Anestezia locala prin refrigeratie

Anestezia locala este un tip de anestezie care actioneaza direct asupra

receptorilor si terminatiilor nervoase, disparitia sensibilitatii fiind strict limitata la
teritoriul pe care se intervine.
Se poate realiza prin mai multe metode dar aici voi vorbi despre anestezia locala
prin refrigerartie.
Acest tip de anesteziere este indicat pentru interventii de mica amploare,
superficiale, de scurta durata cum ar fi:
-

Extractia dintilor temporari cu rizaliza accentuata

Extractii de dinti parodontici, mobili
Deschiderea unor abcese, superficiale la mucoasa sau piele.

Substantele anestezice: - Kelenul (clorura de etil) produce o buna refrigeratie a

tesuturilor pe care este pulverizat, dar are o serie de inconveniente:
-

Racirea brusca a tesuturilor este dezagreabila si poate produce dureri;

Intareste tesuturile facand dificile inciziile;
In anesteziile prelongite, prin congelare, produce necroza;
Proiectarea substantei pe dintii vitali si indeosebi pe cei cu carii provoaca
dureri intese;
Este usor inflamabil, de aici riscul de accidente; (se va evita orice flacara in
apropiere ca si utilizarea termo sau electrocauterului).

Pharmaetyl (diderotetrafluoroetanol) este un crioanestezic superficial care se

administreaza sub forma de spray, neinflamabil.
Bretylul (bromura de etil) si Freonul (Freon 114) diclortetrafluorestanolulau fost
introduse in practica de Steinberg, Eller si Wilson.
Ambele substante dau o buna anestezie de suprafata, nefiind inflamabile, nu
provoaca iritatii ale mucoasei si nu modifica tesuturile prin congelare de
suprafata.
Tehnica: Se acopera ochii bolnavului cu cimp steril pentru a evita proiectarea pe
cornee, pe care Kelenul poate provoca leziuni. Regiunea pe care se intervine se
izoleaza de saliva cu rulouri de vata si aspiratie. Jetul de Kelen se proiecteaza de
la 20 30 cm plimbandu-se pe regiunea pe care urmeaza a se interveni. In
momentul in care zona se albeste trebuie practicata imediat interventia (incizie,
extractie etc.)
Cand se opereaza in cavitatea bucala si deci bolnavul inspira adanc, se produce
acel stadiu de narcoza scurta (stadiu analgezic), in care sensibilitatea dureroasa
este abolita; astfel, anestezia de refrigeratie se asociaza cu rauschnarcoza.
Refrigeratia poate fi precedata de o badijonare a mucoasei cu Cocaina (Wiener si
Schleich), obtinandu-se o anestezie mai buna; procedeul are inconvenientul ca
favorizeaza necroza mucoasei.

Anestezia prin refrigeratie cu Kelen este de foarte scurta durata si numai

superficiala. Pentru a se mari eficienta sa, s-au construit diverse aparate prin care
se realizeaza intarirea jetului, marindu-i-se presiunea cu ajutorul unui curent de
aer. Sint in practica diverse asemenea aparate, dintre care amintim: Anestogenul
Hamon-Rolland, Frigigradul Dannequin, Aparatul Vencing-Lepiere etc.
Bretylul si Freonul sint introduse in flacoane si se administreaza prin pulverizare
(spray) sub forma de aerosol (Pharmaethyl-Septodont, Friljet-Rolland).

Anestezia prin aer rece

S-a observat faptul ca, daca o parte a corpului devine suficient de rece, senzatia
dureroasa dispare, prin imposibilitatea fibrelor nervoase de a conduce influxul la
temperaturi joase.
Desi racirea reversibila a terminatiilor nervoase sau a intregului nerv pune
probleme din punct de vedere practic, acest principiu a fost utilizat cu aparatul
Mandolor produs in Franta, care realizeaza compresia aerului, racirea lui si apoi
deshidratarea si sterilizarea la ultraviolete. Rata normala de eliminare a aerului
comprimat este de 60 l/min, la temperaturi variind intre 35C si 1C.
Tehnica indicata in folosirea acestui tip de aparat este scaderea progresiva a
temperaturii dintelui de la 35C la 4C, prin proiectarea unui jet de aer rece pe
acesta. Cand a fost atinsa aceasta temperatura, anestezia poate sa inceapa si
operatorul va continua sa scada temperatura pana la 1C mentinand-o la acest
nivel. Totul dureaza circa 3 minute pentru incisici si 4-5 minute pentru dintii
laterali. Esential este ca procedeul sa se desfasoare in conditii sicative si orice
atingere a dintelui de limba, obraz, deget, vor fi evitate, deoarece va fi afectata
racirea. Nivelul fluxului de aer rece trebuie mentinut tot timpul tratamentului.
Dezavantaje: compresele devin rigide si vor irita mucoasa, producand ulceratii
dureroase, din aceasta cauza, ele vor fi umezite inainte de indepartare.
Dintii foarte sensibili pot avea nevoie de protectie prin acoperire cu materiale
provizorii, inainte de a fi raciti; de asemenea, dintii vitali cu obturatii mari sau
acoperiti cu coroane necesita protectie similara.
Dintele tratat nu poate fi curatat cu jetul de apa, deoarece se pierde efectul
anestezic al aerului rece.
Trepanarea cu freza trebuie facuta in etape scurte, pentru a nu ridica
temperatura dintelui.
Aceste dezavantaje sunt destul de serioase pentru a limita utilizarea metodei in
chirurgia stomatologica.