FIZIOLOGIA APARATULUI

DIGESTIV
- fenomene mecanice CURS 1

Generalitati

Digestia reprezinta ansamblul proceselor

mecanice, fizice si chimice prin care
alimentele sunt transformate in compusi
suficient de simpli care sunt absorbiti.
Absorbtia se realizeaza la nivelul peretelui
tubului digestiv, compusii ajung la ficat
unde sufera alte transformari.
Prin circulatia sanguina substantele
absorbite sunt puse la dispozitia celulelor,
asigurand nutritia acestora.

Fenomene mecanice de la nivelul

tubului digestiv

Motilitatea bucala : masticatia si

deglutitia;
Motilitatea esofagiana: peristaltismul;
Motilitatea gastrica: umplerea si
evacuarea gastrica;
Motilitatea intestinala: peristaltismul si
segmentatia; defecatia.

MASTICATIA

Reprezinta ansamblul miscarilor voluntare

ale maxilarelor, limbii si dintilor care
antreneaza dilacerarea alimentelor.
Consecinta:
alimentele
sunt
macinate;
fibrele
colagene si tesuturile vegetale care contin
celuloza (inatacabile pe cale enzimatica)
sunt inmuiate;
alimentele sunt amestecate cu saliva
(hidratarea bolului alimentar, contact cu
enzimele salivare, previn escoriatiile).

MASTICATIA

Muschii masticatori: striati, impartiti in 4

grupe functionale:
ridicatori si propulsori: maseter si
pterigoidian intern;
ridicatori si retractori: temporal;
coboratori si propulsori: pterigoidian intern;
coboratori si retractori: milohioidian,
geniohioidian, digastric.
Inervatia: trigemen (m. geniohioidian
hipoglos)

MASTICATIA
La om, mecanica masticatiei implica o
combinatie a miscarilor de coborare si ridicare cu
cele de rotatie, de retropulsie si de lateralitate a
mandibulei;
miscari
permise
datorita
caracterelor speciale ale articulatiei temporomandibulare.
Reflexele masticatorii:
- reflexul de rontait: stimularea regiunii incisivilor;
- reflexul masticator vertical: stimularea mucoasei
din dreptul celui de-al doilea molar (miscari de
inchidere-deschidere a gurii);
- reflexul de ruminatie: stimularea molarilor
posteriori (miscari laterale de mestecare).

MASTICATIA

Cavitatea
bucala
este
normal
inchisa;
stimularea receptorilor orali de catre alimente
provoaca o inhibitie reflexa a muschilor care
asigura inchiderea gurii, rezultand o coborare a
maxilarului.
Coborarea maxilarului initiaza o intindere a
muschilor masticatori care determina o
contractie reflexa. Aceasta automat ridica
mandibula si determina inchiderea dintilor si
comprimarea bolului alimentar de marginile
obrajilor fenomen care determina inhibarea
muschilor masticatori si fenomenul se
repeta.

MASTICATIA

Excitarea receptorilor bucali determina

impulsuri nervoase care pe calea nervilor
trigemen,
coarda
timpanului
si
glosofaringian,
ajung
la
centrul
masticator protuberantial de unde pleaca
eferente catre muschii masticatori.
Stimularea formatiunii reticulate, a
ariilor hipotalamice, nucleul amigdalian
si chiar cortexul cerebral pot determina
miscari de masticatie ritmice si continue.

DEGLUTITIA

Este un act complex, care succede

masticatiei, pe parcursul careia sunt pusi
in
actiune,
intr-o
secventa
predeterminata, un numar mare de
muschi striati de la nivelul cavitatii
bucale, faringelui, esofagului (exceptie,
muschiul esofagian distal neted).
Deglutitia este o functie ancestrala; la
fat este declansata la 12 saptamani;
respiratia la 24 saptamani.

DEGLUTITIA

Prin deglutitie are loc propulsia alimentelor din

cavitatea bucala, prin faringe si esofag, in
stomac.
Etapele deglutitiei: timpul bucal, faringian,
esofagian.
TIMPUL BUCAL: VOLUNTAR
bolul este depus pe fata dorsala a limbii si
dirijat catre faringe
partea anterioara a limbii se aplica pe valul
palatin, formand o cale inclinata; bolul coboara
progresiv catre faringe
implicati: muschi linguali, palatul moale, istm
faringian

DEGLUTITIA
TIMPUL FARINGIAN : INVOLUNTAR
- Consta in contractii musculare in amonte de
bol si inhibarea lor in aval, in concordanta cu
fenomenele respiratorii
- Faze ale acestui timp:
a.trecerea prin faringele superior: contractie a
limbii dinainte inapoi care se muleaza pe valul
palatin si faringe; ridicarea valului palatin si
relaxarea pilierilor posteriori insotita de
largirea faringelui si obturarea foselor nazale;

DEGLUTITIA
b. trecerea prin faringele mijlociu: bolul
este propulsat de unda de contractie
determinata de constrictorul mijlociu;
diametrul antero-posterior al faringelui
este crescut deplasarea inainte si in
sus a laringelui, traheei si esofagului;
epiglota basculeaza in spate (pozitie
orizontala si oblica).
c. trecerea prin hipofaringe : relaxarea
constrictorului inferior al faringelui
cresterea
diametrului
hipofaringelui,
epiglota este inchisa.

DEGLUTITIA

Fig cu deglutitia

DEGLUTITIA

Comanda timpului faringian al deglutitiei

necesita o actiune simultana a centrului
respirator si a nucleului de origine a
nervului IX cranian.
Acest stadiu reflex incepe cand bolul
alimentar atinge receptorii tactili ai fetei
posterioare a faringelui, valul palatului si
glotei
Influxul centripet: glosofaringian / vag
Centrii nervosi: bulb
Influx centrifug: V, VII, X, XI, XII.

DEGLUTITIA

Mecanisme de securitate a deglutitiei:

intoarcerea bolului in cavitatea bucala
apropierea pilierilor laterali ai palatului si
ridicarea portiunii posterioare a limbii;
penetrarea in nas a alimentelor
contractia simultana a pilierilor laterali si
ridicarea palatului moale si a luetei;
penetrarea in laringe si trahee
ridicarea laringelui, coborarea epiglotei,
contractia corzilor vocale.

DEGLUTITIA

TIMPUL ESOFAGIAN : INVOLUNTAR

Consta in trecerea bolului alimentar prin
esofag.
Bolul alimentar strabate esofagul in 5-6
secunde; cca 1 sec. in portiunea
cervicala a esofagului (musculatura
striata); cca 2 sec. in portiunea toracala
superioara a esofagului (musculatura
neteda si striata); cca 3 sec. in portiunea
inferioara a esofagului (musculatura
neteda).

PERISTALTISMUL ESOFAGIAN

Se descriu 3 tipuri de unde de contractie

esofagiene:
Unde principale (peristaltism primar)
iau nastere sub sfincterul superior al
esofagului cand are loc inghitirea
alimentelor / salivei;
durata tranzitului variaza in functie de
consistenta alimentelor;
sunt unde propulsive.

PERISTALTISMUL ESOFAGIAN

Unde secundare (peristaltism secundar):

-sunt declansate de distensia esofagului ca
urmare a prezentei bolului alimentar;
persista mult timp cand alimentele stationeaza
in esofag;
sunt unde peristaltice;
au rol propulsiv si de curatire a esofagului.
Unde tertiare (peristaltism tertiar):
nu sunt unde propulsive;
reprezinta contractii simultane si spontane ale
muschilor netezi esofagieni
apar la subiectii in varsta; se opun deglutitiei.

PERISTALTISMUL ESOFAGIAN

UMPLEREA GASTRICA
Functional, se descriu 2 regiuni:
- proximala
(fundus si 1/3 din corp)
specializata
pentru
depozitare;
se
relaxeaza
la
cresterea
volumului
continutului relaxare receptiva
- distala (restul) specializata pentru
triturare si amestecare chim gastric
unde
peristaltice
care
amesteca
continutul cu sucul gastric.

UMPLEREA GASTRICA
La baza fenomenelor motorii gastrice
stau complexele contractile propulsoare:
- apar ca un inel contractil la marginea
superioara a portiunii distale;
- sunt grupate in perechi; nu se suprapun;
- sunt determinate de un potential de
actiune ce apare spontan la marginea
superioara a portiunii distale si se
propaga in sincitiul muscular.

UMPLEREA GASTRICA

Prima contractie este asociata cu faza de

depolarizare; este slaba, elimina chim in
duoden si este urmata de inchiderea
pilorului;
A doua contractie este asociata cu faza
de platou;
comprima continutul pe
pilorul inchis (fortele de forfecare
cliveaza particulele pana la dimensiuni ~
0,1 mm, potrivite pentru evacuarea in
duoden)

Fig cu stomacul

EVACUAREA GASTRICA
Depinde de volumul continutului si de
compozitia sa:
- particulele sunt eliminate cu o intarziere de 1520 min fata de lichide;
- viteza de evacuare a chimului depinde de
presiunea
intragastrica;
presiunea
intraduodenala, rezistenta la trecerea chimului
prin regiunea pilorica;
- solidele digestive (carne, ou) parasesc
stomacul in 1 ora de la ingestia lor; grasimile
alimentare lichide (ulei) sau solide (unt)
parasesc greu stomacul;

EVACUAREA GASTRICA
- solidele nedigerabile (fibrele alimentare)
stau
in
stomac
toata
perioada
postprandiala si sunt evacuate tardiv;
- lichidele hipo- si hipertone se elimina lent
- cresterea aciditatii gastrice ca si
continutul caloric crescut incetinesc
evacuarea gastrica
*
este
prevenita
supraincarcarea
intestinului subtire privind capacitatea sa
de dilutie, neutralizare si digestie.

MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE

Tranzitul intestinului subtire dureaza ~

12 ore.
Formele fundamentale de motilitate sunt:
motilitatea interdigestiva (perioada intre
ingestii);
motilitatea digestiva (perioada de 2-3 ore
de la ingestie);
propulsia in masa.

MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
MOTILITATEA INTERDIGESTIVA
- forma de activitate electrica este complexul
motor migrator (CMM)
- lungimea de intestin pe care se manifesta CMM
se numeste front de activitate; in acest cadru
se
propaga
contractiile
peristaltice
ce
realizeaza propulsia continutului.
- CMM se propaga de la nivelul stomacului
ileonul terminal; viteza este in scadere (3-6
cm/min in duoden la 1-2 cm/min in ileon);
durata propagarii 80-120 min
- CMM nu se suprapun si nu se repeta pana la o
noua ingestie; au rol de inlaturare a resturilor
nedigerabile.

MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
MOTILITATEA DIGESTIVA
- se caracterizeaza prin unde propagate pe
distante scurte (contractii segmentare)
cu efect de amestecare a continutului cu
sucurile intestinale;
- trecerea de la activitatea motorie de tip
interdigestiv la cea de tip digestiv se
face prin comenzi centrale (declansate
de
ingestie;
absente
la
hranire
parenterala) transmise pe cale vagala.

MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE

PROPULSIA IN MASA
reprezinta contractii migratoare gigante care
dureaza 18-20 sec, se propaga cu o viteza de
~ 1 cm/sec, pe distante mari
- sunt mai puternice decat contractiile
peristaltice obisnuite
- se pot propaga si retrograd in cadrul
fenomenului de voma;
se asociaza cu dureri abdominale (crampe) si
diaree
sunt specializate pentru indepartarea stimulilor
nocivi

MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE

Unde peristaltice
contractii ale musculaturii netede
longitudinale intestinale
rol de propulsare a continutului intestinal
catre colon
Unde segmentare
contractii ale musculaturii netede
circulare intestinale
asigura
amestecarea
continutului
intestinal cu sucurile intestinale

MOTILITATEA INTESTINULUI
GROS

Activitatea
contractila
este
permanenta,
neseparata in functie de ingestie; tranzitul
intestinal dureaza 36-48 ore;
COLONUL ASCENDENT: isi poate adapta
volumul prin relaxare comandata nervos, dar
controleaza influxul din ileon prin semnale
aferente de la mecano- si chemoreceptori;
propulsia continutului are loc in ambele sensuri
se intalnesc contractii segmentare si intensa
activitate peristaltica;
rol de amestec al continutului cecal.

MOTILITATEA INTESTINULUI
SUBTIRE
COLONUL TRANSVERS specializat pentru
depozitare si absorbtia apei;
- propulsia in aval este lenta, bazata pe
contractii segmentare cu propagare limitata
(haustratii)
- haustrele survin de 3-4 ori/zi, franeaza
tranzitul materiilor fecale si asigura functia de
stocaj colic.
COLONUL DESCENDENT o simpla conducta
intre transvers si sigmoid, programat motor
pentru propulsia in masa.

CONTINENTA SI DEFECATIA

CONTINENTA
reprezinta
capacitatea
sigmoidului si rectului de a primi si mentine
temporar un continut de 500 ml.
Se realizeaza prin sfincterele intern (neted)
si extern (striat), cu ajutorul muschilor
planseului perineal (ridicator anal si
rectopubian) care realizeaza o valva la
limita intre rect si canalul anal.
Cand rectul este destins este activat
reflexul rectoanal (local) care relaxeaza
sfincterul intern.

CONTINENTA SI DEFECATIA
Prin control voluntar, continenta este
mentinuta
prin
contractia
sfincterului
extern si a muschiului rectopubian, cu
angulare suplimentara rectoanala realizand
un capac valvular (mecanism utilizat cand
creste presiunea abdominala).
DEFECATIA
eliminarea la exterior a
materiilor fecale;
- relaxarea sfincterului extern, coborarea
planseului pelvin cu cresterea unghiului
recto-anal;

CONTINENTA SI DEFECATIA

Este sustinuta si prin

abdominale (contractia
muschilor abdominali)

cresterea presiunii
diagragmului si a

La adult poate fi controlata voluntar; la

copil este involuntar (pana la maturarea
cailor nervoase si a centrilor nervosi
superiori); controlul voluntar in primii 2 ani
de viata.

DEFECATIA

SISTEMUL NERVOS ENTERIC

Micul creier intestinal este o retea

neuronala formata din ganglioni situati in
peretele tubului digestiv, tracturi primare
interganglionare si proiectii secundare si
tertiare catre efectori;
Functioneaza
ca un sistem integrativ
independent; cuprinde neuroni senzitivi,
interneuroni si neuroni motori;
Ganglionii si tracturile interganglionare se
dispun in doua plexuri interconectate,
continue circular si longitudinal.

SISTEMUL NERVOS ENTERIC

Plexul mienteric
(Auerbach): retea
bidimensionala dispusa intre straturile
musculare
longitudinal
si
circular;
contine
majoritatea
motoneuronilor
pentru musculatura neteda;
Plexul submucos (Meissner): similar
structural; cu ganglioni mici; dezvoltat in
intestinul subtire, contine motoneuroni
pentru cripte si vilozitati.

SISTEMUL NERVOS ENTERIC

Neuronii ganglionilor enterici din ambele

plexuri sunt de 3 tipuri:
Dogiel I: numeroase dendrite scurte
butonate si un axon ce participa la tractusuri
interganglionare sau se proiecteaza spre
stratul muscular circular sau mucoasa;
Dogiel II: prelungiri polimorfe scurte (strict
interganglionare) si lungi (transganglionare,
multidirectionale);
Dogiel III: prelungiri numeroase, sinapse in
acelasi ganglion sau in cei vecini.

SISTEMUL NERVOS ENTERIC

Neurotransmitatorii
sunt
eliberati
din
varicozitatile de pe traiectul terminatiilor
nervoase; difuzeaza pe distante mari pana la
receptorii postsinaptici; un numar mic de
neuroni motori influenteaza un numar mare
de celule efectoare.
Depolarizarea/hiperpolarizarea membranara
produsa
de
un
neurotransmitator
excitator/inhibitor se numeste potential
jonctional excitator / inhibitor (EJP / IJP)
Depolarizarea
creste
probabilitatea
de
deschidere a canalelor de calciu de tip L si
poate atinge pragul pentru declansarea unui
potential de actiune.