Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Copiii Cu Depresie
Copiii Cu Depresie
COPIII CU DEPRESIE
COPIII CU DEPRESIE
I. SIMPTOMATOLOGIE
Depresia face parte dintr-un mic grup de tulburari psihiatrice care au fost izolate si
descrise inca din Antichitate. In ciuda varstei "venerabile" a acestei categorii
nosologice, descrierea sa a fost rezervata doar adultilor. Abia incepand cu 1920, unii
psihanalisti precum Karl Abraham sau Melanie Klein, urmati apoi de Spitz in 1946,
au sustinut ideea ca depresia poata sa afecteze in egala masura si copiii. Mult mai
tarziu insa, incepand cu 1970, psihiatrii si psihologii de orientare nonpsihanalitica au
inceput sa imbratiseze aceasta idee, acceptand ca experienta depresiei poate fi
traita si de copii; ca urmare a acestei recunoasteri oficiale, au demarat si studiile
consacrate depresiei infantile.
exista un risc crescut de aparitie a asa-numitelor tulburari bipolare (maniacodepresive) la tinerii cu depresie.
TIPURI DE DEPRESIE
Ca si in cazul adultilor, la copii se poate face distinctia intre mai multe tipuri sau
forme de depresie. O utila dihotomie este aceea intre depresia majora, o forma de
intensitate sporita, care nu dureaza decat cateva luni, si o forma cronica, de
intensitate mai scazuta, ce se poate intinde de-a lungul mai multor ani, poate chiar
decenii, aceasta fiind numita in termeni psihatrici distimie sau nevroza depresiva
(Petot, 1999).
PREVALENTA
SIMPTOMATOLOGIE
predominta unor emotii negative, cel mai adesea tristete, acompaniata sau
uneori inlocuita de iritare sau furie; expresia emotionala este in general atenuata,
cu exceptia unor crize de manie sau de angoasa;
Daca acestea sunt simptome "universal valabile" ale depresiei, intalnite la toate
varstele, simptomele asa-zis somatice, care par sa atinga sfera vegetativa, sunt
mult mai frecvente la copii si adolescenti. Ele vizeaza:
pierderea apetitului
insomnii
Se poate insa ca depresia sa fie insotita chiar de forma inversa a acestor simptome:
Tristetea patologica
Cum poate fi recunoscuta din punct de vedere clinic aceasta tristete patologica?
Pierderea interesului
Sentimentele de nonvaloare
este "rau", ca "nu valoreaza nimic", ca "tot ceea ce face el este rau", ca "nu stie nici
sa se joace, nici sa alerge, si toti ceilalti se descurca mai bine decat el."
Si ele sunt prezente, dar iau forma unei anumite preferinte pentru macabru. La
copii, evocarea mortii sau a bolilor grave se face cu o anxietate extrema.
Anticiparile anxioase se refera la moartea persoanelor apropiate (parinti, frati,
surori), sau a copilului insusi. Orice boala, oricat de inofensiva, sau banala, care
atinge o persoana apropiata, ii trezeste copilului teama de o moarte iminenta.
Evenimentele dramatice (accidente, catastrofe, filme cu continut socant)
alimenteaza imaginatia nelinistita a copiilor depresivi. Ei sunt extrem de sensibili la
asemenea evenimente si povestesc cu multe detalii tot ceea ce i-a socat.
Culpabilitatea
Aceasta este mai putin intalnita la copii. Totusi, unii dintre ei isi asuma consecinte
pentru care nu sunt responsabili, cum ar fi evenimente negative - morti, accidente,
separari, care ofera un teren privilegiat pentru aparitia unor asemenea sentimente
de culpabilitate. Ii putem auzi afirmand ca "este din cauza mea.", "s-a intamplat
pentru ca am fost eu rau", "tata a plecat, mama s-a imbolnavit, parintii s-au
despartit pentru ca eu nu am fost cuminte etc". Un item din Children Depression
Inventory e diagnostic in acest sens "din cauza mea nu merge nimic asa cum
trebuie".
Lentoarea psihomotorie
Desi mai rara la copil, si tipica pentru depresia adulta, se poate manifesta ca
hipoactivitate, inertie, pasivitate, copilul executand sarcinile cu dificultate sau
lentoare, raspunzand la intrebari cu dificultate; anturajul si copilul pot atribui adesea
acest lucru oboselii. Dar copilul este in acest caz nu obosit, ci astenic, orice efort
fizic sau mental fiind dificil pentru el.
De aceea evaluarea riscului de suicid este una dintre sarcinile prioritare ale
clinicianului.Acest lucru nu este insa deloc usor de realizat.
Uneori copilul poate afirma deschis ca "nu are sens sa traiesti", sau "nu am nici un
rost pe pamant". Dar cel mai adesea el nu abordeaza spontan aceste teme. De
aceea se considera ca cel mai indicat este sa se foloseasca sarcini proiective cum ar
fi testul TAT, care ii permit copilului sa vorbeasca despre ceea ce il preocupa; asa
pot sa transpara gandurile despre moarte, mutilare, malformatii, accidente.
Simptomele somatice
Problemele de somn
Ele sunt la copilul de varsta scolara mai ales de tipul insomniilor de adormire.
Hipersomnia este rara la copii dar frecventa la adolescenti. Adesea apar cosmaruri,
vise angoasante, care au ca tema separarea, moartea, accidentele, razboiul,
catastrofele. Ele pot fi la originea fricii de a adormi sau a trezirilor nocturne.
Variatiile in greutate
Tocmai existenta acestor paliere multiple face ca in ciuda unui tablou clinic relativ
comun depresia sa prezinte caracteristici diferite la varste diferite.
Mai mult decat atat, apar dificultati chiar in recunoasterea emotiilor resimtite "Sunt depresiv pentru ca asa spune mama" - si in constientizarea lor de catre copii.
In intervalul 5-11 ani are loc o expansiune a abilitatilor cognitive ale copiilor, puse
de catre Piaget pe seama dezvoltarii operatiilor concrete.Chiar daca in prezent
O data cu varsta de 11-16 ani, se dezvolta alte tipuri de abilitati cognitive - numite
de Piaget operatii formale - care ii permit adolescentului sa detecteze
inconsistentele logice prezente in convingerile sale. De aici aparitia unei emotii pe
care Kagan o numeste nesiguranta, incertitudine cognitiva - de exemplu, un
adolescent recunoaste discrepanta dintre convingerea sa ca are un tata minunat si
realitatea faptica a a esecului profesional al acestuia. Deosebirea fata de rusine sau
vina este aceea ca acum agentul nu a violat nici un standard personal sau al
comunitatii.
Recent, s-a demonstrat ca diferente intre depresia timpurie si cea adulta pot
sa apara si la nivelul parametrilor neurobiologici (Kaufman et al., 2001).De exemplu,
la copiii si adolescentii cu depresie nu apare hipercortizolemia care este evidenta la
adulti; de asemenea, copiii si adolescentii par sa nu raspunda la antidepresive
triciclice (imipramina, amitriptilina, clomipramina) la fel de bine ca adultii.
EVOLUTIA DEPRESIEI
Studii longitudinale arata ca depresia la varsta adulta este de doua ori mai
frecventa la cei care cu 28 ani in urma au trecut printr-un episod de depresie
infantila, fata de cei care au avut in copilarie probleme nondepresive (60% fata de
27%).
Mai ales tentativele suicidare par sa vina de la persoane care trecut printr-un episod
depresiv in copilarie. De aceea, se considera ca depresia infantila reprezinta un
important factor de risc pentru episoadele viitoare de depresie la varsta adulta.
FACTORI ETIOLOGICI
A. FACTORI BIOLOGICI
Infectiile virale
Dupa Carr (1999), teoriile care pun accent pe bazele biologice ale depresiei
pot fi grupate astfel:
- teorii ale disfunctiei sistemului imunitar - datorita stresului cronic sau unor traume
acute
- teorii ale dereglarii endocrine -depresia rezulta din reducerea nivelului de tiroxina,
asociat cu dereglarea axei hipotalamo-pituitaro-tiroida, si cresterea nivelului de
cortizol, asociat cu dereglarea axei hipotalamo-pituitaro-adrenala, ca urmare a
stresului cronic
B. FACTORI PSIHOLOGICI
Depresia parentala
Tot factori familiali care precipita depresia sunt divortul sau prezenta unor
conflicte conjugale grave si prelungite.
- un interviu structurat
mod constant, si isi poate aminti destul de bine raspunsul la acea intrebare. Din
pacate, nu este sigur ca el intelege destul de clar dimensiunea temporala la care se
refera intrebarea. In plus, scala nu permite o distinctie clara intre trairi depresive
datorate depresiei si cele care vin reactiv ca raspuns la alte situatii sau tulburari.
Copilul pare trist si nefericit? Este asa chiar si atunci cand nu il vede nimeni?
Daca da, sunt ele destul de grave pentru a motiva o asemenea reactie?
TERAPIA COMPORTAMENTALA
TERAPIA COGNITIVA
Copilul trebui ajutat apoi sa inteleaga care este legatura dintre cognitiile
sale, emotiile pe care le traieste, si comportamentul sau, pentru ca mai apoi sa
poata fi "atacate" tocmai gandurile automate disfunctionale care stau in spatele
emotiilor sale negatove. Acestea se cer inlocuite cu ganduri functionale, iar copilul
este incurajat sa repete de mai multe ori pe zi, mai ales atunci cand se simte trist
sau furios 'Stiu caparintii ma iubesc", "Imi place de mine", "Sunt la fel de bun ca si
ceilalti copii", "Pot sa fac asta daca incerc". Atunci cand aceste afirmatii sunt
repetate, ele duc la cresterea stimei de sine si la sporirea sentimentelor pozitive.
Pentru reducerea iritarii sau anxietatii care adesea insotesc depresia copiilor
se folosesc si tehnici de relaxare, prin care copilul invata sa isi relaxeze
musculatura, sa respire regulat, etc.
TERAPIA PSIHOFARMACOLOGICA