Varianta 74

Componentele de structur i de limbaj ale textului dramatic, ilustrate pe baza unei comedii
studiate
Teatrul a aparut din neboia omului de a ridica viata pe scena. Comedia, ca specie literara
proclama intr`adevar "valoarea actualitatii, deschide drum creatiei realiste", deoarece ea
surprinde moravurile sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, prezentand
satiric si critic realitatea.
Capodopera a dramaturgiei romanesti, comedia "O scrisoare pierduta" este un excelent
exemplu ptr a argumenta afirmatia lui Adrian Marino. Opera lui Caragiale este o comedie de
moravuri ce dezvaluie viata publica si de familie a unor politiceni care, ajunsi la putere si rosi de
ambitie, se caracterizeaza printr`o crestere brusca a instinctelor de parvenire. Comedia "O
scrisoare pierduta" este o oglinga a societatii romanesti de la sfarsitul veacului al 19-lea, sursa de
inspiratie a autorului fiind viata politica din Romania anului 1883, cand problema revizuirii
constitutiei a scindat partidul liberal in doua: cea moderata (a lui I.C.Bratianu) si cea radicala ( a
lui C.A.Rosetti).
Tema comediei este degradarea vieti politice, sociale si private si se concretizeaza prin
surprinderea unui episod din campania electorala ptr desemnarea unui candidat ptr viitoarele
alegeri parlamentare. Actiunea este plasata in "capitala unui judet de munte", "in zilele noastre".
Faptul ca autorul nu precizeaza cu exactitate locul si timpul da caracter de generalitate
evenimentelor, subliniand ideea ca aceste evenimente se pot petrece oriunde si oricand.
Titlui piesei reliefeaza intriga, sugerand, prin substantivul articulat nehotarat, faptul ca
acea scrisoare este doar unul dintre multele mijloacele de santaj in lupta politica. Prin repetarea
situatiei scenice (Dandanache foloseste tot o "scrisorica" ptr a ajunge pe liste) scrisoarea devine
un simbol al coruptiei si compromisului.
Compozitional, capodopera lui CAragiale este alcatuia cu o desavarsita arta a constructiei
clasice. Cele 4 acte, cu un numar variabil de scene, aduc in fata spectatorilor din ce in ce mai
multe personaje, sugerand cresterea tensiunii si crearea agitatiei provocate de evenimentul politic
si mai ales de intamplarea aparent banala a pierderii unei scrisori de amor.
Formula dramatica se bazeaza pe structuri traditionale (succesiune cronologica, tehnica
"bulgarelui de zapada", a inlantuirii evenimentului) si pe structuri moderne (simetria situatiei
scenice, consumarea situatiei-intriga inainte de ridicarea cortinei si reconstituirea acesteia din
replicile personajelor).
Conflictul derizoriu al jocului de interese imbraca aparenta unui confilct politic, dar
confruntarea nu se produce intre doctrine si idei politice, fiindca opozantii fac parte din grupari
diferite ale aceluiasi partid de guvernamant. Aripa conservatoare (reprezentata de Trahanache,
Tipatescu, Farfuridi si Branzovenescu) este cea care detine puterea si vrea s`o pastreze, iar aripa
reformatoare (Catavencu si "dascalimea") nazuieste sa ajunga la putere. Aceasta polarizare pe
criteriul grupului de interese este evidenta chiar din lista cu "Persoanele", care nu este alcatuita in
ordinea importantei rolului scenic, ci pe grupari, in ordinea functiei politice. In chip neobisnuit in
comedia clasica conflictul derizoriu nu`si epuizeaza resursele, nu ramane un simplu pretext
pentru declansarea sirului de situatii comice. In piesa lui CAragiale, conflictul se amplifica
nelinistitor, prin implicarea unui numar tot mai mare de personaje, prin proliferarea situatiilor
conflicuale in spatiu (coruptia, imoralitatea, santajul politic definesc si viata politica a capitalei)
si in timp (promisiunea facuta de Zoe lui Catavencu anticipeaza perpetuarea acestor practici
politice si la alegerile viitoare). Neobisnuita este si prezenta unui singur plan structural, caci viata

politica si viata interioara se consuma la nivelul acelorlasi idei fine, exprimate prin
automatismele de gandire si de limba.
Subiectul piesei urmareste momente de mare tensiune din existenta "publica" si de
familie a eroilor. Actiunea se petrece pe parcursul a trei zile: evenimentele din primele 3 acte se
aglomereaza intr`o singura zi, cea a desemnarii candidatului. Actul final muta actiunea peste
doua zile, in momentul inchiderii alegerilor si desemnarii castigatorului si al sarbatoririi publice
al acestuia. Precizarea initiala a dramaturgului "in zilele noastre" a ingaduit regizorilor sa
actualizeze in modurile cele mai neasteptate "lumea pe dis" a eroilor lui Caragiale.
Actiunea este declansata de aspiratie lui Catavencu spre o cariera politica. Pentru a`i forta
pe membrii partidului de guvernamant sa`l propuna candidat in locul lui Farfuridi, Nae ii
ameninta cu un santaj. Instrumentl santajului este "scrisoarea pierduta" de Zoe, gasita de
Cetateanul Turmentat si subtilizata de la acesta de Catavencu. Santajul o sperie mai mult pe Zoe
care , de teama de a nu fi comprimisa public, exercita presiuni asupra celor 2 barbati
( Trahanache si Tipatescu) si otine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Cand totul parea
rezolvat, urmeaza o adevarata "lovitura de teatru": de la Centru se cere sa fie trecut pe lista un
necunoscut, Agamenon Dandanache. Zoe e disperata, Catavencu ameninta, Tipatescu este
nervos, Farfuridi si Branzovenescu sunt satisfacuti. Numai Trahanache are "putintica rabdare" si
gaseste "machiaverlacul" ptr a scapa de Catavencu. In timpul sedintei de numire a candidatului
are loc o incaierere (pusa la cale de Pristanda) in care Catavencu pierde scrisoarea si ea ajunge la
Zoe adusa de Cetateanu Turmentat. Dandanache este ales in unanimitate, iar CAtavencu, pentru a
intra in gratiile d`nei Trahanache va conduce manifestatie in cinstea noului ales. Totul se termina
intr`o atmosfera de carnaval si mascarada, accentuata de muzica saltareata condusa de Pristanda.
Comedia lui Caragiale este construita cu scopul de a starni rasul. Mijloacele comice sunt
din cele mai diverse, de la comicul de situatie, la comicul de caracter, de maoravuri, de limbaj, de
nume, de intentie.
Cu toate acestea, daca inlaturam haina comica a operei sale descoperim adevarata viziune
despre lume a autorului, descoperim simtamantul enorm si viziunea monstruoasa ( "simt enorm
si vad monstruos" I.L Caragiale).
Scriitorul creeaza imaginea unei lumi populate cu marionete, o lume corupta si
demonstreaza ca "sub orice comedie se ascunde o tragedie". Tipurile si comicul ridicul din O
scrisoare pierduta, spuna Tudor Arghezi, sunt "fardurile zglobii ale uneicrancene deziluzii".
Nimic nu este mai adevarat decat cele afirmate de Arghezi sau Vlahuta. E greu sa ne
inchipuim ca se poate rade cu desfatare de un ins atat de corupt, de josnic precum Catavencu sau
atat de prost si atat de canalie precum Dandanache, care, culmea, ajunge si in parlamentul tarii.
Lumea operei lui Caragiale e o colectie de imbecili, imorali, de automati si e
"intristatoare ca un spital de infirmitati morale si intelectuale" (E. Lovinescu). Cu exceptia
Cetateanului Turmentat (care nici el nu este total cinstit), nu gasesti in piesa un singur om caruia
ii poti intinde mana fara sa te simti patat. O lume ca aceasta (imaginea lumii in care autorul
insusi a trait) nu poate fi vesela, iar atitudinea autorului fata de ea nu poate fi deact ironica. Asa
se explica tendinta artistului de caracterizare si faptul ca`si pune personajele in situatii absurde
sau grotesti, demontand mecanismele sufletesti si reducandu`le la conditia unei marionete.