Sunteți pe pagina 1din 6

Caracteristicile motricităţii pe diferite etape de vârstă

Motricitatea Copiilor Sugari


Dezvoltarea morfologică şi funcţională a noului născut influenţează
nemijlocit activitatea motrică.
Sistemul nervos slab dezvoltat, capacitatea senzorială redusă
influenţează mişcările copilului, care au un caracter reflex, sunt grosiere,
reacţiile au un caracter primar.
Consumul energetic la această vârstă este mare, determinând apariţia
timpurie a oboselii.
Formele de deplasare sunt diverse: rularea din decubit dorsal în
decubit ventral, târârea prin mişcări coordonate instinctiv, patrupedia,
ridicare în stând susţinut.
Se întăreşte treptat musculatura, acest lucru permiţând menţinerea
poziţiei bipede, poziţie care determină lărgirea câmpului vizual şi implicit
dezvoltarea intelectuală.
Dintre aptitudinile care se dezvoltă la această vârstă este echilibrul,
corelat cu activitatea posturală, fiind un factor al reglării tonusului muscular
şi al structurii spaţiale. Evaluarea acestuia, atât forma statică cât şi cea
dinamică este greu de realizat, neexistând teste specifice.
Mişcările încep să se perfecţioneze în momentul în care copilul începe
să stea aşezat în mod confortabil, începe să se ţină de pătuţ, se ridică şi
începe să facă paşi.
Motricitatea Copiilor De Vârstă Ante Preşcolară(1-3 Ani)
Relaţiile copilului cu mediul se complică, el ajungând în relaţie atât cu
diferite persoane cât şi cu diferite persoane.
Dezvoltarea locomoţiei îi dă posibilitatea de a acţiona cu obiectele.
Dezvoltarea limbajului îi permite comunicarea cu cei din jurul său şi
automat să asimileze noi cunoştinţe.
Se dezvoltă activ emisferele cerebrale, fapt ce influenţează pozitiv
procesele de învăţare şi adaptare la mediu.
Bloom consideră că până la trei ani omul achiziţionează 60% din
experienţa fundamentală de viaţă.
Deprinderea motrică care marchează debutul acestei perioade este
mersul, care la un an este nesigur, sincronizarea temporală a grupelor
musculare nu este corectă.
Alergarea, deprindere motrică cu pondere mare la această vârstă. Între
15-18 luni apar primele încercări de alergare, viteza crescând treptat, creşte

1
şi amplitudinea fuleului, mişcarea braţelor, dispar oscilaţiile laterale ale
corpului.
Aruncarea, deprindere ce solicită coordonare la nivelul diferitelor
segmente.
Săritura, la vârsta de un an şi jumătate apar primele faze de săltare,
succesiuni de impulsii pe două picioare. La trei ani copilul poate să sară,
desprinderea fiind încă nesigură.
Lovirea mingii cu piciorul, acţiune motrică realizată la început din
stând şi apoi din deplasare.
Căţărarea este o deprindere aplicativă, specifică vârstei, contribuie la
dezvoltarea capacităţii coordinative, a supleţei. Variante de căţărare: pe
scăunel,pe ladă, pe scară.
Trebuie remarcat rolul jocului în întreaga activitate a copilului. Jocul
de manipulare, jocul cu adultul sau cu persoane imaginare ocupă circa 90%
din timp (U.Şchiopu).
Motricitatea în Perioda Preşcolară(3-6\7 Ani)
În învăţământul pre primar sunt cuprinşi copiii cu vârste între 3-6/7
ani, perioadă denumită şi “ vârsta de aur “ a copilăriei.
Reperele psihologice fundamentale care conturează această perioadă
sunt:
1. activitatea de bază, reprezentă de joc;
2. tipul relaţiilor ce se stabilesc între indivizi;
Etapa celei de a doua copilării se subdivizează în:
- Etapa preşcolarului mic ( 3-4 ani);
- Etapa preşcolarului mijlociu ( 4 ani);
- Etapa preşcolarului mare ( 5-6 ani);
Dezvoltare morfo-funcţională
• are loc o creştere a dimensiunilor lor antropometrice:
- greutatea creşte de la 14 kg. la 22 kg.;
- înălţimea creşte de la 0,92 cm. la 116/117 cm.;
• continuă procesul de osificare; la sfârşitul perioadei apare dentiţia
definitivă;
• dezvoltarea musculară este alertă, se modifică consistenţa muşchilor;
• mucoasele rinofaringiene sunt sensibile, ceea ce determină un teren fertil
pentru afecţiuni bronho-pulmonare;
• respiraţia are un caracter superficial determinând o rezistenţă scăzută la
efort; FR. la 3 ani este de 30 respir./ min., la 5 ani - 26-28 respir./min, la
6 ani- 27 respir./min; efortul are un mare rol în dezvoltarea capacităţii

2
respiratorii prin dezvoltarea musculaturii toracice, a celei intercostale,
creşterea actului respirator;
• FC. la copiii de 3-6 ani este între 100-110 pul./min.;
• se continuă dezvoltarea sistemului nervos central, atât din punct de
vedere funcţional cât şi structural; asimetria cerebrală se accentuează;
• după 5 ani, se consolidează inhibiţia din care cauză preşcolarul îşi
controlează mai bine reacţiile impulsive;
• este perioada în care predomină acţiunea unor glande ca: timusul şi
tiroida; epifiza şi hipofiza;
Dezvoltare psihică
Vârsta preşcolară reprezintă perioada structurării personalităţii. Se schiţează
viaţa interioară a copilului şi acesta devine mai comunicativ şi mai sociabil.
• Pe plan senzorial:
- simţul tactil pierde teren în favoarea celui auditiv şi vizual; se realizează
o colaborare între tactil şi vizual;
- sub aspect auditiv, se perfecţionează auzul fonematic, muzical şi
abilitatea de a recunoaşte şi a repera obiecte după sunetul pe care îl
emit;
- se fac progrese şi pe plan gustativ şi olfactiv;
- solicitările intense realizate pe baza jocului generează achiziţii sub raport
perceptiv; percepţia are câteva note distincte: are încărcătură afectivă,
reflectă mai uşor culoarea şi forma decât volumul, apar greutăţi în
recepţionarea relaţiei dintre parte şi întreg, apar achiziţii noi în percepţia
spaţiului şi timpului;
- în domeniul reprezenţărilor se produc modificări calitative;
• Pe plan intelectual:
- Memoria, mult solicitată în activitatea de joc, sub formele sale
predominante la această vârstă: cea mecanică şi cea involuntară;
- La 4-5 ani intervine şi memoria voluntară; copilul memorează uşor dar
uită repede; memoria are un caracter afectiv dar şi intuitiv-concret;
• Limbajul, la începutul perioadei se utilizează un limbaj situativ care
treptat se transformă în cel contextual; vocabularul sporeşte de la 1000 de
cuvinte la 3 ani iar la 6 ani cel mult 2 500 de cuvinte; se structurează şi
limbajul interior; o problemă deosebită o reprezintă bilingvismul;
• Gândirea, la 5 ani, se formează aprox. 50 % din potenţialul intelectual al
individului; până la 4 ani gândirea este preconceptual - simbolică, între 4-
7/8 ani este intuitivă;
• Imaginaţia, este influenţată de joc, acesta fiind un teren fertil pentru
manifestarea imaginaţiei creatoare;

3
• Atenţia, se consolidează volumul, concentrarea şi mobilitatea atenţiei; se
îmbunătăţeşte concentrarea, la şcolarul mic fiind de 5-7 min, la şcolarul
mijlociu, de 20-25 min. iar la şcolarul mare de 45-50 de min.
• Afectivitatea, este influenţată de plasarea copilului în grădiniţă, are un
caracter instabil;
• Voinţa, se manifestă cu precădere în activitatea dominantă: jocul, unde se
disting o serie de trăsături pozitive;
Personalitatea, este perioada când se pun bazele personalităţii, se schiţează
primele trăsături de caracter, apar şi primele aptitudini speciale, se
perfecţionează componenta senzorială a aptitudinilor;
Activitatea motrică
La această vârstă copilul desfăşoară o activitate motrică susţinută;
Deprinderile motrice încep să se contureze, atât cele de bază cât şi cele
aplicativ-utilitare;
- mersul este legănat, cu paşi inegali, se păstrează greu direcţia;
- la alergare, faza de zbor este neclară, alergarea este tropotită;
- săritura prezintă dificultăţi în însuşire: se desprind greu de pe un picior,
nu pot sări peste obstacole sau în adâncime;
- aruncarea si prinderea sunt slab formate;
La 4-5 ani se îmbunătăţeşte coordonarea; precisa la nivelul mâinii este încă
slabă datorită muşchilor mici ai mâinii slabi dezvoltaţi;
La 5-6 ani creşte tonusul muscular; creşte capacitatea de rezistenţă la eforturi
mai mari şi prelungite; se corectează mersul iar la alergare se conturează
faza de zbor;
INDICAŢII:
 se urmăreşte dezvoltarea muşchilor flexori, a musculaturii dorsale
care intervine în menţinerea coloanei vertebrale; dezvoltarea
musculaturii toracice şi intercostale pentru o respiraţie corectă;
 pe lângă utilizarea exerciţiilor analitice se recomandă şi folosirea
unor exerciţii cu o influenţă cumulativă asupra organismului;
 se recomandă utilizarea cu precădere a eforturilor dinamice şi mai
puţin cele statice( să nu depăşească 3 sec); să fie evitate eforturile
monotone;
 se vor evita exerciţiile de forţă, tracţiune, transport de greutăţi;
 să se acorde atenţie modului de însuşire a săriturilor, în mod deosebit
aterizarea, care implică sistemul ligamentar şi articular, sistem care
este încă slab dezvoltat şi se pot produce traumatisme;

4
Motricitatea În Perioda Şcolară Mică(6\7-10/11 Ani)

Intrarea în şcoală îl aduce pe copil sub influenţa culturii, iar


dobândirea scrisului, cititului şi calculul aritmetic, determină restructurarea
sferei de cunoaştere a individului şi implicit re dimensionarea întregii
personalităţi. Jocul, care era prioritar până la această vârstă cedează locul
activităţii de învăţare.
Particularităţi morfologice:
Până la pubertate copilul creşte în greutate aproximativ 10 kg., iar în
înălţime aproximativ 20 cm. Această etapă se încheie mai repede la fete.
10,6 ani, decât la băieţi: 12 ani.
La această vârstă are loc o creştere accentuată a corpului şi
segmentelor sale ce determină modificări ale proporţiilor dintre cap şi trup.
Sistemul muscular se dezvoltă în special sub aspectul masei sale.
Creşte forţa musculară, viteza şi precizia mişcărilor.
Pe fondul intensificării procesului de osificare se trece treptat şi la
dentiţia permanentă.
Sistemul nervos: în această etapă asistăm la creşterea creierului
(aprox. 1200 g.) şi la organizarea unor căi funcţionale noi.
Particularităţi psihice
Scrisul şi cititul aduc modificări în planul senzaţiilor, percepţiilor,
reprezentărilor.
 Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mâinii, auditivă, vizuală; creşte
vederea la distanţă şi determinarea mai corectă a mărimii;
 La 8 ani, micul şcolar poate realiza imaginea vizuală a mişcărilor;
 Se ameliorează auzul muzical, copilul recepţionând mai bine
structurile melodice;
 Poate să identifice şi să clasifice gusturile şi mirosurile;
 Evoluţie deosebită a chinesteziei mâinii, dobândeşte o mai bună
coordonare motrică generală dar şi fineţe în mişcările degetelor;
 Spiritul de observaţie devine deliberat, sistematic şi analitic;
 Înregistrează o bună percepţie a mărimii şi greutăţii; a spaţiului şi
timpului dar şi a direcţiei de desfăşurare a mişcării;
 Reprezentările sporesc în volum;
Pe plan intelectual:
 Predomină memoria mecanică, cea involuntară şi cea de scurtă durată;
 Limbajul este influenţat de intrarea copilului în şcoală, vocabularul se
dublează, progrese se realizează şi în ceea ce priveşte debitul verbal oral
şi cel scris;

5
 Gândirea: la această vârstă se instalează gândirea operatorie concretă;
 La 7-8 ani , este capabil numai de conservarea cantităţii, la 9-10 ani apare
capacitatea de conservare a greutăţii, iar pe la 11-12 ani apare capacitatea
de conservare a volumului;
 Şcolarul mic prezintă o vie curiozitate intelectuală;
 Această vârstă este un teren fertil pentru dezvoltarea imaginaţiei;
imginaţia reproductivă şi cea creatoare;
 Creşte capacitatea de mobilizare voluntară a atenţiei, fluctuaţiile ei sunt
frecvente;
 Intrarea în şcoală modifică şi universul afectiv al copilului; viaţa
emoţională devine mai echilibrată;
 Se pun bazele convingerilor morale fundamentale;
Particularităţi motrice
- se urmăreşte permanent formarea unei ţinute corecte, evitarea instalării
unor deformări ale coloanei vertebrale;
- se urmăreşte realizarea unei ţinute estetice în deplasare(mers, alergare);
- se urmăreşte realizarea unei respiraţii eficiente, coordonate cu acţiunea
diferitelor segmente ale corpului;
- creşterea capacităţii pulmonare;
- se observă progrese în formarea deprinderilor motrice de bază, pe fondul
acestora însuşindu-se si celelalte tipuri de deprinderi;
- este perioada când se poate deja acţiona prin mijloace specifice în
dezvoltarea aptitudinilor motrice coordinative în mod special, dar şi
asupra celor condiţionale; indicii de îndemânare, viteză şi rezistenţă
aerobă cresc rapid, asupra mobilităţii trebuie acţionat permanent;
exerciţiile de forţă trebuie executate cu intensitate medie şi submaximală
pentru a nu afecta aparatul locomotor, încă neconsolidat;