normala
sau anormala in unele tesuturi (ficat, rinichi, intestin, muschi,
creier, etc), fiind insotite de hipoglicemie, acidoza lactica.
Sunt noua tipuri de glicogenoze notate I-IX, de exemplu:

Maladia Von Gierke (tip I) deficit de glucozo-6-fosfataza;

Maladia Pompe (tip II) deficit de glicozidaza lizozomala.
Maladia Forbes (tip III) deficit de enzima de deramificare.
Maladia Andersen (tip IV) deficit de enzima de ramificare.

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI
Cele doua procese se afla sub controlul adrenalinei,
glucagonului si insulinei, astfel incat ele sa nu se
produca simultan
Fosforilaza reprezinta punctul principal de control al
glicogenolizei, iar glicogen- sintaza al
glicogenogenezei.

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI

2 niveluri:
glicogen-sintaza
glicogen-fosforilaza

Reglare:
alosterica: concentratia metabolitilor, necesarul
energetic al celulei

hormonala: pe calea mediata de AMPc

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI

Reglarea alosterica in aport alimentar adecvat

glicogen-sintaza este activata de [G-6-P]
glicogen-fosforilaza este inhibata de [G-6-P] ;ATP

n contractie musculara, fosforilaz-kinaza este activata

de c Ca2+- calmodulina fara interventia protein-kinazei
AMPc- dependenta
n relaxare musculara, fosforilaz-kinaza este inactivata
Ca2+-revine in reticolul sarcoplasmic

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI
[AMPc]

activeaza glicogen- fosforilaza musculara

(muschi striat in anoxie extrema si depletie de ATP)

AMP se leaga de forma inactiva a glicogen- fosforilazei

i induce activarea acesteia

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI
Inhibitia glicogenogenezei prin calea metabolica
mediata de AMPc
Glicogen- sintaza este activa in forma defosforilata
sau "a" si inactiva in forma fosforilata sau "b"
Fosforilarea E este determinata de : PK C,

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI
B. Activarea glicogenolizei pe calea mediata de AMPc
Atasarea hormonilor (epinefrina/glucagon) la R sp
membranari activeaza glicogenoliza cu cresterea glicemiei si
a energiei necesare m. striat in efort
Activarea protein-kinazei
Activarea fosforilaz-kinazei
Activarea glicogen-fosforilazei
Aceasta cascada de reactii induce sinteza unui nr mare de
molecule de glicogen-fosforilaza activa "a" capabila sa
degradeze glicogenul

REGLAREA SINTEZEI I A CATABOLIZARII

GLICOGENULUI
Inhibitia glicogenezei- Glicogen-sintaza

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Surse de Fr: sucroza, fructe, mierea de albine siropul de
porumb concentrat
Patrunderea in celule nu este insulino-dependenta, iar
Fr nu stimuleaza secretia de insulina

Fosforilarea Fr este catalizata de:

HEXOKINAZA- in toate celulele (S= alte hexoze), Km
conversie min. la Fr-6-P la [G]
FRUCTOKINAZA- mecanism principal de fosforilare
in Fi, Ri si intestin (aici si aldolaza B) la Fr-1-P (ATP)

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

Fr-6-P

Fructoza
Fr-1-P

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

Clivarea Fr-1-P:
sub aciunea aldolazei B in DHAP si gliceraldehida
aldolaza A (toate tesuturile) si aldolaza B scindeaza Fr-1,6 BP ;a
DHAP si GAP
numai aldolaza B scindeaza Fr-1-P
DHAP intra direct in glicoliza, gliceraldehida poate fi redusa la
glicerol (TAG) sau fosforilata la GAP (Py)
Rata de metabolizare a Fr este mult mai mare comparativ cu G:
triozele formate din Fr-1-P sunteaza PFrK, enzima limitanta de
viteza a glicolizei

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

FRUCTOZA-6-P

FRUCTOZA

DHAP
GAP

ALDOLAZA B

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Dereglrile metabolismului Fr
Deficitul de fructokinaza: benign

Deficitul de aldolaza B= intoleranta ereditara la Fr, IEF

semnele apar dupa sistarea alaptarii
Fr-1-P se acumuleaza, scade Pi si ATP, creste [AMP]
In absenta Pi, AMP este catabolizat la acid uric cu
hiperuricemie
[ATP] hepatic determina: hipoglicemie ( - GNG),
scaderea sintezei proteice cu scaderea conc plasmatice
de factori de coagulare

INTOLERANTA EREDITARA LA FRUCTOZA

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

Deficitul de aldolaza B
Diagnostic:
Fr in urina
teste genetice (RFLP ce stabileste polimorfismul
electroforetic al lungimii fragmentelor de ADN
rezultate prin digeastia enzimatica a ADN tinta)

Tt: Fr si sucroza tb eliminate din alimentatie pt a

preveni IHep si decesul

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

[TG] crescut

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
HEXOKINAZA

FOSFO-MANOZOIZOMERAZA

Manoza- % mic din CH alimentari, epimer C-2 al G, component al

GP
Hexokinaza fosforileaza Man si produce Man-6-P ce va fi
izomerizat rev. la Fr-6-P in prezenta fosfo-manozo-izomeraza
Cea mai mare parte a Man intracel. este sintetizata din Fr sau din
degradarea glucidelor structurale in prezenta hexokinazei

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Conversia G in Fr via sorbitol
Glucidele fosforilate nu pot traversa mb-ele biologice decat
cu transportori specifici
Un mecanism alternativ de metabolizare a monozaharidelor:
transformarea in polioli
Aldoz-reductaza este prezenta in: cristalin, retina, celule
Schwann, Fi, Ri, placenta, eritocite, ovare, vezicule
Sorbitol-dehidrogenaza: celule hepatice (mecanism prin care
sorbitolul e transformat in intermediari ai glicolizei si GNG),
ovariene, celulele liniei spermatice si ale vezicululor
seminale

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Efectul hiperglicemiei asupra metabolismului sorbitolului
In celulele mentionate, [G] i o rezerva adecvata de
NADPH stimuleaza activitatea aldoz- reductazei, cu
cresterea sorbitolului intracel.
Sorbitolul ramane blocat in celula, fenomen accentuat cand
sorbitol-DH este redusa sau absenta (retina, cristalin, rinichi,
celule nervoase) cu balonizarea celulelor prin efect osmotic
in DZ: cataracta, neuropatia periferica, retinopatia

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
ALDOZREDUCTAZA

SORBITOLDH

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Metabolismul Galactozei

Sursa principala:
lactoza (hidrolizata de -galactozidaza intestinala)
din lapte si produse lactate
degradarea lizozomala a CH complecsi (GP, GL)
Patrunderea Gal in celule- proces insulinoindependent

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
A. Fosforilarea Gal: in prezenta galactokinazei i a
ATP, cu formare de Gal-1-P

GALACTOKINAZA

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
B. Formarea UDP-Gal pt a patrunde in calea
glicolitica in prezenta galactozo-1-fosfat-uridiltransferaza

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
UDP-Gal= sursa de atomi de C in glicoliza si GNG;
UDP-Gal este convertita la UDP-G n prezenta
UDP-hexozo-4-epimerazei

UDP-G

UDP-GAL

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Rolul UDP-Gal n reaciile de biosinteza
In sinteza lactozei, GP, GL, GAG
Gal insuficienta (deficit de -galactozidaza):
necesarul de UDP-Gal este acoperit prin aciunea
UDP-hexozo-4-epimerazei asupra UDP-G,
sintetizata eficient din G-1-P

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Galactozo-1-fosfat-uridil-transferaza absenta in
galactozemie clasica: Gal-1-P si Gal se acumuleaza
in celule
Devierea metabolismului spre Galactitol, reactie
catalizata de aldoz-reductaza aceeasi E ce asigura
conversia G la sorbitol

METABOLISMUL FRUCTOZEI
I GALACTOZEI
Sinteza lactozei: in ap. Golgi sub actiunea lactoz-sintazei (in
prezenta ambelor subunitati) la nivelul glandei mamare in
lactatie. Proteina B: N-acetil-lactozamina

Proteina B/-LA=
Lactalbumina (+ de prolactina)
Proteina A/GT= galactoziltransferaza

SINTEZA LACTOZEI

LACTOZ-SINTAZA
2 subunitati

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Cale complementar citoplasmatic i parial
reversibil de oxidare a glucozei
2 reacii oxidative ireversibile i o serie de
interconversii glucid-fosfat reversibile
Fr rol energetic, cu importan funcional
deosebit ( n ficat, 30% din G este catabolizat
astfel)

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Permite inter-conversiunea ozelor: hexoze-pentoze sau
pentoze, tetroze, trioze n hexoze cu degradarea ulterioar pe
calea glicolizei
Surs de NADPH (nicotinamid-adenin-dinucleotid fosfat)
necesar biosintezelor reductive de acizi grai, colesterol i de
ribozo-5-fosfat necesar n biosinteza ARN, ribonucleotidelor
Localizare intracelulara si tisulara. Reactiile caii
pentozofosfatilor se desfasoara in citoplasma deoarece aici
se desfasoara procesele la care participa NADPH,H+.

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Se desfasoara in doua etape majore:
conversia hexozelor la pentoze;
conversia pentozelor la hexoze.
NADPH este necesar hidroxilarii compusilor straini
organismului prin sistemul oxidazelor cu functie
mixta, refacerii glutationului redus (GSH); hidroxilarii
compusilor straini organismului prin sistemul
oxidazelor cu functie mixta, refacerii glutationului
redus (GSH);

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Reaciile oxidative ireversibile
reacii cu formare de ribulozo-5-P, CO2, 2 NADPH pt 1
molecula de G-6-P oxidata

Importanta in:
Fi, GM in lactatie, tesut adipos (biosinteza AG)
CSR (sinteza NADPH-dependenta a steroizilor)
eritrocite (sinteza NADPH pt a mentine glutationul
redus)

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

A. Dehidrogenarea G-6-P=cale reglatorie principala

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

NADPH= inhibitor competitiv puternic al G-6-P-DH
(creste raportul NADPH/ NADP+)
Cresterea necesarului de NADPH cu scaderea raportului
NADPH/ NADP+ se intensifica activitatea G-6-P-DH

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

B. Sinteza ribulozo-5-P
6-fosfogluconolactona este hidrolizata sub actiunea
6-fosfogluconolacton-hidrolazei

1 pentozo-fosfat (ribulozo-5-fosfat), CO2, 1 NADPH

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Reactiile neoxidative reversibile
Asigura interconversia glucidelor tri-, tetra, penta,
hexa si hepta-carbonice
Permit conversia ribulozo-5-P in ribozo-5-P
transcetolaza (transfera 2 C), transaldolaza
(transfera 3C) permit conversia riboluzo-5-P in GAP
si Fr-6-P (intermediari glicolitici)

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Conversia pentozelor la hexoze include reactii de
izomerizare, transcetolizare, transaldolizare:
TRANSCETOLAZA

TRANSALDOLAZA

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Cnd necesarul de riboza depaseste necesarul de
NADPH, reactiile neoxidative asigura biosinteza ribozo5-P din GAP si Fr-6-P in absenta reactiilor oxidative

CALEA PENTOZOFOSFATILOR I A NADPH

Utilizarea G-6-P fie prin glicoliza fie pe calea pentozofosfatilor
depinde de necesitatile celulei pentru ATP, NADPH si ribozo-5- P
Daca celula are nevoie si de NADPH,H+ si de ribozo-5-fosfat se
desfasoara predominant primele 4 reactii
Daca celula necesita mai mult ribozo-5-fosfat decat NADPH, H+
sunt extrase din glicoliza Fr-6-P si GAP pentru a ocoli etapele din
calea pentozofosfatilor unde se sintetizeaza NADPH,H+. Se produc
doar reactiile 5, 6, 7, 8
Daca este necesar mai mult NADPH,H+, ribozo-5-P este folosit
pentru a produce intermediari glicolitici pentru ca G-6-P sa fie
folosit in producerea de NADPH,H+.

UTILIZAREA NADPH
NADP+ difera de NAD+ printr-o singura
grupare fosfat atasata ribozei. Rol:
interaciunea NADP+ cu enzimele NADP+ specifice
rap. NADP+ / NADPH intrahep.=0.1,
favoriznd utilizarea NADPH ca agent
reducator in biosinteza
rap. NADP+ / NADPH intrahep.=1000,
utilizarea NAD+ ca agent oxidant

OPO3-

UTILIZAREA NADPH
1. Reaciile de biosinteza reducatoare
O parte din energia moleculei de G-6-P este conservata in
NADPH, utilizat in reactiile care necesita prezenta unui donor
de electroni cu potential electronic ridicat

2. Reducerea peroxidului de hidrogen (ROS)

A. Enzimele ce intervin in reactiile antioxidante de regenerare
a glutationului redus (glutation-reductaza), superoxiddismutaza, catalaza

Detoxifierea chimica a peroxidului de hidrogen: glutationperoxidaza seleniu-dependenta

UTILIZAREA NADPH
NADPH,H+ sintetizat in calea pentozofosfatilor este folosit si la
reducerea glutationului oxidat:

Glutationul redus necesar descompunerii H 2O 2 in cantitate mare

ar determina oxidarea Hb la metHb si stres oxidativ
H2O2 provine din degradarea xenobioticelor (substante straine
organismului), din unele procese biochimice (ex., degradarea
bazelor purinice etc.)

UTILIZAREA NADPH
ROS au efecte deosebit de nocive la nivel celular:

denaturarea proteinelor
peroxidarea lipidelor nesaturate membranare
modificarea permeabilitii membranare
lezarea ADN mitocondrial cu afectarea integritii
proteinelor din lanul respirator mitocondrial
moartea celular.
ROS sunt implicate n numeroase procese
patologice precum: neoplaziile, leziunile de
reperfuzie, bolile inflamatorii i senescena.

UTILIZAREA NADPH
Glutationul este un antioxidant intracelular
important. Pe lng rolul de dezactivator al ROS,
crete imunitatea i protecia fa de cataract,
previne cancerul, afectarea hepatic etc
Nivelul su scade cnd stresul oxidativ este major n
infecii, traume, intervenii chirurgicale, medicaie.
Deficiena de glutation este deasemenea asociat cu
aportul proteic insuficient, diabetul, infecia HIV,
sindromul de detres respiratorie, cancerul sau
fibroza pulmonar idiopatic.

UTILIZAREA NADPH
Sistemele neenzimatice de aprare mpotriva ROS:
vitaminele A, C i E. Vitamina E (tocoferolul) este un
antioxidant ce previne formarea lipoperoxizilor toxici, reduce
colesterolemia i previne leziunile ATS, efectul su fiind potenat
de asocierea cu vitamina A i C. Tocoferolul este un antioxidant
primar, iar radicalul liber rezultat n momentul contracarrii
formrii radicalilor peroxilipidici reacioneaz cu vitamina C,
regenernd vitamina E ( ciclul redox Packer).
Ascorbatul, -carotenul i vitamina E au capacitatea de a reduce
ROS n condiii de laborator. Consumul alimentelor bogate n
antioxidani s-a corelat cu scderea riscului afeciunilor cronice
sau pentru anumite cancere. Studiile clinice asupra suplimentelor
alimentare cu antioxidani nu au stabilit un efect benefic clar,
consecinele pozitive ale consumului de fructe i legume
rezultnd, mai probabil, din aciunea cumulat a mai multor
compui naturali.

UTILIZAREA NADPH
C. Sistemul citocromilor P450 (CYP)-monooxigenazei
Reprezint o familie important a crei funcie este de a
cataliza oxidarea unui numr mare de compui organici
Numele acestei familii de enzime provine de la faptul c
absoarbe lumina la o lungime de und de 450 nm
Aceste enzime sunt hemoproteine care catalizeaz reacia
de monooxigenare plecnd de la oxigenul molecular, O2,
un atom de oxigen fiind transferat substratului (RH) i
cellalt redus la ap.

UTILIZAREA NADPH
Reacia global catalizat de o enzim CYP este:
RH + O2 + NADPH + H+ ROH + H2O + NADP+
unde R poate fi un compus steroidian, un medicament,
un drog, un metabolit intermediar sau orice molecul
exogen ( xenobiotic) .

UTILIZAREA NADPH
1.Sistemul enzimatic microzomal al CYP
Este ataat la membranele reticulului endoplasmic neted, REN, n
special hepatic, avnd rol extrem de important n detoxifierea
xenobioticelor ( medicamente, poluani, pesticide, substane
carcinogene), prin hidroxilare n prezen de NADPH.
Efectele hidroxilrii sunt:
activarea/ inactivarea medicamentelor
creterea solubilitii cu facilitarea excreiei prin urin sau
fecale
obinerea situsului de conjugare a unui compus polar
(acidul glucuronic), cu creterea solubilitii compusului

UTILIZAREA NADPH
Exist sute de citocromi diferii, iniial grupai n patru familii:
CYP1, CYP2, CYP3, CYP4, cu subfamilii (CYP1A, CYP2D,
etc.) i izoenzime distincte (CYP3A4, CYP2D6, etc.). Fiecare
tip de CYP are o funcie specific. Au devenit unele dintre cele
mai extinse familii de proteine, fiind clasificate dup algoritme
noi. Exemple:
CYP2C9 : Metabolizarea anti-inflamatoarelor non steroidiene
(AINS), a ibuprofenului, a antidiabeticelor orale, a
anticoagulantelor orale (acenocumarol, warfarine), a fenitoinei (
anticonvulsivant) i a antihipertensivelor (losartan).
CYP2D6 : Metabolismul codeinei n morfin, al anumitor
antiaritmice i antidepresive, al beta-blocantelor i al
neurolepticelor.

UTILIZAREA NADPH
2.Sistemul enzimatic mitocondrial al CYP
Particip la hidroxilarea steroizilor cu creterea
solubilitii lor la nivelul placentei, ovarelor,
corticosuprarenalei, CSR, sinteza acizilor biliari (n
ficat) i la hidroxilarea vitaminei D3 n forma
biologic activ ( n rinichi).

UTILIZAREA NADPH
D. Fagocitoza produsa de leucocite

1. Mecanismele oxigen-independente utilizeaza

modificarile de pH din fagolizozomi si enzimele
lizozomale
2. Sistemele oxigen-dependente
sistemul mieloperoxidazei (MPO) cel mai puternic
dintre mecanismele bactericide
intervine NADP-oxidaza din membrana leucocitara

UTILIZAREA NADPH
SOD, superoxiddismutaza are localizare eritrocitar, hepatic,
cerebral, fiind cea mai important enzim a vieii aerobe; este o
cuproprotein care catalizeaz o reacie de dismutare, prin care
anionii superoxid sunt redui la ap oxigenat:
O2 - + O2 + 2H+ H2O2 + O2
Microorganismele modificate genetic, fr SOD, i pierd
virulena. Inactivarea genetic ("knockout") a SOD genereaz
fenotipuri specifice, variind de la bacterii la oareci, care
furnizeaz indicii importante cu privire la toxicitatea O2 - in vivo.
O2 - este toxic; aproape toate organismele dependente de O2 conin
izoforme ale enzimei. Alte proteine ce pot fi att oxidate ct i
reduse de superoxid au activitate slab SOD-like (hemoglobina).

UTILIZAREA NADPH
catalaza (CAT) descompune excesul de ap
oxigenat:

2 H2O2 2 H2O + O2

Este prezent n toate celulele aerobe ce conin

citocromi ( n peroxizomi i mitocondrii).

UTILIZAREA NADPH
E. Sinteza oxidului nitric
Arginina, O2, NADPH= substraturi pt NO-sintaza
citosolica
FMN, FAD, hem si tetrahidrobiopterina= au roluri de
coenzima, iar NO si citrulina= produsi finali
NO mentine tonusul musculaturii netede, mediaza
efectul bactericid al macrofagelor, inhibitor al agregarii
plachetare, neurotransmitator

UTILIZAREA NADPH
NADPH + H +

L-ARGININA

L-CITRULINA

NO

DEFICITUL DE G-6-P- DEHIDROGENAZA

DEFICITUL DE G-6-P- DEHIDROGENAZA

Determina anemia hemolitica. S-a observat ca unii
subiecti sunt susceptibili la a manifesta anemie
hemolitica acuta la administrarea unor medicamente
ca antimalarice, sulfamide, antipiretice, simptomele
aparand in 48-96 ore, datorita deficitului de
activitate a acestei enzime
Incidenta acestei deficiente este crescuta in zonele
geografice unde poate sa apara malaria.

CALEA GLUCURONICA
Cale secundar de metabolizare
a glucozei
Acidul Glucuronic este un acid
carboxilic. Structura sa este
similar cu a glucozei.
al 6-lea atom de C al acidului
glucuronic este oxidat la acid
carboxilic.

CALEA GLUCURONICA
UDP-G-PIROFOSFORILAZA

UDP-G-DH-AZA

GLUCURONOZIL
TRANSFERAZE

CALEA GLUCURONICA
Srurile i esterii acidului glucuronic sunt cunoscute sub
denumirea de glucuronai
Acidul glucuronic nu trebuie confundat cu acidul gluconic,
un acid carboxilic linear ce rezult din oxidarea unui alt
atom de C al glucozei
Acidul glucuronic servete la sinteza PG i proceselor de
detoxifiere din ficat, rinichi i intestin
Glucuronidarea- formarea de legturi glicozidice cu diveri
metabolii toxici, mrindu-le solubilitatea i favoriznd astfel
eliminarea lor din organism.

CALEA GLUCURONICA
Glucuronozide= compui cu polaritate crescut
Reacia are loc sub aciunea enzime= glucuronoziltransferaze
Glucuronidarea este important n metabolismul
xenobioticelor: medicamente, bilirubin, androgeni,
estrogeni, hormoni tiroidieni, sruri biliare etc.

GLUCURONOZILTRANSFERAZE

CALEA GLUCURONICA
REACTIA DE GLUCURONIDARE

CALEA GLUCURONICA
REACTIA DE GLUCURONIDARE

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
GAG- molecule heteropolizaharidice mari ce conin pe
suprafaa lor sarcini electrice negative
Se asociaza cu proteine= proteoglicani (PG) ce contin
CH (95%)
Glicoproteinele (GP) contin predominant proteine si o
cantitate redusa de CH

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
GAG leag o cantitate mare de apa formand o matrice
gelatinoasa ce constituie structura de baza a substantei
fundamentale (impreuna cu colagenul formeaza
matricea extracelulara)
proprietatile lubrefiante, vascoase ale secretiilor
mucoase se datoreaza partial GAG (MPZ-initial)

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Structura GAG
GAG sunt polizaharide neramificate formate din unitati
repetitive dizaharidice din care una este intotdeauna o ozamina
(glucozamina sau galactozamina) iar cealalta un acid uronic
(cu exceptia unui singur GAG-keratan-sulfatul ce contine Gal),
acid glucuronic sau acid iduronic
Moleculele pot sa contina grupe sulfat legate esteric la oxigen
sau la azot ce impreuna cu gruparile (COOH) confera caracterul
puternic electronegativ al GAG
Acizii D-glucuronic si epimerul la C 5 -iduronic sunt izomeri.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Lanurile de polizaharide se extind din cauza
sarcinilor negative si sunt inconjurate de apa

COMPRESIUNE

Prin comprimarea unei solutii de GAG, apa

este "stoarsa" in exterior, iar GAG ocupa un
volum mai mic
La decompresiune, GAG revin la volumul
initial (hidratat) ca urmare a fortei de
respingere dintre sarcinile negative
Elasticitatea lichidului sinovial sau a corpului
vitros al globului ocular

DECOMPRESIUNE

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Clasificarea GAG
6 clase principale n funcie de structura monomerilor,
tipul legaturilor glicozidice, gradul si localizarea
gruparilor sulfat

1. Condroitin sulfati (4-sulfat si 6-sulfat)

2. Keratan sulfati I si II
3. Acid hialuronic
4. Dermatan sulfati
5. Heparina
6. Heparan sulfatul

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Condroitin sulfatii (4-sulfat sau 6-sulfat) se gasesc in
cartilaje, oase, cornee (in limba greaca chondros=cartilaj)
Sunt GAG mai mici care pot sa formeze cu acidul hialuronic si
cu proteinele agregate mari in tesutul conjunctiv (de exemplu,
agrecan)
Contin acid glucuronic (GlcUA), N-acetilgalactozamina
(GalNAc) 4-sulfatata sau 6- sulfatata legate 1,3-glicozidic.
Contribuie la rezistenta la intindere a cartilajelor, tendoanelor,
ligamentelor, peretilor aortei.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Condroitin -4- sulfatii i condroitin -6- sulfatii

GlcUA

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
2. Keratan sulfatii I si II (in limba greaca
keras=corn). Keratan sulfatul I este legat de
asparagina si se gaseste in cornee iar keratan sulfatul
II formeaza legatura O-glicozidica cu treonina si este
intalnit in tesutul conjunctiv
Se mai gasesc in structurile cornoase: coarne, par,
copite, unghii, gheare. Contin N-acetilglucozamina
(GlcNAc) si Gal legate 1,3-glicozidic. Nu au acizi
uronici.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
2. Keratan sulfatii I si II

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
3. Acidul hialuronic (din limba greaca, hyalos = sticla) se
gaseste in lichidul sinovial, umoare vitroasa, tesutul
conjunctiv lax. Contine aproximativ 50000 resturi de acid
glucuronic si N-acetilglucozamina legate 1,3-glicozidic (cel
mai lung GAG)
Singurul GAG care nu contine grupe sulfat si nu se leaga de
proteina. Formeaza solutii clare, vascoase ce lubrefiaza
articulatiile si dau aspectul gelatinos umorii vitroase.
Contribuie la elasticitatea si rezistenta la intindere a
tendoanelor alaturi de late componente ale matricei
extracelulare
Formeaza arhitecturi moleculare gigant prin asamblare cu
proteoglicani continand cu precadere condroitin sulfati.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
3. Acidul hialuronic

GlcUA

Legaturile glicozidice ale acidului hialuronic pot fi hidrolizate

de catre hialuronidaza bacteriana, ceea ce duce la alterarea
capacitatii de filtru selectiv a substantei fundamentale si la
expunerea tesuturilor la invazia bacteriana. Hialuronidaza se
mai gaseste in sperma cu rolul de a permite penetrarea
ovulului.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
4. Dermatan sulfat

IdUA

Distribuit n tegument, vase sangvine si valvele

cardiace

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
5. Heparina (in limba greaca hepar=ficat) contine
glucozamina N-sulfatata si mai putin acetilata, acid
glucuronic si acid iduronic (predominant)
Se gaseste in mastocite, ficat, plaman, piele. Este cel
mai electronegativ GAG
Are proprietati anticoagulante folosindu-se in forma
pura pentru recoltarea probelor de sange.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
6. Heparan sulfatul contine glucozamina mai putin
N-sulfatata si, mai ales, acid glucuronic
Se gaseste in fibroblasti, peretii vaselor. Este
component al membranelor bazale, sinapselor.

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Sinteza GAG in sistemul Golgi
Alungirea lanturilor polizaharidice: adaugarea
secventiala si alternativa de glucide acide si aminoglucide cedate de derivatii UDP ai acestora
Sinteza GAG- similara sintezei de glicogen cu diferenta
ca sunt excretati in celula

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
A. Sinteza amino-glucidelor sunt constituienti principali ai GAG,
GP, GL, oligozaharidelor, AB
1. N-acetil-glucozamina (GlcNAc); GalNAc
Fr-6-P= monozaharid precursor (pt acidul sialic-NANA sau acidul
neuraminic)
Gln
G-6-P

Fr-6-P

Acid sialic
Gangliozide
GP

Glu Glucozamino6-P

Glucoz- UTP
amino1-P

UDPGLUCOZAMINA

GAG
CMPNANA

GAG, GP

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
B. Sinteza glucidelor acide: acidul D-glucuronic, L-iduronic

C. Sinteza miezului proteic

la suprafata RER dupa care patrunde in interiorul acestuia unde
va fi glicozilat in prezenta transferazelor sist. Golgi

D. Sinteza lantului de CH
E. Atasarea gruparilor sulfat are loc dupa ce monozaharidul a fost
incorporat in structura lantului in formare in prezenta
sulfotransferazelor
Sursa: 3'-fosfoadenozil-5'-fosfosulfat (PAPS)

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Sulfatarea defectuoasa a lantului de GAG produce
condrodistrofii
Degradarea GAG: in lizozomi (pH=5) in prezenta
hidrolazelor acide
A. Fagocitoza GAG extracelulari
B. Degradarea lizozomala a GAG: lanturile
polizaharidice sunt clivate sub actiunea
endoglicozidazelor, formandu-se oligozaharide

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Mucopolizaharidozele (MPZ) - afectiuni ereditare cu
evolutie clinica progresiva
acumulare de GAG in tesuturi cu deformari scheletale si
retard mintal, deces precoce in forma homozigota
cauzate de deficitul hidrolazelor lizozomale (se pot
masura) implicate in degradarea heparan sulfatului si
dermatan sulfatului a
prezenta oligozaharidelor in urina
Tt: transplant de MO si sange placentar
macrofagele transplantate sintetizeaza sulfataza
necesara degradarii GAG

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
MPZ se pot asocia cu o lipidoza sau glico-proteinoligozaharidoza (enzimele lizozomale necesare catabolizarii
GAG pasticipa si la degradarea GL sau a GP)

MPZ I (Hurler): deficit de -iduronidaza

MPZ II (Hunter): deficit de iduronat-sulfataza
MPZ III (Sanfilippo): subtipurile A, B, C
MPZ IV (Sly): deficit de -glucuronidaza

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Glicoproteinele sunt proteine conjugate ce contin
resturi de oligozaharide (2-10 resturi glucidice) nu
neaparat electronegative, legate covalent de lantul
polipeptidic
catene liniare de CH; IgG contin <4% CH, GP gastrica
umana (mucina) > 80% CH
GP membranare participa la:
recunoasterea de catre hormoni, virusuri
antigenitatea de S
matricea extracelulara, mucinele g-int si urogenitale

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE
Structura GP:
oligozaharide atasate N- (Asn) si O-(OH din Ser sau
treonina)glicozidic de
proteine
In colagen: leg. O-glicozidica intre Gal/Glc si OH din
hidroxilizina
Oligozaharidele O-linkate: pe S eritrocitelor (determinantii de
grup sangvin)
Oligozaharidele N-linkate: complexe (GlcNAc, L-fucoza si
NANA) si cu un continut ridicat de Man

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE

GLICOZAMINOGLICANI I GLICOPROTEINE

Degradarea lizozomala a GP este similara cu cea a

GAG: enzime hidrolitice lizozomale
Deficientele enzimatice ereditare conduc la
oligozaharidoze caracterizate prin acumularea
intralizozomala de GP partial digerate