Evolutia metodicii educatiei musicale

Scoala romaneasca

Se poate exprima prin vorbe ceva mai grandios?

Nu este arta mai mare decat cea muzicala.
Ion Luca Caragiale
Evolutia generala a metodicii educatiei muzicale s-a desfasurat in linii
mari,dupa planul complex al evolutiei artei muzicale romanesti,care
cuprinde cele trei mari tipuri de creatie:muzica populara,muzica
bisericeasca si muzica de factura culta.
Trecerea in revista a principalelor momente din evolutia metodicii
educatiei muzicale in invatamantul romanesc ne va oferi nu numai
cunoasterea unor idei,directii,concepte,sisteme educationale etc.,ci si
gasirea unor solutii adecvate societatii si culturii romanesti
actuale,aceste momente reprezentand acumulari de munca si
experienta.
Citand informatia conform careia agatarsii,neam getic din Muntii
Apuseni,invantau legile cantandu-le,Constantin C. Giurescu se intreba
daca nu cumva trebuie sa vedem in aceasta modalitate de invatare a
legilor prin intermediul cantecului,o prima forma de invatamant la
stramosii nostri:este indraznet oare a crede ca ei puneau pe tineri sa
invete aceste legi,deci aveau o forma de invatamant?
O corelare a acestor stiri cu pledoaria Sfantului Niceta de
Remesiana,episcop si al daco-getilor(secolul IV), pentru avantajul
invatarii prin cantare,poate intari raspunsul afirmativ.
Cristalizarea elementelor de baza a metodicii educatiei musicale se
leaga de invatamantul religios din cele mai vechi scoli,organizate in
mari manastiri,centre episcopale si mitropolitane. Evitanad capcana
protocronismului,trebuie sa evidentiem,totusi,faptul ca istoria muzicii
romanesti ofera si istoriei pedagogiei momente de mare
importanta,necunoscute sau ignorate din motive ideologice,arta
muzicala inregistrand cele mai vechi referiri la activitatea
educative,primele forme de manuale,programe,si incercari de
metodica.
In perioada medievala scolile manastiresti si episcopale erau singurele
institutii de invatamant si ele fac parte din triada educationala
multiseculara: Biserica-Scoala-Comunitatea.
Organizarea scolilor satesti si aparitia invatatorului pregatit special
pentru aceasta activitate a dus rapid la aparitia unor solutii didactice si

metodice. Trei asemenea demersuri metodologice interesante apartin

unor invatatori transilvaneni din veacul al XIX-lea,care au facut
obiectul unui demers din urma cu aproape un deceniu.
Invatatorii Ioan Dariu,Iului Pop si Toma Popovici,care,fara sa-si fi
cunoscut preocuparile unii altora,s-au indreptat spre axcelasi domeniu
al educatiei musicale,propunand colegilor lor din scoalele poporale
solutii a caror valoare nu a fost atinsa de patina vremii.
Invatatorul brasovean Ioan Dariu,redactor al revistei Scoala si
familia,foaie pentru crestere si invatamant,in prefata colectiei numita
Arion sau Culegere de canturi nationale,tiparita in 1881,prezinta
urmatoarele etape pentru invatarea unui cantec:explicarea textului si
invatarea lui de elevi,prezentarea de catre propunator a intregului
cantec:explicarea textului si invatarea lui de elevi prezentarea de catre
propunator a intregului cantec al carui text copiii il stiu,invatarea
primei parti cu elevii mai talentati,pe masura insusirii melodiei cantand
mai tare pana la intensitatea normala,invatarea ,dupa aceleasi
principii,a partii a doua,repetarea impreuna a primelor doua
parti,continuarea invatarii dupa aceleasi reguli si interpretarea finala a
tuturor strofelor cantecului.Sunt aici enuntate in nuce principiile si
invaetapelr invatarii unui cantec dupa auz,in forma ramasa in uz si
astazi.
In 1883-Cantul in scoala populara,Teorie,pracsa si canturi-invatatorul
nasaudean,Iuliu Pop, realizeaza un adevarat indreptar
metodic,urmarind rolul cantecului in activitatea educative,raporturile
dintre fiinta cantecului si a musicei,legaturile interdisciplinare ale
cantului cu poezia. In conceptia sa ,nici unul dintre obiectele de
invatamant nu are un rol care sa-l poarta egala pe cel al cantecului in
dezvoltarea armonioasa a individului, nici unul nu are acea potere
asupra inimei copilui,ca cea ce o are cantecul,absenta cantecului
determinand aparitia unor oameni straini de simtul estetic, sclavi ai
patimelor ,despretuitori a tot ce e adorabil,oameni fara teama de
Dumnezeu si fara mila de oameni ,surzi la glasul neamului.
Patriotismul invatatorului nasaudean dovedeste cea mai pura
sorginte:prin nimic nu-si poate un invatator castiga si asecura
simpatiile oamenilor ,ca instruind precopii in cant,cu zelul ce reclama
valoarea lui educatoare si dragostea societatii-cum conchide autorul
citand versurile lui Bolintineanu:arma noastra se ne fie/canturile ce
rapesc,/musica si poesia /cu parfumul lor ceresc!.
Invatatorul Toma Popovici vedea in muzica principalul mijloc de
realizare a educatiei nationale, bazata pe valorile traditionale .Acest
prim indreptar metodologic pentru scolile primare satesti are
indrazneala sa propuna abordarea notatiei musicale in paralel cu
deprinderile de scris-citi literar,cu alte cuvinte,abordarea simultana a
celor doua abecedare,versurile fiind si citite si scrise dar si

cantata,argumentand:incercarile ce am facut pana acum m-au dus la

acea convingere ca tot acel proces psihologic s-a purces in sufletul
copilului cu ocaziunea acestor deprinderi care se succed in invatarea
cititului. Sub influenta noilor curente de la inceputul secolului al XXlea disciplina isi schimba numele-Muzica-orientandu-se spre alte
obiective descifrarea unor texte musicale,de obicei solfegii create de
autorii manualelor si largirea orizontului cultural prin cunoasterea unor
date despre muzicienii,curente,stiluri,genuri musicale etc.
Preocuparile de metodica se ivesc din practica.Invatatorii si profesorii
formuleaza diferite puncte de vedere privind modalitatile de realizare a
educatiei muzicale in conditiile in care disciplina se preda dupa
manuale de specialitate straine,germane,italiene,franceze etc., uneori
in traduceri aproximative.
Se inregistreaza preocuparile pentru integrarea muzicii in educatie
copiilor,datorate profesoarei de pedagogie din Iasi,Ana Conta
Kernbach,vviitoarea participanta la Congresul International de
Pedagogie de la Bruxelles,din 1919.Ea va aborda in forme primare si
problematica educatiei muzicale intr-un articol ce merita amintit
pentru ilustrarea preocuparilor pedagogice pentru acest domeniu.
Primele incercari de metodica a educatiei muzicale sunt legate de
numele lui Timotei Popovici si Alexandru Voevidca. Timotei Popovici
pledeaza intr-un serial din urmatorii ani pentru a-I invata pe elevi nu
sa devina buni cetitori de note, ci depozitarii unui numar potrivit de
cantece frumoase.
Alexandru Voevidca,publica in 1923,la Bucuresti, un manual metodic
pentru predarea cantului in scolile primare,alcatuitdupa principiile cele
mai noi ale pedagogiei muzicale.
Prima carte de acest fel din invatamantul romanesc. In prima parte a
metodicii sale-singura care ne-a ramas-Voevidca stabilea doua
obiective de baza ale educatiei muzicale in ciclul primar:innobilarea
sufletelor copiilor si sadirea sentimentelor patriotice.
El stabileste si materialul necesar pentru atingerea acestor
scopuri:cantecul popular si muzica bisericeasca strabuna.
Un rol exceptional in evolutia metodicii educatiei muzicale in Romania
l-a avut D.G.Kiriac,rol concretizat in mai multe directii:creearea
cantecelor pentru copii:
-adaptarea unor metode benefice pentru educatia muzicala;
-formularea unor obiective primare pentru educatia muzicala.
Ideile sale s-au intalnit cu cele ale emitentului ministru,Spiru Haret,cel
care scria pe 2 octombrie anul 1898 pe intampinarea muzicianului
referitoare la memoriul trimis cu cateva zile mai inainte- Cantecul
popular romanesc si Muzica bisericeasca orientala-cunoscuta rezolutie
ce avea in vedere perfectionarea invatamantului nostru musical,care

nu va fi national si rational pe cata vreme nu va avea ca fundament

genul muzical national al nostru.
La 28 martie 1902,Spiru Haret inainta tuturor scolilor romanesti
cunoscuta circulara,bazata pe ideile lui Alexandru Podoleanu-si
D.G.Kiriac ,care aseaza educatia muzicala pe temeliile solide ale
folclorului romanesc si ale valorilor occidentale.
scopul introducerii studiului muzicii in invatamant nu este de a incarca
pe scolarii nostril cu niste cunostinte pur teoretice,ci de a-i invata sa
cante si sac ante anume de anume bucati de acele cari sa aiba puterea
a-i misca.Nici un fel de compozitie nu atinge mai bine acest scop decat
bucatile de muzica romaneasca.Locul principal trebuie sa-l ocupe
muzica romaneasca.
Alexandru Podoleanu,argumenteaza ca procesul produceri muzicii
vocale este total deosebit de cel al muzicii instrumentale,unde
interpretul are sunetul gata format.
Constantin Constantinescu se face remarcat in anul 1929 cu un studio
ce a atras atentia specialistilor timpului-Invantamantul muzical in
cadrul educatiei generale,publicat in Revista de
Pedagogie,Filosofie,Stiinte si Litere,ce aparea la Iasi.
Gavriil Galinescu este autor a unor materiale cu implicatii
metodice,publicate in presa vremii.Dintre ele se detaseaza Muzica in
programul liceului,in care pledeaza pentru realizarea unei educatii
complete care sa acorde locul cuvenit educatiei muzicale,c ear urma sa
se dezvolte pe cel putin 3 paliere importante:
-invatarea limbajului muzical,a gramaticii;
-reproducrea in fata elevilor,a principalelor opera muzicale;
-legarea stransa a manifestarilor culturale-muzicale cu istoria
generala a culturii romanesti.
El propune solutii eficiente pentru ancorarea culturii muzicale in cea
generala pri intermediul disciplinelor inrudite sau cu care se
interfereaza: la literatura romana nu ar mai trebui sa se studieze
genurile sincretice dezmembrate de latura muzicala .( doina , colindul ,
cantecul de stea , balada , vicleimul , cantecul ); la istorie a trebui
illustrate anumite teme , cu prezentarea unor lucrari muzicale care au
pregatit , au insotit si au reflectat anumite evenimente istorice
remarcabile .
Nicolae Lungu , autor de manuale de muzica pentru
invatamantul general , proaspat profesor de muzica la Seminarul
pedagogic universitar Titu Maiorescu din Bucuresti , contura ceea ce
s -ar putea numi prima incercare sistematizata de metodica de predare
a muzicii in invatamantul general Indrumari metodice in predarea
muzicii pe care o publica intr-un volum colectiv .
Lucrarea porneste de la stablirea scopului discipliniei : sa
desavarseasca cultura estetica a elevului si sa consolideze

sentimentele superioare , si anume : sentimental moral , religios ,

patriotic , social , rolul superior al educatiei muzicale fiind acela de a-l
face pe elev sa simta trairea frumosului prin muzica .
George Breazul poate fi considerat fondatorul metodicii
educatiei muziale din tara noastra , disciplina numindu-se Enciclopedia
si Pedagogia muzicii .
Constantin Brailoiu se inscrie , alaturii marii sai contemporani .
Emilia Comisel Principiile sale cu privire la rolul muzicii in
formarea omului si a modul de utilizare a folclorului in scoli isi
pastreaza valabilitatea pana astazi .
Ca si Dimitrie Cuclin , Brailoiu semnaleaza nepotrivirea dintre
teoria occidentala si modurile si ritmica muzicii noastre populare .
O alta tentativa de abordare a metodicii educatiei muzicale o
datoram lui Faust Niculescu.
Din pacate,este doar o critica dura a situatiei disciplinei,considerata un
agrement elevii invatand dupa ureche,lautareste,cateva
solvegii,cantece si coruri,adaugandu-se elementele de
armonie,contrapunct si istoria muzicii,cand ei nu stiau citi si
scrie o propozitiune melodica-metoda ce a cultivat
dezinteresul pentru muzica.Dar nu gasim propuneri de remediere a
situatiei si s-ar parea ca materialul este mai vechi,doar acum dat
publicitatii.
Educatia muzicala din tara noastra este transformata intr-o pista
de promovare a noii ideologii,cu tendintele ei proletcultiste si de
omagiere a totalitarismului.
In a doua parte a secolului al XX-lea au fost elaborate mai multe
lucrari de metodica a predarii muzicii si s-au sustinut patru doctorate
in Pedagogie,cu lucrari de specialitate,consecrate abordarii metodice a
disciplinei,datorate lui Ion Serfezi,Anatolie Barca,Leonid StadnicovDunareanu si evolutiei conceptului de educatie muzicala din tara
noastra- Vasile Vasile,urmate de alte doctorat in Muzica ,axate pe
problematica educatiei muzicale.
Momentul etalarii europene a unui system de educatie
complet,crescut aidoma unui falnic stejar cu multe ramuri si cu
roade urmarite in capitolele anterioare.