UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAI

FACULTATEA DE DREPT

FUNCIONAREA COMISIEI EUROPENE

Student:Chiril
Sorin-Mihai
Anul II,
Semestrul 2.

Cuprins
I. Introducere..........................................................................................................................1
II. Delimitari conceptuale........................................................................................................1
III. Compozitia si statutul membrilor........................................................................................1
IV. Organizarea si functionarea Comisiei.................................................................................2
1. Presedintele Comisiei.....................................................................................................3
2. Colegiul comisarilor.......................................................................................................3
2.1. Procesul decizional.................................................................................................3
3. Functionarii Comisiei.....................................................................................................4
3.1. Directiile Generale.................................................................................................4
3.2. Secretariatul General..............................................................................................5
V. Atributiile Comisiei............................................................................................................6
A. Atributiile legislative.......................................................................................................6
B. Atributiile administrative................................................................................................7
C. Atributiile executive........................................................................................................7
D. Atributiile judiciare.........................................................................................................7
VI. Rolul Comisiei. Concluzii...................................................................................................7

2
I. Introducere
Articolul 7 din Tratatul Comunitatii Europene mentioneaza 5 institutii principale carora le este
incredintata indeplinirea sarcinilor Uniunii Europene: Consiliul, Comisia, Parlamentul
European, Curtea de Conturi si Curtea de Justitie.
Comisia este cel de-al doilea organ institutional comunitar care, in sistemul Tratatului
Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului s-a numit Inalta autoritate. Alaturi de
Consiliul Uniunii si de Parlamentul European, Comisia Europeana alcatuieste triunghiul
institutional de decizie la nivel comunitar. Initial, cele trei Comunitati Europene (C.E.C.O,
C.E.E. si C.E.E.A.) aveau comisii separate, dar in urma Tratatului de fuziune din 1965
(Tratatul de fuziune a executivelor), ratificat la 1 iunie 1967, cele trei comisii s-au unificat in
una singura, numita Comisia Comunitatii Europene. In urma Tratatului de la Maastrricht,
denumirea frecvent a devenit Comisia Europeana.

II. Delimitari conceptuale

Termenul Comisie are doua sensuri. In primul rand, termenul denota echipa de barbati si
femei cate unul sau una din fiecare stat membru UE care a fost constituita pentru a
conduce institutia si a adopta deciziile acesteia. In al doilea rand, termenul Comisie se
refera la institutia in sine si la personalul ei.
La nivel informal, membrii numiti ai Comisiei sunt cunoscuti sub denumirea de comisari.
In general, acestia au ocupat pozitii politice in tarile lor de origine si multi dintre ei au fost
ministri in guvern, dar in calitate de membri ai Comisiei ei si-au luat angajamentul de a
actiona in interesul Uniunii ca tot unitar si de a nu se supune eventualelor recomandari venite
din partea guvernelor nationale.

III.

Compozitia si statutul membrilor

Comisia reprezinta interesele Uniunii Europene, avand in mod special atribute ale puterii
executive. De asemenea, Comisia detine un rol important in adoptarea hotararilor Consiliului.
Ea are drept de initiativa in cvasi-unanimitatea cazurilor in care Consiliul Uniunii Europene
urmeaza sa decida, indiferent daca se cere conditia majoritatii calificate sau cea a unanimitatii.
Acest drept poate fi exercitat oricand considera ea necesar, afara de dispoziii legale care
prevad altfel.
Comisia Europeana este compusa din comisarii europeni. Pana la data de 30 aprilie 2004,
fiecare stat membru avea cate un reprezentant in Comisie, cu exceptia Germaniei, Frantei,
Italiei, Marii Britanii si Spaniei, care aveau cate doi membrii in Comisie. In prezent, fiecare
stat membru trimite cate un reprezentant in Comisie. Tratatul de la Bruxelles, referindu-se la
conditiile de fond ce trebuie indeplinite de catre membrii Comisiei, arata la art. 11 ca acestea
nu trebuie cautate decat printre natiunile statelor membre, in sensul ca membrii Comisiei
trebuie sa aiba cetatenia statelor care ii desemneaza. La art. 10, acelasi tratat, referindu-se la

natura si locul Comisiei intre celelalte institutii, mentioneaza ca aceasta isi exercita functiile
in deplina independenta, in interesul general al Comunitatilor. Aceasta independenta se
manifesta cu precadere in raporturile comisarilor cu statele membre. In indeplinirea sarcinilor
lor, comisarii nu solicita si nu accepta instructiunile niciunui guvern sau ale altui organism.1
In conformitate cu art. 214 (2) din Tratatul CE, Consiliul, intrunit la nivelul sefilor de stat si
hotarand cu majoritate calificata, numeste Presedintele Comisiei. De asemenea, Consiliul,
hotarand cu majoritate calificata si de comun acord cu persoana nominalizata la presedintie
adopta o lista de propuneri pentru comisari, alcatuita pe baza propunerilor facute de fiecare
stat membru. Presedintele si ceilalti comisari sunt examinati de catre comitetul parlamentar
relevant. Ulterior, Presedintele si ceilalti comisari sunt supusi votului de aprobare al
Parlamentului European. Odata obtinuta aceasta aprobare, Consiliul, hotarand cu majoritate
calificata numeste in functie Presedintele si comisarii.2
Mandatul comisarilor este de 5 ani, cu posibilitate de reinnoire. Fiecare comisar poate fi
destituit din functie de catre Curtea Europeana de Justitie, la cererea Consiliului sau a
Comisiei, ori de cate ori acesta nu mai intruneste conditiile necesare exercitarii functiei sale
ori a fapta din culpa grava. Comisarilor le este interzis ca, pe timpul exercitarii mandatului, sa
realizeze orice activitate profesionala remunerata sau nu. La instalare ei isi iau angajamentul
de a respecta, pe durata exercitrii functiei si dupa aceea, obligatiile decurgand din
insarcinarea avuta, in special datoria de onestitate si de prudenta in ceea ce priveste acceptarea
de anumite functii si avantaje.

IV.

Organizarea si functionarea Comisiei

Organizarea si functionarea Comisiei sunt reglementate de regulile stabilite prin Tratele

constituve si prin regulamentul interior prevazut la alineatul 2 al art. 218 din Tratatul CE.3
Comisia are o structura colegiala si se compune din membrii Comisiei, serviciile si organele
auxiliare. Ca organism colegial, Comisia este condusa de Presedintele si Vice-Presedintii
acesteia.
In general, Comisia se intruneste o data pe saptamana, de obicei miercurea si, de obicei, la
Bruxelles. Intrunirile sunt precedate de si pregatite prin reuniuni ale sefilor de cabinet. Dupa
desfasurarea sedintelor Comisiei, in cursul zilei de joi au lc intalniri cu reprezentantii massmedia, prin care se urmaresc informarea promta a opiniei publice comunitare si internationale.
Reuniuni suplimentare pot fi decise in functie de problemele aparute. In fiecare an, Comisia
adopta programul sau de lucru pentru anul respectiv. Fiecare subiect de pe agenda este
prezentat de comisarul responsabil de domeniul n cauza si intreaga echipa adopta o decizie
colectiva cu privire la acest subiect. Fiecare comisar poate sa inscrie o problema pe ordinea de
zi sau sa ceara amanarea unei probleme inscrise pe ordinea de zi. Reuniunile Comisiei nu sunt
1

Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept Institutional Comunitar European, editia a V-a, Editura Actami,
Bucuresti, 2000, p. 104.
2
Paul Craig, Graine de Burca, Dreptul Uniunii Europene - Comentarii, jurisprudenta si doctrina, editia a IV-a,
Traducere de Georgiana Marcovschi, Editura Hamangiu 2009, Bucuresti, p. 49.
3
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, editia a III-a, editura Universul Juridic, Bucuresti 2006, p. 102.

publice, dezbaterile fiind confidentiale. In dezbaterea problemelor, membrii Comisiei se pot

constitui in grupuri de lucru. Deciziile in cadrul Comisiei se iau de obicei de catre grupuri de
comisari, numite colegii, chiar daca fiecare dintre comisari are raspunderea directa numai
pentru anumite domenii. Colegiile sunt formate, dupa caz, dintr-un numar mai mare sau mic
de comisari, in functie de materia la care urmeaza a se adopta decizia respectiva. In cadrul
Comisiei functioneaza principiul raspunderii colective pentru deciziile adoptate.
Sedintele tinute in plenul Comisiei sunt destinate dezbaterii celor mai importante probleme.
Pentru problemele mai putin importante reuniunea sefilor de cabinet este suficienta.
Hotararile Comisiei se iau cu o majoritate de 14 voturi din cele 27.
1. Presedintele Comisiei
Presedintele Comisiei hotaraste domeniul de responsabilitate al fiecarui comisar si poate
modifica responsabilitatile comisarilor (dupa caz) pe durata mandatului Comisiei. Rolul
Presedintelui este in esenta de ordin administrativ, convocand si prezidand reuniunile
Comisiei si protocolar, reprezentand Comisia in exterior. De asemenea, Presedintele Comisiei
stabileste ordine de zi a sedintelor Comisiei.
Presedintele Comisiei reprezinta o pozitie de real importanta. Detinatorul acestei functii este
cu siguranta primus inter pares raportat la ceilalti comisari. Presedintele joaca un rol
important in conturarea politicii generale a Uniunii, in negocierile cu Consiliul si Parlamentul
si in determionarea directiei viitoare a Uniunii. Valorificarea acestei functii depinde de
personalitatea si de viziunea detinatorului ei.
2. Colegiul comisarilor
In ceea ce ii priveste pe comisarii europeni, acestia au propiul lor cabinet, alcatuit in parte de
functionari nationali, iar restul din functionari ai Uniunii. De regula, aceste echipe sunt
compuse din sase functionari, dar presedintele Comisiei poate avea un cabinet mai mare.
Membrii cabinetului indeplinesc o varietate de functii: stabilesc legatura cu alte structuri ale
Comisiei, examineaza proiectele de regulamente si directive si ii tin pe comisari la curent cu
evolutiile din alte zone conexe.
2.1.

Procesul decizional

Colegiul comisarilor actioneaza in patru moduri diferite. Problemele mai importante sunt
tratate in cadrul intrunirilor saptamanale ale colegiului, a caror ordine de zi este pregatita de
Secretariatul General. Aceste intruniri sunt precedate de discutii purtate intre sefii de cabinet
ai comisarilor, prin care se incearca solutionarea neintelegerilor inainte de intrunirea
colegiului. Chestiunile asupra carora sefii de cabinet au cazut de acord sunt denumite
punctele A si de regula nu mai necesita discutii in afara colegiului. De asemenea, mai pot
avea loc intalniri ale membrilor Comisiei, desemnate in vederea coordonarii activitatii
acesteia.

A doua modalitate de lucru a colegiului comisarilor este procedura scrisa. Aceasta este
utilizata atunci cand deliberarile colegiului nu sunt necesare intrucat toate punctele au fost
solutionate de catre Directiile Generele relevante si au primit aprobarea Serviciului Juridic.
Propunerea este trimisa cabinetelor comisarilor si, daca nu sunt formulate obiectii intr-o
anumita perioada, decizia este luata. Orice comisar poate ridica obiectii si cere ca masura sa
fie discutata in cadrul unei intruniri a colegiului.
Un al treilea mod de luare a deciziilor este imputernicirea, prin care Comisia abiliteaza un
singur comisar sa ia o decizie, cu respectarea principiului raspunderii colective.
De asemenea, mai exista posibilitatea delegarii directorilor generali si a sefilor de servicii,
care actioneaza in numele Comisiei, in vederea luarii deciziilor. Aceasta procedura este pentru
chestiunile de rutina.
3. Functionarii Comisiei
3.1.

Directiile Generale

Personalul Comisiei este organizat pe departamente, cunoscute sub denumirea de direcii

generale si servicii. Directiile Generale sunt cele care planifica si elaboreaza propunerile
legislative, dar aceste propuneri devin oficiale numai atunci cand sunt adoptate de Comisie
in reuniunea saptamanala. Directiile Generale acopera domeniile principale asupra carora se
intinde responsabilitatea Comisiei. La momentul actual exista Directii Generale pentru
Agricultura, Concurenta, Afaceri economice si financiare, Educatie si cultura, Ocuparea fortei
de munca, afaceri sociale si egalitatea de sanse, Intreprinderi si Industrie, Mediu, Pescuit si
afaceri maritime, Sanatate si protectia consumatorului, Societatea Informationala si massmedia, Piata Interna si servicii, Centrul comun de cercetare, Justitie, libertate si securitate,
Politica regionala, Cercetare, Impozitare si uniune vamala si Energie si Transport. De
asemenea, exista Directii Generale care se ocupa cu relatiile externe, inclusiv: Dezvoltare,
Extindere, Oficiul de Cooperare EuroAid, Relatii externe, Ajutor umanitarsi Comert.
Problemele financiare sunt de competenta DG pentru Buget si Serviciul de audit intern.
Pe langa Directiile Generale, exista si servicii care ofera servicii generale pentru intreg
spectrul de activitati ale Comisiei. Intre acestea se includ: Oficiul European de Lupta
Antifrauda, Eurostat, Comunicare, Oficul pentru Publicatii, Traduceri, Serviciul Juridic,
Personal si Administratie si Secretariatul generala al Comisiei.
Marimea i organizarea interna a unei Directii Generale variaza, de regula, intre 150 si 450
persoane. Importanta si specializarea Directoratului General hotareste dimensiunea acestuia.
Pentru a se adapta la noile cerinte si pentru a-si mari eficienta, structura organizatorica a
Directiilor Generale se modifica destul de des.
In cadrul aparatului birocratic al Comisiei exista patru niveluri principale. Mai intai este
comisarul care detine portofoliul pentru domeniul respectiv, apoi urmeaza directorul general
care este seful unei anumite directii genetale. La nivelul urmator exista directori. Fiecare
Directie Generala este compusa din mai multe directii, de regula intre patru si sase, fiecare
5

dintre aceste directii fiind conduse de catre un director, care la randul sau raspunde in fata
directorului general. Ultima parte in organizarea administrativa este seful diviziunii sau al
unitatii. Acestea din urma constitutie parti al edirectiilor, fiecare diviziune sau unitate este
condusa de seful unitatii sau al diviziunii, care raspunde in fata directorului corespunzator.
Membrilor Comisiei le este incredintata responsabilitatea portofoliilor care cuprind sectoare
ce nu corespund in mod exact articularii serviciilor administrative si a caror repartizare se
schimba la fiecare reinnoire, in functie de evolutia problemelor si de cautarea echilibrului.
Membrii Comisiei sunt responsabili, in cadrul acestor sectoare, de pregatirea lucrarilor
Comisiei si de executarea deciziilor sale.
Deciziile si proiectele de propuneri legislative emana in mod obisnuit de la o treapta
inferioara a acestei ierarhii, de jos in sus, catre colegiul comisarilor. De obicei, propunerea
legislativa provine din cadrul unei Directii Generale de profil. In cursul acestui stadiu de
formare se recurge in mod frecvent la experti externi si sunt functionarii de stat nationali.
Propunerea de proiect trece apoi prin Directia Generala spre cabinetul comisarului din
domeniul respectiv si, mai departe, la intrunirea saptamanala a sefilor cabinet. De aici, ea este
inaintata catre colegiul comisarilor, care o poate aproba, respinge sau poate propune
modificari. In mod evident, procesul este mai complex atunci cand masura propusa vizeaza
mai multe domenii, putand atrage implicarea mi multor Directii Generale.
Mai mult decat atat, se intampla ca diferitele Directii Generale implicate in elaborarea unei
masuri, sa aiba perspective diferite asupra problemei. Din acest motiv, inainte intrunirii
colegiului comisarilor au loc consultari in cadrul Comisiei. Sefii de cabinete organizeaza
intalniri oficiale pentru a ajunge la un acord inainte de convocarea colegiului. Adunarea
sefilor de cabinete primeste informatii din cadrul sesiunilor de discutii organizate de catre
membrul unuia dintre cabinete, care este specializat in domeniul vizat. In plus au loc
schimburi neoficiale intre persoane cu vederi diferite din cadrul intregului aparat, la toate
nivelele, inclusiv comisarii, membrii diferitelor cabinete si functionarii care lucreaza in cadrul
unei Directii Generale care au un interes in adoptarea unei anumite masuri.
3.2. Secretariatul General
Secretariatul General joaca un rol important in coordonarea elaborarii initiativelor legislative
de catre Comisie privita ca un intreg. Secretariatul General administreaza si reuniunile
saptamanale ale Comisiei. Secretariatul General este condus de secretarul general, care
raspunde direct in faa presedintelui. Secretariatul General il asista pe Presedinte in
indeplinirea atributiilor privitoare la coordonarea activitatilor interne si asigurarea relatiilor
curente cu celelalte institutii.
Principiile car eguverneaza Comisia sunt ca angajarile si promovarile in functie sa se bazeze
pe merit si sa aiba loc in urma unei examinari competitive. Acest principiu al meritocratiei
este insa sustinut de faptul ca statele membre isi dau tot interesul pentru a se asigura ca
nationalii lor sunt bine reprezentati, in special in functiile inalte. Din acest motiv, in mod
traditional, alocarea acestor posturi se face pe baza unui proces neoficial de cote.

De-a lungul anilor, au existat multe sicane pe seama aparatului administrativ de la Bruxelles.
In anul 2005, in cadrul Comisiei lucrau putin peste 24.000 de functionari cu norma intreaga.

V. Atributiile Comisiei
Atributiile Comisiei sunt stabilite in art. 211 din Tratatul CE. Astfel, Comisia are (i) atributii
legislative, (ii) atributii administrative (iii) atributii executive si (iv) atributii judiciare.
A.

Atributiile legislative

In legatura cu procesul de legislativ, Comisia joaca un rol central, avand drept de initiativa
legislativa. Acest drept de initiativa legislativa plaseaza Comisia in prim-planul dezvoltarii
politice comunitare. A doua modalitate de implicare a Comisiei in procesul legilativ il
constituie elaborarea planului general de legiferare pentru fiecare an. De asemenea, Comisia
poate afecta politica unionala intr-un al treilea mod, prin dezvoltarea strategiilor de politica
generala a Comunitatii. A patra modalitate de exercitare a atributiilor legilative ale Comisiei
este data de posibilitatea acesteia de a adopta norme comunitare. De asemenea, Comisia poate
exercita atributii legilative prin delegare, Consiliul putand delega Comisiei atributii de
legiferare in anumite domenii.
Comisia are drept de initiativa. Cu alte cuvinte, Comisiei ii revine responsabilitatea totala
de a elabora propuneri de legislatie europeana, pe care le prezinta Parlamentului si
Consiliului. Aceste propuneri trebuie sa aiba ca obiectiv apararea intereselor Uniunii si ale
cetatenilor sai si nu pe cele ale unor anumite tari sau industrii.
Inainte de a face o propunere, Comisia trebuie s aiba cunostinta de situatiile si problemele de
actualitate existente in Europa si trebuie sa stabileasca daca legislatia UE reprezinta cea mai
buna modalitate de tratare a acestora. Din acest motiv, Comisia psstreaz legatura cu o gam
larg de grupuri de interese si cu dou organisme consultative Comitetul Economic si Social
European si Comitetul Regiunilor. De asemenea, Comisia ia n considerare avizele
parlamentelor si guvernelor nationale.
Comisia va propune actiuni la nivelul UE numai in cazul in care considera ca o problema nu
poate fi rezolvata mai eficient printr-o actiune nationala, regionala sau locala (principiul
subsidiaritatii). In cazul in care concluzioneaza ca este necesara o lege europeana Comisia
elaboreaza o propunere legislativa care, din punctul sau de vedere, va solutiona problema in
mod eficient si va satisface un numar de interese cat mai mare. Pentru a obtine detalii tehnice
corecte, Comisia consulta experti din diverse comitete si grupuri consultative.
B.

Atributiile administrative

Cat priveste atributiile administrative ale Comisiei, acestea se refera la supravegherea

exercitata de catre Comisie pentru a se asigura ca normele sunt respectate in mod uniform si
aplicate in mod corespunzator pe teritoriul statelor membre.

Comisia actioneaza ca gardian al tratatelor. Comisia, alaturi de Curtea de Justitie, are

responsanbilitatea de a se asigura ca legislatia UE se aplica in mod adecvat in toate statele
membre. In cazul in care constata ca un stat membru UE nu aplic o lege comunitara, Comisia
demareaz un proces denumit procedura privind incalcarea dreptului comunitar. n prima
etapa se trimite guvernului o scrisoare oficiala, prin care Comisia il informeaz cu privire la
incalcarea legislatiei UE, mentionand motivele pentru care considera ca legislatia UE este
incalcata si stabilind un termen pentru transmiterea unei explicaii detaliate. In cazul in care
statul membru nu prezinta o explicatie satisfacatoare sau nu remediaza situatia, Comisia va
trimite o alta scrisoare prin care confirma incalcarea legislatiei UE in statul respectiv si
stabileste un termen pentru remedierea situatiei. Daca statul membru nu ia masuri pentru
remedierea situatiei, Comisia transmite cazul Curtii de Justitie in vederea adoptarii unei
decizii. Sentintele Curtii sunt obligatorii pentru statele membre si institutiile UE. Daca statele
membre nu respecta o sentinta, Curtea poate impune sanctiuni financiare.
C.

Atributiile executive

Comisiei ii revin si atributii de natura executiva. Doua dintre acestea sunt de cea mai mare
insemnatate: cele legate de buget si cele care privesc relatiile externe. Comisia joaca un rol
impportant in stabilirea bugetului Comunitatii. De asemenea ea detine atributii semnificative
in ceea ce priveste cheltuielile, in special cele legate de ajutoarele acordate in agricultura,
carora le este alocata o parte substantiala din bugetul anual al Comunitatii. Comisia mai
exercita atributii executive si in ceea ce priveste sfera relatiilor externe.
D.

Atributiile judiciare

Referitor la atributiile judiciare, trebuie mentionat faptul ca exista doua tipuri de atributii
judiciare pe care le poate exercita Comisia. Aceasta poate actiona impotriva statelor membre
atunci cand acestea incalca dreptul comunitar. Comisia va incerca mai intai sa solutioneze
problema pe calea negocierilor si numai daca acestea esueaza va recurge la o actiune in
justitie. In anumite domenii, Comisia actioneaza ca investigator si judecator in prima instanta
cu privire la incalcarea tratatelor, fie de intreprinderi private, fie de catre statele membre.

VI.

Rolul Comisiei. Concluzii

Comisia a fost intotdeauna forta politica cea mai devotata integrarii, incercand in permanenta
sa mearga mai departe spre atingerea obiectivelor Uniunii.
O parte a literaturii de specialitate vede influenta Comisiei in declin, dupa cum arata impactul
ei relativ scazut la negocierile pentru Tratatul de la Nisa si pentru Tratatul Constitutional. Alti
autori avanseaza o viziune mai optimista, concentrandu-se pe continua importanta a aparatului
birocratic al Comisiei. Gradul de putere detinuta de Comisie si cele mai bune explicatii
referitoare la proprotiile influentei sale sunt disputate de specialistii in politica.

BIBLIOGRAFIE:

Paul Craig, Graine de Burca, Dreptul Uniunii Europene - Comentarii,

jurisprudenta si doctrina, editia a IV-a, Traducere de Georgiana Marcovschi,
Editura Hamangiu 2009, Bucuresti

Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept Institutional Comunitar European,

editia a V-a, Editura Actami, Bucuresti, 2000, p. 104

Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, editia a III-a, editura

Universul Juridic, Bucuresti 2006