Afectiunile sistemului urinar la pisica

Sistemul urinar este compus din rinichi si uretere, vezica urinara si uretra, iar la masculi apare
si prostrata.
Rinichii sunt organe pereche, localizate pe fiecare parte a sirei spinarii, sub ultima coasta.
Fiecare rinichi are un pelvis renal, care actioneaza ca o palnie si impinge urina in uretere, acestea
traverseaza pelvisul in jos si se deschid in vezica urinara. Pasajul care conecteaza gatul vezicii urinare
cu exteriorul se numeste uretra. Deschiderea uretrei este localizata la mascul, in varful penisului, iar la
female intre faldurile vulvei.
La mascul, uretra serveste si ca un canal pentru materialul seminal si este mult mai ingusta
decat la femele.
SEMNE DE BOALA ALE SISTEMULUI URINAR
Majoritatea problemelor tractului urinar sunt asociate cu o perturbare a functiei de urinare, de
aceea este atat de importanta o consultatie la medicul veterinar pentru o pisica, care isi schimba brusc
modul de urinare.
Semne care pot semnifica o problema la nivel urinar:
Poliuria (urinare excesiva) urinare frecventa de cantitati normale de urina.
Aici intervine si polidipsia (cantitati mari de apa consumata) ca un efect compensator pentru
pierderea de fluide prin urinare. De cele mai multe ori intai se observa polidipsia si ulterior poliuria.
Aceste doua semne se observa in diferite boli reale, dar si in cazul diabetului zaharat sau
hipertiroidismului.
Anuria (lipsa urinarii) pisica nu mai foloseste litiera si nici nu urineaza prin alte zone. Atunci cand o
pisica nu poate urina, toxinele se acumuleaza in vezica urinara si ulterior in tot organsimul. Acesta
poate fi rezultatul unui blocaj urinar sau a unei severe insuficiente renale.
Disuria (urinare dureroasa) acest lucru este caracterizat prin discomfort in momentul urinarii,
pozitie ghemuita si urinat in picatura, esecul urinarii dupa multe incercari si prezenta de mucus,
cheaguri de sange sau chiar sange in urina. Pisica isi poate petrece mai mult timp toaletandu-se in zona
urogenitala. Durerea si cresterea in volum a abdomenului sugereaza o vezica urinara supraplina.
Pisicile, de multe ori, vor urina in locuri neobisnuite, respingand litiera. Cazile sau chiuvetele pot
constitui locurile preferate.
Hematuria (urinare cu sange) cand este acompaniat de o urinare dureroasa, prezenta sangelui in
prima cantitate de urina, indica o problema la nivelul uretrei sau a vezicii urinare. O urinare
sangereoasa uniform, fara diconfort, sugereaza o problema renala.
Incontinenta urinara urinare involuntara , de cele mai multe ori determinata de o problema
neurologica. Pisica poate urina frecvent si prin locuri neobisnuite. Din cauza simptomelor care se
suprapun si a posibilitatilor mai multor cauze, este dificil sa se stabileasca un diagnostic bazat doar pe
acest simptom. Incontinent urinara fizica trebuie diferentiata de tulburarile comportamentale. Acest

lucru nu poate fi facut decat de un medic veterinar.

DIAGNOSTICAREA PROBLEMELOR TRACTULUI URINAR
Pentru a putea depista cat mai corect o tulburare la nivelul sistemului uro-genital, testele de
laborator sunt de un real ajutor. Testele de rutina sunt: sumar si sediment urinar, examene biochimice si
hemoleucograma. Pentru examenul urinar (sumar si sediment), medicul veterinar va avea nevoie de o
proba de urina.
Modalitatea de colectare a urinei:
Dupa ce curatam foarte bine litiera, prin spalare si ulterior uscare, inlocuim nisipul normal cu unul
special, care nu absoarbe urina. Acest tip de nisip se gaseste in cabinetele veterinare.
Dupa ce pisica a urinat, colectam urina din litiera si o punem intr-un urocultor steril (cumparat de la o
farmacie umana).
De preferabil, urina ar trebui dusa la cabinetul veterinar imediat dupa colectare, daca acest lucru nu
este posibil, pastram urina in frigider, dar nu mai mult de 2 ore. Dupa acest interval, evaluarea
sedimentului urinar nu va fi unul exact.
Daca in casa exista mai mult de o pisica, va fi necesar sa izolati pisca in cauza, cu tot cu litiera
proprie.
De asemenea exista produse care se utilizeaza acasa, tipuri de nisip, care indica modificari ale pH-ului
urinar prin modificarea culorii.
Urina pe care o puteti colecta acasa, nu va fi sterila si nu va putea fi folosita pentru urocultura. O
mostra sterile de urina poate fi colectata doar de catre medicul veterinar. Medicul veterinar va introduce
un cateter steril in vezica urinara sau va preleva mostra direct din veziva urinara, prin peretele
abdominal, aceasta procedura fiind numita cistiocenteza.
Studii suplimentare de diagnosticare sunt de foarte multe ori necesare. Acestea includ: urocultura,
examen ecografic si examen radiologic la nivelul abdomenului. Alte studii selective pot fi aplicate,
daca este nevoie: tomografie, biopsie sau explorare chirurgicala.
Toate aceste tulburari ale procesului de urinare, asociate sau singulare pot indica diverse probleme:
La nivel renal:
Pielonefrite infectie bacteriana la nivelul rinichiului sau a pelvisului renal. In faza acuta
intalnim febra, voma si durere la nivelul rinichilor, iar urina de obicei contine si sange. In faza cronica,
care nu intotdeauna este precedata de faza acuta, se observa scadere in greutate si semne de insuficienta
renala.
Nefrite si Nefroze
Nefritele inflamatia rinichilor, indiferent de cauza. Poate fi cauzata de prezenta diferitelor
toxine, medicamente, otravuri sau virusi.
Glomerulonefritele proces inflamator ce afecteaza mecanismul de filtrare al rinichilor.
Procesul este asociat cu sistemul imunitar, si este depistat in prezenta leucemiei feline, peritonitei
infectioase feline, poliartitei progresive feline, unele infectii si tipuri specifice de cancer. Aceasta pare
sa fie o boala prezenta in primul trimestru de viata, la o varsta medie de 4 ani.
Amiloidoza este o tulburare rara, in care, o substanta numita amiloid (proteine fibroase)
este depozitata la nivelul rinichiului si a altor organe. Aceasta modificare poate fi de natura ereditara
sau datorita unor tumori sau tulburari metabolice. In functie de natura amiloidului se poate observa o
cantitate mare de proteina in urina.
Nefrozele tulburari renale de natura distructiva, la nivelul nefronilor, cu pierderea functiei
celulelor renale. La o pisica cu sindrom nefrotic, proteinele trec de filtrul renal, in cantitati mari si se
pierd prin urina. Aceasta are ca rezultat un nivel anormal de scazut a proteinelor la nivelul serului
sanguin. Datorita acestui nivel scazut de protein, fluidele se acumuleaza in tesutul cutanat de pe
membre (edem) si in abdomen (ascita). Semnele sunt asemanatoare cu cele prezente in cazul
insificientei cardiace drepte.

Insuficienta renala inabilitatea rinichilor de a elimina resturile din sange. Acumularea de

deseuri toxice produce semne si simptome de intoxicatie uremica. Insufienta renala poate avea o
evolutie acuta sau se poate instala gradat in cateva saptamani sau luni.
Cauzele insuficientei renale acute:
- obstructie la nivelul tractului urinar inferior sau un defect congenital al vezicii urinare
- traumatism la nivelul abdomenului , in special cand are loc o fractura pelvina sau ruptura uretrei sau
a vezicii urinare
- soc, cand se pierde brusc o cantitate mare de sange sau in cazul unei deshidratari rapide
- insuficienta cardiac, asociata cu hipotensiune care reduce fluxul sanguine de la nivelul rinichiului
- intoxicatii, in special cu antigel sau Crini.
Cauzele insuficientei renale cronice:
- nefrite sau nefroze
- boli infectioase, in special peritonita infectioasa feline sau leucemia feline
- administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, mai ales in perioadele de hipotensiune
- diverse toxine, antibiotice administrate pe termen lung: polimyxina B, gentamicina, kanamicina;
metale grele: mercur si thallium.
- majoritatea pisicilor mature, vor prezenta un anumit grad de insuficienta renala.
Rinichiul polichistic - este o tulburare mostenita, intalnta mai frecvent la pisicile Persane
sau la metisi de Persana, atat la femele cat si la masculi. O pisica cu rinichi polichistic va dezvolta
chisit multipli, care vor inlocui tesutul renal si care maresc dimensiunile acestuia, dar cu tesut
nefolositor. Aceasta tulburare progreseaza odata cu varsta, si multe pisici nu prezinta semne de
insuficienta renala pana la varsta de 7 ani. Rinichii mariti pot fi detectati cu ajutorul radiografiei sau
ecografiei.
La nivelul cailor urinare:
Sindromul urologic felin afectiune a cailor urinare, foarte des intalnita la pisici. S-a
observant o rata de recurenta de 50-70% si afecteaza felinele de orice varsta si sex, dar, datorita
anatomiei masculilor, cazurile de obstructie sunt mai des intalnite la acestia.
Semnele includ o pozitie ghemuita si de incordare, mersul la litiera foarte frecvent, cateodata fara a
urina, urinari frecvente, prezenta sangelui in urina, urinarea in locuri neobisnuite, toaletari excesive in
zona uro-genitala si mieunat in timpul urinarii.
Cauzele sindromului urologic felin:
- prezenta unor substante nisipoase, compuse in principal de mucus si cristale de stuviti, de
dimensiunile unui bob de sare
- urolitiaza cristale sau pietre gasite la nivelul tractului urinar. Tipul urolitilor variaza in functie de
dieta si pH-ul urinar. Cele mai intalnite sunt struvitii si oxalatii de calciu.
- urina acida, datorita hranei
- cistite bacteriene sau uretrite
- stres, disuria asociata emotional sau fizic din cauza modificarilor in habitat.
Pe scurt, niciunul dintre cazurile enumerate mai sus nu se intalnesc in toate cazurile de sindrom
urologic felin. S-a demonstrate ca aportul de apa redus, dietele ce contin cantitati mari de precursori de
cristale, cum ar fi magneziu si calciu, pH-ul urinar si alte cauze necunscute contribuie la instalarea
afectiunii. Infectiile bacteriene, odata instalate, constituie o cauza importanta a recurentei.
Cistitele inflamatia vezicii urinare. Inflamatia poate fi datorata de: cristale, tumori,
infectii bacteriene sau poate fi idiopatica. Pisicile afectate urineaza frecvent si in picatura, asemanator
cu cazul obstructiei doar ca urinarea se produce frecvent, in cantitati mici si cu sange. Bacteria si
uroliti sunt rar intalniti, iar un diagnostic corect poate fi pus in urma cistoscopiei sau a biopsiei. Stresul,
se pare, ca prezinta un factor major in aceasta afectiune, care este similara cu cistita interstitial la
oameni, exacerbate de stres.
Urina ar trebui recolatata pentru urocultura si teste fizice, pentru a exclude o infectie, iar daca

este prezenta o infectie, se recomanda si antibiograma. Examenul ecografic si cel radiologic (cu sau
fara substanta de contrast) sunt recomandate pentru a depista cauzele posibile. Cistitele idiopatice pot fi
diagnosticate doar dupa ce s-au exclus celelalte cauze.
PREVENTIA TULBURARILOR TRACTULUI URINAR INFERIOR
Majoriatea felinelor experimenteaza recidiva in momentul in care se revine la hrana lor de
baza. Pentru a preveni aceasta recurenta, recomandam o hrana de dieta: Royal Canin Urinary High
Dilution, in prima faza, pana la dizolvarea cristalelor, iar, mai apoi, Royal Canin Urinary (mancare
uscata si mancare umeda), timp de 6-9 luni. Trecerea la mancare de preventie se face numai dupa ce
simptomele au disparut complet, iar in urma analizelor, urina nu mai prezinta cristale.
Introducerea noului tip de hrana, se va face treptat, combinata cu sortimentul vechi, in
decursul a 10 zile, adaugand din ce in ce mai multa hrana noua si mai putina din cea veche, pana cand
se realizeaza schimbul complet.
Daca se constata lipsa simptomelor, iar la testele periodice de urina (sediment urinar) nu se
gasesc cristale, medicul veterinar va poate recomanda o dieta cu un continut redus de magneziu, sau o
combinative de diete care produc acidifierea sau alkalinizarea pH-ului urinar, in functie de situatia
pisicii. Capsulele cpe baza de afine sunt un aditiv sigur, pe termen lung, si imbunatatesc sanatatea
vezicii urinare.
Testele de urina trebuie facute odata la 6 luni. Daca pisica prezinta semne de boala, in timp ce
este hranita cu mancare de preventie, medicul veterinar va poate recomanda trecerea inaopi pe hrana de
tratament.
Alte recomandari care pot fi facute acasa, pentru a preveni sedimentarea urinara sau infectia:
Litiera trebuie sa fie intotdeauna curata! Trebuie curatata de 2 ori pe zi si schimbata litiera cand
incepe sa prinda miros de urina/fecale. Multe pisici refuza sa foloseasca o litiera murdara. Aceasta
poate duce la retentie voluntara de urina.
Consumul de apa trebuie incurajat, prin mentinerea curata a bolului si intotdeauna umplut cu apa
proaspata. Hranirea cu mancare umeda (plic sau conserva) ofera o hidratare mai buna. Unele feline pot
fi ajutate sa bea mai multe lichide, daca li se pune la dispozitie o fantana de apa, speciala sau daca
lasam un robinet deschis, deoarece sunt mai atrase de apa curgatoare.
Preventia obezitatii! Mentinerea greutatii corporale prin restrictia de hrana in exces. Se recomanda
incurajarea exercitiilor fizice, cu ajutorul jucariilor destinate acestora.
Minimizarea stresului pe cat posibil!
Suplimentele pe baza de glucozamina pot fi benefice in peventia recurentei, deoarece aceste
substante protejeaza mucoasa vezicii urinare.
Felinele care prezinta probleme repetate ale tractului urinar, si care nu raspund la masurile de
preventie enuntate mai sus, ar trebui sa parcurga o evaluare medical-veterinara completa, pentru
depistarea urolitilor sau a altor anomalii prezente la nivel urinar. Considerand ca 99% dintre pisici nu
prezinta tulburari ale tractului urinar din cauza dietei, si ca exista si alti factori importanti in etiologia
acestui sindrom, hranirea tuturor pisicilor cu o dieta specifica nu este justificata. Oricum, hranirea cu
mancare umeda este de preferat atat pentru aceasta afectiune cat si din multe alte motive.
Majoritatea producatorilor de hrana pentru animale au redus concentratia de magneziu din
produsele lor si au adaugat L-metionina, un acidifiant urinar. Aceasta ar trebui sa asigure o oarecare
protectie pentru afectiunile tractului urinar, atunci cand sunt implicate cristale de struviti sau uroliti. De
retinut ca, in timp ce cele mai multe informatii dietetic pentru pisici cu problem urinare, se refera la
urolitiaza cu struviti, multe pisici sufera de urolitiaza produsa de oxalatii de calciu si au nevoie de un
plan de terapie diferit.

Analizele de sange pe intelesul tuturor

Analizele de sange permit medicului veterinar sa evalueze in cel mai obiectiv mod posibil starea de
sanatate a companionului tau. Daca animalul tau este bolnav, analizele de sange sunt o componenta
obligatorie in stabiliarea diagnosticului corect si alegerea tratamentului eficace. Rezultatele analizelor
trebuie interpretare obligatoriu de un medic, insa este bine sa stii ce semnifica fiecare si sa le intelegi
astfel scopul si utilitatea.
HEMOLEUCOGRAMA
Una dintre cele mai solicitate analize de sange, hemoleucograma ofera foarte multe informatii utile
asupra starii de sanatate a organismului sau asupra evolutiei unei boli. Nu de putine ori o banala
hemoleucograma detecteaza boli in stadiu incipient sau explica de ce animalul tau pur si simplu nu mai
este in apele lui. Aceasta analiza se poate face atat la caine, cat si la pisica, dar si la multe alte specii de
animale precum: porcusori de Guineea, iepuri, dihori, cai, animale de ferma etc.
Cele mai importante boli diagnosticate printr-o hemoleucograma includ: anemia, infectia, deficienta
proprietatii de coagulare a sangelui, deshidratare, imunitatea scazuta etc. Este o analiza esentiala pentru
animalele ce prezinta febra, voma, diaree, slabiciune, gingii palide, sau pierderea apetitului. Daca
animalul tau are nevoie de o operatie, o hemoleucograma poate detecta anormalitati care nu se pot
constata la un simplu examen clinic.
HCT (hematocrit): masoara procentul de celule rosii sangvine pentru a detecta anemia sau
deshidratarea.
Hb si MCHC (hemoglobina si concentratia medie de hemoglobina eritrocitara): hemoglobina este
formatiunea purtatoare de oxigen din celulele rosii.
WBC (numar total de leucocite): masoara numarul de celule albe ale organismului. Cresterea sau
scaderea acestui numar indica anumite boli sau infectii.
NEU, LYM, MONO, EOS, BASO (neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile): tipuri de
celule albe al caror rol major este de a apara organismul contra infectiilor.
PLT (plachete sangvine, trombocite): determina numarul celulelor care formeaza cheagurile sangvine in
caz de hemoragii.
RETICS (reticulocite): sunt celule rosii imature; in caz de anemie cresterea numarului acestora indica
regenerarea.
PROFILUL BIOCHIMIC SANGVIN
Testele componente ale unui profil biochimic sangvin evalueaza functionarea organelor, statusul
electrolitic, nivelul de hormoni si multe altele. Sunt deosebit de importante in monitorizarea animalelor
batrane, animalelor ce prezinta voma si diaree sau intoxicatii, cu boli cronice sau animalelor inainte de
operatie.
ALB (albumina): este o proteina care ofera informatii in evaluarea hemoragiei, hidratarii, bolilor
intestinale, bolilor ficatului si ale rinichilor.
ALKP (fosfataza alcalina): concentratia ridicata poate indica afectiuni la nivelul ficatului, sindromul

Cushing sau cresterea osoasa activa la animalele tinere.

ALT (alaninaminotransferaza): este un indicator sensibil al afectarii ficatului, insa nu indica cauza.
AMYL (amilaza): concentratia ridicata indica pancreatita sau boala la nivelul rinichilor.
AST (aspartataminotransferaza): cresteri ale activitatii acestei enzime pot indica leziuni la nivel de
ficat, cord sau muschi scheletici.
Ca (calciu): concentratiile anormale de calciu pot sa indice o gama vasta de boli, printre care: tumorile,
hiperparatiroidismul, bolile renale etc.
CHOL (colesterol): util in diagnosticul hipotiroidismului, bolilor hepatice, sindromului Cushing si a
diabetului zaharat.
CREA (creatinina): foarte utila in evaluarea functionarii rinichilor.
GGT (gama-glutamiltransferaza): este o enzima care indica boli hepatice sau excesul de corticosteroizi.
GLU (glucoza): concentratia ridicata poate indica diabetul zaharat; concentratia scazuta poate provoca
lesin, convulsii si coma.
PHOS (fosfor): concentratia ridicata este adesea asociata cu boli renale, intoxicatii, hipertiroidism si
tulburari de sangerare.
TBIL (bilirubina totala): creste in boli hepatice sau boli hemolitice (cu distructie de celule rosii
sangvine). Ajuta in identificarea problemelor canalului biliar si anumitor tipuri de anemie.
TP (proteine totale): indica statusul de hidratare, functionarea ficatului si rinichilor, precum si posibilele
boli infectioase.
T4 (tiroxina): este un hormon tiroidian. Concentratia scazuta poate indica hipotiroidismul la caini, iar
concentratia crescuta se observa cel mai adesea in hipertiroidismul la pisici.
TRIG (trigliceride): sunt practic grasimile din sange si o concentratie ridicata a acestora indica boli la
nivelul ficatului sau boli endocrine.
UREA (BUN): indica functia rinichilor. O concentratie ridicata in sange se numeste azotemie si poate fi
cauzata de boli hepatice, renale sau cardiace, obstructii uretrale, soc sau deshidratare.

Primul ajutor
Reguli de comportare i primul ajutor n cazul intoxicaiilor cu plante medicinale

Datorit msurilor de protecia muncii care se iau att pe teren cit i n depozite, usctorii, ateliere de
condiionare etc, conform legislaiilor n vigoare, cazurile de intoxicaii cu plante medicinale snt
extrem de rare. Ele pot surveni totui n special pe teren prin confundarea unor plante cu aciune toxic
sau iritant. Aceste intoxicaii accidentale snt mai frecvente la copii, care inger uneori fructele unor
plante toxice, precum i la locuitorii din orae aflai n excursie, care nu cunosc n mare parte speciile
toxice.
Pentru a evita intoxicaiile cu plante medicinale este necesar respectarea de ctre bolnav a dozelor
prescrise pentru fiecare specie n parte.n cazul produselor farmaceutice se vor respecta cu strictee
indicaiile medicale i modul de administrare de pe prospect.

Nu se va recurge n nici un caz la plante procurate de la vnztorii ambulani sau de la persoane care
pretind c cunosc plantele. Orice confuzie poate duce la accidente uneori cu deznodmnt tragic.
Dup ingerarea unor plante toxice, fenomenele de intoxicaie se manifest de obicei imediat prin:
arsuri n gt, grea, dureri abdominale puternice, ameeli, tulburri vizuale, stare de slbiciune
general, vrsturi si diaree, n acest caz se va apela imediat la medic. Pn la venirea medicului se vor
ndeprta persoanele din jurul intoxicatului, se va menine bolnavul n poziia optim pn cnd se poate
transporta de urgen, n aa fel nct s se evite traumatismele fizice sau psihice.
Pn la venirea medicului, n cazul n care intoxicatul nu este transportabil, nu exist mijloace de
transport sau distana pn la primul post de prim ajutor este foarte mare, se vor lua totui n cazuri
grave unele msuri imediate. Se va provoca voma. n cazul n care nu exist nici un vomitiv la
ndemn se vor ingera repede 1-2 litri lapte fierbinte i se va gdila omuorul; de asemenea se vor
administra purgative (ulei de ricin, sulfat de sodiu sau de magneziu) pentru ndeprtarea substanelor
toxice att din stomac ct i din intestine.
n cazul n care intoxicaia s-a produs cu cteva ore n urm, se va administra numai purgativul. Chiar
o clism cu ap cldu i spun uneori este i ea util. Dup ce bolnavul a reuit s vomite toxicul, se
poate da puin coniac sau cafea tare pentru activarea inimii.
Fiindc simptomele snt diferite n funcie de specia toxic i de cantitatea ingerat, n tabelul
urmtor snt prezentate simptomele specifice i tratamentul de urgen, respectiv primul ajutor acordat
intoxicatului de la caz la caz. Aceasta presupune ns existena unui medic i a unei truse care trebuie s
conin sondele, aparatura sau instrumentarul necesar, precum i unele substane sau produse
farmaceutice destinate acestui scop.
+ = plante medicinale toxice
x = plante medicinale iritante

Denumirea speciei i organul

Simptome
toxic
+ Aconitum species - Omag;
toate prile plantei

Grea, vom, salivaie, senzaie de

arsur i acreal n gur, pe limb
i faringe, furnicturi n tot corpul,
adinamia, midriaz, halucinaii
colorate urmate de abolirea vzului
i auzului, cianoz, respiraie
neregulat, oprirea respiraiei apoi a
inimii n diastol. Inteligena
rmne nealterat pn la sfrit.

Prim ajutor
Primul ajutor cu antidoturi
obinuite ca tanin, iod etc.
este iluzoriu.
Splaturi gastrice repetate cu
lapte, permanganat de K
2, crbune activ i un purgativ salin. Se d imediat cafea tare, alcool; respiraie
artificial, oxigen. Intoxicatul

se ine la cldur i linite.

Preparate digitalice, atropin.
+ Adonis

vernalis -

Ruscu de primvar;
n special prile aeriene ale
plantei
+ Aesculus

hipocastanum

Castan slbatic;
n special seminele

+ Aristolochia

clematitis-

Mrul lupului;
toate prile plantei, n special
fructele i seminele

+ Arnica

montana

- Arnic
Toate prile plantei

+ Artemisia

absinthium

Pelin
Prile aeriene ale plantei

+ Arum

maculatum --

Rodul pmntului

n doze toxice accelereaz btile

inimii; aciune similar
digitalicelor, dar datorit eliminrii Vezi Digitalis lanata i D.
rapide este mult mai fugace; aritmie purpurea.
i bigeminism intermitent, oprirea
inimii n diastol.
Datorit saponozidelor triterpenice
i a celorlalte principii active au
aciune iritant. Seminele
ingerate produc agitaie, cefalee,
vom, febr, paralizie facial etc.

Splaturi gastrice, la nevoie

sngerare i transfuzii;
analeptice (Karion)

Grea, vrsturi, scaune dese,

uneori sanguinolente. Datorit
prezenei gruprii nitro" a acidului
aristolochic este i nefrotoxic.
Splaturi stomacale cu crbune activ, tanin 2%, diuretice i lichide multe. Opiacee.
Observaii: Utilizarea empiric a
acestei specii este extrem de
duntoare i duce la intoxicaii
grave la om.

Grea, vrsturi gastralgii,

ameeal, diaree, hemoragii.
Paralizant spinal, moartea survine
prin asfixie.

Tanin, comfor, opiacee, alcool.

Grea, ameeli, vrsturi,

tremurturi ale membrelor,
convulsii violente epileptiforme,
evacuri involuntare, pierderea
cunotinei, respiraie profund,
zgomotoas; halucinaii; doze
ridicate pot produce moartea.

Vomitive, splaturi
stomacale, soluii de tanin
2%, soluie iod-iodurat,
crbune animal.

Toate prile plantei snt iritante i

emetocatarctice n special n stare
proaspt. Fructele pot produce

Vomitive, lapte, splaturi gastrice cu crbune i magnezia

usta sau sulfat de sodiu (20
g). Cafea tare. n cazuri grave

Toate prile plantei

+ Asarum

europaeum -

Pochivnic; Piperul lupului

Toate prile plantei

+Atroppa

belladonna-

Mtrgun
+Datura

stramomium -

Laur, Ciumfae
+ Datura

innoxia -

injecii cu nitrit de sodiu 3% 10 ml i.v., de 5 ori; sngerare,

intoxicaii grave n special la copii.
apoi transfuzie; adrenalin,
respiraie artificial, oxigen.
Grea, vrsturi violente,
slbiciune muscular i general,
apatie, tahicardie, tremurturi
musculare involuntare, midriaz,
fotofobie, creterea secreiilor
lacrimale, blefarit cataral,
dispnee, com, moarte. In special
uleiul este foarte toxic.

Uscarea gurii, faringelui, sete

puternic; dilatarea pupilei,
insensibilitate la lumin; slbiciune
muscular, ameeal; cefalee, delir
erotic, veselie exagerat, uneori
acces de furie; pierderea memoriei
i cunotinei, diminuarea sensibilitii, accelerarea pulsului i
respiraiei, halucinaii. Uneori apar
erupii scarlatiniforme.

Laur pros
* Hyoscyamus

niger -

Mselari
* Scopolia

carniolica - Mutulic

Toate prile acestor specii.

+ Berberis

vulgaris -

Dracil

n cazuri mortale aceste simptome

se evideniaz, faa se contract,
apar convulsii. Dac moartea nu
survine n 5-6 ore snt anse de
supravieuire.

Splaturi gastrice cu crbune

i sulfat de sodiu; perfuzii cu
soluie de glucoza 5%.

Utilizarea antagonitilor ca
ezerina, pilocarpina, morfina
etc. este periculoas. Se
administreaz numai n
cazuri extreme.
De obicei se administreaz
tanin, iodur, crbune animal,
vomitive, splaturi stomacale,
purgative, frecii calde, fin
de mutar la membrele
inferioare, cloral, cloroform;
contra comei, excitani:
cafea, lichide din abunden.

Splaturile gastrice se fac cu

acid tanic 2% apoi crbune
La intoxicaiile cu specii de Datura,
animal asociat cu sulfat de
delirul i halucinaiile snt mai
magneziu (20 - 30 g) n 2
evidente, iar la Scopolia poate
litri ap.
surveni narcoza.

Grea, vrsturi, colici abSplaturi gastrice cu crbune

dominale, uneori nsoite de scaune
i sulfat de sodiu.
apoase

Scoara tulpinii i rdcinii

* Bryonia

dioica -

Grea, vrsturi, colici, diaree

puternic, convulsii, stupoare,

Emetice, splaturi stomacale,

tanin, soluie iod-iodurat,

Muttoare
moarte prin asfixie.

stimulente cardiace i respiratorii.

Grea, vrsturi, diaree, excitaie,

tulburri nervoase, diminuarea
sensibilitii i motilitaii,
paralizie.

Emetice, splaturi gastrice cu

crbune. Respiraie artificial, oxigen, apoi
barbiturice.

Tulburri nervoase i digestive

(grea, vrsturi, gastralgii, diaree)
hematurie, com, moartea
survenind prin paralizia centrilor
respiratori. Pulberea plantei uscate
este iritant pentru ochi i poate fi
absorbit pe cale respiratorie,
ducnd la fenomenele toxice
descrise. Sucul plantei (latexul) este
de asemenea iritant pentru ochi.

Vomitive, splaturi gastrice

cu crbune sau permanganat
de potasiu 2. Analeptice
respiratorii Karion, apoi
strichnin i.m. Perfuzii cu
glucoza. Respiraie artificial.
Oxigen.

Vom, diaree, convulsii te-tanice.

Splaturi gastrice cu crbune.

Oxigen, barbiturice.

Ischemii dureroase, necroz, grea,

vrsturi, colici, diaree, prurit,
parestezii; pielea este rece i palid;
ameeli, slbirea auzului, tulburri
ale vzului i de vorbire, tulburri
respiratorii, com.

Splaturi gastrice cu crbune,

tanin, vomitive, sulfat de
sodiu; injecii cu nitrit de
amil; nclzire, injecii cu
luminal (0,2 g i.m.) clisme cu
cloral hidrat, clordelazin,
mialgin (1-3 fiole),
papaverina (0,06 g i.m.).

Rdcinile i fructele
x Buxus

sempervirens -

Cimiir
Frunzele

+Chelidonium

majus -

Rostopasc
ntreaga plant

+ Cucuta

virosa -

Cucuta de ap
ntreaga plant

+Claviceps

purpurea -

Cornul secarei
Sclerotul

+ Colchicum

autumnale -

Brndua de toamn
Toate prile plantei, n special
bulbii i seminele

Arsuri i mncrimi n gur i

faringe, urmate dup 5-6 ore de
vrsturi, dureri puternice
abdominale, diaree puternic.

Splaturi gastrice cu crbune,

ceai tare, taninoase,
mucilaginoase; sngerare,
perfuzii cu ser fiziologic i
glucoza 5%. n colaps
analeptice, cafeina,
Hematurie, poliurie urmat de
anurie; dispnee, cianoz, tahicardie, strichnin.
colaps, puls neregulat, tremurturi
musculare ; Doza mortal este 5 g

+ Conium maculatum Cucut

Toate prile plantei
+ Convallaria majalis Lcrmioare
Toate prile plantei. Se citeaz
cazuri n care apa n care au fost
pstrate florile a produs
intoxicaii grave prin ingerare.

semine. Paralizia centrilor

respiratori produce moartea.

Papaverina 0,06 g celelalte

opiacee strict interzise. Extract de mtrgun (0,010 g
odat, 0,15 g n 24 ore).

Grea, vrsturi, tulburri

auditive i vizuale, orbire, mers
dezordonat, diminuarea
sensibilitii i motilitii paralizia
muchilor diafragmei, paralizie
respiratorie, moarte.

Emetice, respiraie artificial.

Narcoz prelungit cu
fenobarbital 0,5-1 g pe zi (2 3 zile). Splaturi gastrice cu
crbune.

Greuri, vrsturi, colici intestinale.

Contracii cardiace neregulate,
spasme ale muchilor respiratori,
fibrilaie ventricular, accelerarea
Vezi Digitalis sp.
pulsului, apoi scderea presiunii
arteriale, respiraie foarte lent i
profund, delir, com, oprirea
inimii n sistol.

+ Cynanchum vincetoxicum Iarba fiarelor,

Grea, vrsturi, convulsii,

tulburri respiratorii.

Vomitive, splaturi gastrice,

analeptice cardiace i respiratorii.

Midriaz, inflamaia cavitii

bucale i a tubului digestiv, colici,
scaune violente nsoite de melen,
convulsii, tulburri respiratorii i de
circulaie.

Vomitive, splaturi gastrice,

emoliente interne, frecii stimulante, analeptice cardiace
i respiratorii.

ntreaga plant
+ Daphne mezereum Tulichin
Scoara i fructele

+ Delphinium consolida Nemiori de cmp

n special prile aeriene ale
plantei

+ Digitalis species - (D.

purpurea, D. lanata, D.
grandiflora etc.);

Nu are o terapie specific.

n cantiti mari produce grea i
Splaturi gastrice repetate cu
vrsturi; colici puternice
lapte, permanganat de potasiu
intestinale, tremurturi, senzaie de 2, crbune activ; cldur,
frig, astenie, apoi paralizie
lichide multe, analeptice,
muscular, paralizie respiratorie i respiraie artificial. Injecii
cardiac.
cu preparate pe baz de
magneziu i Ca.
Anorexie, bradicardie, greuri,
Sulfat de atropin 1 mg s.c.
vrsturi, colici intestinale, aritmie (de 2 - 3 ori). Fenobarbital
cardiac, extrasistole, bloc cardiac, 0,1 - 0,2 g. Procainamid sau

Degeel
Frunzele i celelalte pri aeriene

+ Dryopteris-filix-mas Ferig
n special rizomii i prile
aeriene numai n stadiul avansat
de vegetaie

fibrilaie ventricular, delir, convulsie, com, moarte.

novocain 1% i.v. (5 ml)

chinidin (0,2 g la 3 ore).
Clordelazin, Miofilin 0,5
gi.v., clorur de potasiu 4 - 6
g pe zi.

Splaturi gastrice cu ap i
Grea, vrsturi, dureri abcrbune activ; 25 g sulfat de
dominale; ameeli, convulsii,
sodiu prin sond n stomac.
cefalee, psihoze i alteraie de nerv Mucilagii, Neoezerin 1 mg
optic; anemie hemolitic,
i.m., vitamina B1 n doze
hepatit, albuminurie, sincope.
mari. Salipirin, fenacetin,
camfor.

+ Erysimum species Micsandre slbatice

Vezi Digitalis sp.

Vezi Digitalis sp.

Prile aeriene ale plantelor

+ Eupatorium cannabinum Cnepa codrului
Toate prile plantei, n special
rizomii
+ Hedera helix Ieder
n special fructele

+ Helleborus purpurascens
-Spnz
n special rizomii i rdcinile

x Humulus lupulus -

Splaturi gastrice cu ap i
n doze mari are aciune emetic crbune activ. Purgative sai iritant a mucoasei gastrice.
line. Pansamente gastrice,
substane mucilaginoase.

Grea, vrsturi, colici intestinale,

Splaturi gastrice, bicarbonat
diaree puternic; prurit (mncrime)
de sodiu i citrat de sodiu cte
fructele produc intoxicaii n special
5 g odat
la copiii care le consum.
Salivaie, grea, vrsturi
repetate, dificulti la nghiire,
colici abdominale, diaree, ameeli,
senzaie de greutate exagerat a
capului, adinamie, sughiuri,
tremurturi, convulsii tetaniforme,
midriaz, slbirea i rrirea
pulsului, dispnee, somnolen,
moarte.
Grea, vrsturi, cefalee, delir,
hiperhidroz, apoi anurie,

Splaturi stomacale,
vomitive, frecii, cldur, ulei
camforat i.m. tonice
cardiace, opiu.

Vomitive, purgative, clisme

eriteme scarlatiniforme, rrirea

pulsului, somn profund.
Intoxicaiile cronice: oftalmie.

Hamei

x Hypericum

perforatum -

Suntoare, Pojarni
Prile aeriene nflorite

x Juniperus

Pentru om nu este toxic. Pentru

animale cu pr alb (cai, ovine,
bovine) datorit hipericinei are
aciune puternic
fotosensibilizatoare. Dup ingerarea
plantei i expunerea la soare
animalele prezint inflamaii
puternice ale pielii i mucoaselor
care pot duce la moartea animalelor.

communis -

Ienupr

n doze mari este iritant pentru

cile urinare, puind provoca
hematurie.

Vomitive, splaturi gastrice,

diuretice (infuzie de mtase
de porumb sau frunze de
mesteacn)

Extern iritant pentru piele i

mucoase, provocnd ulceraii.
Intern: vrsturi i scaune violente,
iritant gastrointestinal i al
organelor genitale, producnd
congestii puternice, hepatonefrite,
com i moarte.

Evacuarea ct mai rapid a

stomacului, splaturi gastrice,
tratament simptomatic. Pin
n prezent nu se cunoate un
antidot specific eficace.

Sporii nu snt toxici. Prile aeriene

ale plantei, datorit alcaloizilor, pot
produce vrsturi i salivaie
puternic, n doze mai mari produce
convulsii puternice, paralizia
nervilor motori, com, moartea
survenit prin asfixie.

Vomitive, splaturi gastrice

cu crbune sau permanganat
de potasiu 2. Analeptice
respiratorii, respiraie artificial, perfuzii cu glucoza.

Fructele (pseudobacele)

+ Juniperus sabina Cetin de negi

Ramurile cu frunze, flori sau fructe

+ Lycopodium

sp, n special (L.

selago) Pedicu, Brdior etc.

Prile aeriene ale plantei
+ Papaver

cu oet diluat.

somniferum, - Papaver Excitaie, euforie, apoi vrsturi,

depresiune, anxietate cu mioz
sp..
puternic, bradicardie bradipnee
urmat de tulburri profunde
Mac (opiu, morfin)
respiratorii i cianoz. Halucinaii,
transpiraii reci i privire fix.
Prile aeriene ale plantei,
Parez general eventual convulsie
exceptnd seminele mature
prin asfixie. Pareze urinare,
care snt comestibile.

Vomitive, splaturi gastrice

cu crbune sau permanganat
de potasiu 2. Se las prin
sond sol. sulfat de calciu (25
g). Analeptice respiratorii
(Karion apoi strichnin i.m.).
Carbogen, perfuzie cu
glucoza. Respiraie artificial.

+ Physalis

alkekengi -

Pplu
Prile aeriene ale plantei,
exceptnd fructele mature
x Primula

oligurie. Somnolen, com, cu

respiraie foarte profund. Moarte.

Nu se va lsa intoxicatul s
adoarm.

Fructele nu snt toxice, snt

comestibile sub form de compot.
Prile aeriene ale plantei snt
toxice pentru unele animale i
pentru om. Simptome nervoase i
musculare.

Vomitive, splaturi gastrice

cu crbune sau permanganat
de potasiu 2.

Dermatite datorate oxidendrolului,

substan iritant din peri. Pot
surveni infecii purulente.

Splarea cu spun i cu o
perie de unghii a tegumentelor iritate. Se spal apoi cu
alcool sau eter i se pudreaz
locul iritat cu oxid de zinc.
Snt contraindicate loiunile
cu rezorcin, acetat de aluminiu sau unguentele.

Gastroenterite hemoragice,
fenomene de nefrit, hepatit,
colaps, spasme musculare. Obs.: Se
pot produce accidente prin
confundarea seminelor de ricin ce
cele de fasole pestri. Cteva
semine ingerate pot duce la cazuri
mortale. Exist i fenomene de
alergie la aceste semine.

Combaterea exicozei prin

perfuzii abundente i.v. i s.c.
cu KCl per os sau i.v. (sol.
2% 75 ml). Per os mucilagii
n cantitate mare, crbune
animal.

Gastroenterite grave, excitaie

urmat de depresiune, hipotermie,
puls lent, poliurie, inflamarea
uterului, hemoragii uterine
puternice, tulburri senzoriale,
somnolen, com, moarte.

Vomitive, splaturi gastrice,

tratament simptomatic. Nu se
cunoate un antidot specific
eficace.

n doze mari poliurie, diaree, grea

i vrsturi. Frunzele dar mai ales
florile proaspete, aplicate pe piele
provoac o iritatie puternic cu

Splaturi gastrointestinale cu
crbune, tanin 4% sau permanganat de potasiu 2
Analeptice, cardiace i respi-

sp. -

Ciuboica cucului
Obs.
Speciile utilizate n fitoterapie (P.
officinalis i P. elatior) nu snt toxice n
dozele indicate sau chiar superioare
acestora. Unele specii de cultur (P.
obconica Hanke) pot produce unele
accidente.

Ricinus

communis -

Ricin
Seminele i uleiul obinut la cald

+ Ruta

graveclens -

Virnan

+Sambucus

nigra -

Soc
eritem i flictem. Materia prim
uscat nu are aceast aciune.

Scoara

ratorii.

+Sarothamnus

scoparius

ntreaga plant

+Solanum

Alcaloidul principal - sparteina este puin toxic. n doze ridicate

Ionii de calciu reduc consideprimele simptome se manifest prin rabil efectele sparteinei i mcreterea puternic a diurezei,
piedic otrvirile cu spartein
convulsii, hipotermie.

dulcamara-

Lsnicior
+ S. laciniatum Zirn australian
+ S. nigrum Zrn

Grea, vom, midriaz, halucinaii vizuale, ameeal,

astenie. Creterea diurezei i
transpiraiei, tulburri ale sistemului nervos central. Paralizia
activitii cardiace i respiratorii,
adinamie, colaps. Obs. : Se citeaz
cazuri de intoxicaii grave, chiar
mortale la copiii care au ingerat o
cantitate mai mare de fructe.

Splaturi stomacale cu crbune activ, vomitive, purgative, cafeina .Terapie simptomatic mpotriva adinamiei i
colapsului cu analeptice
respiratorii, respiraie artificial, oxigen.

Senzaie de arsur a cilor digestive

superioare, apoi anestezie, salivaie,
sete, vrsturi, dureri abdominale;
tremurturi, prurit, senzaie de frig,
astenie muscular; hipotensiune,
dispnee cu bradipnee, colaps grav,
paralizie respiratorie i cardiac.

Splaturi gastrice cu crbune,

tanin 4% sau permanganat de
potasiu 2. Diuretice,
analeptice, strofantin, cofein, lobelin, Oxigen.

Grea, vrsturi, diaree, somnolen, apatie, adinamie.

Evacuarea rapid a coninutului stomacal, splaturi gastrice cu crbune. Terapie

simptomatic mpotriva adinamiei.

Paralizie bulbar, aritmie, stop

cardiac i respirator. Cel mai toxic
este vscul recoltat de pe speciile

Emetice, respiraie artificial,

oxigen, nicetamid 10 ml i.v.,
stricnina i.m.

ntreaga plant

Veratrum album -

Stirigoaie

x Viburnum

opulus -

Clin
n special fructele
+Viscum

Visc

album -

Toate prile plantei

genului Populus.

Alte intoxicaii posibile la culegtorii de plante medicinale

* Cantarid

Necroze ale mucoasei gastrointestinale, diaree, vrsturi

sanguinolente, spasme esofagiene,
hematurie masiv, blocaj renal,
colaps.

Splaturi gastrice cu ap
albuminat, apomorfin, purgative saline, clism, bi
calde. Lapte, decocturi cu
nalb sau semine de in,
sedative, analeptice,
bicarbonat de sodiu cite 10
g la 30'.

* Ciuperci otrvitoare

Simptome generale: Vrsturi,

colici abdominale, convulsii,
diaree, fenomene nervoase.

Splaturi gastrice cu crbune,

purgative, sol. Ringer, soluie
glucozat i.v. Diuretice,
analeptice, cardiotonice.

Amanita muscaria (i specii de

Inocybe sau Clitocybe) Plria
arpelui

- Fenomenele apar maximum dup

2 ore de la ingerare: transpiraie,
salivaie, excitaie, halucinaii,
dispnee, mioz, colici abdominale,
colaps, convulsii, com.

- Dup splaturi gastrice

atropin 1 mg i.m. Se repet.
Lobelin.

+ Amanita

phalloides (sau
Helvella esculenta)

Boletus satanas (Plicaria,

Scleroderma vulgare,
Tricholoma etc.) Hribul dracului

- Perfuzie cu glucoza soluie

- Fenomenele apar dup 8 - 20 ore: clorurosodic izotonic 3-4 l
colici violente, vrsturi, diaree,
pe zi. KCl (sol. Butler)
icter, oligurie, anurie, sete
Karion, strichnin (1 - 3 mg),
puternic, miocardoz, com.
clorur de colin 0,5, 1 1,5 ml vitamina K.

- Salivaie de 1 - 2 ore, vrsturi,

diaree, tenesme vezicale, mioz,
colaps.

- Dup splaturi gastrice cu

crbune purgative. Perfuzie
cu sol. izotonic de NaCl, 23l. Stimulent tip Pentetrazol.
Repaus absolut. Opiacee.

Dializa si plasmafereza in insuficienta renala

acuta de etiologie toxica la caine
Dializa (in general) este procesul de indepartare a toxinelor, direct din sange (hemodializa ) sau indirect
prin intermediul lichidului peritoneal, utilizand fenomenul de difuziune printr-o membrana
semipermeabila sau ultrafiltrarea.
In practica veterinara, hemodializa nu este intalnita in mod curent si voi pune accentul pe dializa
peritoneala care nu necesita cale de acces direct la circulatia sangvina.
Procedurile de dializa pot ajuta la tratarea unor tulburari date de insuficienta renala, dar nu si a
deficitelor sale endocrine (lipsa productiei de eritropoetina si de calcitriol). In dializa peritoneala apa
acumulata si NaCl sunt indepartate prin osmoza; echilibrul homeostatic al mineralelor (K, P, Mg,
sulfat) si indepartarea produsilor finali toxici ai metabolismului azotului (uree, creatinina, acid uric) se
realizeaza prin convectie; acidoza metabolica este corectata prin difuziunea -HCO3 sau a precursorilor
lui (ion acetat, ion lactat).
In cazul insuficientei renale acute, dializa peritoneala are caracter profilactic. Decizia de a institui
dializa, depinde de caracteristicile chimice si biochimice ale toxinelor, de severitatea toxicitatii, de
concentratia sangvina a toxicului, de probabilitatea alterarii excretiei, de capacitatea toxicului de a fi
metabolizat in forma mai toxica, dupa ingerare / administrare dar si de starea pacientului.
Dializa peritoneala este o alternativa de lucru in medicina veterinara care trebuie realizata cu ajutorul
lichidului de dializa (nu cu ser fiziologic). Solutia de dializa are pH fiziologic, ca substanta tampon
utilizeaza bicarbonat pur (fara lactat) asigurand o corectia mai buna a acidozei metabolice
Abdomenul pacientului este umplut cu solutie de dializat si ulterior, dupa 4-6 ore, fluidul este
obligatoriu drenat. In aceasta perioada de timp, fluidul actioneaza in abdomen.
Etapele dializei peritoneale sunt:
1. Incarcarea abdomenului:
Dializatul (fluidul pentru dializa) este introdus in cavitatea peritoneala, incalzit in prealabil la
temperatura adaptata pacientului.
2.Faza inactiva:
Este perioada de timp in care solutia de dializa sta in cavitatea peritoneala iar produsii de metabolism
sunt transportati in dializat.
3.Drenarea:
Aceasta etapa consta in extragerea lichidului din abdomen.
In orele inactive, (faza 2) peritoneul actioneaza ca o membrana ce permite metabolitilor, substantelor
chimice si fluidului in exces sa treaca din sange in solutia de dializa. Peritoneul, constand din
componenta viscerala si parietala, are o suprafata cu aria asemanatoare cu suprafata corporala totala
(conf. Manual Merk) si este permeabil pentru substante solubile cu greutatea moleculara mai mica de
30.000 daltoni. Din fluxul sangvin splanhnic total, doar un volum foarte mic vine in contact cu
peritoneul si de aceea concentratiile substantelor solubile din dializatul peritoneal se echilibreaza lent.
Ca urmare, este necesara o perioada de timp de cateva ore pentru ca procedura sa fie eficienta.
Clearence-ul moleculelor mici este dependent de rata fluxului dializat si de timpul de contact.
Dializatul se instileaza in spatiul peritoneal si se dreneaza dupa cateva ore, timp in care are loc
schimbul de substante (scopul realizarii dializei).

Introducerea de ser fiziologic sau Ringer lactat in abdomenul unui animal nu este dializa peritoneala.
Este cel mult o perfuzie peritoneala.
Dializa peritoneala nu se recomanda pacientilor care au fibroza peritoneala sau bride intra-abdominale
postoperator.
Printr-o sedinta de dializa peritoneala, se asigura suplinirea unui procent de aproximativ 10% din
functia renala dar procedura poate ameliora starea clinica si simptomele pacientului.
In ultimul timp am utilizat dializa peritoneala cu lichid de dializa (subliniez, nu cu ser fiziologic ),
inclusiv la cainii care au venit in cabinet cu insuficienta renala acuta post administrare Imidocarb.
Am efectuat dializa peritoneala urmata a doua zi de o tehnica de plasmafereza artizanala.
Plasmafereza efectuata unui bolnav are ca scop reducerea concentratia in sange a elementelor toxice
(de tip proteic, de tip lipidic, anticorpi si complexe imune circulante) si consta in:

scoaterea sangelui bolnavului;

separarea serului de globulele rosii;
suspendarea globulelor rosii in ser fiziologic;
reintroducerea compusului (globulele rosii proprii plus noul ser) in organism.

Am utilizat ser fiziologic pentru a evita reactiile alergice care apar frecvent cand se foloseste plasma
artificiala.
Plasmafereza se utilizeaza in situatia in care se produc mari cantitati de proteine cu proprietati
imunogenice importante sau autoanticorpi.
Procedura se realizeaza prin sedimentare sau centrifugare simpla si indepartarea supernatantului
(plasma continand factorii patogeni implicati in manifestarile clinice). Dupa extragerea sangelui exista
riscul de hipotensiune arteriala si de aceea pacientul trebuie obligatoriu monitorizat. Metoda poate dura
mai mult de o ora.
Plasmafereza este recomandata in general in sindromul hemolitic si uremic, tulburare complexa
incluzand insuficienta renala acuta, anemie hemolitica, trombocitopenie, deficit de coagulare si semne
neurologice diverse care exprima angiopatie hemolitica.
Plasmafereza terapeutica seamana cu dializa dar inlatura substantele toxice legate de proteine, lucru pe
care dializa nu il poate face. Ea poate suplimenta tratamentul imunosupresor sau citotoxic in procesele
rapid evolutive. Indepartand rapid componentele plasmatice nedorite, plasmafereza furnizeaza timpul
necesar ca medicamentele sa isi exercite actiunea.
Dupa executarea acestei manopere medicale trebuie verificata concentratia ionilor de Ca si gazele
sangvine. Extragerea sangelui pe citrat poate duce la scaderea calciului plasmatic ionizat. Inlocuirea
plasmei cu o solutie necoloidala provoaca inevitabil modificari ale echilibrului hidric care trebuie
corectate.
Caz clinic:
La cabinet se prezinta un caine metis, femela, in greutate de 24 kg, cu insuficienta renala acuta (post
administrare Imidocarb).
Analizele biochimice releva urmatorii parametri care nu corespundeau valorilor de referinta:
Creatinina: 5.3
Uree: 200
Analiza hematologica indica parametrii in valori normale, iar frotiurile executate nu au relevat prezenta
hemoparazitilor.

In prima zi am efectuat dializa peritoneala cu lichid de dializa prin metoda prezentata mai sus.
Dupa extragerea dializatului din cavitatea peritoneala, valorile biochimice la urmatoarea analiza ( dupa
aproximativ 24 de ore ) au aratat o imbunatire ( Creatinina 3.2, Uree 150 ). Deoarece parametrii indicau
inca, o afectare a functiei renale am decis utilizarea plasmaferezei pentru a indeparta mai rapid
compusii toxici din sange.
Pentru aceasta am extras 500 ml sange in punga de transfuzie cu solutie de citrat. Dupa o perioada de
timp, sedimentarea celulelor rosii a permis inlocuirea plasmei sangvine cu solutia de ser fiziologic.
In aceasta perioada, cainele a fost urmarit cu monitorul de functii vitale pentru a interveni in cazul unei
hipotensiuni arteriale, mai ales pentru ca a fost extrasa o cantitate mare de sange.
Dupa inlocuirea plasmei, s-a trecut la reintroducerea sangelui urmarind in continuare functiile vitale.
In aceasta perioada pacientului i-au fost administrate furosemid si sulodexid, perfuzii cu ser fiziologic
sau Ringer in functie de valorile electrolitilor, pentru fortarea diurezei.
Dupa 24 de ore de la terminarea celor doua manopere medicale, valoarea creatininei era de 2.1 iar
valoarea ureei era de 100. Cainele prezenta poliurie, si am decis continuarea perfuziilor si
monitorizarea functiei renale cu ajutorul analizelor biochimice.
In urmatoarele 4 zile, valorile biochimice monitorizate au scazut treptat pana la normalizare.
Bibliografie si link-uri utile:
http://www.esanatos.com/boli/boli-si-tratamente/Plasmafereza-definitie-tehnici35323.php
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3583884
http://www.cabdirect.org/abstracts/19902206673.html;jsessionid=7FA66378B9B7507D101F6C6B2A6
2CD13?gitCommit=4.13.29
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/6885594
http://jap.physiology.org/content/62/6/2421.short
http://europepmc.org/abstract/MED/6339455
http://jpet.aspetjournals.org/content/145/1/122
http://www.scopemed.org/?mno=11067
1. Ahearn, D. J. and Nolph, K. D. (1972). Controlled sodium removal with peritoneal dialysis. Trans
Am Soc Artif Intern Organs; 28:423.
2. Ash, S. R. (2003) Chronic peritoneal dialysis catheters: overview of design, placement and removal
procedures. Semin Dial; 16(4):323-334.
3. Beckel, N.F., Labato, M.A. and O'Toole, T.E. (2005). Peritoneal dialysis in the management of acute
renal failure in 5 dogs with leptospirosis. J Vet Emerg Crit Care;15(3): 201-205.
4. Bloom, C. A. and Labato, M. A. (2011). Intermittent hemodialysis for small animals. Vet Clin North
Am Small Anim Pract. 41(1):115-33.
[DOI via Crossref] [Pubmed]
5. Boen, S.T.(1961). Kinetics of Peritoneal Dialysis. Medicine; 243-287.
6. Clough, G. and Michel, C. C. (1988). Quantitative comparisons of hydraulic permeability and
endothelial intercellular cleft dimensions in single form capillaries. J Physiol ; 405:563-576.
7. Cooper, R. L. and Labato, M. A. (2011). Peritoneal dialysis in veterinary medicine. 41(1):91-113.
8. Cowgill, L. D. (1995). Application of peritoneal dialysis and hemodialysis in the management of
renal failure. In: ed. Canine and Feline Nephrology and Urology. Baltimore: Lee and Feberger.

9. Di Paolo, N. (1978). Semicontinuous peritoneal dialysis. Dial Transplant ; 7:839-842.

10. Farrell, P. C. and Randerson, D. H. (1980). Mass transfer kinetics in continuous ambulatory
peritoneal dialysis. In Proceedings of the First International Symposium on Continuous Ambulatory
Peritoneal Dialysis. Edited by Legrain M. Amsterdam, Holland: Excerpta Medica; 34-41.
11. Finkelstein, F. O. and Kliger, A. S. (1979). Enhanced efficiency of peritoneal dialysis using rapid,
small-volume exchanges. ASAIO J ; 2:103-106.
12. Flessner, M. F., Dedrick, R. L. and Schultz, J. S. (1985). Exchange of macromolecules between
peritoneal cavity and plasma. Am J Physiol; 248: 15.
13. Garred, L. F., Canaud, B. and Farrell, P. C. (1983). A simple kinetic model for assessing peritoneal
mass transfer in continuous ambulatory peritoneal dialysis. ASAIO J ; 6:131-137.
14. Gokal, R. and Mallick, N. P. (1999). Peritoneal dialysis. Lancet ; 353:823-828.
15. Labato, M. A. (2000). Peritoneal dialysis in emergency and critical care medicine. Clin Tech Small
Anim Pract; 15(3):126-135.
16. Lew, S., Kuleta, Z and Pomianowski, A. (2005). Peritoneal dialysis in dogs and cats. Pol J Vet
Sci.8(4):323-7
[Pubmed]
17. Lichtenberger, M. The many uses of peritoneal dialysis. Proceedings, IVECCS 2007.
18. Locatelli, F., Buoncristiani, U. and Canaud, B. (2005).Dialysis dose and frequency. Nephrol Dial
Transplant ; 20:285-296.
19. Mactier, R. A., Khanna, R. and Twardowski, Z. J. (1987). Contribution of lymphatic absorption to
loss of ultrafiltration and solute clearances incontinuous ambulatory peritoneal dialysis. J Clin Invest ;
80:1311-1316.
20. Mathews, K. A. (2006) Peritoneal Dialysis. In: Veterinary Emergency and Critical Care Manual 2nd
ed. Guelph, Canada: Lifelearn Inc.; 723-726.
21. Nolph, K. D., Twardowski, Z. J. and Popovich, R. P. (1979) Equilibration of peritoneal dialysis
solutions during long dwell exchanges. J Lab Clin Med; 93:246-256.
22. Pannekeet, M. M., Mulder, J. B. and Weening, J. J. (1996). Demonstration of aquaporin-CHIP in
peritoneal tissue of uremic and CAPD patients. Peritoneal Dial Int; 16 (11):S54.
[Pubmed]
23. Penzotti, S. C. and Mattocks, A. M. (1971). Effects of dwell time, volume of dialysis fluid, and
added accelerators on peritoneal dialysis of urea. J Pharm Sci ; 60:1520-1522.
24. Pirpasopoulos, M., Lindsay, R. M. and Rahman, M. (1972). A cost-effectiveness study of dwell
time in peritoneal dialysis. Lancet ; 2:1135-1136.
25. Pyle, W. K. (1981). Mass transfer in peritoneal dialysis [thesis]. Austin: University of Texas.
26. Pyle, W. K., Moncrief, J. W. and Popovich, R. P. (1981). Peritoneal transport evaluation in CAPD.
In CAPD Update. Edited by Moncrief JW, Popovich RP. New York: Masson;35-52.
27. Randerson, D. H. (1980). Continuous ambulatory peritoneal dialysis-a critical appraisal [thesis].
Sydney, Australia: University of New South Wales.
28. Struijk, D. G., Krediet, R. T. and Koomen, G. C. M. (1994). A prospective study of peritoneal
transport in CAPD. Kidney Int ; 1739-1744.

29. Tenckhoff, H., Ward, G. and Boen, S. T. (1965). The influence of dialysate volume and flow rate on
peritoneal clearance. Proc Eur Dial Transplant Assoc ; 2:113-117.
30. Trivedi, H. S. and Twardowski, Z. J. (1994). Long-term successful nocturnal intermittent peritoneal
dialysis: a ten-year case study. In Advances in Peritoneal Dialysis. Edited by Khanna R. Toronto,
Canada: Peritoneal Dialysis Publications; :8184.
31. Twardowski, Z. J. (1990). Tidal peritoneal dialysis: acute and chronic studies. Eur Renal Care ;
15:49.
32. Twardowski, Z. J., Nolph, K. D. and Khanna, R. (1987). Peritoneal equilibration test. Peritoneal
Dial Bull ; 7:138-147.
33. Wade, O. L., Combes, B. and Childs, A.W. (1956). The effect of exercise on the splanchnic blood
flood and splanchnic blood volume in normal man. Clin Sci; 15:457.
[Pubmed]
34. Wolf, C. J., Polsky, J. and Ntoso, K. A. (1992). Adequacy of dialysis in CAPD and cycler PD; the
PET is enough. Peritoneal Dial Bull ; 8:208-211.
35. Zabetakis, P. M., Krapf, R. and DeVita, M. V. (1993). Determining peritoneal dialysis prescriptions
by employing a patient-specific protocol. Peritoneal Dial Int; 13:189-193.