II

r.F:

it

'

[TNIVERSITATEA

'' TTTIJ MAIORESCU I'

FACULTATEA DE MEDICINA
Florina OPRIS

BIOF:TZICA
SX

F'HZICA IVIEDICALA
LUCRARI PRACTICE
EDITIA A DOUA

BUCURESTI,

2OOO

BlnJr-t- l-l

D:

r:
r:

CI]PRINS

l. Elemente de teoria erorilor....'..7

Prelucrarea rezwltatelor masurarilor...........
....-...-..7
1.1. Erorisistematicesieroriintimplatoare..........
.........-.....9
1.2. Erori absolute si erori relative....
I . 3. Eroar ea rentltatului masurarilor.
Eroarea medie patratica, eroarea probabila si eroarea medie......... I O

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale

OPRI$, FLORINA
Biolizicl gi fizici medicall : Iucriri practice
Florina Oprig - Bucuregti: Rotech Pro, 20OO
96 pag.; 13 x 20 cm.

noTEcrr

.PRO-

6.s)

Editura

2.4. Reprezentari grafice si obtinerea unor informatii

suplimentare...........

........

l9

3. Metode frzice de studiu a fenomenelor rnoleculare ...................23

3.1. Metode frzice de determinare a tensiunii superficiale a
........23
lichidelor si a solutiilor..........
a
lichidelor
si
3.2. Metode fizice de determinare a viscozitatii
........29
solutiilor.
..........34
3.3. Cromatografia pe hirtie

ISBN 973-997 t2-4-5

577 .3 :61 (07s.8X07

2. Elemente de geometrie analitica.

.....12
Reprezentarea grafrca a rezultatelor.-........
-...........12
2.l.Sisteme de coordonate
2.2. Reprezetrtarea geometrica a ecuatiei cu doua variabile ..........14

[otecl pro

Calea CEldragi nr. 156. bl. 53bis, ap. 4.

Sector 3, Bucuregti
Tel. / Fax: Ol 322.64.44,327.39.29
E-mail: rotech@)fx.ro

wwrv.rotech.ro

4. Metode optice folosite in studiul i;olutiilor de

............37
interes biologic...
cu
4. 1. Determinarea concentratiei solutiilor
..................31t
metoda refractometrica
4.2. Studiul substantelor optic active cu metoda polarimetrica .....44
4.3. Determinarea concentratiei unor solutii prin
............51
metoda colorimetrica .........
............-56
4.4. Microscopie optica......

C=
E=
E=
EE=
E=

lE=

E=
E=
E=
E=
E=
E=
E=
E=
E-

EH

EE
EH

I
+l

lil

M"tode focometrice aplicate in studiul analizorului vi2ual.......63

""""""""" 63
1il5.1. Metoda focometrului simplu
5.2. Ochiul ca sistem optic centrat
I[Corectarea defectelor geometrice ale ochiului..-......-..-.-..-..'."""" 65

-5.

il6. M"tode electrice utilizate in biologie si medicina...-..-.--. .------."67

.16.1- Studiul osciloscopului catodic....-.--.--.--.--.-.---'..--- ...-------"-""" 67
{6.2. Studiul transportului pasiv prin membrane perneabile...-.. ....74
il6_ 3.Modelarea electrica
-Caracteristica tensiune -

a membranei celulare.

intensitate

il 7. Protectie frzica impotriva radiatiilor ionizante

----..-.-.."'78

.-"""" 8l

IZ. t . Principiile protecti ei frzice impotriva radiatiilor ionizante..-. 8 1

.2. Studierea legii de atenuare a radiatiilor ionizante.
-7
IDrt".-inarea
coeficientulului de atenuare.-....---..... ....-- 83
.3. Lesea de atenuare a radiatiilor ionizante.Ehcienta ecranelor.
-7
fPu."rr..Irl

injumatatire......
iloo"trcRAREA DATEL'R DE LAB.RAT.R

I-

I
I

r
r
I
r
I
I

r
I
I

B ib lio

de

grafie generala

PREFATA

----.---'87

-.....89
95

Reforma. in sensul modernizarii invatamintului. mai ales al

celui medical, impune o intrepatrundere mai strinsa intre latura
teoretica si cea experimentala, intre activitatea didactica si cea de
cercetare, insistind pe dezvoltarea spiritului creator si a abilitatii
tehnice a viitorrrlui medic.

In concordanta cu predictiile medicinii secolului XXI, infonrratizat

si supercomputerizat, cind sc vor itnagina tehnologii altcnrativc,
fiziczt. chimia si electronica, alaturi de biologia molecttlara, cu
traiectorii convergente, prin miniatudzarea dispozitivelor si
producerea rnoleculelor de sinteza cu functii specifice si larga
aplicare in terapie, vor conduce la aparitia unui nou domeniu,
electronica molecul ara, baza medicinii viitorului.

Irr acest context, actualul invatamint de bioflzica are menirea

de a-i fonna viitorului medic fundamentul stiintific, necesar unor
asenlerlea cerinte, stirnulindu-i disponibilitatea de adaptare si
utilizare a noilor tehnici.
Lucrarile practice de bioflzica unnaresc nu numai creerea unor

abilitati tehnice studer.rtilor, dar si a rigurozitatii stiintifice, prin

redactarea corecta si concisa a Lritor referate cle laborator, minilucrerri stiintifice.

Lucrarea de fata se adreseaza studentilor de la facultatile de

medicina si stomatologie, ca si celor de la colegiile de tehnica
dentara sau de laborator, cuprinzind lucrari experimentale, legate
de aspectele esentiale ale biofizicii si ale tehnicilor frzice utlliiate
in medicina.

5
b

f
II

b
tr

In prezenful volum, s-4 urmarit ca Iucrarile sa fie cit mai

variate, acoperind si completind tematica de la curs, tinind cont
insa, de posibilitatile materiale actuale, cu speranta diversificarii
lor in viitorul apropiat.

1. ELEMENTE DE TEORIA ERORILOR.

PRELUCRAREA REZULTATELOR MASURA'I'OITI I,OIt

E
:;

l.l Erori sistematice

si

erori intimplatoare

i
l

II
orice experiment poate fi afectat de erori, incil prccizi;r
masurarilor este intotdeauna limitata, iar rezultatele rnzrslrr:rrilol rD
efectuate contin, mai mult sau mai putin, anumite aproximi,rtii.
Erorile masurarilor se pot diferentia in doua certegr>rii : cnrr.i
sistematice si erori intimplatoare, in functie de caracterul lor.

lr
lr

1-1-1- Erorile sistematice, in majoritatea cazurilor, sirrt clllc tlr. if

imprecizia aparatelor, de caracter gresit al metoclei clc nrzrsur.iu-(:,
sau de factori externi cu actiune unilaterala- Aceasta czrtcgclric ttt:
erori prezinta caracter legic si poate fi total elinrinirtlr, grr.irr
perfectarea aparatului folosit, aplicarea corecta a rnclo<lclor. rlc rJ
masurare, sau elirninarea factorilor cu actiune unilateralzr.
rf
Exemplu de asemenea erori sistematice : masurarcil tnrglrirrlsi
de rotire al planului luminii total polarizate cu un apzrral car-r:, :

pentru apa indica alt unghi decit zero. Masurarilc pcntrtr

substantele optic active vor fi eronate, daca in reztrltatclc oblilrrrlr:
nu se introduce corectia respectiva.-

1.1.2 Erorile intimplatoare sint date de in-rprccizia citir.ii

indicatiilor aparatelor de masura si de inregistrare:r alcsltlrir, sirtr tlr.
factori fluctuanti, care nu pot fl nici prevazuti, r-rici corrlrr,lirlr. (tlt,
ex- variatiile de tensiune electrica cle la reteaua clc alirrrcrnliut.),
erorile intimplatoare neavind un caracter Iegic. Ac:c:slc. t.rr rr
aleatorii pot nlari, sau micsora valorile rnasurar-i lor r:lccltrirtt..
eliminarea lor totala fiincl practic imposibila, tlirr. lt.,r ur
probabilitatiior perrnite nrir:sorarea porrclcrii accstor (ir'()r i ilrill)r.r
rezultatului clefinitiv al masurarilor, prin nlarirea rrrrrrurr.trlrri rlt.
i

I
I
I
t

rI
I nr;rsuril

i cfbctuate si aplicarea legilor stabilite de

teoria

I prolrirlrilitatilor intimplatoare, in legatura cu repetarea multipla

rr

r;;

lltrrrri

tcrIor fenomene intimplatoare.

l(t'zrrltatul unei masurari, pentru o anumita marime fizica, se

lrriri lrturrcslc si eveniment. Daca se repeta masurarea acelei marimi
I st' prrrl obtine diverse valori | il1, a2, fl3.......8,, care nu sint egal
Pnrbirbilc. Daca se repeta determinarile de N ori, evenimentul a1 se
I ;rrr:rlc r-c1>cta de n1 ori, a2den2 ori, sau in general, evenimentul a; de
n, or-i. varloara [; reprezinta frecventa absoluta de aparitie a
I
t'vclrirncntului a;, iar raportul n; / N, frecventa relativa. Daca
rrrilrr:rnrl total de masurari, N, creste, se poate defini probabititatea
rlt'ulrtritie a evenimentului n; :
I
I
I

Iri : limnl /N,cind N -+ oo si Epi: 1

(1)
I )aca toate evenimentele au frecventa de aparitie egala cu
rrrrilirlcu, atunci n : N ; cind un eveniment este sigur, are
lrrrrlrirbilitatea l, iar cind este imposibil, are probabilitatea zero.
I)crrl.tr valorile I ar, az,-...81,....8q I cu probabilitatile asociate I p1,
l)2,..--l)i,....Pn l, unde pt < 1, se poate trasa curba de distributie Gauss

1i11. I

,\

) si sc poate calcula media aritmetica, A, ? valorilor obtinute:

(:t1

*fl2*....I,)/n:

E; a;/n undei:1r2,3r....n

Postulatul mediei aritmetice, introdus de Gauss pebaza teoriei

probabilitatilor, reprezinta situatia cea mai probabila, cu atit mai
sigura, cu cit numarul n este mai mare. Rezulta deci, ca fiecare
masurare frzica trebuie repetata de rnai multe ori, iar la un numar
suficient de mare de rnasurari, valoarea cea mai probabila a
marimii este determinata de media aritmetica a tuturor valorilor
obtinute prin masurarile experimentale.
1.2.

Erori atrsolute si erori relative

Pentru a se obtine valoarea finala cit mai exacta a marimii

tizice masurate, R, valoarea media aritmetica A se poate studia
compatativ cu valoarea fiecarui eveniment, ai, folosind atit erorile
absolute, cit si cele relative.

1.2-l- Eroarea atrsoluta se defineste ca diferenta dintre

valoarea medie aritmetica A si valoarea fiecarui eveniment a; din
rezultatele obtinute si se noteaZa cu Ei I
E1

(2)

: A - 81

unde i:1r2r3r".".n

(3)

Erorile absolute pot fi atit pozitive, cit si negative, (fapt pentru

care se mai nurnesc si erori centrate, fata de media A, sau centrale),
suma lor fiind, teoretic, nula.

l-2-2- Erorile relative pot fi definite pentru fiecare din

valorile evenimentelor a;, ca si pentru media aritmetica, A.
Raportul dintre eroarea absoluta a fiecarei masurari, ; si
valoarea rnasurarii respective, a;. se numeste eroarea relativa a
masurarii si se noteaza cu E;
:

6; : t1 / a;

l,'ig. 1. Curba de distributie Gauss, unde A corespunde mediei

r*ilntetice, x - valorilor a; si y - probabilitatilor asociate, p;

de

unde i : l,

21

3,

....n

(4)

Raportul dintre eroarea absoluta rneclt'e. F_ il rezutrlatuiui

l'rnitiv ai rnasurariior si val()area sa meciie A. se numeste eraarea

-__----r
ir
relativa medie a rezultatului si se loteaza cu Tln ( vezi 1 .3.3):

tla:

(s)

elA

Spre deosebire de eroriie absolute, care nu depind

dimensiunile marimii masurate, fiind determinate numai

de
de

precizia masurarilor, erorile relative se exprima in procente, iar in

expresia 1or intervine marimea masurata A, adica la o aceeasi
precizie a masurarilor, eroarea lor relativa, in diverse cazu,.i, poate
h diferita. Erorile relative dau posibilitatea de evaluare a preciziei
masurarilor si din aceasta cauza este necesar sa se calculeze. in
orice masurare experimentala, eroarea relativa a rezultatului.

1.3. Erorile rezultatului masurarilor. Eroarea

medie

patratica, eroarea probabila si eroarea medie

Pentru calcularea erorii relative, 6o, a rezultatului masurarilor

efectuate, trebuie determinata eroarea absoluta ta. Pentru aceasta
marime, in teoria erorilor intimplatoare se introduc trei formule
diferite, care dau expresiile a trei erori diferite 84, folosibile pentru
caracterizarea preciziei reztltatelor masurarii. Cele trei variante
sint: eroarea medie patratica, oA, eroarea probabila, ra si
eroarea medie a rezultatului, 11a. IJzual, se calculeaza eroarea
medie patratica, Oa a rezultatului masurarilor, Sau eroarea
probabila r4- Eroarea medie Tle se foloseste mai rar'

1.3.1. Eroarea medie patratica, on, se calculeaza, conform

teoriei erorilor intimplatoare, dupa formula
:

(6)

oA:tILEiz/n(n-l)l'''
uncle

numarul de tnasurari- Pentru n

i - 1.2,3. ...n. iar n rcprezinta
2

< 30, ia numitor aParc clirect n

t0

Toate erorile masurarilor sint cuprinse intre valorile cxtrcrttt:

pozitive si negative ale lui 06, iar erorile intimplatoare mzrl'i, ittlr tr
directie sau alta sint mai putin probabile decit erorile mici- l)ilt
acest motiv, in formula (6) se introduce un coeficient suburril:tr,
care, calculat pe baza teoriei probabilitatilor, are valoarcit tlt:

O,6745, sau aprox. 2/3, reprezentind valoarea maxint:t

:t

probabilitatii pi.
7.3.2. Eroarea probabila,, t A, d rezultatului se calculear,zt
expresia :

tl

tI

p: t

(7)

14:+0r6745on

In formulele (6) si (7) se introduc cele doua semtrc, ( I )'

{
1 deoarece ambele,semne sint egal probabile, adica valoarrcat cx:tclit ;r
r'l rnarimii masurate poate n mii mare si mai mica, egal pnrb:rlril,

r"'clecit valoarea determinata prin formula (1). Din formule:lt: ((r) sr

r' ,(7) se obserwa ca daca n creste, eroarea rezultatului st:lttlt'
pc:lrlrtt tttt
_l'proportional cu radacina patrata din n ( n - I ), clcci
,i,-numar suficient de mare de masurari, eroarea t-ezult:rlultti potrlt' lr
" foarte mica.
,
1.3.3. Eroarea relativa medie a rezultatului, 116, Sr: Poltlt'
calcula tind cont de eroarea absoluta medie, tr carc ilre ('xl)l('rilir

tLe1 |/n

undei:1,2,3,.-.n

(tl)

Raportind eroarea absoluta medie la media aritmetica a rczttll:tlt'lrtt

obtinute, A, se obtine eroarea relativa medie a rezullitlrrlrri, t1,,1,
conform expresiei (5) sau :

rla :

EIA:

IIi ei] / nA

unde i:1,2,3,-..rt

(r')

Cea mai frecvent folosita este eroarea probabila, irtcil, pt' ltrrz.t
formulelor (2) si (7) se poate Calcula valoarea deflnilivir ;r rrr:rr rrrrrr
tizica masurate, pentru n < 30, R, dupa relatia :

il

!
!
!
!
I
I
,I

r
r
I
I
I

+
:I

il
il

il
il
il
I

*-

il
I
I
il
il
il
il
il
il
I
I
U

n +

o,G74s I Ei si2 /

n' lt''

(10)

unde primul

termen din partea dreapta a acestei expresii reprezinta

mai probabila a marimii masurate, media aritmetica
iar al doilea termen, eroarea probabila.

valoarea cea

\rauss,

2.1.2. Sistem de coordonate polar. Coordonatele unui punct

oarecare M ( fig.3 ) sint raza vectoare p - distanta de la punctul
M pina ia un anumit punct O, considerat polul sistemului de
coordonate si unghiul polar g - unghiul dintre raza vectoare OM
si o anumita axa Ox , axa polara.

2. ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITITA.

REPREZENTAREA GRAFICA A REzULTATELOR

r
I
I

xr ai /

2.1. Sisteme

de coordonate.

Pentru determina rea pozitiei

cete mai nrulte

urlui punct in plan, se folosesc, de

ori, doua sisteme de coordonate : sistemul cartezian

Fig. 3. Coordonatele unui punct M ( p, g ) in sistem de coordonate polar

ortogonal si
sistemul polar.

2'1.1. Sistemul de coordonate cartezian. Coordonatele unui

M (fig.2), in sistemul de coordotrate cartezian, sint :
nbscisa x
si odonito-y, care se iau cu seryrne determinate, conforme
celo[ patrLl
cadrane.
lruttct oarecare

Fig. 4. Relatia dintre coordonatele carteziene si coordonatele polare

Fig' z- Coordonatele unui punct M(x,y) si semnele in cele patru

cadrans, in
sistern de coordonate cartezian

l2

Unghiul tp se considera pozitiv daca, incepind de la axa polara,

se roteste in sens trigonometric; in caz de rotire in sens orar, se
considera negativ.
Daca polul sistemului de coordonate polar coincide cu originea
sistemului de coordonate cartezian (fig.a) si axa polara coincide cu
partea pozitiva a abscisei, intre coordonatele carteziene ( x,y ) ale
punctului M si coordonatele sale polare ( p, q ) exista relatiile :

x: pcos9

y: psing

(1r)

p: (x'+ y.)t,,

tgq:

1tr

si

l3

r,/x

-!\

rEl

f
2.2.2. Ecuatia dreptei cu coeficient unghiular

2.2. Reprezentarea geometrica a ecuatiei cu doua variabile

Ecuatia:

Y : kx +

(.r4)
o
sau y : f(x)
reprezinta ecuatia unei drepte in sistemul de coordonate cartezian,
daca inlocuindu-se coordonatele oricarui punct al acestei drepte in
ecuatie se obtine o identitate (satisfac ecuatia), iar coordonatele
tuturor celorlalte puncte ale planului nu satisfac aceasta ecuatie.

F(x,v)

tr

s
k
i:i

rJ

(17)

unde coeficientul unghiular k : tg q ( g - unghiul lirrrrrirl rlt'

dreapta cu axa Ox ), iar parametrul b, numit ordonata ln origlrrt.
este egal cu lungimea segmentului determinat de drcapta ;-rc: irxrr
Oy, tinind cont de semn
(tle. 6).

:l

Ecuatia

F(p'g):

p : f (g)

sau

Dreapta. Intr-un sistem de coordonate cartezian, linia dreapta

este data de o ecuatie liniara in raport nu coordonatele curente x si y.

Ax+By+C:0
Pentru C : O, Ax * By :

(16)

II
I
lf

Fig. 6. Ecuatia dreptei cu coeficient unghiular'

Ecuatia dreptei cu coeficient unghiular poertc rellrc:zr.:rrlll ()t t( (
dreapta, cu exceptia dreptelor paralele cu axa Oy.
2.2.3. Ecuatia dreptei cu segmente deternrinate ;rt' lrxclt'
coordonate (ectntia dreptei cu intersectii, sau taieltrri) cslt'

rlt

x/a + Ylb:
Fig. 5. Reprezentarea ecuatiei generale a dreptei si cazurile particulare

coordonate; pentru B : 0,
axa Oy, iar pentru A : 0,
axa Ox (fig. 5).

Ax t- C : 0, dreapta este paralela cu

By + C : 0, dreapta este paralela cu
t4

rf

0, dreapta trece prin originea axelor de

I
I
I
f

(1s)

este ecuatia unei drepte in coordonate polare.

2-2.1. Ecuatia generala a unei drepte

I8)

unde parametrii a si b, Iuati cu ser-nnul .t- s:rr-r

. sirtl ltttrl,ttrrrll
segmentelor deten-r-r i nate de dreapta pe axelc clc corltrlotutlt' ( ltr
7).

t5

rI

I
T

I
I
I

rl
I
T

I
H

r
n
x

It

6
&

t!

I
!

:il

b) y : ax-'
este o curba de

(n>lsiintreg)

(20)

tip hiperbolic (fig. 9).

r
r

iI

IT
j{

i
i
i

r
:

EI

II

u
il
r!

u
u
il
:l

rl

Fig. 7. Ecuatia dreptei cu taieturi

t;

Daca t :

". ( dreapta este paralela cu axa Oy ), ecuatia

dreptei este x : a; daca a :
( dreapta este paralela cu axa
Ox), ecuatia dreptei este y - b . "o

tr

Fig. 9. Curbe de tip hiperbolic

Asimptotele sint axele de coordonate si nu exista puncte de
extrern; pentru n

2.3 Reprezentarea grafica a unor curlre plane.

2.3.1. Graficul functiei putere

a) y: ax'

: l, curba este o hiperbola

2.3.2. Curtre exponentiale

a) (fig. l0)r y:a*

(n > lsiintreg)

echilatera.

(a>0)

(2t)

(re)

este o parabola de ordinul n (frg. 8) si nu are asimptote.

]I
TI

il
f
xl
U

o)

o)

Fig. 8. Graficul functiei putere:

a)n-par;b)n-impar
t6

.T

Fig. 10. Curbe exponentiale

t7
DA)

b) curba exponentiala naturala. Pentru

a:

L li

Y:e*

(22)

L +.'|

functia y luind numai valori pozitive, iar asimptota este axa Ox.
c) graficul functiei

y : exp.- (ax)'

"-j

(23)

curba reprezentata in fig. 1l este simetrica in raport cu axa oy,

asimptota fiind Ox. Maxim in punctul A (0, I ); puncte cle
inflexiune: B si C ( t | / a2t'2, | / et/z ).

Fig- 12. Graficul asimptotei, cu ye: k, X

Din aceasta categorie de functii fac parte si legea de atenuare a

radiatiilor ionizante, A : A6 s-P * , sau legea Beer - Lambert
folosita in colorirnetrie si spectrofotometrie, r : ro e- c r, care vor
fi studiate in lucrarile practice respective.

2-4- Reprezentari grafice si obtinerea unor informatii

suplirnentare

t-

t
t
T

Fig. ll. Curba y:

Graficele se pot trasa pe hirtie mirimetrica, ma.ual sau prin

inter:rnediu! sistemelor de inregistrare. sau folosind prog..^. d"

(u*') identica cu distributie normala

Din aceasta categorie face parte curba de distributie normala

erorilor, curba lui Gauss. (vezi. l.l.Z., fig. l).

exp.

erorilor

d)graficulfunctiei y:

k e-u*

unde a si k pozitive; ordonata la origine,

(fig. t2).

l8

(24)

y. : k, asimptota, axa Ox

grafica pe computer, in urrna determinarii e*pe.imertal.

perechilor de variabile ( x;, y; ).

Datorita dispersiei rezultatelor obtinute in urma efectuarii

diverselor masurari, graficul se traseaza plintre punctele ( xi, yi)
gasite experimentai, conform reiatiei matematice care le

r =j
r

Pe de alta parte. din reprezentarile grafice realizate in finalul

unui experiment. se pot obtine. prin diverse metode, informatii,
calitative si cantitative, in plus pentru acel experiment. Dintre
aceste metocie, trebuie mentionate interpolarea si extrapolarcir
grafica si transfor-nrarea dependentei exponentiale, pentru o functic
y - ke "^,(capr" 2.3.2.d, icrnnula24) indeoenclentalinizrrzr,prin
iogaritrnal r:.

f,

guverrreaza (drearrta. asirnptota, etc.).

iq

lr
It
rt

II -t

it

t1

I
il
il
il

aplica de ex' in cazul

2-4.l.Interpolarea grafica se poate
solutii de
u ir,Ji"iloi de refractia ai unor
a*#1;;i;;;.t-;;,uG
;;;;;;i.atii diflrite, dar din aceasi substanta'

r,"r.llff ;t

jifff "l'i,,"1,,1i:";-T,J",",?;1"H"3',,ffi,X1"'tli

2.4.2. Extrapolarea grafica se poate aplica in afara

si denumirea
domeniului de vaiori cunoscut initial, de unde deriva
analog cu
analitic'
sau
respectiva, procedindu-se grafic,
de variatie
interpolar"u, ( fig. 14), dar numai cu conditia calegea
fie riguros respectata si in afara domeniului dat' ceea ce nu

sa
se

intimplaincazulindicilorderefractieaiunorsolutiide
o
concentratii mai mari de 25

'

m,

Sfdiferite,dintrecaresecunoastenumaiconcentratiasolutiei2'c2'
celelaltefiindnecunoascute,C*1Sic*z.Stiindordonatalaorigineu".
.il indicele de ."nu"ii" al apei ( "" : +'i-11' si perechet "1"1ii':

;:'J.':;*:ri'rt#tll;:,.:"'Ti?,':i1'i;:':lill;#ii!
ordine crescatoare'
in \rruruv
valorile ur
'ndicele
)nata valolrrE
ordonata
solutiei' pentru::t:]'.-^-^ de
t iil; determina concentratia
traseaza o
^
valoarea respectiva pe ordonata'
a

se

aaq

;" la
..f.;;#;;;,
^^Lrnqrq
:
;',lftff ;";;=:ilfi"ui"t"'s:t.cteazad'"i'1"'-::::i,T""'""""tt,""fi
; ;i;;
j,"'^l'*',",'
--: : n ?:::l:
i:ft',ii';"il;' ;;' r"t"#;r;";;";,;
ry::,:l.
faptul
tiind
out
pentru

:I
;'l
il fff]#HXil"i.l
acesta valoare se afla in
il cair-rtervalul
t 0 '+ cz ), aPrioric
il interpolare grafica
av
il
I
Yl2

",.

cunoscut, metada se numeste

2.4.3. T-ransfonmarea dependentei exponentiale in

'

,I
il
:I
:I
il
il
I
"I

dependentaliniaraprinlogaritmaresepoetteaplica'deexemplu,de
functiei
i, cazul legii de atenirare u *dirtiilor ionizante (de tipullrumarare
a
la cp. Z.l.Z.a ), scrisa direct pentru viteza de
impulsurilor Pe sec. :

'ft.t

4N

(25)
Rs s-ir*
caregral-rcvzrdaoasinrptota,cuordonatalaorigineRe,indicind
sint
sc:rclerea la zero a u.iiritutii radioactive cind radiatiile
grosime
absorbite total de un strat de material frzrc protector de

e/

Fig' 13' Metoda interpolarii grafice

tinincl cont de ecuatia
Interpolarea se poare f?"t.']. anaiitic' n : rtra + k c' unde
(17)' adica:
1f1'L:1)tci cle tip Z-Z'Z'iiotttrf'
r:ocrlcicnlui r.rnghir-riar, k

Fig. 14. Metodzr extrapolarii grafice

: tg<{::(nr- ilu)/c2 : (n1- lr.)/c1"

protector
care tinde la infint.Practic insa, grositnea fit'rita a stratului
logaritmarea
prin
se poate detenrrina experimental' (fig' 15)' iar

relatiei (25)
hr It

(26)

lnR4 - !-tx
21

?,o

dependenta devine de tip liniar : y : b - k x, avind ordonata la

origine, pentru X:0, b : Ro si intersectia cu abscisa, pentru y:
0n x : ln Ro / p $t9.l5). Dar, x fiind masurat experimental, din
intersectia cu abscisa se poate calcula p, coefrcientul de aternuare

al radiatiilor : p :

ln Ro I x, deci se pot obtine informatii

suplimentare despre alti factori frzici, care nu ar putea fi masurati
experimental direct, cum ar fi coeficientul de atenuare, lr.

It
3. METODE F'IZICE DE STUDIU A }-I'NOME,NIII,oR

MOT,ECULARI,

3.1. METODB F'IZICE

TENSIUNII SUPERFICTALE
SOf,UTIILOR

DE DETERMINARI.]
A LICHIDEI,OR SI

A
A

b)

Fig. 15- Transformarea dependentei exponentiale in

liniara:

dependenta

a) dependenta exponentiala, unde yo : Ro, x -) oo ;

b) dependenta liniara, unde yo : ln Ro, x : ln Ro / p

t]

if
tr

Tensiunea superficiala este o constanta rizica a oricar-ui

lichid. caracteizind interfata dintre doua lichicle nemiscibilc. sau
dintre lichid - vapori, in echilibru static, sau in clrrgere clin:rp-ric1,
coeticientul de tensiune superficiala dinarnica fiind, pentru zrcclasi
lichid, mai mare decit coeficientul de tensiune superficiala st1lic1.
Dar, diferenta fiind de ordinul l0 -4 - l0 -s N / m, se folosesc uzr_ral,
valorile pentru coeficientul de tensiune superficiala static:r.

denumit curent si tensiune superficiala, fiincl de fapt, o const:rpt1rtg

material.
Metodele folosite pentru determinarea tensiunii superficialc ir
unui lichid si a tensiunii interfaciale dintre doua lichicle sc pol
clasiflca in trei categorii :
a)

IT

a) Metode statice, bazate pe starea de echilibru a supral'ctci

libere a lichidului, independenta de timp si invariabila iri ctrr.sul
cleterminarilor. Aceste metode sint singurele utilizabile pcntru
determinarea tensioactivitatii, deoarece se stie ca agitatia tcnnica (
sau starea dinamica a lichidului ), conduce la schirnberrca
concentratiei superficiale a substantelor tensioactivc, a car()r
tensioactivitate creste cu cresterea lantului carbonic ( alcooli, acizr
organici, denurniti si seriile lui I'raube).
b) Metode dinamice, in care lichiclul este ir-r rniscarc, incil

erislit tirrrptrl fiz.ic Itecesar pentr-u orear)iztrrca

iI
tr

tf
lf
lf

f
T

I
rf

lf
l!

nrr

lrrolcerrllrr.lr

ir

interf'etelor. Acesle metode sint deci inadecvatc pcntrlr stu(l iL:r-(.ir

strbstalrtelor tettsioactive, dar sint mult mai accesibilc:. rlirr
1-rrrncl <le
vcdcre experimet-rtal si utilizate fiecvent pcntru liclriclclcl
l)r.lt.(. :ii
r ubstzr ntel e ftrret nct ivitate
tcn s iozrct i r,,a.
22

aa
_)

I
l

il
il
:il
JI
:il
il
,il
il

rl
:[

rt
il

rt
rf
il

c) Metgdg -mixte, cind lichidul este in miscare, dar foarte lent,

incit sb poate apropia de starea de echilibru.

Toate cele trei categorii de metode sint aplicabile pentru

lichidele care uda peretii si mai mult, metodele statice pot fi
fblosite pentru determinarea unghiului de racordare, precum si a
rezultantei dintre fortele de coeziune si fortele de adeziune,
manifestate la interfata lichid - solid.
Metoda stalagmometrica ( metoda dinamica a picaturilor
sau metoda lui Traube)

kro

(legealuiTate)

(2g)

unde k este determinat experimental, avind valoarea k: 3,g. Dar

m : t p, unde v - volumul unei picaturi, p - densitatea lichidului,
incit se poate scrie :

vpg : k r o

(2e)

(27)
mg : 2fir'o
sau
G: Fo
unde m - masa picaturii, g - acceleratia gravitationala, o

Deoarece valoarea razei capilarului nu poate fi determinata

foarte exact, este de preferat eliminarea acesteia din calcule,
recurgindu-se la determinari relative, lasind sa curga, prin acelasi
capilar, volume egale din lichidul de cercetat si dintr-un lichid de
referinta, caruia i se cunosc constantele fi,zice, in speta, apa
di.,stilata, pentru care oa :73 l0-3 N / m si densitate p,, : t03 kg /
m.

coeficientul de tensiune superficiala al lichidului.

il

Vpg/n : kro

(30)

Scriind relatia (30) si pentru lichidul de referinta

4I

Vp,g/n" : kro.

il
L

Aplicind acesta metoda pentru o singura picatura, eroarea ar fi,

evident, foarte mare, fapt pentru care e de preferat sa se lucreze cu
un anumit volum, v : n v, unde n - numarul de picaturi continute
in volumul v, mentinut constant pentru toate determinarile,
indiferent de natura lichidului care trebuie studiat, incit volumul
unei singure picaturi poate fi explicitat ca hind : v : y / n, iar
relatia (29) devine:

.L

mg

Scopul lucrarii este de a determina coeficientul de tensiune

superficiala dinamica, la suprafata proaspata a lichidului, aflat in
regim de curgere laminara.
Principiul metodei. Pentru un lichid aflat in regim de curgere
laminara, printr-un capilar picurator Traube, picaturile se dezvolta
dupa schema din fig. 16. In momentul cind picatura se desprinde,
greutatea sa, G, este echilibrata de forta de tensiune superficiala,
Iro, de-a lungul circumferintei coletului de strangulare, de raza r' <
r, raza capilarului, incit conditia de echilibru se poate scrie :

il

Legea lui rate stabileste experimental ca, indiferent de natura

lichidului, raza coletului de strictiune, r', este direct proportionala
cu raza capilarului, r, incit se obtine :

t,'ig. 16. Formarea si desprinderea picaturii, dupa Tate

24

(31)

si facind raporhrl relatiilor (3O) si (31), se obtine

25

n
lr
pna / Pan : o I
din care rezulta

o :

tr

(32)

o^

tr
E
E
tr

(33)

Pnooo lP^n

Aplicind relatia (33) se calculeaza coeftcientul de tensiune

srperhciala al lichiclului de studiat, metoda folosindu-se frecvent
p"rrt* masurari relative ale tensiunii superf,rciale'

-\

Aceastametodanuareungradfoartemaredeprecizie,dareste
convenabila pentru lichidele pure si solutiile micromoleculare
de
netensioactive si mai adecvata lichiclelor pentru care viteza
curgere a picaturilor este mai mare'

.Y11qi111",.!,'.g!.+
- stalagmometru Traube
- solutiile , d9 ccrcetat. netensioactive' cu densitatea
precizata, sau a caror der-rsitate s. d.i".rrir-,L "r, densitnetrtr
lichidul de referinta ( apa distilata)

''J\-)',,''^1,

t., lt

Fig. 17. Stalagmometrul Traube

La extremitatea superioa-ra a stalagmometrului, este atasal

tub de cauciuc. prevazut cu o para de cauciuc, (sau o seringa),
ajutorul careia se poate aspira lichidul de nasurat in aparat.

rrrr
cr-.

Modul de lucru

Stalagmonrel1!! T1gub-9 (tig'17) este reprezentat de un tub de

si
-;ticla graiat. prevd}ut c* un rezervor sf-eric. gradatiile coltiuuind
ttll
cu
,.leasupra rezen'orului' iar in parlca inf-erioara ' rn zigzag'
serlment orizot]tal capilar, cu cliatnctrul sub 1 mtn' continuat cu Llll
selrne.t capilar verlical, al can:i orificiu inferior reprezirrta locul
lirrnrare si dcsprinderc al picaltrl'i

Stalagmometrul se fixeaza vertical pe un suport metalicPentru cele doua tipuri de lichide, cel de referinta si cele de
studiat, se determina numarlll de picaturi, cuprinse intre doua
repere fixe, deasupra si dedesubtul rezervomlui, ( reper superior si
reper inferior ), strict aceleasi, procedind astfel :
1. se aspira lichidul de referinta pina deasupra reperului
superior;
2. se lasa sa curga liber lichidul, pina in dreptul reperului
superior, cind incep sa se nurnara pieaturile. pina in dreptul

reperului inferior, notind nurnarul de picaturi, ff,,. Se repet;t

fftasurarea de 8 - 10 ori. pentru precizia determinaii;
26

f
I
f,

- pahare Berzelius
- densimetru

Descrierea aParatului'

E
rr

lf
E

l:
ll
ll

I
I 3. se goleste stalagmometrul de lichidul de referinta'
de la punctele 1 si 2 - cu
;p"1utiunile
,J"g
procedind.r-".
I scrlutiile de cercetat, notindu-se' de fiecaie data' numarul de
I picaturi,
calculeaza coeficientul de tensiune
4. cu ajutorul relatiei (33)
I superficiala,o,pentrufiecare.solutiedecercetat'aplicindu-se
il caiculul erorilor ( cap' 3'3' rel'10)'
I Densitateasolutilordestudiat:(lat:20'C)
densitate (g/"..t')
concentralie
solutie apoasa
I
1,071 I
t0
il NaCl
[090
1,1485
il
20
1,1897
25
il
o,9824
CzHeO
il
o,9760
o,9696
20
I
o,9628
25
I Not:r. Proprietatile lichidelor vairaza foarte sensibil - cu
apei are valoarea O' 99823 g /
:I tcnrperatura- De "*L"tpt", densitatea
Analog' tensiuuea
cn-rt la 20oc si o.qblol g / cm3 la 25"c' prezinta valorile
I superticiala a apei, ptt'tru afeleasi ternperaturi'
n1;

se

(%o)

1,

15

10
15

1 r) i'r"

l-I

DETERMINARE A
3.2. METODE FTZTCE' DE
VTSCOZTTATII LICHIDELOR ST A SOLUTIILOR
Orice lichid este sediul unor procese de frecare foarte intense.
Daca o zotTa din interiorul unui lichid incepe sa se miste, se
constata urmatoarele fenomene: miscarea se comunica progresiv,
prin unde longitudinale, din aproape in aproape, in zonele
invecinate si scade progresiv, daca inceteaza carza care a
determinat-o. Acest fenomen de frecare in interiorul lichidelor a
fost denumit viscozitate.
Daca se considera doua straturi de lichid, paralele, de suprafata
AS, aflate la distanta Ax, avind viteze diferite, v1 Si v2, deci intre ele
avind viteza relativa Av : v1 - Y2, parz,lelismul vitezei celor doua
straturi invecinate ya caracteriza regimul de curgere laminaraMentinerea diferentei de viteza intre doua suprafete paralele

invecinate, necesita aportul

unui lucru mecanic, care

sa

compenseze fortele de viscozitate, de fapt, forte de frecare naturaleS-a constatat ca forta de viscozitatc este direct proportionala cu

suprafata

de contact intre cele doua straturi, AS,

direct

proportionala cu gradientul de viteza, AvlAx, prin intermediul unui

coeficient de proportionalitate, n, denurnit coeficient de
viscozitate al lichidului, constanta de material, incit se poate scrie
forta de viscozitate F :

:E

:!!
rn
:[

I
II
il
I

72,53 mN / m si 71,78 mN / m

In cazul unor lichide

Aplicatii ale metodei stalagmometrice'
valori :

biologice s-au putut deterrnina urmatoarele

68,2 mN / m
75,2 mN / rn
58,4 - 72,8 mN / rn
70,2 mN / m

64,4

Ser sanguin
Plastna oxalatata

Urina
Saliva

74mN/m

Licliid cefalo - rahidian

28

F : n

AS

Av/Ax

(34)

relatie in care n se presupune ca estc independent de gfadientul de

viteza, in cazul lichidelor pure, numite si licl-iide newtoniene, cind
coeficientul de viscozitate este si el denumit, newtonian.
unitatea de masura in S.I. este Pascal - secunda ( Pa . s. sau N's
L:n'), unitate care intr-o perioada relativ scurta' 1961 - 1975. a
lbst denumita Poiseuille. (in otloarea celui care a cercetat acest
icrro6rep). utilizinclu-se inca -':zual circpi subnruliiplu, lttlilatca ir'+ise
29

&,

( Po), cu relatia de transfornare : 1 Pa .s : 10 Po (

Poiseuille: l0 poise : I deca Po).

Pa.s

r
I
I

Lichidele obisnuiie au coeficientul de viscozitate, t-1, de ordinul

Pa-s pentru lichidele foarte
vizcoase, de ex. glicerina. Apa, la temperatura de 20 oC are'q, :
l0 -3 Pa-s. Coefrcientii de viscozitate ai lichidelor, sau fenomenele
de viscozitate, fiind datorate fortelor intermoleculare, scad cu
cresterea temperaturi i.

l0 { - lo-s Pa-s, dar ajunge la I

r
r

Trebuie precizat ca pentru majoritatea solutiilor de interes

biologic, in special cele macromoleculare, lichide

nenewtonian.
,-

_,.

--':

_t

,.,j;,

Scopul lucrarii este de a masurir coeficientul de viscozitate al

unor lichide newtoniene, prin comparatie cu viscozitatea apei, deci
efectuarea unor determinari de viscozitati relative.

Principiul metodei. Aparatul utilizat este vizcosinretrul

(fig. l8), cu care se poate determina viscozitatea relativa,

utilizind legea lui Poiseuille, care stabileste volumul de lichid, V,
aflat in curgere laminara printr-un capilar de raza r si lungime l, in
inter-valul de timp, t, sub actiunea diferentei de presiune
Ostw,ald

hidrostatica AP

Ylt :

nenewtoniene,

. fortele de frecare cresc mai lent decit gradientul de viteza, incit,

pentru a se putea aplica formula (34), este necesar sa se ia in
considerare dependenta coeficientului de viscozitate de gradientul
de viteza si in acest caz, coeficientul de viscozitate este denumit

Fig. 18. Viscozimetrul Ostwald

Lichidul de viscozitatea necunoscuta, rl, aflat in rezervorul A,

curge prin capilar catre rezeryoml B, intre reperele N si N' irr
tirnpul t.
Mentinind aceeasi temperatura si aceleasi repere, se nlas()ilr-,ir
timpul de curgere pentru un lichid de referinta, apa, cu coeficicntul rlc
viscozitate cunoscut, r1,. Aplicind legea lui poiseuille si pentru aper :

V/t^:

30

(3s)

zr Ap.ra

/ 8 11, I

(36)

si tind cont ca raportul presiunilor hidrostatice este egal cu raporlul

densitatilor: AP / LP^ : p / p^,iar v si t sint aceleasi, raporlul

celor doua relatii, (35 si 36), conduce la expresia :
I.er. =

n AP rn / 8 11 !

rl /n. : pt/p^t^

(37)

Cunoscind der-rsitatile si masurind timpii de curgere, sc poirlc

determina viscozitatea relativo, Iret. ( adimensionala ), sau sliirrrl
viscozitatea apei. q, : 10-3 Pa.s, se poate calcula viscozit:rle
ahsoluta.q :
1-1. p t / p,tu (Pa.s)
(38)

3l

I
I
I

r
f

r
r
I
I
E

il
I
I
|
.f
I
il

Materiale necesare
- viscozimetru Ostwald
- cronometru
- solutiile de cercetat, cu densitatea ptecizata, sau a caror
densitate se determina cu densimetru
- lichidul de referinta ( apa distilata )
- termometru
- pahare Berzelius
- pipete de 10 ml

f)cscrierea aparatului

Viscozimetrul Ostwald. (fig. 18) este un tub din sticla in

{-r lirrma literei IJ, ramula capilara fiind prevazuta, in partea sa
l--E superioara cu un rezeryor A, deasupra si dedesubtul acestuia fiind
reperele N si N'; ramura mai larga prezinta un rezervor, B,
- trasate
este atasat
I[ irr prartea sa inferioara. La extremitatea ramurii capilare
ulr tub de cauciuc, prevazut cu o para de cauciuc, ( sau o seringa),
l[ ncccsara pentru aspirarea lichidului inrezeworul A-

:[|

Modrrl de lucru

]D

viscozimetrul se fixeaza in pozitie verticala pe un suport

:[

il
:[

:il
:[

I
il
il

nretalic.'
Pentru cele doua tipuri de lichide, cel de referinta si cele de
stucliat, se masoara tirnpul de curgere intre cele doua repere N si N',
cirrc incadreaza rezervorul A, procedindu-se astfel :
l. se introduce lichidul de referinta in ramura mai larga cu
a-iutorul pipetei, aprox. 213 din volumul rezervorului B;
2. se aspira lichidul in ramura capilara, pina deasupra repemlui N;
3. se lasa lichidul sa curga si in mornentul cind meniscul
ctrncav al lichidului este tangent la reperul N, se declanseaza
cronontetrul, rnasurind timpul de curgere pina in dreptul reperului
N', clcci t,,; se repeta masurarea de 8 - l0 ori pentru ptecizia
tlct r:r'nrinarii,
32

4. se goleste aparatul de lichidul de referinta si se usuca;

5- pentru lichidele de studiat, se procedeaza identic ca pentru
lichidul de referinta (operatiile I - 4 ), masurindu-se timpii de

curgere, deci t;

6. cu ajutorul relatiei ( 37 ) se calculeaza viscozitatea relativa,

l'l,er., iar cu formula ( 38 ), viscozitatea absolut?, T.l, aplicindu_se
calculul erorilor (cap. 1.3.3. rel.10).

Nota. coeficientul de viscozitate al lichidelor variaza foarte

sensibil cu temperatura . Apaprezinta valorile : 1,004 mpa.s la2o
oC si o, 895 mPa.s
la 25 "C.

Aplicarea determinarii viscozitatii relative : in laboratoarele

clinice, pentru determinarea unor parametri biologici, cu rol

important in diagnosticul precoce si / sau diferentiat. viscozitatea

relativa a singelui se determina cu ajutorul viscozimetrului Fless,
bazat pe acelasi principiu ca si viscozimetul ostwald, valorile
determinate indicind crestere viscozitatii singelui cu virsta, limitele
normale fiind intre 3,9 si 4,6- pentru serul sanguin, valorile
normale sint intre 1,21 si 2,14, in cazul lichidului cefalo-rahidian | .Ol4 si pentru urina intre 1,00 si 1,14.

rn cazul solutiilor de macromolecule, se poate determina, atit

viscozitatea relativa, fata de solventul pur, cit si viscozitatea
specifica si viscozitatea intrinseca, din care se poate calcula
greutatea moleculara. Metoda fiind foarte sensibila, se poate studia
denaturarea termica a macromolecureror; de X, in cazul
colagenului, viscozitatea intrinseca variaza intre 115 si 3,5 l/g. Atle
valori ale viscozitatii intrinseci, exprimate in cm3/g r
albumina umana - 3,9; fibrinogen - 25; miozina - 217:"o-,rvirusul
mozaicul tutunului - 36,7.

JJ

E=
3.3. CRC)MATOGRAFIA PE HIRTIE

cromatografra a fost descoperita in 1903, de catre botanistul

rus Tswett, care a observat ca un extract din frunze se separa in
zone colorate, atunci cind o picatura din extract migra, prin
capilaritate pe o hirtie de filtru. Aceasta separare clara intre
clorofila verde, xantofila galbena si carotenul rosu, justifica
atribuirea acestei metode de separare a numelui de cromatografie,
de la grecescul Xprollo-, care inseamna culoare.
Principiul general al metodei se bazeaza pe notiunea de
repartitie a unui constituent intre doua faze.IJn constituent A solvit
intre-un solvent este denumit faza mobila, p1. Se aduce in contact
aceasta faza cu o alta faza, in general solida, apelata faza
stationara, Pz si in functie de natura fazelor si cea a compusilor
care urrneaza a fi cromato grafrati, fenomene fizico-chimice diferite
arttreneaza trecerea constituentului A intre p1 si p2 si retentia, mai
mult sau mai putin a constituentului A de citre p2, cind se
desprinde de P1. Este deci suficient ca aceasta partajare intre faze
sa difere pentru mai multi constituentii A,B,c,.--.., cd acestia sa fie
separati, iar pentru extragerea compusilor A,B,C,..., S practica
apoi developarea crornatogramei, sau eluarea, (procedeu chimic
prin care se elibereaza o substanta de pe absoibantul sau, prin
spalari repetate), umrata de analiza calitativa sau / si cantitativa.
cromatografia este deci o metoda de separare si izolare a
compusilor diferiti dintr-un amestec. o metoda fizico-chin-rica de
mare precizie.

scopul lucrarii este de a separa colnpollentii dintr-un arnestec

de coloranti, filtrati printr-un absorbant.

Principi.l metodei consta in repartitia selectiva a

constituentilor unui amestec, intre doua faze lichide, partial
rrriscibile. Faza stationara este apoasa, iar faza
estc
reprezentata de un arnestec de solventi neaposi, faza 'nobila
apoasa fiincl

mentinuta stationara de un suport solicl, o hirtia de filtru verticala.

c.lre llu itrterviiie itl procesul clc partajzrrc ii c()r)stituc:ntil1-1r iltre cele-

[;

i, c rei n c, u
ffi ;', i :ilJ,:,,"il'i1:,
"
"f
HT
;:il?::,
cromatografia pe hirtie "B
ir;; o. acetat cre ceiulo za) poate fr
unidirnensionala (migrare r",)--"-ri"gura
directie), bidime,sionala
(doua directii ortogo,ale),
.u.,
circulara.
Cromatografia
unidimensionara poate fi
ascenclenta sau descendenta,
fazei mobire fiindc""di;;;;;
deprasarea
deprasarea
i."a.,o*l
gravitarie.rta'
";;';'
F i ec a re c o n s t i t u en,
ut
r*
spatiur x1, in ti-p
"::: :1T ] "-,
"" il
fara" moiii,
".
defini factorur de repartitie,
R', ca raportur di.tre crista,ta parcursa
de frontul constituentului,
*J,1

*:::

X1

,i i-rrtrf

fazei mobile, d

/ d

=
=

t l
t=

I=

se poate demonstra

(39)

t:
t
=
t

;;:Hil;:#i:T:il:i,:il::?:

xp

Rr :

ca factorur de reparlitie nu
de c.eficientul de p"";i-;
-J depinde decit
Ionstitulnt.rtui
deci este o r
caracteristica a fiecarel sub-stante.-cu
cit ;fr"i;";;r de partaj este
=
mai mare' sau altfel spus,
stationara, cu atit este mai "" "ii-.",e mai p.rt...ri", fixarea pe faza r
mic Rr.
=
Prin coeficient a. pa.taj,''
x,
intelege
f
raportul dintre
concerrtratia C2 infazap,
=
si C, i., p, , ::
:
I(
C,
/
c
. r_^^r:^:_, ,
a" pu,tul a.p*;'#ii4ili.T

;Hfr1i:::,;H]
Materiale

i:*[ ;,.?;f,;*";#:.J,]i r :

sorubil in fazastarionara,

J;;;;;,"i

murr cr

va r
f

necesare

- vas de sticla, sau prastic, !u

cu r(rP<ru
capac etans
stans st
si ststenl
sistem de
r
priuclcrc
hirtiei de filtru (fi;.1;i'
- cilindru de sticra pe,tru
sistemur de solventi
- sistem de sotventi
1_renot , ;;;:'8 . 2 )
- benzi de hirtie cle'fiItru diilJ,.,"i"o,rrte
rrvrrdts rrl
in runctle
functie de
d cilinclrirl
pentru
a

solventi
- amestecr-rl de coloranti, care
trebr_iic
- tnicropipele

strldiat
'rt'+Lrrirr

r
f
f
ilf

|r
ll

34
-) -)

lr
rr

:t
:T

Modul de lucru

In cilindrul de sticla se introduc cca. 50 ml. de solvent si pe hirtia

-x tlc filtru,
'{
care urrneaza sa fie imersata cca.2 - 3 crn in solvent, se
nrarchcaza
cu creionul nivelul solventului ( interzisa folosirea
il
qll
pixurilor cu pasta sau cerneala, care pot interfera cu solventii). Pe
- hirtic de fiItru, la I cm deasupra nivelului fazei mobile, se aplica
il
O,0l rnl din amestecul de coloranti care trebuie studiat, apoi se usuca
il pata de coloranti. Se introduce hirtia de filtru astfel preparata tn
cilindrul cu solventi, plasat in vasul cu capac, (fig. l9), acesta se
I
inchide etans si se lasa amestecul de coloranti sa migrezetirnp de 30
d,
-.- nrinute, dupa care se scoate hirtia de fiItru, se usuca si se masoara
relatia
"f rcspcctiv x6 calculind Rf pentru fiecare constituent, dupa
il-r (39). Fiecare banda colorata poate fi apoi eluata in solvent si dozata
cantitativ prin metoda colorimetrica sau spectrofotometrica.

:!
il'

UE

'r
:I
I
{--I
f
I

I
il

PR-EPARATELOR BIOLOGICE

un fascicul de lumina incident pe suprafata de separare,E, a

doua medii dispersive normar adiaiente, este divizat in facicul
reflectat in primul mediu, sub acelasi unghi ca si cer de incidenta
si fascicul refractat, in cel de al doilea *idi.r, dupa un unghi
care
scade cind indicele de refractie al mediului, crestel
Fasciculul refractat, la rindul sau, poate fi partial absorbit
(atenuat) in interiorul mediului, incit facicului transmis,
va

prezenta o intensitate energetice, sau luminoasa, mai

mica.

Deci fluxul luminos incident,@;, se regaseste in fluxur reflectat,

@., fluxul absorbit,@" si fluxul transrnis, @, :

@i

,tr
:I
:I

4. METODE OPTICE FOLOSITE IN STUDI.IL

SOLUTIILOR DE INTERES BIOLOGIC SAU AL

a)

b)

c)

l,'ig. 19. Cromatografia pe hirtie.

a) vasul de cromatografie; b) hirtia de filtru, pe care se marcheaza
pozitia initiala a amestecului de coloranti; c) componentele separate
Aolicatii. Data fiind sensibilitatea foarte mare a metodei,
cromatografia pe hirtie se foloseste la determinarea compozitiei rn
.rciz.i aminati a proteinelor, la separarea medicamentelor si a
rrrctabolitilor lor. Cromatografia pe silica-gel permite separarea
lipiclelclr, a fosfolipidelor si a oligonucleotidelor. In general,
l)L:r'nrilc separarea moleculelor mici si a zaharurilor, pe baza
.'trrgcrii tazci mobile si a partajului intre ccle cloua laze lichider.
36

@. * @"* @,

(40)

incit se pot defini o serie de factori fotometrici : factorur de

reflexie, p: @,/ @;,factoruldeatrsortrtie, o: {D,/ @i
si
factorul de transmisie, a : cD . / @ ; suma ror fiind egara
cu
unitatea:p + cr + t - 1
In functie de ponderea acestor factori pot fi determinate alte
proprietati (concentratia mediului), sau caracteristici ale mecliilor
strabatute

- refringenta mediului, bazata pe fenomenul de reflexie

totala, prin
metode refractometrica;
- rotirea planului de polarizare al luminii de catre
substa.tele optic
active, prin metoda polarimetrica;

- transmisia lumi.ii de care anumite medii, prin

fotocolorimetrica si spectrofotometrica
3,1

metodele

DETERMINAREA CONCENTRATIEI SOLUTIILOR

CU METODA REFRACTOMETRICA
4.1.

Indicele de refractie al oricarei solutii creste cu cresterea

concentratiei de solvit si vaiaza foarte sensibil cu temperatura.
Determinarea indicilor de refractie, n, ai mediilor dispersive
normale se bazeaza pe dispersia lurninii - variatia indicelui de

refractie

cu lungimea de unda - si pe fenomenele care

absolut

direct

r : l, se poate scrie indicele

de refractie

relativ

- pentru razere incidente zub unghiuri >

i r, se produce fenomenul
de reflexie totara, razere fiind rJflectate
in aceiasi mediu, cer mai
refringent, dind o plaja i"t""."uiu.-'

se

={

evidentiaza la suprafata de separare a doua medii adiacente,

reflexia si refractia luminii.
Cind lumina se propaga dintr-un mediu mai refringent, catre
unul mai putin dens optic, la suprafata de separare dintre cele doua
medii poate avea loc fenomenul de reflexie totala, pentru unghiuri
de incidenta mai mari ca unghiul limita al primului mediu. Rezulta
deci, ca unghiul limita este o caracteristica optica a oricarui mediu
dispersiv normal.
Scopul lucrarii este de a determina concentratiile unor solutii,
prin masurarea indicilor lor de refractie.
.

Principiul metodei se bazeaza pe dependenta unghiului

litnita, l, de indicele de refractie relativ, fr2tt a doua medii
dispersive normal adiacente

sin

rlrz :

llnzr:

n1

/ n2

(40)

Pe suprafata de separare, I, a doua medii adiacente, dispersive

nonnal, cu n 2 ) n 1, pot avea loc urmatoarele fenomene (fig. 20):
- pentru raze incidente sub un unghi i < I, se produce refractie,
razele trecind din mediul mai refringent, 2 in mediul I mai putin
refringent, dir-rd o plaja luminoasa;
- pentru raze incidente sub unghiul limita, i : l, unghiul de
refiactie este r : fi I 2, raza refractata fiind in lungul suprafetei
tle separare, X, a ceior doua medii, cind sin l:1 / Ir 21 : tr / n,

tnecliul rnai putin re{iingent llincl aerui, cu indicele Ce refiactie

3B

is

El

r{

EJ

rr

Fig. 20. Refractie

incidenta, i si indicii

Ei
si reflexie totala in
de refractie n1 Si n2

functie cle unghiul

de

In aparatul clenumit refractometru, fenomenul

de reflexic
totala se produce ra interfata ;in;e
richidur
a"
,iraiut
si prisn_ra
rptica' iar din constructi, p baza relatiei
(40),
se
pot
citi
dir-ect
indicii de refractie ai lichii.r".
precunl si concentratia
solutiilor, deoarece, intre i,dicele
"t"diate,
de refracrr" ,i concentratizr
solutiei, (intre anumite limite de concentratie,
dependente si cle
natura sorviturui), regea de variatie
este riniara ;
n :

no + kc

@D

utrde k > f iar n.,Iru este o simpla

constanta, avincl o sernnificatic
f-tzica si a,ume el reprezirrt,
i;;;.le
de ."tiu.ii"-rr solventurLri.
corespunzator pentru c : 0, sau
in cazul sotutirtt. apou.., indicerc
de refiacti-e ar apei, r1',: 4/3- ientru
sorutii de co,ce,tratii miri
nrici" sub 30 o/o, regea se verifica rigur.s,
dar la conce,tratii rrr:ri
i,riicerui cie rcfi'actic cic corcerlir;rii*
,,., ,rai csr..

ilXi;,.j."t"dc,1a

-19

il

rl

r=
r=

t=

F=
t=
I =
l
=
[
=
[ =

l=

r=

=l

:l
:l
:l
:l
:l
il
:l

:I
:t
:l
:I
:I

:r

Materiale necesare
- refractometru Abbe'
- solutii de glicerina, de concentratii
Ct, cz : lDo/o, C3, C4 : 20o/o, Cs
- apa distilata
- micropiPete

-hirtiea.ntt*sautifonpentrucuratatfeteleprismer
Descrierea aParatului

RefractometrulAbbe,(ng.2t)prezintacap^iesaesentialaun

btoc format din doua prisme identice (fig' 22)' cu

sectiunea

un triunghi dieptunghic, cu unghiul refringent de 6O_o,

principala
'suprafetele
corespunzatoare ipotenuzelor' - ulmind sa fie
intre
introduslichidul de studiat. Cele doua prisme fiind alipite pe fetele
ipotenuze, forrrreaza astfel o lama cu fete plan - paralele' prin care
radiatiile incidente normal nu sint deviate'
Oglinda,deconcavitatemare'aproapeplana'legatasolidarde
blocui-prismelor, transmite lumina de la o sursa, pe fata a,terioara

Blocul prismelor se poate roti in jurul unei axe care trece prrn
virfulA, asifel incit unghiurile de incidenta pe ipotenuza prismelor
vor creste de la A spre B (fig. 22), ttecind de la valori mai mici
decit unghiul limita, (cind se produce refractie), prin unghiul limita
la valori mai mari decit acesta, producind reflexia totala.
Lentilele L (L, si L2) formeiza o luneta Galilei' care serveste la
observarea cimpului, iar cu ajutorul vizorului vr, prevazut cu o
cruce reticulara (pentru facilitarea selectarii unghiului limita), se
poate vizualiza timita de demarcare clara a celor doua plaje, sub
io.,,,u unui diametru orizontal, plasat in intersectia firelor
reticulare ( frg. 23).
Cu ajuiorul alidadei, blocul prismelor poate fi rotit, fata de un
sector ciicular, ( 3, frg. 21) etalonat direct in indici de refractie.

a acestuia.

:I

:t
I

Fig. 22. Sectiune prin blocul prismelor; O - oglinda plana'

<
Producerea fenomenelorde reflexietotala, i,l, (i), refractie, i l,
:
AB'
(2) si masurarea unghiului limita, i l, in lungul ipotenuzei

il
:T

il
il
L
4r

Fig. 21. Schema refractometrului Abbe'

40

Pentru iluminare se foloseste lumina alba, care va h dispersata

de prisma in radiatiile monocromatice, fapt pentru care linia de
demarcatie dintre plaja luminoasa si cea intunecata poate aparea
irizata in rosu - portocaliu sau indigo - violet'
Inlaturarea benzii colorate se realizeaza cu ajutorul
compensatorului de dispersie, plasat in fata lentilei obiectiv a
vizorului. Compensatorul este alcatuit dintr-o prisuna Amici ( trei
41

prisrne lipite cu balsam de canad,a, in sectiune principala,

triunghiuri isoscele, prismele extreme din crown, cu rrp: t,OtS,
cea centrala din flint, cu r1p : 1,752), care lasa sa treaca nedeviata

numai radiatia galbena a sodiului, notata conventional ca linia D a

sodiului, incit la temperatura de 25 "C, I D : 5g9,3 nm. Fata de
aceasta aceasta linie, dispersia unghiulara a radiatiilor extreme ale
spectrului vizlbil are sensuri diferite, incit prin rotirea tamburului
gradat, atasat compensatorului, se elimina total band a irizata.

Indicii de refractie se citesc pe scala solidara cu blocul

prismelor, cu ajuton-rl lupei atasata vizorului 2. (in functie de
pozitia diametrului orizontal din interiorul acestui vizor, care
baleiaza scala), pina la a cincea zecirnala, ultimele cloua zecimale
citindu-se pe scala din dreapta scarei indicilor rle reflractie, pe
principiul citirii Ia subler; cea de-a doua scala mai poate fi folosita
si direct la citirea concentratiilor, pebaza relatiei (4t), cu c.onditia
ca aparatul sa fie termostatat, blocul prisnrelor fiind prevazut cti
circuit de tennostatare.
Moclrrl cle lucnr

Refractometrul se plaseaza in fata sursei de lumina si

se

regleaza oglinda O, pentru a sc obtine iluminarea optima" dup:r care

se se procedeaza astfel :
l. se deschide blocul prismelor, se sustine prisma basculanta astfel
ca suprafata ipotenuzei sa fie orizontala si se picura pe ea lichidul
de referinta, (apa distilata), in strat uniform, aioi sc inchicle blocul
1-rrismelor, surplusul de lichid scurgindu-r- p.ir-, santr-rletul cu care
prisma este prevazuta;
2. prin rotirea tambumlui alicladei se acluce linia de demarcatie,
(diametru orizontal) dintre prajele Iuminoasa si intunecata, in

intersectia firelor reticulare, iar prin rotirea ta'rburului

compensator se elimina irizarea din clreptul liniei de clcinarcatie,

(frg.23)

I
1

>l
Fig. 23. Selectarea unghiului

i:I

3. prin vizorul V2 se citeste indicele de refractie astfel : pe scala

din stinga se citesc unitatile si primele trei zecimale, de jos in sus,
pina la pozitia diametrului orizontal, a patra zecin:rala (eventual a
cincea) se citeste pe scala din dreapta, ca la subler si se noteaza
valoarea citita; pentru corectitudinea rnasurarii, se fac cite l0 citiri;

4. sc deschide blocul prisrnelor, se curata cu grija, fara a se

z,giria suprafhta prismei, si se introduce lichidul de stucliat, repetind
exact aceieasi proceduri ca pentm apa, operatiile I - 3.
ln cazul cind, pentru apa distilata aparatul indica alta valoare
decil 1.3333, se calculeaza A, n, . eroare sislemalica, si se va tine
cont de ea in cazul celorlalte citiri ai indicilor de refractie ai
solutiilor de lucru, dupa care se ef-ectueaza calculul erorilor (
cap. I .3.3., rel. 10).
Pentru detenninarea concentratiilor necunoscute, c1, c3, c5, din
reprezent:rrea grafica a rezultatelor, n : f (c), prin interpolare si
extrapolare se detentrina valorile acestor concentratii (cap. 2-4.1. si
2.4.2.).

t
E
E

F-

j
Ii

IJ

t-

Aplicatii. Indicele de rel'ractie al sen-rlui umarr este cuprirrs

intrc 1,34870 si 1.35170. t-iind rnarit cind creste procentul [proteinelor serice, incit clin determinarea indicelui de refractie se
pot :rfla variatiile substantelor proteice din orgatrism, cu rol tcleoscbil ir"r diagr-rostic. De ex. ctria.gnosticr-rl rlc ncf-r-it:r clorurenric:r
sc poate pLllle lblosincl n-]etocl:l refr;rcton'ietric;i, l,roicinele liincl
scazute in singe (75 - 90 ing 7o).

.i -)
+L

43

[=

E=
E=

a
I

STUDIEREA SITBSTANTELOR
I CU4.2.
METODA POLARIMETRICA

il

OPTIC

ACTIVE

S-a obsevat ca atunci cind lumina naturala traverseaza o

I varietate de carbonat de calciu, apelat spat de fslanda,

(cristalizeaza in sistem rombic sau sub forma de romboedru),
..
{ apare fenomenul de dubla refractie, raza de lurnina naturala fiind
.t dublu refractata, in alte doua raze de aceeasi intensitate luminoasa.
- Una dintre acestea (fig.24), IIIO este refractata in conformitate

I
I
:!

r
I

Fig.24. Fenomenul de dubla refractie

I"u legile refractiei, fapt pentru

care a fost numita ra1,a ordinara,
raza
practic
II2E
iese
nedeviata
din cristal, fiind numita
fccalalta

ruzo extraordinara. Un sir de litere privite printr-un astfel

'tDcristal se va vedea dublu (fig.25).

il
:[

r!
:[

il
il
il

T
]I

de

[Jn asemsnea fenomen il ofera si alte substante cristalizate, cu

exceptia acelora care sint cristalizate in sistem cubic.
W. Nicol a sectionat in doua jumatati un cristal de spat de
Islanda, (diagonal si perpendicular pe cele doua diagonale mici ale
bazelor romboedrului), apoi a lipit cele doua jumatati cu balsam de
Canada (n:1,540). La spatul de Islanda no : 1,658, in timp ce
indicele de refractie al razei extraordinare, n, poate lua valori intre
1,486 si 1,685, dupa directia razei in cristal. Aceasta mare diferenta
conduce la folosirea preferentiala a cristalelor de spat, pentru
obtinerea separata a celor doua raze polarizate in planuri
ortogonale intre ele, deoarece o asemenea prisma denumita mai
simplu ?'nicol"are proprietatea de a retine raza ordinara, prin
reflexie totala pe stratul de balsam de Canada, (raza care este apoi
absorbita in interioarul tubului innegrit al aparatului, in care se
afla), in timp ce raza extraordinara trece nedeviata fata de directia
incidentei.

In timp ce vibratiile transversale ale luminii au loc in toate

directiile si in planuri perpendiculare pe directia de propagare,
vibratiile transversale ale radiatiei extraordinare au loc intr-o
singura directie si intr-un singur plan, acela al sectiunii principale.
In acest mod, lumina naturala este plan - polarizata, sau mai pe
scurt, polarizata, iar noile proprietati pe care le-a dobindit,
reprezinta fenomenul de polarizare, iar nicolul cu ajutorul caruia
s-a obtinut lumina plan-polarizata se numestepolarizon

d Dil FG

Daca aceasta radiatie extraordinara polarizata trece printr-un al

doilea nicol, apelat analizor, cind acesta este rotit cu 90", cimpul
lui de vizibilitate apare, pe rind luminat sau intunecat. Minimele de
intensitate luminoasa apar cind axele (sau sectiunile principale ale
celor doi nicoli) fac intre ele un unghi de 9Oo, deci se obtine o
extinctie, adica o stingere a luminii (frg. 26), iar maximele, cind
cele doua axe sint paralele (frg.27).

Ii'ig. 25. Dedublarea imaginii prin spatul de islanda

44

45

g-

[=

l=

Fig' 26
[is.
Zo Obtinerea
obrin.,ea

*r".

extincrie.
irumioare. extinctie,
r.lnui
Jn,i minim
-i,,i- de iluminare,
a"r"r""ii'"li'"11rfr'illx'"*

axere
cind axele

I
|

Dinpunctdevederealteorieielectronice,s-acxplicatrtrlil.cltr:
moleculalor atlizotr()pc, cirl'c lI
pru*rirri'ae polarizare prin or1z7n\a
plan de simetrie'
nu au nici centru de si-etrie' nici
A^ ,\
nrrlrrr. .o putorc
catactetizata de
Fiecare substanta optic activa este material' dependenta dc ,'
rotatorie specifica, constanta - Je
de unda la carc se I
temperatura si inriJs pt"p""l"""l":".1"1"tT."?
t"X"l"
i:::HfiG,.9;;;;
si precisa. rapr
ia:t'::f-":"#;";;
n
o
t"t't"au polarimetrica este

rl.}lili::t**l'lil'.:':l,;,:ill*:['l"i'"i"'li''1''ll"''t'11ilii:
:
cu penurnbra' avind diferite variante
::f;d;ti,]rtt,

ottinerea uuui ma\im de iluminare. cind axele celor

sint

pa;;i;ie"

doi I

Instrxme ul
folosit Denlnr cercetarea luminii polarizate,
"^
-nstruir pe baza
Daza
celor exDuse
expuse mai sus se numeste porrrrrrrrrru,
c,,-Juuil

I
l.

|I
,,i'i."1,-l"l'i ffi"$;it
-,,
'u,,jr.""il-"ili'I";.iTXii.l'Jili",lii""
"pttc
devia II
*rir.. adica acir..rrlrtunr" care au";'i".ii.riJ.-"'u""."r"
"pti. active.
proprietatea de a <levia
;.op.i.rut"u
"a"" ".Ii'.J;;r;;;;';"
potarizarF
dextrosite- II
q rrrminii .p."
'un'ta" poru'i.u,Jiir,,-'i'iti.
:lqurde
snre J.."p'
dfe^ntau. subsra,rte .lextrosite'

'ubrnut"
",rspresrinsa,sz6lia;;;i;;;*i,;.

opti
optic active contin in nrolecu^lele lor utr
'o'n de carbort qsimetric- 'ale
canri valente sint satislacule prin
I-

tn

gcneral, sr.rbstantele
q1^.ln 9enera1. substantele

fi optic active si I
fosfor
;o,il"ili"T"l"",.1",,"liJ;,.0,r;ii;Y:;,t"':'r"?i;::;;"";,;.
simpre |
((
coqru.iror
-- zahamri simple
*PE de
lvlar pot
ltr- Mai
ue alotlll
dire.iti.
l,v'
SrrL
s''usau sirupe
ato-i olr(Jl
Ni"stantele a caror molecule contin azot sau

iiil"ili. i""i.. |II|

t". ii|
i:1,1ffi'::::,:ii,"i:l#:. :::

oze
narurari
nei.,,,nfiea "ompu.ilor naturali
nuiJ,oiTl",
ro.m..
;'llo,J;'io',ilTl,li"';*,iili-'",l1'*J,,,i'.i,,.L
;*t'io"ri."rir"i'#li""i,",]lililt*i',ti"* i.," ",u Jo,.,u
dar
parripartieaaarrozroryt.
,1;.'umire.eaaarrozroryr. care sinr formate
,1i{'l'mite.
rormare din aceleasi
"i*
"-.
ar,:,\c ,n se.s invers. :ffi
5i,,T1",,i"311'."11f;
una o"o,"ilii,"ll,r"r'.-i.,J*,...

I
qi';::'1".-$,:::'::J"l,i,'J,;:f,"'?"1,'iffl'Tl:i:,",,'.:.-iJ
4t)I"

=
=
=

E=

sisteme clasice'd;-ti;t; t;"'

Laurent, Landolt, Lippich' etc'' cu princrpiul rarninid insa acelasi'
E
moderne, cu sisteme computeri zate,
t-elul
citire,
de
=
pozitiei
a
iniicare
de
dar deosebindu-se prin modul
prelucrarea computerizata 1=
lurninii care se potifl''"o'a si citirea sau
a

'ticoli
fi1,zz'

,.'"rimetrul

I
I
:

datelor.

si
s"oo,r, lucrarii csle de a determina calitativ

t:l:]t:t'l;

t=
I

nu,..." roratorie srrec,r,ca ". :1",f

ffi:",.1i:::.,1 F =
substai'l: "pll:."1:"1:;1,:l
Je ll,l."',*""
Ul:i,?'":""':;"Ji:,;i;;';;'"r"iii
canlrrarrv
planul luminil
=
unshiurilor cu carc acestea rolesc

::::Xf.
-.,l".izate
o"''i.',liio,rr

f=

Lauretr_t,
.
metodei in
--.'ir.i,porrrimetrurui
" cazur
rrrucrpru
dintrc !!=
liniara
_^,--r--.-., .,. nenrrmbra. our.ri, pe relatia

pdiTiT",t:"-^::.,?"1,":.il::i,,i't,jminii
pola.irut. si
polarizate
*:llli'-,i:'..iLr5'.-i oirr"iri".luminii
tui Biot :
sau legea lui
i,"e.'.a,tegea
:.1*:i,"1,":"#ili
optic
,,rU'.tur-ttei
*'i;; active,

concentratra

'"T"'

; I

;i

@2)

vaL t,vrrl'l" '^"^'-uude : cr - unghiul de rotatre ousEr

..,^ -^^^ifinq
sPcsrrre4'
rolatorre
putere
-c'
l^'
porarirare..,t
1
lurninii
planr.rl ruminii o",In*", i.J,'
{poranzar< svsrrrrq "-''-.i
produs de urr lichid, care
,oratie proous
unshiur-de rorarie
rnaterial' t( reprczinta
,i.,r".i,r
oprrc ccr,va. c,,,u
1eo^::',':t:
inrr'-u'r cm colrrrrrs il,'"i}.,:'de
"" "'- '' a"t"substanra
in cmt. iaic - conceolr&tia

"i'd'li-",ill'l],::,:',:*1":"i:l-'t"ll.::T,iii;1*,"""...otffi:
El
!l
,Il:"::-::-1::i':"",illirilT; :i
;,;,;i

il:li:':l;i"'I..i*:li:g:m::lj,'#5X.Tlt:'J';,:i5iJ]i;:
o
rJ
u

i:ffi:::^*:
ii:;,'."Jli.i'",;::':ili:;tt:i,."iffi":[fH
roo cmrdc
11'ui'""lilTl'l-::lTjt.:';:,;i;";;;;";;,^
ffI1"ii;^" in":i":l,;H
;.1:1';;;:,{,ii:*!',1:t,:*",'i';dc

| ;uli-l*ii;'"i:i:i":;t*

'|ichid

r'i''|I'imea luhurLri

:I

:l

:r
I

:t

#':"#::iff:?:;
-

t:ilfl,ff 1""",1*l;-,'#::,ll1l.u,,,

substanta optic activa, de concentratii :

1o o/o' c3' c4
- pahare

diferite, dar din aceeasi

2O o/o, ca

"".XiiuiX:

il
Descrierea aparatului
I
Aparatul Lsurent este unpa larimetru cu penumbra, adica cu
-, iluminare slaba si egala a celor doua jumatati ale cimpului vizual.
Irolosirea acestui aparat sebazeaza pe nesimetria provocata, atunci
-- cind s-e_produc doua planuri de lumina polaizata, care impart
:[

il
jD
:D

- un nicol - polarizor - p;
- o diafragma, d si o placa subtire de cuart, astfel c,a razele care
trec prin ea, sa se propage cu o diferenta de lungime de unda delv / 2;

- un tub cilindric, T, cu fata interioara inegrita, in care se

introduce solutia de analizat;

' - un nicol - analizor - A, care se poate roti, cu ajutorul alidadei,
in acelasi timp cu un disc gradat D, prevazut cu un cadran de cerc
gradat, cu vernier;
- lentilele L1 si Ll formeaza o luneta Galilei, necesar
observarii cimpului.

crmpul de observatie in doua parti.

In functie de valoarea unghiului de rotire al analizodui, (fig.
28), cimpul de observatie poate avea : jumatatea din stinga mai
intunecata, (a), ambele jumatati egal luminate (c), sau jumatatea
din dreapta mai intunecata, (b), pozitia corecta de citire a
unghiului, fiind (c).

]I
rI

rI
b)
rI l,'ig.a)28. Alternanta iluminarii cimpului
de observatie. in functie de

rotirea analizorului

Aparatul Laurent, (fig.29), este compus din urmatoarele piese

I principale
- la extremitatea b se afla o placa mica si transparenta de
L bicromat
de potasiu, care are rolul de a absorbi orice radiatie in
:

L
L

alirra de acelea date de sursa luminoasa intrebuintata;

48

b)

Fig.29. Polarimetrul cu penumbra Laurent

a) privire de ansamblu; b) schema _( detalii ir: text
)
49

Lumina monocromatica strabate fanta F a polarimetrului, trece

printr-o lentila care dirijeaza lumina, sub forma de fascicul paralel
spre nicolul polarizor, P, apoi trece prin solutia de analizat
ajungind la nicolul analizor, A, de unde este directionata prin
luneta spre ocular (fig.29).
Unghiul c[, cu care este rotit analizorul, se citeste cu ajutorul
unei lupe, atasata discului circular D, prevazut cu vernier, pentru
citirea zecimalelor.
Determinarile se fac la temperatura constanta, de 20 "C sau 25
"C. Pentru realizarea termostatarii, tubul cu solutia de studiat poate
fi inconjurat de un manson metalic, prin care, cu ajutorul unui
dispozitiv, poate circula apa la temperatura constanta.

Modul de lucru

se urnple tubul polarimetmlui in totalitate, fara a ramine bule de

aer, cu lichidul de referinta, ( apa distilata), se introduce tubul in

polarimetru si se citeste unghiul indicat de aparat, (conform fig.

2B), dupa care se goleste tubul; pentru precizia rezultatului, se fac
l0 citiri:
- se introduc, pe rind, solutiile de studiat si se noteaza unghiurile
citite, cite 10 citiri pentru f-recare solutie; intre etapele de analizare
a solutiilor, se spala foarte bine tubul polarimetrului;
- toate operatiile se efectueaza cu aceeasi sursa de lumina si la
temperatura constanta.
In cazul cind aparatul indica pentru apa distilata alt urighi decit
zcro, aceasta indicatie fiind de tipul erorilor sistematicc, sc r-rotcazir
indicatia aparatului, si se tine cont de ea, in masurarile pentrtr
solutiile din substantele optic active, dupa care se aplica calculul
erorilor (cap. 1.3.3.. rel 10).
Pentru. solutiile de concentratie cunoscuta se calculeaza puterea
rotatorie specifica, I crlr"t :

lcrlr.'

100'cr /l.c

iar din reprezentarea grafica c[

(43)

: f (c), se detennina conccntratiilc

50

solutiilor necunoscute, c1, c3, cs, prin interpolare si extraporare si se

thce verificarea prin calcul, cu ajutorul relatiei (42).
Nota. Rezultatele precise in masurarea puterii rotatorii
specifice a unei substante se pot obtine, daca se tine cont de
lungimea de unda a radiatiei folosite si de temperatura la care are
loc cercetarea, deoarece unghiul de rotatie al u,ui lichid activ oplic
depinde de natura substa,tei, de rungimea coloanei cle lichicl prin
care trece lumina, de lungimea de unda a radiatiei folosite si cle
temperatura la care se lucreaza.
Aplicatii. Polarirnetria este fblosita pe scara larga in medicina
si biologie. In laboratoarele clinice, pentru determinarea expeclitiva
a glucozei si a albuminei in urina se folosesc polarimetre, clLnurnite
L-Irometre, sau comercial, polamat, dincl, prin etalonare, direct
cantitatea cle zahar din probe - Zaharoza are puterea rotatoric
specifica + 66,5" si glucoza + I09,5o, iar lel,uloza _ 91,5".
Determinarile pri, metoda polarimetrica se coreleaza cu cele
prin rnicroscopin in lurni,a polarizata, care serweste la

!
I
E
F

ET

[!
[=

F=

detenni,area izotropiei si anizotropiei diverselor elenrentc

histologicc, cl,n err fi: lzr,-relelc osoase, fiL-lrele cle colugcr,

E=

"1,r.

F-

cromatina, mielina, cliscurile intunecate aie fibrelor muscula.",

4.3. DETERMINARIIA CONCENTRATIILOR UNOI{ } =

SOLUTII PRIN ME IODA COLORTMETRICA
E
=
colorimetria este o medota de analiza fizica, utiiizata flrecvcrrr
in laboratoarele biomedicale, alati-rri cle .rct.clclc f =
spectrotbtometrice.
: =
Metoda colorimetrica pennite determinarea concentratici trrrr.i
solutii dc substatrta colorata^ clupa intensitatea culorii ci, pr.irr l!:
cclmparatie cll o solutie etalon, der concentratie cut'roscullr. tlrr
aceeasi substanta, deci in functie c1c al-.sorbtia ait...rrti,,r,, ,, lt :
radiatiilor luntinoase.
Jase. colorlntetrla
colorinretria Irr,cl
ilincl un caz
caz partictrlirr irl
I!:
lbtonretriei.
Vlctocla coloritrletrica, lolosind racliatii rlin rklnelliLrl r.i,,ilril ,(.
l!:

aplica la doua categorii prir-rcip:rle cle substante

:\

J1

rl:

t:

T
il

il
il
il
il

r
I
I
I
!
,tr
il
-:!
-:I
,:tr

:I!
::tr
-il

(de ex'
- substante colorate si solvent incolor : solutii neorganice'
sulfat de cupru in apa), solutii organice, (iodoform' acridine trrange), si solutii lrr{o("gice animalE sau vegetale, ( hemoglobina
sau clorofila);
- substante care fomeaza solutii colorate cu diversi reactivi
ohimici: solutii de substante neorganice (de ex' sarurile
cuproamoniacale) si solutii de substante organice sau fiziologice (
de ex. acidul uric in prezenta cianurilor)-

etalon. Astfel, trecind un fascicol de lumina prin cele doua medii,

care contin aceeasi substanta colorata, in acelasi solvent, dar de
concentratii cr si cz diferite, se variaza lungimile coloanelor de
lichid, 11*12, astfel incit intensitatile emergente sa fie aceleasi : 11:
}.z, rezwltind egalitatea exponentilor, conform legii Beer - Lambert"
Coeficientul de extinctie frind acelasi, se obtine :
(45)
C1 Ir : c2 12
de unde, daca c1 este concentratia cunoscuta, etalonul, iar c2, cea
care trebuie determinata, se obtine :

Scopul lucrarii consta in determinarea concentraiilor unor

solutii
prin evaluarea luminii absorbite de respectivele
solutii. "olorut.,

Pe principiul acestei metode sint construite colorimetrul

Principiul metodei se bazeaza pe fenomenul de atenuare' de

absorbtie,' u i.,t".rritatii luminoasa d.rp. traversare unui strat de
substanta colorata. Atenuarea este cu aiit mai intensa cu cit solutia
este mai concentrata si cu

cit

gfosimea stratului de solutie este mai

mare.

Cantitativ, fenomenul este descris de legea Beer - Lambert "

(44)
I - 16 -ecr
"
runde : I - intensitatea
fascicolului luminos emergent din solutie; fo
- intensitatea fascicolului incident pe solutie : e - coeficient de
extinctie, dependent de lungimea de unda, X' a radiatiei incidente'
si de frecventa proprie de rezonanta, Y r, ? respectivei specii
atomice, deci constanta de material, (care poate fi defrnit in doua
variante : coeficient natural de extinctie, t1 , si coeficient zecimal
de extinctie, e1,, ), c - concentratia solutiei (y"), I - lungimea
<Irumului Gb;;
de radiatii prin solutie, iar e - bazalogaritmilo-r
neperieni (logaritmi naturali inventati de matematicianul scotian, J'
Neper).

t=!

Distanta parcursa I poate fi usor masurata' raminind de

cleterminat iniensitatile h si I. Metoda absoluta de masurare a

I
:I

52

r
:!

itccstora fiind laborioasa si greoaie, in practica de laborator' se

Itlloseste o metoda relativa, in care se masoara concentratra
llccLlltoscuta a solutiei prin raportare la o solutie, din aceeasi
suhstanta, dar de concentratie cunoscuta, denurnita si solutie

e2:

c1 lr t lt

@6)

Duboscq, colorimetrul Donnan, colorimetrul Pulfrich, colorimetrul

fotoelectric, etc.

Materiale necesare

colorimetru Duboscq
solutii de acridine - orange, (A.O.), de concentratii diferite:
c1 : 0r5 o/o, c2 si ca, de concentratii necunoscute
pipete de 1O ml

Descrierea aparatului

Colorimetrul Duboscq permite determinarea rapida

concentratiilor unor solutii, prin masurari relative.

Aparatul (fig. 30) prezinta urmatoarele componente : pe un

suport metalic vertical, pot culisa doua vase cilindrice verticale din
sticla, C, C', pentru cele doua solutii, etalonul si cea de studiat.

In interiorul vaselor cu solutii, se imerseaza

baghetele

cilindrice sau prismatice de sticla, astfel incit coloana de lichid

colorat poate fi marita sau micsorata, daca baghetele patrund mai

putin sau mai mult, in fiecare din vase.

53

concentratiile ( formula (45).

Pentru iluminarea intregului
sistem optic, in baza suportului
metalic al aparatului este pd;;;;'placa
de portelan alb, mata, sau
o oglinda plana, care va directiona
lumi,a
;;-i;- ;;.rr, in lungul
axului vertical al aparatului.

tr+
qE
ra

ra
+
r1
l1
I
,t
al

P6fuo',

a colorimetrului

Etr

iri.";;;b#Jilo",

ffim:
.+.

[t"-;,,li; rt:,oit""tarea

- se introduc in aparat filtrele

solutiei de anatiz-at, in ,."si.", de culoare complementara culorii
- cu aparatur gol, se verifica irumi,a;^;;i;a
si egaritarea
celor doua semicimpuri
"i.;i;;'- p: suporti
- se scot
si cu ajutorul pipetei de
"u.:l: cilindrice_de
10 ml, se introduce
intr-unur soiutia Lturor, i.,
.tiurur, solutia de
masurat; vasele se umplu
nurnai 2/3 din;",il;l i;;,
- se praseaza vaseTe cirindric. .rpJaii'-ru,,,
q"
se fixeazer
vasul cu sorutia eraron, d.
iu
o
ur*-i,u
di,riri,.rne,
a vernierurui si prin actiorru..,
";";;;;.rii.
11
"."r.,. ", cirindrui,_ri

1t
l.
t,
1t

schematica

Modul de lucru

+=|
+-

Duboscq

Cele doua vase C si C,,

asezate pe suporti rnobili, pot fi
deplasate c* aiutorul
vizelor
micrometrice, incit rungimea variabila
a coloanelo. ie richid
ufrr; .;;;Jgn"t.t" cre sticra se poate rnasura

Pe o scara graclata, cu
venrier.
siste'rul ontic este format dintr-o
rentila Ia care ajung, prir-r
tnten,ecliul a i.,ua
serii
cie
prisme
cu
reflexie totara, p si p,,
tmagi,ile celor cloua
coroa,e,
privite
pe
verticala. cinrpul ocular
este clivizat
in doua sernicimp.r.i, fi."u.e a'ind
culoarea cili,cln:iui
cu substanta respectiva.
In
v,
,"
pot
rnonta
rutlctte de culoarea
";.;;, culorii solutiei flltre colorate, i,
complernentara
cle studiat.
. Pri. actiorterrea ,ricrorrizelor se realizeaz.:r o colortrtic
st clc inlcrsitatc ctrila
unifon,ir
lurrginrilc cor.a.cror a cclt.rr,1n,,r,, r.,rricei.crrr.i" rlcci Ir : I2, iirr
de licrrid ,ro. Ir irr'crs pr.porliorarc cu

ill$ll;,,,i.| r::iiil' 'gut""

-J".o.,ir"i

rq
E=

F=
r

sorr_rtia
".,
do,, ;;;,Li,,-,p,,i,
rreci

crc__

,ll,,H;:* j".xtlt:
#.t..f
ji*H[:T:]Jf
:xr:;.*

- cind se trece ra marrirrea

altei solutii, vasul cu sorutia
se lasa in aparat si se scoar;;;t;elalat
etar.rr
,rr,
;;;.
;.
spara
," el arta a"l;G';roceclind np.,i i,, i_nocl inai.rc
arar,)e c:,

ffij:,jijl;.
t ou

- valorile ntastrrale cu ajutorul

aparatului sc rntrocluc in
relirtia
i n area .,;.;

;;;,; ii.,,
:,:Ili precizia
9.^t :1"
",,'
rezulratelo., ,; fh;;i;'i;

L?rl."
.",",1:i,-Y:::l:

srarisric fg"n r^

i:,

-1.

citiri, pentr-u

iiccar-cr

rcr. r0) si grafic.

se deterrnina si

e."n.I ; :';i'',',I
3^,:,:,:l-z.entarea
extrapolare
concertratiile n""rro*.,.;'r]i

masurarilor-

sc

veri

pr.irr

l'ica prcci;ziir

l
]
]

I
f
r

r
I

<^
5_s

r
f

I
I
I
I
I

il
:I
:I
:I
I
:!
:I
:I
:I
:!|

I
:ll
:!:

:ll

r
I
I
I

4.4. MICROSCOPIE OPTICA

Microscopia rezida in ansamblul metodelor de explorare si

studiere a corpurilor de dimensiuni foarte mici, care nu pot fi
vizualizate cu ochiul liber.
Evolutia tehnicilor de microscopie a pornit de la microscopul
simplu, sau lupa, (cu ajutorul careia Leeuwenhoek, cel mai renumit
observator al secolului XVII, a facut descoperiri epocale: globule
de singe, infuzori, microbi etc.), trecind apoi la microscopul
compus - rnicroscopul propriu-zis, uzual denumit doar microscop,
ajungindu-se la microscopul electronic, cu o putere separatoarea
sub 0,1 nm, folosit in investigarea structurii macromoleculelor, sau

microscopia confocala

si

microscopia

de forta atomica,

cu

performante mult mai elevate.

Scopul lucrarii consta in studierea microscopului, realizarea

abilitatii de a folosi microscopul in conditii optime pentru
cercetarea unor preparate celulare si determinarea, prin metoda
micrometrica, a dimensiunilor hematiilor.

Principiul metodei
Microscopul (fig. 3l) reprezinta un instrument optic centrat,
alcatuit din sisteme de lentile, diafragme, oglinzi, diferentiate in
doua parti : partea optica de formare a imaginii si dispozitivul de
iluminare a obiectului, insotite de diverse dispozitive mecanice, de
mare precizie, necesare functionarii aparatului.
Optica microscopului. Microscopul este format din doua
grupe de lentile, sau din doua sisteme de lentile convergente
obiectiv si ocular.
Obiectivul este foarte convergent, cu distanta focala mica, de
citiva milimetri si cu deschidere mica, formind o imagine reala,
rasturnata si mai mare a obiectului.
Ocularul este mai putin convergent, cu distanta focala de citiva
cerrtimetri si cu o deschidere mai mare decit cea a obiectiwului, el
lirnctionind ca o lupa
:

Fig. 31. Microscopul binocular : I - formarea imaginii;

plan focal inferior al
II - schema mersului razelor; Fr
obiectivului; F - plan focal al ocularului; F * - plan focal al
intregului microscop; S - dispozitiv pentru impartirea fascicolului
luminos in doua; O - obiectul;
finala virtuala.

O' - imaginea reala; O** - imaginea

Microscopul este un instrument care forrneaza imagineafinala

virtuala, mult mai mare decit obiectul (fig. 3l). Folosind un
obiectiv de distanta focala mica, f1, si plasind obiectul inaintea
focarului obiect F1 al lentilei obiectiv, se obtine imaginea reala, O*
, rasturnata si mai mare ca obiectul, care va deveni obiect virtual
57

56

B'
ocular, de distanta focala mai mare, f2; imaginea data
3:T3].:rila
*o
oDtectlv.fiind_plasata aproape
de focarul lentirei oculir, F2 , v&
tmaginea finala, O'*, virtuala si mult mai mare
ca obiectul.
;::llta

.;ff

;iJ:.#,f:::1,sf i;
*:"i;;::,i;x:i""::;:;,ilT.ffi
ob. - ocurar oc. ar microscopurui,

ansamblul
obiectiv
rnontat
intr-un

care este

tub metalic T, este deplasat in raport cu obiectur,

fixar pe platina, p, a microscopului (fie. 3l). punerea la
il:.^.".r:tmaginii
l care este inlesnita de surubul micrometric, denumit si
;,::l
'tttcrovlZo,
perrnite o deplasare lenta, foarte mica, de ordinul r
'uuU rturl, pe cind deplasarea rapida se realizeaza prinintermediul
rlacrovizei.
este inzestrat si cu un dispozitiv, numit revorver,
cr.Iicroscopul
posibilitatea selectarii cimpului vizuar, prin schimbarea
#:,-l'.tntrodusa de
obiective, inclusiv a tblosirii obiectivelor cu
;:ltl'

"rrcrsre, unde transmisia este

optima

r
diferiti pentru diverse lungimi de unda ale spectrului, avintl razclc
de curbura in anumite rapoarte. Spre exemplu, o lentila cor-rvcxzr clc
crown (silicat de calciu si potasiu) si una plan - convexa cle llint (
silicat de potasiu si plumb) au aberatii cromatice egale si de semn

contrar, focarul radiatiilor galbele coincizind cu cel al radiatiilor

violete, fiind un sistem acromatic. Aberatia de sfericitate se
corecteaza printr-un sistem aplanetic, unde lentila de crown are
raza de curbura l/6 din cea a celei de flint. Astfel se pot realiza
sisteme obiectiv apocromatice, la care aberatia cromatica si cea de
sfericitate este corectata, pentru diferite lungimi de unda.
Ocularele sint construite, in general, din doua lentile : lentila de
cimp si lentila oculara propriu-zisa, ambele plasate unitar, in partea
superioara a fubului microscopului. Ocularele curente sint de doua
feluri : oculare Huygens si oculare Ramsden (frg. 33 si 34).

(fig.32)

r,

f
E

r
Ii,

r
r
I
J

Fig. 33. Ocular Huygens, cu lentila ocular rnica

4
microscopului : a) schema obiectivului uscat;
fl'l.:r. obiectivul
u/ schema
obiectivului cu imersie, unde l, lichidul de imersie.
c.azul unor obiective uscate,

o parte din radiatiile incidente

." ^11
,.*jj^":d". prin refractie si reflexie totala, pe cind la obiectivele cu
,.;.1'st, tndicele de refractie al lichidului de imersie, l, fiind fbarte
de cel al Ientirei, toate radiatiire incicle,te vor trece spre
ifltopi"
"Dlectiv.
.o,,

si lentila de cimp

Ocularele lluygens au lentile plan-convexe, cu concavitatea in

jos, spre obiectiv (fig. 33). In speta, lentila inferioara a ocularului
face parte din sistemul obiectiv : restringe imaginea, o face mai
clara si o formeaza in planul diafragmei D , care limiteaza cimpul
optic. Lentila superioara a ocularului este o lupa care mareste
imaginea formata in lentila de cimp, dind imaginea finala virtuala,
marita si la distanta de 6 :25

crr:,

de ochi.

58

r
r
I
I

r
r
I

unui microscop

este cori-1at cle etberatr-r, cromatice

sterrce- pri, ,sambiarca
- 9}r:"tivrrl
u,or lcrtile cu indici de relracl!t:

nrare

E-ig" 3.$.

Ocuiar Ramsclen, cu leutiie cle rnarii-ne eg;ria

<{}

il
il
=t
:r
r

()cularere Ramsdensint
formate din doua lentile plan-convexe
itsczatc cu convexitatire
fata
in.f:? (fi;.i+1.-irrr"ginea data de
()Drectrv se
formeaza in planur diafrail?i
6. acest ocurar mai
cste clenumit si ocular'".to""opic,
lntrebuintindu-se
ttrt,arcste determinarea
cind se
puterii a" *u.i..-;;;;;:"opurui,
sc cloreste executarea
sau cind
unor desene microscopice, deoarece
da un

**Bft::T"{',$&+:Sx1uterea
rezorutiva
caritatea cea
in practicu u '''',ri *i..or"op, este
ea
reprezentind
;11:.Ho,;I;3"
,#,:li"'ilX;ff'::?::,.",",::Si,I3;
l.:y.::-r;;'-:;,'"',?;;lJ";i"ffi
scparatoare

riniara este invers proportionala

cu
scparatoare, d iar
apertura
,

distanta
! ,bbe"
num.ri"a, (denumita astfel de catre
creatorur te6riei ;;;;*"
a microscopiei), reprezinta
I dcschiderea sub care ..
";;;-;biectul : A : ,, ,i, or, n fiind

:*:.#';::x#tr";;
"reliiii{.'..!::x;lift*'yhf;ilf
il
illF *,,::ii ?ffi l,:i 3T * ?fi :h. *::k*f * *l;, :;
5(lcular.
D Materiale necesare

n
n

- microscon optic, cu
obiective diferite
- micrometre obiectiv
si ocular
- frotiuri de singe,

( I5X

si 40X)

o..or*"Tistologie fixate

?,.,,i:iii:i:r.io1Hlt"l,,

este arcatuit
urmatoarere
1:<trrrponenle:
r ' plclorur microscopului,
format dintr-o masa metalica grea
cu
,,coroana

din

care se sprijina
*l',l..-*
rrllcroscopului
-suslilere,-_pe
a
si in care se afla instarata si o ogrindavertebrara,,
concava,
grade
cu
de libertate si diafragmu
I.,a
a. iluminare. In prus,
(lc
sistemur
iluminare mai contine,
coixiar cu intregul instrument, un
!.ttdensor, sistem de lentile
-baza_
cu
'lrtrtorulut carora, rumina ;;fr;;;"orrr".g..rt. si o diafragma,
delgrindu air,
supo.r,

I
I

60

este concentrata

asupra obiectului; deplasind condensorur pe

v-erticala, se pozitiofieaza obiectul in focarur
acestuia, pentru a se
obtine o imagine clara;
2. pe verticala, deasupra sistemului condensor, se afla
masuta

microscopului,

de forrna patratica, cu ror a" sustinere

a
preparatului, prezentind un orificiu central suficient
de mare pentru
a lasa sa treaca radiatiile care lumineaza p..pu.utrlMasuta, sau
platina microscopului este prevazuta cu un siitem
mecanic care ii

asigura doua grade de libertare

si cu un

preparatului, sub forma de cleme, denumite cavalerj.

"rci.-

de fixare

3. tubul microscopului, care sustine sistemul obiectiv si

sistemul ocular, pgSte fi deplasat rapid r"- u3"i"*l
macrovizei

(cremaliera cu surub) si deplasat lent, cu ajutorui

microvizei
micrometric). rn capatul inferior al tubului, i, piou revolver,(surub
(care
se poate roti excentrib fata de axului aparatllui),
se pot monta
obiective diferite, astfel ca puterea de mari re a obiectivului
sa
creasca, puterea sepataroare a microscopului
fiind determinata de
puterea de separarare a obiectivului, uscit sau
cu imersie;
4. micrometrul ocurar este plasat in fata rentiei superoiare
a
ocularului, sub forma unui disc de sticla pe care sint gravate
linii
fine, paralele si la distate egare d,e r / to
--, pozitia micrometrului
ocular fiind identica cu cea a irnaginii formate
de sistemur obiectiv
al microscopului;
5. micrometrul obiectiv este reprezentatde a rigla
de sticla, de
lungime I mm, divizata I / 100 rrun, care se plaseaza
in locul
preparatului, pe platina microscopului; grur*".
scalelor,
atit
pentru micrometrul ocular, cit si pentru cel obiectiv,
se reafizeaza
cu virfuri foarte fine de diamant, verificate electronic, iar pe
suprafata micrometrelor se inscription eaza dimensiunile
scalei.

Modul de lucru

- prin rotirea revolverului, se selecteaza initial obiectivul cu

marirea l5X, pentru a avea o deschidere a
mare,
iar pe platina microscopurui, se frxeaza p..;;";;i
"imprtui cit( mai
frotiu
de
singe), care trebuie cercetat;
6l

t=
- privind aparatul din raterar, se coboara
tubur microscopurui.
actionind macroviza, pina cind fata i"r..i*.u
a obiectivur vine
aproape in contact cu preparatul; privind
prin
ocular, actionind
microviza, s6 pune. la punct imaginea, r"gfiia*r"-concomitent
si
iluminarea preparatului, prin dep-rasarea
condensorului,( pentru s
obtine o apertura egala
a obiectivur"il ,i"".i"tia deschiderii
".i ""u
diafragmei, pentru reafizareaunui
contrast optim;
- se selecteaza din preparat
zona-cu_
o imagine cit mai
-

(hematii inlantuite);

buna,
.iai"i.rJ tubul mlcr6sclpului, rotind
revolverul, se inlocuieste obiectivul cu
mari..a tsx ., cel de
marire 4ox, dupa care se pune

imaginea la punct si se numara

hematiile corespunzatoare scarei micromet*rrri
o"rrrar, scala care
este suprapusa
peste imagine;

Diuiziunt

ngti

E=

stabileste dimensiunea unitatii cu care s-a masurat obiecttrl.

F,,[ calculindu-se diametrul unei hematii. [Alta varianta ;;
determinarea grosismentului microscopului: daca No" diviziuni
"rd;il;;ale f :
imaginii micrometrurui ocular corespund la No6 diviziuni arc
imaginii scalei micrometrului obiectiv, ii daca, a".*. di"i;;;";';
f :

micrometruluioculareate|/lomIIl,atunci,;.;;i;;;;,j
"
microscopului va fi dat de expresia: G : 10 Nor, / N"-" '"^"
t
Pentru precizia masurarii se fac cite lo dete[rinari, i.
=
apricinclu_
r
se calculul erorilor (cap. 1.3.3. relatia l0).
f
=
In afara de microscopur obisnuit, in cercetarire cito- histologice f
=
se mai folosesc alte microscoape, cum ar fi : microscop,.tlumina polaizata. microscopul cu raze urtraviolete, .rri".or"op,rr ",., lE,I
fond intunecat, sau urtramicroscopul, microscopul fluor.r..rrt, "i
.J f
mi croscopul electronic.
=
5. ME-IODA FOCOMETRICA APLICATA IN STUDJUL
V IZTJ AL

ANAL IZORIII,UI

l$/r

$,,$,dngr
\D*,ziuni

lflr

Determinarea dimensiunilor unui

micrometrului ocular si a riglei micrometrului obiect
obiectiv.

f=

Pentru determinarea distantei focale a unei le,tile

cu ajutorul

- se inlocuieste preparatul cu micrometrul

cimpul vizuar irnaginea rigrei acestuia si obiectiv, se aduce i,
se suprapune cu scara
micrometului ocutar 1ng.. 5s;, reglincl
;.;;;;;uio.
,r*inarea.
observind diviziunir. rri"
doiru scare se suprapun, prin repura
de trei simplu se carcureaza
""i" cite ciivizir-rni
ale' mic.on-rctrurr_ri
.biectiv corespund unei diviziuni a nricrometrurui
ocurar" deci se
62

F=

r-

5.1. Metoda focometrului simplu

rnicromelru ohec liy

Fig' 35

J:
f=

convergente
pot fi folosite diverse metode : metoda focomelmrui
siripru,
metoda Silberman,

metoda Bassel, metoda colimatorurui,

toatcr

bazate pe formula redusa a lentilelor.

scopul lucrarii consta in determinarea distantei focale a u,ei
le,tile convergente sau a unui sistem convergent, de le,tire alipitc.

Principiul metodei.

ti

rl

]J

,l

Metoda focometrului sir,plu se bazeaza pe masurarea directa

ir
distar-rtelor x1 si X2, prin fixarea dista,tei dintre obiect
si lentila si

deplasarea ecranului in lunglrl bancu!ui optic,

iru:isinea optirna a obiectului.
OJ

pi*a se obtir,.

ll

t!
.:[

Cu ajutorul formulei reduse a lentilelor:

:f
:f
.:f

C :

+ l/x2

(47)
masurind pe bancul optic, divizat in centimetri, distantele:
Xrr
clistanta obiect - lentili si x2
,distanta lentila - imagine, se poate
calcula f, distanta focala ,ruu C, convergenta lentilei.
Materiale necesare

:f
il

llt:-1lx1

- un focometru simplu (fig. 36) format dintr_un banc optic,

:I
:I

5.2. OCHIUL CA

u;'f;

determinarea distantei
focometrului simplu,

cu lungimea de 80 cm, divizat in centimetri, obiectul luminos,

S,
!P".1 fixat pe un suport mobil, suportul pentru lentile, L si ecranul
:[E: cu suport, pentru prinderea imaginii
- trusa de lentile

Modul de lucru

=ll

dq$xT:x1i;#'f,;h11i*,1;liffi m,..,"(ilTJi?affi H:il]

Ie 6 V);
!

sc deplaseaza ecranul pina cind se obtine imaginea optima

a
-I|bicctului.(filamentul becului),
si
se
noteaza
distanta
x2;
-: aplicind relatia (47) se 'calculeaza distanta focala, f, sau

:D

:I

(4g)

reprezinta stuna afgebrica

SISTEM

OCHIULUI

Tffi i:t ".:fl:ffi :lj:, ,I :lJH

",il Xr:Psix,:Pr'
"?
:il'ttnde

:!

sau C.:ECr
c.

CORECTAREA DEFECTELOR

:tr

:l,u

l/f":El/fi

unde convergenta sistemului,

convergentelor componente, C;.

Stiind f1, respectiv c 1 pentru prima lentila, se carcule aza fz
C2 pentru a doua lentila.

:[

:r

convergenta, C, a lentilei folosite;

--,se alatura de prima rentila, o a doua lentila, convergenta
sau
divergenta, (dar de convergenta mai mica, pentru a ramine sistem
convergent) si prin deplasarea ecranului se obtine noua imagine,
pentru valoarea x2r; cu valorile x1 si x2r se carculeaza, cvreratia
(47) distanta focala, sau convergenta sistemului.
Dar

64

sau

OPTIC CENTRAT.

GEOMETRICE ALE

Studiul functionarii ochiului, sistem foarte cornplex, poate

mult facilitat, aplicind modelul "ochiului redus,,, cind intregulfi

sistem dioptric ocular poate fi inlocuit - teoretic - printr-o singira

Ientila subtire convergenta, avind retina plasata in planui focal.
ochiul normal, sau emetrop, (fig. 37, r) focaiizeaza imaginea
unui obiect plasat la infinit, punctul remotum, fara acomodare, pe
retina.

Anomaliile ochiului, din punct de vedere al refractiei

se

numesc ametropii (fie. 37).

Cele mai frecvente ametropii sint :
- hipermetropia, (axa antero-posterioara a ochiului mai scurta decit
la ochiul emetrop, frg. 37, 3);
- presbiopia (imposibilitatea realizarli acomodarii datorita

sclerozarii cristalinului, ochiur capatind caracteristicile

hipermetropului, fig. 37, 3);
- miopia ( axa antero-posterioara prea lunga , fig. 37,2);
-_ astigmatismul (sectiunile in cornee si cristalin,
dupa meridiane
diferite nu sint identice si refringenta variaza diferit. de la un
rneridian Ia altul).
65

I
t
Modul de lucru
1. modelarea ochiului emetrop

8t
At

I
I

Fig.37. Ochiul emetrop (t); miop (2) si hipermetrop (3)

scopul lucrarii consta in modelarea ochiurui emetrop

corectarea defectelor geometrice ale ochiului

ametrop.

si

Principiul metodei
Aplicind metoda focometrului simplu, se mod ereaza ochiul
emetrop, iar

cu relatia (47) se calculeaza-convergenta acestuia.

In cazul ochiului ametrop, in functie de variatia distantei
lentila
- imagine, care simureaza diarnetrul antero-posterior ar ochiului
si
cu relatia (48) se determina convergenta le,tilelor
cr-rrectoare.

Materiale necesare
- fbcometru simplu (banc optic cu accesorii)

- trusa de lentile

66

- se aleg distantele obiect - lentila, X1 : 015 m si lentila _

imagine, x2: 0,25 m, ( diametrul ochiului ); aplicind relatia (47) se
calculeaza convergenta Co ;
2. modelarea hipermetropiei / presbiopiei :
- se lasa distanta obiect - lentila aceeasi, X1: 0r5 m, si se
ftxeaza distanta X2t : or20 m, se calculeaza convergenta sistemului
cs' si aplicind relatia (48) se determina convergenta lentilei
necesare pentru obtinerea corecta a imaginii, c' ; se verifica
experimental, prin introducerea unei lentile de convergenta c'
calculata, in suportul pentru lentile, obtinindu-se imaginea
corectata;
3. modelarea miopiei:
- lasind acelasi x1, dar luind x2" : 0130 m , se calculeaza
convergenta sistemului cs" si cu formula (4g) se determina
convergenta lentilei necesare pentru corectarea imaginii, C"; se
verifica experimental corectitudinea determinarii, ca in cazul
precedent.
Nota. corectarea hipermetropiei si a prezbitiei se realizeaza cu
lentiie sferice convergente, (convergenta pozitiva), corectarea
miopiei cu lentile sferice divergente, (convergenta negativa) iar
corectarea astigmatismului, cu lentile cilindrice (convergente, daca
este asociat cu hipermetropie, si divergente, daca este asociat cu
miopie).
6. METODE ELECTRTCE

lVIEDICINA

UTILI.ZATE IN BIOLOGIE SI

6.1. STUDIUL OSCILOSCOPIII.UI CATODIC

In practica medicala, osciloscopul catodic este utilizat pentru

vizualizarea si masurarea variatiei in timp a biocurentilor, generati
de celule, tesuturi sau organe, obtinindu-se electrograme, (de cx.
el ectrocardio grarna. EKG el ectroencefa logSama. EEG, el ectrom ir.i"
giarna, EMG. electroretinog;rarna" ERG" etc.) care arjuc informertii
6't

t
t
E=

E!

tl
fi

E=

F=
E=
E=

3=
9=

r=
r=
r=
r=

r=
l=
f=

r:
ri

'i

I
t-- prctioase in stabilirea unui diagnostic corect.
I

scoprrl lucrarii consta in farniliarizarea studentului

cu

ilizarea osciloscopului, ca instrument de vizualizare si masurare a

ur)()r scmnale electrice simple, tehnica necesara in interpretarea
Il,i.',"ur"ntilor, semnale electrice complexe.
rrl

Principiul metodei

)sciloscopul catodic este un aparat destinat

studiului, calitativ si
-(
al
semnalelor
electrice.
El
permite
cunoasterea modului
-ciurtitativ,
tensiunea unui curent electric vaiaza in functie de timp si
Ui,].carc
.lc'l'ir posibilitatea masurarii unor marimi electrice, cum .i.rt

!t'tlsitrlrca si intensitatea curentului

continuu si alternativ, frecventa

t:trrcntului alternativ, amplitudinea si durata impulsurilor, precum
il;i caractcristicile curentuiui alternativ redresat.

il

5
E

Materiale necesare
<'>s

c i I c';

"::x.r'::':

J.':T;:1?:,j',A,:

?J:3*

- surse de curent continuu

mono _

b ia rt

ernanta

l)cscricrea aparatului
()sciloscoput E OIOZ M este destinat vizualizarii si masurarii
flr'rrrrrirlclor electrice in domeniul o - lo l4liliz, aparatul fiind
reorrrplet tranzistoizat si echipat cu un tub catodic cu ecran
U,'.lrir-,,rghiular.
osciloscopul poate fi alimentat de la retea, z2o v / 50 Hz, sau
rr
{!c: rr sursa de curent continuu de 24 v, capabila sa debiteze un
dc I A.
atrrcnl
()scrloscopul catodic prezinta urmatoarele parli componente
:
tl,t,rl
catodic
(fig.
38),
in
care
un
fascicol
de
electroni
il*

irccclerati, bombardeaza ecranul fluorescent, generincl pe acesta un

{firrnct luminos, denumit spot. trascicolul de electroni emis de

crrloclul ernitator, accelerati la potentiale de ordinul rniilor de volti,
[rrvc:rscaza spatiul clintre placiie de deflexie verticala si orizontala.
t'irrrPtu-ile clectrice dintre placi, dctenninincl nrarinrc:r clt_-flexiei:

r'

qE

'-t

Fig. 38. 'fub catodic : 1- catod termoemisiv; 2- catod Wehnelt

de focalizare, cu potential negativ, : lO V; 2 - anod de focalizare,
cu potential pozitiv, = 100 Y; 4 - anod de accelerare, cu potential
pozitiv de: I kV; dispozitive de deflexie : orizontala -5 si verticala
- 6;7 - ecran fluorescent.
2. arnplificator de deflexie verticala si orizontala utilizat

pentru a se obtine devieri mari ale spotului, chiar si in cazul cind se

studiaza semnale electrice de tensiuni mici, nivelul de amplifrcare
putind fi reglat cu un comutator in trepte;
3. generatorul bazei de timp detennina spotul sa efectueze
curse succ.esive pe ecranul oscil0scopului, de la stinga spre dreapta,
viteza sa de deplasare fiind reglata cu un cornutator in trepte;
momentul declansarii unei curse poate sa coincida cu momentul
introducerii unui alt senrnal electric care trebuie studiat, prin
intermediul unui dispozitiv de sincronizare, cu care este prevazut
osciloscopul;
4. decalibratorul genereaza semnale sub forma de irnpulsuri
dreptungiriulare, cu o amplitudine cunoscuta ( 80 sau 800 mV),
care se repeta cu o frecventa de 1000 Hz si au o durata de 0,,5 rns;
aceste'serrrnale pot ti vtzualizate pe ecranul osciloscopului, pentru
rcglarea corecta a acestuia.
Redresorul de curent alternativ (fig. 39) este un clispozitiv
care transforr-na tensiunea altemativa in tensiune continua
prezentincl unnatoarele componente :
- transfonrator coboritor de tensiune;
- redresoral propriu-zis, realizat cu o dioda monoalternAntq, (care
elimina sentiperioadele negative, curentul circulind intr-un singur
sens si nurnai in cursul alternantei pentru care anodul este pozitir,"
69

t
I

fapt pentru care dioda se mai numeste

si kenotron) sau cu dioda
bialternanta, (fwrctioneaza ;ei
anozi,
cind se obtine ,n curent continuu pulsanf "*" ro.rdrc alternativ,
ut"
* rof_ vaiaza
intre zero si valoarea maxima); aioaa
se leaga"u*i
in
serie
cu bobina
secundara a transformatorului;

r
f

t
f
I

r
E.

Fig' 39' Redresor cu dioda monoalternanta

: r
transformatorului coboritor

secundarul
de tensiun e; 2 - aioau monoarternanta;
3 - condensator de filtrai; a,n,C, _
6o_. d. *u".r.u.., D _ punct de
masa (referinta)
- sistem de filtrare, sau firtru de netezir e, bazat
pe antagonismur

bobina

condensator de

filtraj, care real izeaza, din

redresata o tensiune aproape continua.

tensiunea

Modul de lucru

se conectea-a osciloscopul (fig. 40) Ia

retea, 22O V,
actioneaza butonul

se

de pornire si se asteapta
apara spotul luminos sau o linie luminoasa, ca pe ecran sa
cind spoful se
propaga cu rapiditate;
se regleaza stralucirea spotului
cu ajutorul potentiometrului L;se pozitioneaza snotur cLntrar pe
@ran, cu potentiometrere X si
Y;

Fig. 40. osciloscopul catodic : L - luminozitate; F - focalizare; A

astigmatism; S - sincronizare; X Ext. - intrarea amplificatorulii p.
orizontala; Y - intrarea amplificatorului pe verticaia; g - erenrcntc

pentru etalonare.

1. Etalonari preliminare (fig. 41, a si b)

- se conecteaza iesirea calibratorului cu intrarea amplificatorului
clc
deflexie verticala; pe ecran apar impulsuri rectargrlu." (fig. 4 r.a);

f
=

E
C

E
]C

1!

i:
l:
1l
Fig.41. a) Etalollarea coef-rcientului de cleviatie verticala

t:
iC

70
71

rE

I
:I

noteaza valorile amplitudinii si duratei unui impuls, utilizind

{-..s:
-rclrvrzrunile existente pe placa transparenta suprapusa pentru ecran;
amplificarea (v) si baza de timp (ms), ie determina
{-variind
c:r racteristicile impulsurilor;

il
il
!
:I
:!
:il
:[

valoarea de virf a tensiunii;

- se calculeaza tensiunea efectiva, folosind relatia U"r

LJvvl ZlZ.

2. masurarea perioadei si a frecventei

mentinind aceleasi conditii, se rrrasoara numarul de diviziuni

corespunzatoare unei perioade a sinusoidei, determinindu-se perioada,

T, a ctrrenfului altemativ si frecventa, stiind ca v : I / T Hz.

c. curent alternativ redresat (frg. 42- b,c,)

mentinind aceleasi conditii, dar folosind bornele B si c ale
montajului de redresare, se determina caracteristicile tensiunii
redresate monoalternanta si a tensiunii filtrate.

:[

:U[ig.

- se conecteaza montajul de redresare (fig. 39) la intrarea y, borna

A, cind se obtine sinusoida de curent monofazat si se noteaza
extremele curbei; stiind numarur de v/div, se determina {.ryy,

41. b)

(linii reticulare f si g)

_- sc verifica

Etalonarea

daca amplitudinea

coeficientului

de

baleiaj

u^

impulsurilor este de 80 mV, in

conectata la intrarea

I0irncric de iesirea calibratorului, care a fost

lsciloscopului.

:U 2. Masurarea tensiunilor
:il a. curent continuu
- sc comuta intrarea osciloscopului pe pozitia c.c.
]il se conecteaza sursa de curent .ortirrrrrr, o baterie,
la intrarea y si
sc noteaza numarul de diviziuni, corespunzator deplasarii spotului;
riliind, din pozitia cornutatorului, numarul de v / div., se determina
)rlslunea sursel.

b. curent alternativ (fig.42.a)

t. masurarea tensiunii efectiv U"r
c<rmuta
intrarea osciloscopului pe pozitia c.a.;
I1t.ic

il

lI
+t

72

Fig- 42. Tensiunile masurate cu ajutorul redresorului in cazurile :

a) tensiunea in secundarul transformatorului, la borna A a
redresorului; b) tensiunea redresata monoalternanta, la borna B; c)
tensiunea frltrata,la boma C a redreson-rluiPentru fiecare categorie de determinari, cu valoriie inasurate, se
traseaza graficele corespunzatoare, U : f(t).
73

[=

6.2. STUDIUL TRANSPORTULUI

PASIV
MEMBRANE pERMEAnir-p

3=
PRIN

Doua sau mai multe lichide (diferite

si miscibile) puse in
contact se amesteca spontan, formind

*:'rl;l'3:lj'

densiiate

-ui--u..

,, u-".t.c omogen, chiar

era initiar prasat sub richidul

Fenomenur

poate avea trei cauze (citate

in ordinea descresterii
importantei) :
- secusele mecanice, vibratiile,
etc.;
- inegalitatea temperaturii in interiorur
ricrridurui, care antreneaza
curenti de conventie, de densitate
neunifonna;
- agitatia termica a moleculelor.
Difuzio reprezinta fenomenur de intrepatmndere
a molecurelor
a doua sau mai multe r"urta.ri",
uflate i" ;;";;.;are de agregare,
si,r aduse in contacj, fenomen auto.rt""*clusiv
agitatiei
ilffi:.:-d

Difuzia poate fi evidentiata experimental,

numai daca se
elimina celelalte doua cauze (vibratia
si
convectia,
care sint de u,
ordin de marime mai nrare), iupl
ridica
o
,"ii"
de dificurtati
experimentare, mai
de i"prli, "u..
in cazu,ichideror, separate prin
,ulgr

ff:i}|?fi,,!::1:,:ire

omosenap"o.i":"Jffi

-.Datoriia

agitatiei termice, moteculere

lJ:::ll".""yL*i,"H3*"t#H,".Hi;

solutiei vor fi maxime- Difuzia este

deci perfect previzibila,
plecind de la al doilea p.i".ipi"
,itermodinamicii.

Legile drfuziei au fbst stabirite

:j,fi:.Jj:i*: jl,",ie

esr

.cr.e

Flck. ponrind de ra ipoteza

e ro._u r id enrica c;

;;;;;s,rea

card uri i

Prims lege a rui r-ick

" u,ui
'izeazu rrlasa, Arn. a
poate difuza intr-u, anu,rit interval
"'' solvit care
a" ri,rrrlr',
Am / At : _D S AC / Ax
uncle s - aria sectir-r'ii
ilebitul diluzar., - .o.Iiaj)",r,
-il;"tie
de difuzie (masurat i,1-,.i,,
r ,", ,[..
rn "o..
de variatia numan:lui de

molecule in timp, experimental, dificil de

determinat)
LVL, o'
si AC
ov /' Ax
a^ _ E
gradientul de concentratie, cu AC <

o.

f
introduce variatia concentratiei in f
functiedetimp, ag, Et1unde 0 _derivaoouiiuful
=
'\q'',
D D2C /dx2 : dc t}t
I :
/E,'\
cind se poate carcula D, masurind experimentur (sl].i.tiu
r
concentratiei in functie de timp, iar pentm -o.i".
A doua rege a tui Fick

electrolit,
variatia concentratiei
'p,,taio.lo.
variatia
de

solutie

de

J*,ijl. 1fffi:,XJ*:;t,"Tli# r

conductivitatii, respectiv a rezistivitatii si

a rezistentei
G
Fenomenul de difuzie, care sta ra urru p.o..".io. solutiei.
a"
transport
pasiv, joaca un rol determinant, atit in
cazui;;;;*"elor
intra_ si f
-.ii
extracelulare, memtrane biologice ,*urui.,
si in cazur
membraneror artificiare,cum a. fi] de
exemf .*-,'rrii)nrur orrificiar. r
In cazul rinichiului artificial, pentru eliminarea
in mod normar excretate in urina si restabilir"u moleculelor mici, f
ionic,
se practica circu.rarea- singerui pac-ientur"i,
".rrilibrului
p.i"t.-un
dispozitiv,
]
apelat rinichi artificial, acLsta riina format,
i"-fir"ipiu,
dintr_o
membrana de cerofan, prin care sing
unei r
solutii tampon- Excesul de sodiu, potasiu,
"t" iiutirziru
"orrra
uree
si
alti
metaboliti
traverseaza mernbana prin difuzie pasiva,
pe
cind
protei.ere
si r
sl
Pr.,LErrrer.,
elementele figurate are iingelui sint retinute.

scopul lucrarii rezida in detemrinarea

unei solutii de crectrolit, Nacl, care poatevariatiei conductivitatii
traversa

permeabila, sub actiunea unui gradient

de

o membrana

concentratie.

Principiul metodei
Mosurarea coruductivitatii unei sorutii de
erectroritse face cu
ajutorul puntii Kohrrousch (fig. 43), i,
.p"iu-o
trtunte cu fir
wheatstone, alimentata cu curent continuu,
dar modificata de catrc
Kohlrausch, peniru a evita, in tir'p*l iucrului,
p..rOr.*r"a u.ci
tensiuni conira*reciromotcare de poiai-izare,
,u.* o. procruce .

;'
j

f,
f
I
f
]

'7 ,1

/1

75

,f

'I
=:I
::tr

crestere aparenta o rezistentei

electrolitului. In acest scop,
foloseste un generator de
..r*
alternativ, iar elementul se
masurare este
de
1,multimetru, "rpuUit J;;;;"..
curcntul ui alternativ.
caracteristicile

.tr
:I

::!
:il
t:I
::T

:[

:[

Fig- 43- scherna circuiturui

puntii Kohrrausch, unde
reprezi,ta
rezistentei &, ia.5b,
trrgr-;;;i:tlntei AD
R.

l"gimea

5
a,"*,7"i:#';;;:;::i;TT#,"",":::::.1ffi

i::;:"*1##.;:T,l:

d; ;;;;il'
=q; h;T;:',\:.:;;:;:,";;,';;;;ti"i
"i.,0 puntea este
R2 :

:U

Rr 13 /

14

(sr)

:N:ig:. t: . "i _to reprezinra lungirnite

rezrstenteror R3 si R4,
care

Materiale necesare
- cutie de rezistente cunoscute, pentru Rr
i
- camera (celula) de transport pentru R2;
- puntea cu fir, bine calibrat, l*ngimea Arl a
firurui fiind 50 cm;
- aparat de masura, pentru 15, multimetru;
- generator de inalta frecventa;
- solutie pentru determinarea constantei camerei
- solutii de concentratii diferite, de NaCl. de transport, KCr;
Descrierea aparatului
Se realizeaza circuitul, tip punte Kohlrausch
(fig. 43), unde
camera de transport corespunde iezistentei
R2.
Ce reprezinta camera de transport ?
Daca intre doua compartim"rt., a"prrate printr_o
membrana
permeabila, se introduc solutii de concentratii
deferite. dar din
aceeasi substanta, datorita difuziei, se va instala
un
concentratie, difuzia ionilor putind fi urmarita pri.,gradient de
variatiei rezistentei electrice, respectiv a conductiviiatii ,.ru.urarea
solutiei din
compartimentul catre care are loc fluxul de difuzie.
cele doua cornpartimente separate prin membrana penneabila
fbrmeaza asa-numita camera de transport (fig.
44), in carnera
exterioara, camera mare, sau vasul de coniuctibilitate,
fiind
implantati electrozii de platina, in mercur.

firelor
in montajur tip punte

-fiacerasi fir co,dt'r'""

ff?:'rH:?:T,T
a"l"."uri .ri"tivitate, p si sectiune,
s.
n,
.,,,,,.u,p"..i,.",ta
r,
s e po a r e
=[,, " i,']
"f

::#J,,;

{|,,4.o

^l "l:,

:7,,*

tr, ft,.:}Tl :*,"j, a. camere, j:r?..,rspoft,

*,g,,, de
q,'j;?';;,fjinclude
e
i,Tisi:;:i:::i
marimea raportului p /
S,
altfel
necesar
p.rr,ri
{alcularea conductivitatii
_T

t--

c o n d u c 1i v i ta

cu

se
l o s c u r a,

--

Lr_____-_

o.

E,-ig.

76

_-_-

tsE:l

{*n' { fthd
th0 ga

44" Canrera de transport, c:u rnembrana pernreabiia

77

f!

Modul de lucru
' Determinarea constantei celulei,
vasul de conductibilitate o .ot.rti" K, se rearizeazaintroducind in
ae tr(ct nl2o de conductivitate
cunoscuta, si se calculeaza valoarea
rezistentei?cesteia, R2: R
masuraind lungimile 13 si la, cind
puntea este echilibrat?, f5 _ 6.",
_rcm _r,
solutiei ae rdl n/zo, o.:
se
::iffiffductivitatea
I

ii;c)

K :

o. R"

(s3)

2' rn camera cerrtrala, prevazutacu

mernbrana, se introduce solutie de
NaCI n / 2o, iar in yu*t d" ;;;;;tivitats
solutie de NaCI n / 4o.
3. Se determina va-loarea R;" ;;;;;punzatoare
came.ei de transport
la rnomentul initial, p.i" o-.piu"*I.
contactului mobil, D, pina cind
rs - 0' dupa care se masoara
valorile 13 si ra, la intervare de timp
egale, din l0 in lo minute
Iui R2; si cu (52), valorile conductivitatii
"i "".ur. ,eaza;;;"il" (51),valorile
respective, o;.
Se reprezinta grafic variatia

conductivitatii in timp,

oi : f (t).

Nota La multimetru, intrerupatorul de

retea este de tip
basculant, avind indicatiile fCi*nn
(retea)
si pLILL _ OUT
(tras)' indicind pozitiire oe nrnction;;"]^i;;"lu-i,r,
c.mutator
FUNcrroN (functionare)
tasta
AC mA sau Ac v,

iar Ia ansamblul RANGE (scara)

"" ""'.t,iona
se va apasa tasta

2OO.

care ii asigura o conductivitate cel putin pentru ionii difuzatrili,

membrana poate fi asimilata, din punct de vedere electric, cu .
capacitate electrica imperfecta,
prezinta pierderi, avind
"u."
valoarea de ordinul I pFl crn', data
fiind grosimea foarte mica a
membranei, cu o rezistenta transversala de ordinul I kc).cm2.
o schema electrica echivalenta simpla, implica deci, cel putin o
capacitate ideala, shuntata cu o rezistenta, in care constanta de timp
corespunde produsului RC. Dar o asemenea schema nu poate redi
corect variatia potentialului transmembranar, deoarece rezistenta I(
nu este independenta de curentul r, care o traverse aza, iar curentii
intra- si extramembranari sint, in realitate foarte diferiti. se

impune deci modelarea membranei celulare folosind

doua
rezistente diferite, pentru cele doua fete, intra- si extracelulara ale
membranei, cerinta realizata in cazul modelului propus de Fricke.

Scopul lucrarii rezida in trasarea caracteristicii tensiune intensitate, in conditiile in care rezistenta electrica a celor doua
suprafete membranare, intra- si extracitoplasmatica, poate sa

varieze.

Ii
Il

Ei
f=

rl
r
}

r
r

c, reprezentind contributia capacitiva

membranei, o rezistenta Ri , corespunzind fetei interne
alcatuita dintr-o capacitate,

membranei, seriata cu capacitatea

F
C
Fig. 45.
Frickc

Schema electrica

Ri

a nrodelului de men-lbrana pr-opus

rit

r
F

78
79
B,

I:

Membanele

biorogice sint structuri continui, formate

din lipide
proteine, rerativ i,-"p*.',"ui,.-.p"rr,*
cornpusii
hiclrosorubiri,
-;"
doua faze apoase, s.lutii de electroil;,
concenrratii
,,,iF.H:O
Fiincl formata cri,tr-un strat lipiciic
rzolant, dar strabatui de pori

r=

Principiul metodei
fufodelul Fricke (fig. 45) presupune membrana ca fiincl

6.3. MODELAREA ELECTRTCA

CELULARE. CARACTERISTICA A MEMBRANELOR
TENSIUNE
{NTENSITATE

r:
r;

,tI
:I

(l si .

rezistenta.R*, corespunzint fetei

exterire a membranei, catre
rrrediur extracerurar. Imped
t zu ,rrr.ri;;;;"rr"u
I/
1/R*.
-ooel este :
j arC"ir^'i"
/
(54)
impedanta"p"ui" riasimiraL
."u
dierectric
cu
",

z:
u ll:li:fi::H

(t+j..&.ocl :-* i iv
Jrrri
l/Z: x + jy: jorCtr(* :- jorc(tr(,
Jq'L(^' _- K,,)
s:ru I /z : rrlcrc' *ircK,
^,uO

:!
il
il"r""I'ffi

";_l1,,irx,rry;ffi
l.[.1::
K, ri---[i^',ro.txT*::l;*#T;.fr
:[j:]::.Jarametrii
demonstra
;ifff*Har,drrerentiat,

in tunctie de,d--:ffi'.."*11','"H

Studiile experimentale, folosind

modelul Fricke, pentru
{}liverse frecventa, conduc ra coicruz* ., p..-i,irrrrur.u
membranei

=d:l'i*:1.(::[:ii"iffi?ix"t?:*#fl ltg:xtft,*T;

{; :::ffi r' T ry:litx ".::i"j ffi *";"lhi:;l* x*

*
"*:
j,':x,TH.;:;.;;:,"",romo,oareE

=d*,;o"H',::T::#il:4

:[frcrrtine capacitatea c in"u..riu si se poater.mun influenta

v:l'atrei rezistentei membranare,

fs
:il

:il

ra- si extraceru rare,

corespunzind variatiei mediilor

"."r*;;;Lntialului transmembranar.

Materiale necesare

.Ji,T"*.'0";i"X direrite
{ili',iffi :ffe?;var oare nxa

It

filc
lin

d
il
:!

Modul de lucru

realizeaza montajul pentru

modelul Fricke conforn-r schernei
t\g. 46, unde R : 1,5 kC);

Fig- 46- Schema circuitului pentru modelul de membrana Fricke

l.

( 1; 1,5; 2,7;3,9;12 kC) ), mentinind R"

notind de fiecare data indicatiile miliampermetrului, f;
;
se variaza R;

12 kdl,

calculeaza pentru fiecare r; , diferenta de potentiar r]as dupa

i
relatia :
IJasi: U - f1 R
(56)
2-_se

3. se reprezinta grafic fJ^s : f ( I X

- se inlocuieste R" cu o rezistenta de valoare mica, R* 150 C) si
=
reiauoperatiile I -3.

Nota Rezistivitatea Extracelulara este conditionata de mediul

extracelular: este practic, neglijabila in vitro, iar in mediile
interstitiale are valori relativ scazute.
7. PROTECTIA F.IZICA TMPOTRIVA RADIATIILOR
IONIZANTE. LEGEA DE ATENUARE A RADIATIILOR
7.1. PRINCIPIILE PROTECTIEI FIZTCE IMPOTRfVA
RADIATIILOR IONIZANTE

I)ata fiind noci,itatea racriatiilor ionizante, precurlr si

80

se

ni'"'elului rnaxim de iradiere permis, (iradiere profesionala sau

8l

f
rezidentiala), se impun diverse masuri de protectie
radiatiilor ionizante, cum ar fi : protEctie frzica, chimica contra
si / sau

biologica.

Pentru

realizarea unei protectii frzice adecvate, trebuie

cunoscute bazele ftzice privind legea de atenuare
a radizitiilor si
eficienta materialelor protectoare, in ideea de a reduce,
eventual
pina la anihilare, fluxui radiant incident.
In vederea obtinerii unei protectii frzice corecte trebuie
considerati doi factori :
- factorul timp, incit se recomanda ca operatiile cu sursele
radioactive sa se desfasoare intr_un timp cit mai scurt;
- factorul distanta, tinind cont ca activitatea radioactiva scade cu
inversul patrafului distantelor, marirea distantei fata de
sursa poate
asigura o oarecare protectie, dar nu si pentru radiatiile
X
si l cind
atenuarea totala necesita distante foarte mari.
rn plus, intervine natura ecranelor protectoare, care trebuie
aleasa in functie de tipul de radiatiilor, astfel
:
- ecranarea radiatiilor ct, cu un parcurs de ordinul micronilor, se
poate realiza cu o foaie de hirtie, sau manusi protectoare;
- ecranarea radiatiilor B se realizeaza cu ecrane din materiale
plastice, dar in nici un caz cu ecrane de plumb carela
interactia cu
)
radiatiile B, formeaza radiatii de frinare, y, foarte penetrante;
- ecranarea radiatiilor y si X se realizeaza cu straturi succesive
materiale, fiecare reusind sa irliumatateasca fluxur pe carede
primeste, incit fluxul emergent, sa fie in limite admisiblie, il
fapt
pentru care se folosesc materiale precum plumbul,
fierur, sticla,
sau in general, elemente cu numarur atomic ( z)
rnare, prevazute
catre operator, cu un strat suplimentar de plasiic, care
absoarbe
electronii secundari;
- ecranarea neutronilor se realizeaza in primul rind, prin
incetinire, lg{,_ prin moderatori (apa, upu g."r, grafit, parafina,
sau cadmiu, "-'cd, care bombardat cu neutroni, tr;c;'i; ila;,
izotop stabil, cu emitere de radiatie y, atenuat prin ecrane de
plurnb), pentru a deveni neutroni lenti, tenrlici, de energii
rnici,
care pot fi absorbiti de materiale flzice.

7.2.

STTJDIEREA

RADIATIII.OR

COEF.ICIENTT]LUI DE
Scopul lucrarii

LEGII

IONIZANTE.

DE

ATENUARE A

DETERMINAREA

ATEATUARE

studierea legii de atenuare a intensitatii radiatiilor ionizante la

trecerea printr-un strat de substanta.
determinarea coeficientilor de atenuare ai unor materiale folositc
ln protectia frzica impotriva radiatiilor ionizante.

Legea de atenuare a rodiatiilor ionizante indica -o scadere

exponentiala a radiatiilor, cind sint absorbite de un strat de
material, de grosime x :
(s7)

Pentru orice sursa ,uaioi"tiua, se defineste activitatea sursei,

A, prin numarul de dezintegrari pe secunda, regea dezintegrarii
radioactive indicind ca activitatea sursei la momentul t, A(t), scadc
exponential, in functie de constanta sa de dezintegrare, l, si de
timpul t, fata de activitatea sa la momentul considerat zero, A6:

unde

Ao e -r'

E
E
}

unde : r o - intensitatea radiatiilor incidente, r - intensitatea

radiatiilor emergente din stratul de substanta cle grosirne x, iar p coeficient de atenuare, constanta de material care depinde si'de
natura radiatiilor-

f
I
f
C

Principiul lucrarii

16 6 -Fx

r
I
r

(s8)

X
constanta radioactiva, reprezinta probabilitatea de
dezintegrare in unitatea cie iimp.

I
f
I
]

r
]

I
G

E
iG

iC
82

IE

I
=il

:l:
:il

organice, curn ar fi stilbenul), care determina generarea emisiei

primare de electroni la fotocatod, multiplicata prin sistemul de

=lil

potentialul catodu[ui.
Aceasta multiplicare da posibiritatea determinarii si a unor
fluxuri foarte slabe, incit detectorul cu scintilatie este utilizabil
pentru diverse tipuri de radiatii ionizante.
Legea de atenuare, pentru radiatiile X si y, indica faptul ca
acestea nu pot fr total ecranate, grosimea materialului ecranator
tinzind la infinit, iar pentru radiatiile F, se aplica intre anumite
limite.
Lr cazul interactiei neutronilor cu substanta, legea de atenuare
este analoga, dar in locul coeficientului de atenuare, se introduce
probabilitatea de captura a neutronilor pe unitatea de parcurs,
de catre nucleele tinta, principiul detectiei iaminincl acelasi.

electrozi secundari de accelerare, denumiti si dinode, incit la anod

se inregistreaza un potential de 106 - lOe ori mai mare decit

:!|
:il
:I|
:E|

:ll
:[l
:u

rA

Materiale necesare

:il

- numarator de particule (Nl.rP) cu detector cu scintilatie

- surse gamma, y ( uoCo) si beta, F ( ,,p)
- ecrane de Pb, Al, Cu, plexiglas.

JU

Modul de Iucru

dfereastra_ de intrare a radiatiitor ioniza"i";-s"irtilatorur;

fotocatod; D - dinode (etaje de amplificare);
A _ anod
-_

il

r(

- se rtronteaza detectorul cu scintilatie pe suport si

In olus- pentru orice sursa radioactiva,

exista directa
ilpr.porti.,.rarirrt. intre activitatea sursei,
A, sau inlensitatea

il:xf ':1ll;"1i,*.1:';:si:,Jffi

x*,:#t*#l:

cum ar fi fotomuitipricatorul cu scintilatie

lqradiatii,
r' Principiur
ar.
detectiei cu fotomultipricatorul, sau{frg.
.
detectorur cu
[scintilatie se bazeaza pe generarea scint,atiilor, ra impactur
r,diatiilor

"H::ff

ionizante cu un scintirator, (cristare anorganice

sau

conecteaza cu numaratorul de particule;

se

- se fixeaza baza de timp a numaratorului la l0 s, si se

srART, srop si RESET;
- se determina fondul cosmic al laboratorului, pentru care se

actioneaza comutatotul multifunctional,

fac 10 masurari, calculindu-se apoi media aritmetica, Rs;

se plaseaza sursa radioactiva, in container-ul sau descoperit, sub
fereastra detectorului, la o anumita distanta, care se mentine apoi

constanta.

Yiteza de inregistrare a cletectorului, ca si viteza de numarare a

numaratorului de particule, R, este direct proportionala cu

activitatea sursei

gA

( s7)

84
85

U
D- {,4

1=
3=

unde g este denurnit factor geometric, depinzind de conditiile

spatiale de lucru, ( distanta intre sursa si feriastra detectorului
si

7.3. LEGEA DE ATENUARE A RADIA'I'III,()R f :

l)l']
TNJUMATATTRE
I =
scopul lucrarii este de a stabili, in functie de masurarile f experimentale si de tipul surselor de radiatii cu care se lucrezrza- ; <
care material, din punct de vedere al naturii chimice, ..t" rnoi r <
eficient pentru realizarea protectiei frzice si grosimea minima
f =
necesara in acest scop, precum
IONIZANTTE. EFICIENTA ECRANELOR. pARrcuRs[JL

unghiul solid, C), in care se emit radiatiile).

Mentinind conditiile spatiale de lucru aceleasi in timpur
masur:arilor, deci g'- const- legea de atenuare poate
fi scrisa
direct pentru vitezade_numarare, RI in impulsu.i pL
.*,rnda :
R : Rss-px
(5s)
unde: Ro - viteza de numarare direct pentru activitatea
sursei, R viteza de numarare pentru activitatea radioactiva
emergenta din
stratul de material de grosime x si p - coeficientul de
atenuare prin
materialul

si parcursul de injumatatire.

respectiv, pentru sursa data-

Pentru masurarea activitatii directe a sursei, actionind

comutatorul sTART,r srop, RESET, se vor face
cite lo
deterrninari, din'media carora se va scadea media
fondului , R6

pentru a obtiire activitatea intrinseca a sursei,

Ro;
- se interpune prirnul ecran, de grosime x1, pestie sursa, se fac 10
masurari, din media carora de scade Rr, deterrninindu_se
R1;
- se continua, cu celelalte ecrane, adaugate pe rind, peste
primul,
determinindu-se R.2, R3, etc., de aceeasilnu.r'i"*, pina
se revine la
valoarea de fond, cind deci toata activitatea sursei
a fost absorbita
in stratul atenuator, de grosime totara x; pentru toate
masurarile se
aplica relatia (lO),calculul erorilor, cap. i.:.:.;
ise_rq)rezinta
q"!" R : f (x), curta exponentiala
* de atenuare,
-(cap. 2.4.3.) iar prin
Iogaritmarea ielatiei (5ti) I

InR:Ro-lrx

(se)

se reprezinta In R : f ( x ) si din intersectia cu

abscisa se
calculeaza coeficientul de atenuare, p :

lnR6/x

(60)

pentru materialul folosit ca ecran fizic protector.

r=

Principiul metodei

lazat pe legea de atenuare a radiatiilor si pe notiunea dc

coeficient de atenuare (cap. 7.2.), precum si pe principiile
protectiei ftzice impotriva radiatiilor ionizante, ("up. 7. l.), sc
determina eficienta ecranelor, de aceeasi grosime, x, dar din
materiale diferite, (pb. Al, etc.) masurind viteza de numarare
pentru sursa, Ro si in cazul sursei ecranate, R;, cu diverse ecrane,
in
functie de tipul sursei.

Se determina eficienta ecranelor,

aplicind relatia

E,

exprimata procentuar,

Ro

- Rr / Ro ("/")

G=

r=
r=
s=

r=
r=

F=
r =
de material

(61)

Parcursul de injumatatire, X172, repre zintagrosimea

protector prin. care radiatia emergenta are intensitatea r : r
o,/ 2, i
deci viteza de numarare, R : R o / 2. Apricind relatia (59) se C
=
poate determina X tn I
C

Xyz :

ln2 / p

Materiale necesare
cap" 7.2.

116;2) E
E
- aceleasi ca la lucrarea anterioara, din
F
D

86

87F

l
j

:I
:Il
:il
il
-tr
:

:r
:I
rt

Modul de lucru

PRELUCRAREA DATELOR DE LABORATOR

se determina fondur
cosmic ar laboratorului, cu varoarea
medie,
lucrariii;;# @ap.
7.2);
- se determina.activitatea
sursei neecranate, din media valorilor
scazindu-se;;;""[rdului;
," oriir" valoarea Ro (cap.
;.11:*"

ltr conform

- se aleg .".u.r: de_natura

diferita, dar de
grosime,
clerermina activitr,if"
."ji.;ffi" emergente,aceeasi
Ri ;

:E - la toate masurarile efectuate

5

".our"a cea mai probaUifu i."f

iO

x si

SC

se carcure aza mediaaritmetica

, cap.I.3.3.);

S1

in reatizarea prorect iei rrzice,

=U ilr::.;"'ffi,ue,;lt,i:i;:lt -ant

:il -

stttnd coeficientul de
atenuare, lL, determinat in lucrarea
Ifftttterioara, si R :.R ol-2,i.,,
o,""rse materiale,
(62)

d;l#::rminat

Rezultate experimentale

Numarul de picaturi pentru determinarea nr.

-5fk"i{i"T,ili,!'?i:#*;,ff 3,:::,ff nJ::1T,?t;.1.1t

aplicind relatia

se poate c-al:ut;
-trtrentru Xrzz si Re/2
si

1. Metoda stalagmometrica de determinare a tensiunii superficiale

a lichidelor

x;r:#J':: pot rnasura experimentar varorire

p, care trebuie sa coincida cu
".;;:;;iluuru
pe care
;;;;;'i" ap.
7.2.), in cazut unor masurari

Apa distilat'a
Solutia I
Solutia II
Solutia III

12345678910

Og

ou
orrt

2. Determinarea viscozitatii lichidelor cu viscozimetrul ostwald

Rezultate experimentale

Timpii de curqere pentru determinarea nr.

t2345678910

apa distilata

solutia I
solutia II

:!|
:il

solutialll

Calcul q : qupt/outu

Rezultatfinal

1lr
1lrl

=il
:[|

'Il

ttt

fI
:Il
:E|

88

89

3. Cromatografie

5. Studierea substantelor optic

active cu metoda polarimetrica
Rezultate experimentale

Rezultate experimenta
le

Component
Component
Component

I
II
III

Apa distilata
Solutia I, S%;o
Solutia II
Solutia III
calculareaputerii rotatoriespecifice, p
f

| :

Rezultate experimentale

Determinarea concentratiei solutiilor

III

apa distilata
solutia I
solutia II
solutia III
solutia IV

indice de refractie
masurat corectat

Oyo

lOyo

- reprezentare grafica
:

n:

II

si

a,1

/ c1l

grafic:cr: f(c)

prin calcul

cr1

c1 :

a.2 Cz

_f

determinarea prin interpolare

solutiilor II si IV, rezultate
finale:

"

si

., : f ( c )

extrapolare

Solutia I
Solutia II
Solutia III

concentratiei

Formula

ctt

clv

g,5"

lO mm

de calcul : c1 11 : czlz:

c: l:

7. Microscopie optica

Rezultate experimentale
Determinarea dimensiunilor celulelor
:
- cu ajutorul micrometrului ocurar si ai micrometrurui
obiectiv;
- folosind grosismentul microscopului G :
l0 Nob / No..
90
E----

r)!
'/l
-,

*
B

I]
:]

Ct3 Cj

Rezultate experimentale
no

IJ

6. Determinarea concentratiilor unor

solutii pnn metoda colorime_
trica

50h

rl
I]
I]

4. Determinarea concentratiei
solutiilor prin metoda refractome-

concentratie

l=
f=
f=

r=

]J

,l

rl

*'

14"1oda focometrica aplicata in

studiul analizorului vizual

{t

ezultate experimentale

! - determinarea convergentei
tr"u

il

10. Transport pasiv prin rnembrane perneabile

distantelor:

X1

ochiu'"r

'iljT

Irnodelare hipermetropie :
x'2:
il :0,5 m

il

oo.r,

,n
0r2O m

Ce:
Cr:C.+g'

C':

lilnodelare miopie

fi:
il

- se efectueaza rnontajul tip punte Kohlrausch;

- se determina constanta celulei, K, cu KCI n/20, masurind 13 si la,
calculind Rz : Ro;
- introducind camera centrala cu membrana perrneabila, se masoara
la intervale de timp egale, 15 min, noile valori pentru 13 si la,
calculindu-se valorile corespunzatoare pentru R2, respctiv oz.
- se reprezinta grafic o: f (t).

C: l/f :

X2

il,'T8:jarea

Rezultate experimentale

unei lentile biconvexe, prin masura_

ll.

0,5 m

x"2:0130 m

C"":

C"

caracteristica tensiune

intensitate a membranelor celulare

Rezultate experimentale

* C"

C"

se realizeaza montajul model Frick, cu

ilLrrortrl

l-

osciloscopului catodic

:a
' etalonari preriminare

1,5

2,7
3,9

: coeficientur de deviatie verticala;

coefi.
{rtut de baleiaj;
lnasurarea tensiuniror : curent continuu,
tensiunea sursei; curent
ilrnativ : (-J.1, v : I / T, curent redresat; reprezentari
grafice.

il
:il
:il
T
il

t2
se reprezinta grafic Uae

: f (I).

{
:ii

$
.{

$
d

t)2

l
fr

r)

-l

R.":

12 kC)

r
r

1). Protoctie fizica impotriva radiatiilor.

12.1. Legea de atenuare a radiatiilor
:

Rezultate experimentale

determina vitezade numarare a contorurui

pentru fondul
cosmic al laboratorului, ro determinari
si ,. fu." media,
Rri

BIBLIOGRAFIE GENERALA

I
T

se

introduce sursa, se fac cite lo determinari,

se calculeaza
media lor, din care se scade media
Rf, obtinindu-se viteza
de numarare directa pentru sursa,
Re;
se procedeaza in mod analog, dar adaugind
succesiv
ecranele, de grosime xi, pina cind
toata radioactiv itatea
sursei va fi atenuata de ecrane; pentru
se

' r---- fiecare caz se

calculeazaanalogR;;
- se reprezinta grafic R : f (x) si In R : f (x), din care se
determina

l.

s- Bainglass -Fizica medicala, Ed. Medicala, Bucuresti, l9g(r

2. O. Bina, I. Lungu, C. pana - Lucrari practice de fizica, Iid

Didactica si Pedagogica, Bucuresti l9g3

3. J. Cessac, G. Treherne - physique, Ed. Nathan, Paris, 1997

4. F. Gremy, J. Perrin - Elements de biophysique, Ed. Flammarior"r

Medicine - Sciences, paris, 1987

p.

12.2. Efrcienta ecranelor.

parcursul de injumatatire

Rezultate experimentale

dupa ce s-a

masurat fondur cosrnic si activitatea sursei

neecranate, se aleg ecrane de grosimi egale
si se determina
viteza de numarare prin
"".rr{ exprimata procentul;
se calculeaza efrcienta ecranelor,
se determina parcursul de injumatatire prin
aaarrg.." ae
eerane, de acelasi fel, pina cind viteza d.
,r.rm#are
se
reduce la jumatate; se calculeazaXl4..

r
r
r

5. F. Gremy, F. Leterrier - Biophysique generale et medicale, Ed.

Flammarion Medicine - Sciences, paris, tbgO

6. V. Vasilescu - Biofizica si frzica

medicala-

Multiplicare al Universitatii Bucuresti, lg75

Centml

7. *** Indrumator matematic si tehnic, Ed. Tehnica,

t984

Bucuresri,

:,'IF.;' :r,iESD4.

r]

,I
I

.r' 3,=
]

I
I
94

C
rD