Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Afect 10
Afect 10
CLASIFICAREA FRACTURILOR:
Exista variate modalitati de clasificare a fracturilor:
- prin mecanismul de producere a fracturii:
a) fracturi directe se produc la locul unde a actionat agentul traumatic;
b) fracturi indirecte se produc la distanta de locul de actiune a fortei traumatice;
- dupa aspectul anatomo patologic al fracturii:
a) fracturi nchise cnd nu exista solutie de continuitate la nivel de tegument si osul
nu lezeaza muschi, nervi, vase, iar segmentele osoase sunt acoperite cel putin de
piele;
b) fracturi deschise osul ajunge n contact cu exteriorul, poate sa apara un proces
septic care ntrzie vindecarea sau poate da nastere si altor complicatii; sunt interesati
muschi, vase, tegumente;
- dupa sediul fracturii:
a) epifizare;
b) diafizare;
c) diafizo epifizare (intermediare);
- dupa tipul fracturii:
a) fracturi incomplete fisura, fractura n lemn verde, nfundarea (oasele craniului);
b) fracturi complete sunt foarte grave:
c) fracturi transversale;
d) fracturi oblice;
e) fracturi n vrf de clarinet;
f) fracturi longitudinale; fracturi spiroide;
g) fracturi n forma de fluture, etc.
h) fracturi cu si fara deplasare;
CLASIFICAREA FRACTURILOR DE COL FEMURAL
Traiectul fracturii le clasifica in:
-fracturi cervicale subcapitale, in care linia de fractura trece prin jonctiunea
cartilajului articular cu colul;
-fracturi trnscervicale in plin col femural, cu traiect oblic sau vertical;
-fracturi bazicervicale, cand linia de fractura este situata la jonctiunea colului cu
masivul trohanterian.
- Dupa mecanismul de producere al fracturii - Bhler individualizeaza fracturile:
prin abductie;
prin adductie.
- Din punct de vedere mecanic Pauwels le-a mpartit n:
tipul I traiectul de fractura face cu orizontala un unghi mai mic de 30.
tipul II unghiul este de 30- 50;
tipul III unghiul este mai mare de 70.
- Dupa gradul de deplasare a fragmentelor Garden le clasifica astfel:
gradul I fractura incompleta;
gradul II fractura completa fara deplasare;
gradul III fractura completa cu deplasare partiala;
rotatiei externe asociata torsiunea) care duce la fractura n coza vara, cu impactarea
posterosuperioara a fragmentelor (fractura prin abductie angrenata). Cnd fractura se
dezangreneaza pentru a realiza fractura n coxa vora (adductie), aceasta nu se poate
continua, exagernd unul din cele doua componente ale sale, n functie de rezistenta
ntlnita la nivelul peretelui posterior al colului. Daca rotatia externa predomina si
colul cedeaza la partea superioara, se produce fractura n coxa vora (adductie) cu
tasare sau cominutie posterioara.
Daca tensiunea predomina si peretele posterior al colului femural rezista, se produce
fractura spiroida cu cioc proximal.
ANATOMIA PATOLOGICA
Traiectul de fractura, n portiunea superioara este situat juxtacefalic. El poate sa
nceapa exact la periferia cartilajului articular si n aceasta situatie are toate conditiile
sa lezeze pediculul vascular.
De la acest nivel, traiectul de fractura se ndreapta spre marginea inferioara a colului,
ramnnd strict sub capul femural (fractura mediocervicala). Acest traiect de fractura
nu este neted, ci prezinta numerosi dinti corticali, iar la partea posterioara este
modificat prin tasare si prin cominutia corticalei.
O buna radiografie de profil a colului femural poate sa evidentieze prezenta unuia sau
a mai multor fragmente corticale nfundate la nivelul fracturii.
Prezenta acestei cominutii posterioare la nivelul traiectului de fractura face ca, n
momentul reducerii fracturii, sa apara un spatiu gol cervicocefalic posterior.
Existenta acestui spatiu gol la partea posterioara a colului femural face ca
osteosinteza, atunci cnd ntinderea acestui spatiu este mai mare de 1/3 din grosimea
colului femural, sa fie instabila si sa duca la replasarea fragmentelor.
Aceasta notiune capitala trebuie luata n considerare cnd se decide alegerea
montajului n timpul osteosintezei fracturii.
In a patra si a cincea zi de la fractura, tesutul patrunde n hematomul ce nconjoara
focarul de fractura, rezorbndu-l si organizndu-l.
Formarea de os nou ncepe pentru fragmentul distal n ziua a 9-a, iar pentru cel
proximal n ziua a 14-a. Unirea celor doua fragmente are loc cel mai devreme n
saptamna a 6-a, dar de obicei n jurul saptamnii a 8-a.
O particularitate a modificarii fracturilor la acest nivel este lipsa stratului canbium n
portiunea intracapsulara a colului, fiind necesara o reducere anatomica si anularea
oricarei miscari n focar printr-o osteosinteza solida.
CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI
a) EXAMEN CLINIC
Tabloul clinic este format din semne generale si locale.
- semne generale stare generala alterata, frisoane si temperatura (poate ajunge
la 39 0C
Aceste semne dispar dupa imobilizare la scurt timp.
- semne locale durerea puternica, echimoza, hematom, deformarea regiunii,
ntreruperea continuitatii osului, scurtarea regiunii, impoterta functionala, crepitatii
TRATAMENT
1 Profilactic
In cadrul tratamentului profilactic se includ masurile de prevenire luate pentru
evitarea unui traumatism ca de exemplu: evitarea mersului iarna mai ales cei care au
o fragilitate mai mare a oaselor si atentie deosebita la locurile de munca cei care
lucreaza in mina, in constructii etc.
2 Tratamentul igieno-dietetic
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de prescriptii pe care
pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori toata viata. Aceste prescriptii fac
parte din ceea ce s-a numit igiena soldului:
- scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;
- evita mersul pe teren accidentat si scari;
- evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;
- evita ortostatismul si mersul prelungit;
- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu membrele inferioare
intinse;
- sprijin in baston pe distante mai lungi;
- mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;
- de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru mobilitate si tonifiere
muscuulara;
- corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi centimetri);
- incaltaminte cu tocuri moi;
3 Tratament medicamentos
Medicatia antiinflamatorie se asociaza intotdeauna proceselor fizicale. Se
utilizeaza in ordinea preferintelor: Fenilbutazona, Indometacina, Aspirina, eventual
Piramidonul. Brufenul si Perclusone raman rezervate pentru cazurile in care
antiinflamatoarele de mai sus sunt prea agresive pentru tractul digestiv al pacientilor.
Unguentele antiinflamatorii aplicate local prin frictiune insistenta (de preferat dupa
sedinta de termoterapie) par sa fie un adjuvant pretios, mai ales pentru fenomenele
periarticulare.
Infiltratia intraarticulara cu Hidrocortizon si Xilina, precedata sau nu de
evacuarea partiala a lichidului articular da rezultate bune. Totusi, in masura in care
cu celelalte metode se obtine o evolutie favorabila a procesului inflamator, care poate
aduce mari neplaceri.
Medicatia antalgica obisnuita o administram intotdeauna cand durerile au
intensitati mari. In starile dureroase articulare mai vechi, trenante, la indivizi cu un
prag dureros coborat, se indica asocierea timolepticelor (Antideprim si Teperin) sau
neurolepticelor (Tioridazin).
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop,
o panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o
bucata de panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se
aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un
termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de
minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic
.
-Inpachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la
temperatura de 65-70; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul
evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensuleaza regiunea.
Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de patafina se aplica bucati de vata
sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu
usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se
termina cu o spalare la temperatura de 20-22.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si
uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40. La locul de
aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste
pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp
de 20-60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va
purta o compresa rece la frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau
umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se
va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic
alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou
rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.
3 Electroterapia
Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii
diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau
profilactic.
In recuperarea fracturilor de col femural se recomanda:
1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic i fidel de sedare a durerilor nevralgice.
Electrodul pozitiv are o aciune sedativ local, ca i curenii descendeni i cureni
ascendeni aplicai contralateral duc la o cretere a pragului de sensibilitate.
4 Masajul medical
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate,
aplicate la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea
tegumentului bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care
contraindica masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o
sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai
mare, ca in afectiunile ortopedice.
- Efectele fiziologice ale masajului
Efecte locale:
1. Aciune sedativ asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare i articulare.
Aciunea sedativ se obine prin manevre uoare, lente care stimuleaz repetat
extraceptorii i proprioceptorii existenti.
2. Aciunea hiperemiant local se manifest prin nclzirea i nroirea tegumentului
asupra cruia se exercit masajul aceast aciime se exercit prin manevre mai
energice care comprim alternativ vasele sangvine.
3. ndeprtarea lichidelor de staz cu accelerarea proceselor de resorbie n zona
masat. Masajul permite nlturarea lichidelor de staz. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficien venoas periferic i apare dup manevre profunde care
conduc lichidul de staz de la periferie spre centru.
Efecte generale
Creterea metabolismului bazal stimuleaz funciile aparatului respirator i
circulator, influenteaz favorabil starea general a organismului, mbuntete
somnul, ndeprteaz oboseala muscular.
Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii
care este un organ bine vascularizat i mai ales bogat inervat.
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de
mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explic prin stimulii care
pleac prin exteroceptori i proprioceptori, care simt de diferite intensiti pe cale
aferent ctre SNC, iar de acolo pe cale eferent, ajung la organele interne n
suferin. Toate aciunile care se petrec la exteriorul corpului ajung i la distan (la
organele interne). Fiecare organ se manifest prin senzaii dureroase pe tegument,
deci fiecrui organ i corespunde la exterior o zon cutanat reflexogen sau
metameric, care trebuie cunoscut de maseur pentru a ti s acioneze cu manevre
specifice pentru organele interne.
- Tehnica masajului
a)Masajul regiunii fesiere
Regiunea fesiera este limitata in sus de creasta iliaca, in jos de plica fesiera.
Masajul regiunii fesiere va consra in neteziri si presiuni efectuate cu pulpa
degetelor reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent mai ales in plica fesiera, la
nivelul marii scobituri sciatice.
b)Masajul articulatiei coxofemutale
Este foarte dificil, datorita musculaturii masive care inconjura articulatia.
Accesul la capsula articulara este posibil numai prin doua puncte:
- la nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea lui interna, pe unde se patrunde
prin apasare si se executa miscari vibratorii.
- intre trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde punand bolnavul sa
flecteze genunchiul si sa faca o usoara abductie a coapsei. Aici se poate
executa un masaj vibrator si chiar baterea.
c)masajul coapsei
Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza in sus. Distingem la coapsa
regiunea femurala anterioara si posterioara.
In regiunea femurala anterioara pielea este mai groasa pe partea laterala decat
pe cea interna este mai mobila, alunecand pe planurile subiacente. Maseurul trebuie
sa respecte partea superioara a coapsei, triunghiul Scarpa.
Regiunea femurala posterioara are pielea de asemenea foarte mobila, cu
exceptia partii externe.
Masajul coapsei incepe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai intai pe fata
anterioara si externa, bolnavul fiind in decubit dorsal, apoi pe fata posterioara si
interna, bolnavul fiind in decubit ventral. Se executa aceste meteziri cu policele pe
fata anterioara si cu celelalte patru degete pe fata posterioara a coapsei incepand din
dreptul genunchiului in sus catre baza coapsei.
Urmeaza framantarea musculaturii coapsei, care se poate face cu energie, sub
toate formele, de la presiune cu o mana sau cu ambele maini in petrisaj, cu torsiune a
musculaturii.
In regiunea laterala a coapsei, pe tensorul fasciei lata se face masajul cu dosul
falangelor, sub forma de pieptene, de jos in sus.
- Kinetoterapia
Mobilizarea soldului trebuie inceputa imediat ce devine posibila, deci chiar
din perioada de imobilizare la pat a pacientului.
Ca principiu universal valabil, ramane orientarea tipului si intensitatii
kinetoterapiei dupa regula non durerii.
A.Refacerea mobilitatii si refacerea fortei musculare
Se vor aborda in acest context doar aspectele legate de recuperarea
amplitudinii miscarilor si recastigarea fortei musculare pentru miscarile fiziologice.
Reeducarea flexiei se poate face prin:
1.Prin adoptarea anumitor posturi ;